Lupta, iunie 1926 (Anul 5, nr. 1343-1369)
1926-06-10 / nr. 1352
Anul VI No. 1352 ..... Director Politic CONST. MAILS ABONAMENTUL Pe 12 luni......................800 fel Pe 6 luni ...... 406 lei Pe 3 lun ...... 200 lei KE£ A .?sa $1 ADMINISTRAȚIA București, Str. Sărindar, 12 ÎNCREDEREA regelui și »încrederea“ corpului electoral Guvernul actual, a cărui origină se pierde, cum zice d. I. Maniu, în tainele nopței și in intrigile culiselor, a exploatat, din ziua constituire! sale, în scopuri electorale, încrederea ce i-a acordat-o regele. Cum s’a instalat la cârmă guvernul a înăbuşit presa prin confiscare şi chiar suprimarea ziarelor. Rostul acestei suprimări a libertăţii presei, cu care a debutat ziaristul ministru de interne, a fost tocmai pentru a interzice ziarelor să insiste asupra modului cum a venit la cârmă actualul guvern. Totuşi, opinia publică a fost repede edificată asupra „tainelor nopţii“ din care a ieşit combinat .Aria ministerului actual. Azi se cu- * noaşte în toate amănuntele ei, naşterea scandaloasă a cabinetului Averescu. E secretul lui Polichinelle ! N’a folosit dar nimic ofensiva brutală a d-lui Goga contra presei, precum nu foloseşte la nimic confiscările incontinue ale ziarelor de opoziţie. Dar d. Goga nu se sinchiseşte. De la confiscare a trecut la cenzurarea ziarelor. Un articol al d-lui Vaida, fost prim-ministru a fost cenzurat. D. Vaida e deputat şi va putea deci să cetească în Cameră ceea ce d. Goga i-a cenzurat. „Monitorul Oficial“ va publica deci ceea ce cenzura n’a permis! In sfârşit în perioada electorală guvernul a crezut că dacă va suspenda toate libertăţile şi va trece jandarmeriei conducerea alegerilor încrederea regală va fi confirmată de încrederea legală. Majorităţile parlamentare obţinute însă prin cea mai desmătată sălbătăcie electorală, care ne-a creat o stare de anarchie, nu pot fi înfăţişat© ca o expresiune legală. Prin violenţe, abuzuri, ilegalităţi, prin gloanţe şi prin falsificări, nu se poate crea ceva legal. încrederea regală, în numele căreia guvernul a pretins corpului electoral încrederea legală, a fost anihilată prin revoltătoare ilegalităţi şi tăişuri recunoscute chiar de comisia de magistraţi care s-a rostit asupra rezultatului alegerilor. Iată cu Ce bilanţ se prezintă cabinetul Averescu înaintea parlamentului după două luni de guvernare. Este o glumă de prost gust ca guvernamentalii să se laude că au trecut... hopul alegerilor şi că au acum şi a doua... încredere, aceea a ţarei. Realitatea este că au compromis şi prima încredere, acea regală, manifestată prin simplul fapt că suveranul a dat puterea generalului Averescu. De acum nu mai poate fi vorba de o consolidare a guvernărei aver©9oane, ci de o treptată degrengoladă morală şi materială. Procesul alegerilor, care se va desfăşura la tribuna parlamentului, nu va fi de natură a consolida situaţia cabinetului, ci din contra. Remanierea ministerială? Sunt oare personalităţi cu o aşa de mare suprafaţă politică, în tabăra averescană, în stare a întări actuala formaţiune ministerială ? Ori cine va intra în guvern, după asemenea alegeri, se compromite. Orice combinaţie ar reuşi generalului Averescu, fie chiar dacă ar obţine concursul unuia din partidele opoziţiei, revoltătoarele ilegalităţi ce le-a făptuit din ziua venirei la cârmă şi până azi, nu pot fi spălate, nu pot fi iertate, nu pot fi uitate de opinia publică. Dar toate acele zvonuri răspândite de guvernamentali cu privire la un acord cu cutare sau cutare partid de opoziţie, au fost respinse cu indignare de către toate partidele din opoziţie cari se consideră ofensate de astfel de proecte. Aşadar averescanii nu se vor putea prezenta într’o altă formaţiune ministerială. Faţă de opoziţie, de toate nuanţele opoziţiei, faţă chiar de liberali sub patronajul cărora au venit la cârmă, avereşcanii sunt şi rămân politiceşte descalificaţi. Nimeni nu se mai poate gândi la monstruozitatea morală a unei colaborări cu averescanii. Rămaşi dar în alcătuirea lor de azi, aşa cum au ieşit din taina nopţei, averescanii nu se mai pot gândi la vreo consolidare, ci vor încerca prelungirea unei mizerabile existenţe prin propriile lor forţe compromise în noianul de abuzuri şi ilegalităţi adunate nu-imai în două luni. Un singur lucru se pare că scontează guvernanţii actuali: dispersarea forţelor opoziţiunei. Sub regimul liberal aceasta a fost slăbiciunea opoziţiunei. Sub actualul regim fiecare partid sau grupare de opoziţiune este mai tare, are o suprafaţă politică mult mai mare, o autoritate morală netăgăduită plus un incomparabil ascendent în opinia publică, ceea ce lipseşte cu desăvârşire actualei guvernări. Oricare din cele trei partide, intreprinzând o acţiune separată pentru răsturnarea actualului guvern, poate răuşi şi va răuşi. Nu e nevoie de nici o concentrare şi de nici un fel de sforţare spre a ne scăpa de guvernarea de azi. I. T. A. OBSERVATIUNI Fata bătrână Undeva, într’un orăşel de provincie, din Franţa, s’au sinucis tatăl, mama şi fiica. Dramă aproape banală, prin deasa ei apariţie în timpurile noastre de după război. Dramă ce ese din comun însă, prin motivul care a determinat-o. Doi părinţi s au străduit ani de zile să dea, — în locul zestrei ce lipsea —, posibilitatea unei cariere sigure, unicei lor fice. Ani d 1 ani a învăţat întâi liceul, care întunecă vremea frumoasă a adolescenţei, cu algebra, chimia şi trigonometria lui sinistră, apoi anii de facultate, mai simpatici, mai coloraţi. Şi-a luat licenţa şi a dat capacitatea. După câteva străduinţe mai mari a fost confirmată definitiv la o catedră chiar din oraşul natal. A început apoi viaţa monotonă de profesoară. Bucuria părinţilor fusese mare. Ei Îşi izbândiseră un vis. Şi pentru bătrâneţea lor liniştită, poate nici nu doreau mai mult. Din ziua insă când Germaine ştiu, că trecuseră luptele pentru carieră, dar şi anii tinereţei, pierdute fără nici un farmec pentru ea, o umbră de melancolie îşi pecetlui tristeţea pe chipul încă tânăr. Sterilitatea existenţei ei o văzu curând, conturată, cu atât mai precis, cu cât nu vedea cum şi-ar fi schimbat-o. Cu nervii slăbiţi de orele multe de clasă, — fire poate mai uşor de istovit decât altele—, melancolia, i se schimbă cu vremea în irascibilitatei. Dragostea se ferise din calea ei, o dorise, dar se şi temuse de ea. Mai pe urmă, a fost prea târziu, deaoz . Tot surplusul de tandreţă nu-i dădea nimănui. Nu avea cui. Seara, după masă, părinţii ei, rămâneau împreună. Ea trecea singură în odaia ei. Şi ea era totuşi mai tânără. La 35 ani boala se declară : neurastenie. De atunci începură zilele de slăbiciune şi durere. Bătrânii, zdrobiţi de cele ce vedeau, Începeau să priceapă, că era mai bine să fi lăsat liceul şi facultatea pentru altele, iar pe Germaine a lor s-o fi măritat la 16 ani. Sub ochii lor se petrecea tragedia — prea curentă — a omului, ce nu şi-a ascultat de adevărata lui vocaţie. Germaine fusese creată pentru un cămin, nu pentru o catedră. Cu puterea de convingere, inerentă celor ce-s mistuiţi de-o idee fixă, profesoara le insuflă încetul cu încetul şi lor desgustul ei de viaţă. Iar In una din minunatele seri de Mai, pe când stăteau cu toţii la masă, In mica sufragerie provincială, Germaine le spuse halucinată: — Vom muri— astă seară toţi trei! Voi sunteţi bătrâni Eu nu mai aştept nimic de la viaţă !“ Sugestia prinsese. Terenul sufletesc al bătrânilor şubrejit, de durerea ce le-o pricinuia sdruncinarea nervoasă a fiicei lor, era apt să primească şi sacrificiul acesta.. ...Şi aşa, din cauza unei fete care vroise un cămin şi luptase pentru o catedră, într'un amurg de Mai, făcut pentru dragoste, muriră trei biete fiinţe... Fata bătrână îşi răzbuna 35 ani de searbădă existenţă... 0. G................ ------ f Noul președinte al Poloniei PROFESORUL MOSCICKI afini 3 Lei Direcţia: 58/75. — Secretariatul 58/74. — Administraţia 58/73. A doua zi după alegerile pentru Cameră, ministrul de interne s’a grăbit să convoacă pe gazetari spre a le declara că e „mulţumit" de rezultat. A fost o imprudenţă. Alegeile nu erau terminate — şi iată că principala auxiliară a guvernului — jandarmeria — s’a Indecat ca ţiganul la vaL Taman la alegerile judeţene, aplicarea „strictă” a circulărilor şi ordinelor „confidenţiale" a făcut guvernului bolacul. Judeţul Hunedoara — se ştie — a trimis opoziţia nu numai in Cameră, ci şi în Senat. O asemenea îndrăzneală trebuia pedepsită. Vorba d-lui Goga: — Am răspunderea ordinei şi voiu şti s’o menţin! In „ordinea" stabilită, la Hunedoara trebuia să iasă guvernul. A ieşit opoziţia. Concluzie: Hunedoara a călcat ordineal In consecinţă: a doua zi după alegerile de Cameră, prefectul de Hunedoara, Câmpeanu, a fost expediat în concediu de ministrul de interne, care a adus „mâna de fier" a unui domn Vaier Candrea. Rezultatul: Hunedoara a rămas incorigibilă, trimiţând şi în Senat tot reprezentanţi ai Partidului Naţional. Iată de ce la alegerile judeţene, cari au venit după cele de Senat, Hunedoara trebuia pedepsită. Jandarmeria a veghlat şi a aplicat sancţiuni. Comandantul Companiei de jandarmi din Deva în raportul său către şeful său suprem, d. Goga, spune categoric: „La 4 iunie am plecat la Haţeg la secţia de jandarmi cu locotenentul Dominde Simion, însărcinat cu MENŢINEREA ORDINEI IN AFARA DE ZONA DE VOTARE“. Cum se vede, jandarmeria era în picioare nu numai în lăuntrul ci mai ales „în afara zonei de votare". In faţa mulţime! de ţărani pe care voia s’o oprească de a merge la vot, jandarmeria a primit ordin — nu de la justiţie care nu s’a văzut decât pentru a ordona îngroparea cadavrelor — ci dela Comandantul ei să tragă. A tras şi — vorba d-lui Comandant — „revoltaţii s’au culcat la pământ şi văzând că unul din ei a fost rănit, s’au împrăştiat fugind, iar jandarmii i-au urmărit fără a mai trage. IN URMA a mai fost găsit unul din cei ce fuseseră CULCAŢI ÎNCETAT DINI VIAŢA având craniul perforat. Rănitul avea O RANA LA ŞEBUT. A fost bandajat, trimes imediat la spitalul judeţului din Deva unde In aceiaş zi A ÎNCETAT DIN VIAŢA“. Nu cumva craniul celui dintâiu era perforat şi el nu în faţă, ci îa dos — ca şi şezutul celui de al doilea ?... întrebăm pentru a şti cum s’a tras asupra „revoltaţilor” ca să se stabilească dacă „s’au culcat” ori au fost culcaţi, pe la spate cum declamă d. senator Mironescu, care adaugă: „Deci este vorba nu de rebeliune a sătenilor, ci de o urmărire a lor. Au fost împuşcaţi ca pedeapsă că voiau să meargă la vel. Natural că în faţa acestor rezultate ale „sancţiunilor“ guvernului contra alegătorilor români din judeţul Hunedoara, d, ministru de interne nu mai poate fi , mulţumit” şi declară „profund regretabil” acest incident care a făcut să se reverse paharul şi nu cu apă, ci cu sânge. Un asemenea „Incident" e chiar stupid când vine după o „victorie“ electorală ca aceea de care ministrul de interne se declara „mulţumit”. Atât de nemulţumit e ministrul de interne încât nici n’a crezut de cuviinţă să se ducă personal să ancheteze „incidentul" ci l’a trecut d-lui ministru Grozea. Cum însă nu d. Grozea, ci d. Goga e ministru de interne, opoziţia naţională şi ţărănească va sta de vorbă cu d-sa asupra acestui „incident” şi , a celorlalte „incidente” mai, mărunte, dar multe cari au ilustrat prezenţa sa în capul ministerului de alegeri. După tonul d-lui Vaida din „Patria” şi a d-lui Maniu din scrisoarea către d. Aurel Vlad e de prevăzut că Întâlnirea din Cameră nu va fi o bătae cu flori. Ap. D. Doga nu mai e „mulţumit Incidentul“ din Hunedoara a pecetluit „triumful“ guvernulu i. Sancţiunile au înicaput! Innaintea consiliului de războiu din Temisoara s’a judecat procesul sublocotenentului Sever Pop din regimentul 9 jandarmi, acuzat că in timpul alegerilor a răspândit manifeste.. ale Partidului Naţional. Consiliul a hotărât scoaterea d-lui Sever Pop din rândurile armatei. Aşa e că justiţia s’a accelerat şi sancţiunile de asemenea ? Cu toate acestea cazul de la Timişoara e unicul de care ştim. Nu cumva accelerarea Justiţiei d in acest caz se datoreşte faptului că numitul sublocotenent a fost acuzat de a fi răspândit manifeste... ale Partidului Naţional? Adevărată să fie acuzarea, sau adevărul este că numitul sublocotenent a călcat ordinul dat de a răspândi manifeste ale guvernului şi din eroare, sau ca păcăleală, a răspândit manifeste de ale Partidului Naţional? Căci, să se noteze că d. Sever Pop era sublocotenent in jandarmerie. Or, ordinul pentru jandarmerie se ştie care era. Nu cumva d. sublocotenent Sever Pop a voit să arate că dacă guvernul ordonă ofițerilor de jandarmerie să răspândească manifeste politice, ei au dreptul să aleagă simpatiile politice pe cari le au ? Dacă aşa a interpretat d-sa ordinul, s’a înşelat. Simpatiile armatei trebue să fie pentru guvern şi numai pentru el au dreptul să răspândească manifeste — dacă nu vor să li se aplice „sancţiuni“. Dovadă că până şi aviatorii militari cari au zburat pentru a răspândi manifestele guvernului n’au ştiut până acum de „sancţiuni“ şi n’au zburat şi din armată. Deci rău a interpretat d. sublocotenent de jandarmi Sever Pop, ordinul d-lui Goga şi d’aia a fost scos din armată nu pentru politică, ci pentru nesupunere la o anumită politică. Trăiască justiţia! S. T. R. Pe timpul verii ziarul „LUPTA'1,' primeşte abonamente cu prețul de Lei 75 lunar Hindenburg şi averile prinţilor Berlin 8 (Bader). — Preşedintele Hindenburg a trimis o scrisoare fruntaşului naţionalist von Loebell in chestiunea plebiscitului referitor la expropierea fără despăgubire a averilor fostelor familii domnitoare. Preşedintele Reichului se pronunţă arătând ca părerea sa personală este împotriva plebiscitului. Ziarele de dreapta aprobă publicarea scrisorii; ziarele de stânga exprimă regretul că In acest mod se introduce în luptele dintre partide persoana preşedintelui Reichului. 1 -c» «*■'■ ............. BUNDENBURG Granate Clasei IV Guvernul actual cuprinde câteva demente a căror dragoste, al căror devotament neprecupeţit pentru poporul de jos, pentru talpa ţării, nu pot fi puse nici o clipă la indoială. Astfel avem: Generalul Averescu, „tătucul“ prin definiţie, al ţăranilor ; Octavian Goga, cântăreţul şi izbăvitorul lor (celelalte calităţi mai recentechiar foarte recente, le ţinem sub tăcere); Părintele Lupaş, păstorul sufletesc al obidiţilor cu suman. Pe d-nul Trancu-Iaşi, Văleanu, etc. nu-i mai socotim. Se ştie. Ei bine, toţi aceşti mari prieteni, ocrotitori, iubitori ai ţăranilor, au avut de discutat in Consiliul de miniştrii de ori un raport al Consiliului de administratie al C. F. R. prin care se cerea desfiinţarea clasei IV, întrucât „vagoanele nu pot fi nici luminate nici încălzite“. Ştiu ce înseamnă un vagon de clasa I sau a II, neîncălzit — iarna — şi neluminat. Dar încă cutiile acelea de vite în cari călătoresc acum ţăranii. La iamă, când uşile vor fi închise, când vor sta înghesuit ciae peste grămadă, cu mădularele îngheţate şi în întuneric orb, ce diferenţă va fi între călătorii aceştia bipezi şi aiţi... călători cu coarne sau copite ? După 8 ani de la terminarea răzooiului, diverşii tătuci, poeţi şi părinţi sufleteşti ai ţăranilor, atâta pot oferi pupiiilor lor ! Şi asta oare când îl iubesc! Dumnezeule, ce le-ar fi oferit dacă nu-l iubeau atâta ? ! DEŞCA i Si fii confiscat îi raiai. Hai! Trebue să ne plângem foarte serios de parţialitatea d-lui ministru de interne — parţialitate care se complică cu însuşiri de cavalerism foarte dubioase pentru d-sa. Pe ziarişti d-sa îl cenzurează, ii confiscă, îi „suspendă" şi îi „suprimă”, în gazetele lor, cu o autoritate nu numai mussoliniană, ci chiar neroniană — deşi divul Nerone era mai fericit: n’avea gazete — cel puţin cotidiene, pa vremea lui. Când se află însă faţă de ziarişti de ocazie, ca d. Maniu de pildă, d. Goga schimbă — vorba grecului — kaliméra. Aşa, de pildă, d. Maniu, în scrisoarea către d. Aurel Vlad, publicată în mai toate ziarele, spune că „duhul Fanarului a putut schimba pe un poet in ucigaş”. Pe cât ni se spune aluzia ar fi destul de transparentă la poetul din fruntea ministerului de interne. Ei bine, dacă un ziar ar fi publicat o asemenea „idee subversivă”, ea ar fi fost desigur considerată ca o „incitaţie la revoltă şi la crimă”, ziarul ar fi fost confiscat, suspendat, suprimat, iar ziaristul transportat la Jilava. De ce privilegii pentru d. Maniu ? Sau de ce nu un egal curaj istenian faţă de d. Maniu ? E mult mai periculos ca sistem. Căci, când un Octavianus Goga, cogeamite ministru de Interne se repede la un biet ziarist şi’l înhaţă de guler spre a’l da pe mâna confiscaturei, lumea zice: şi-a găsit cu cine să facă pe grozava ! Când însă aceiaş Octavianus Goga — tot cogeamite ministru de Interne — în loc să se repeadă şi mai şi când are în faţa sa pe d. Iulîu Maniu, din centră, face stânga’nprejur şi zice „nu mă pun eu cu ăsta” lumea zice: „şi-a găsit stăpânn“ şi autoritatea lui Octavianus iese cam avariată . De aceea — în interesul autoritatei d-lui ministru de Intem® — d. Maniu trebuia confiscat și arestat ! CONFISCATUS C. Joi 10 Iunie 1926 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA SE primeşte direct la administraţia darului şi la toate agenţiile de publicitate 3 LEI NUMĂRUL IN TARA 6 LEI IN STRĂINĂTATE Creionul actualităţii O nouă boală mortală „Ţăranii din Ruşi (Hunedoara) cui fost fanatizati prin propaganda in alegeri". (Comunicatul d-lui Goga) GOGA : Autopsia cadavrelor s’a făcut? COMANDANTUL DE JANDARMI : Da s’trăifil Rezultatul e exact ca în comunicat : doctorul a constatat c’au murit din „fanatizare“ prin propagandă în alegeri. Amestecul armatei în alegeri Scrisoare deschisă a d-lui C. R. loanîţescu către d. general Stolicescu, ministru de răsboiu DOMNULE MINISTRU, Inainte de alegerile pentru Cameră şi Senat, în timpul acestor alegeri, cum şi după alegerile pentru consiliile judeţene, atât eu, personal, cât şi mulţi din fruntaşii politici ai partidelor NaţionaleiŢărănesc, v-au semnalat abuzurile şi teroarea răspândită de mii de ofiţeri. Am precizat multe cazuri şi ceream stăruitor intrarea în legalitate prin scoaterea armatei din vâltoarea, luptelor politice, ca fiind o instituţiune cu o altă menire decât aceia de instrument electoral. Eu personal, m-am plâns contra căpitanului Roncea, fără să mai enumăr pe alţi ofiţeri şi mă plângeam contra zisului căpitan pentru modul arbitrar şi puţin cavaleresc, — aşi putea zice banditesc, — eu care ura bruscat, ordonând soldaţilor să mă ridice cu forţa. Am fost ţinut arestat 4 ore, până la ordinul dat de Ministerul de Războiu, apoi izgonit din raza localului de votare din corn. Budeşti. Această reclamaţiune am făcut-o personal şi d-lui general Popescu, comandantul corpului 2 de armată, care a ordonat imediat o anchetă. Odată cu ancheta d-sa a ordonat şi înlocuirea căpitanului Roncea din detaşamentul secţiei Budeşti. Aveam tot dreptul să mă încred în cuvântul d-lui Comandant al Corpului 2 de Armată, — care este şi rămâne un integru militar. După zece zile de la abuzurile comise de acest ofiţer, adică după ce s‘au trecut şi alegerile judeţene, a constat că nici unul din ordinele d-lui general Popescu nu s‘au executat. Căpitanul a continuat să comande detaşamentul arestând şi împiedicând accesul la sala de vot a delegaţilor şi candidaţilor noştri iar despre anchetă nu se mai aude nimic. Eu până azi nu am fost chemat să dau nici o declaraţie deşi sunt victimă şi reclamant. Din contră în loc să capăt satisfacţie, dându-se curs anchetei şi pedepsindu-se vinovatul căpitan Roncea, văd cu surprindere cura acest căpitan, a fost autorizat de superiorii lui să mă provoace la duel. Această provocare apare tocmai în momentul când dv. aţi dat comunicatul că veţi ordona o anchetă şi veţi aplica severe pedepse contra ofiţerilor dovediţi de amestec şi brutalităţi în timpul alegerilor. Să fie, Domnule Ministru o farsă la mijloc sa fi dv. sunteţi prizonierul guvernului din care faceţi parte? îmi place să cred că teza a doua este adevărată — deşi un singur ordin drastic pornit de la dv., — în termen util şi înainte de alegeri, —ar fi putut să-şi producă efectul şi armata să rămână în afara luptelor politice. Pentru că nu am pierdut speranţa definitivă în onorabilitatea dv., ţin să vă rog să luaţi act de următoarele fapte pe care ancheta deschisă de dv. are datoria să le lămurească a) Procedeul abuziv al armatei a fost unul şi acelaş în toate centrele de vot şi în toate judeţele. Această uniformitate în procedeuri, — dovedeşte după mine, — că ofiţerii comandanţi de detaşamente n’au lucrat din proprie iniţiativă ci au executat acelaş ordin plănuit undeva la un comandament intermediar, între dv. şi ofiţerii executanţi. Oficina trebue să o descopere ancheta. b) Magistraţii care prezidau alegerile se plângeau că armata nu-i ascultă că ei sun prizonierii arma-I tei. Aţi putea lua precizări dela magistraţii care s‘au purtat cu toată imparţialitatea şi care nu s’au lăsat să fie prizonierii jandarmii?” şi ofiţerilor. c) D-nii ofiţeri şi armata, aproape în general, justificau abuzurile şi măsurile drastice ca fiind pornite din ordin superior. Ceva mai mult — şi care miroase a anarhie — este că căpitanii de trupă ascultau de sublocotenenţii şi prutonierii de jandarmi, motivând că aşa e ordinul Vă citez, Domnule Ministru, numai un caz din multele întâmplate în judeţul Ilfov. Locot. Ionescu Mihail din reg. 21 Infr. a cerut o adeverinţă de la preşedintele secţiei de votare din com. Afumaţi, — d-lui judecător Popovici, — că delegata nostru, avocatul Mihail Teodoresei arestat de armată şi jandarmi după ce fusese lovit în chiar zona de votare „a fost liberat din arest de dv., iar nu de mine, comandantul detaşamentului". Magistratul imparţial ordonase liberarea şi dresase şi proces-verbal de arestare ilegală, iar ofiţerul cerea adeverinţă că eliberarea s-a făcut de magistrat iar nu de el şi motiva această cerere că „ştie el <1® V£i păţi pentru această liberare”. Că au fost abuzuri o recunoaşte însuşi ordinul de anchetă al dv. — şeful suprem al armatei, — care vă rostiţi pentru „sancţiuni exemplare şi ştergerea din controale a ofiţerilor vinovaţi“, întrebăm. Ce anume sancţiuni îşi dori să nu fiu profet, dar mi-e teamă să nu ducă la muşamalizare cum a dus cu căpitanul Roncea. Întârzierea anchetei cu tot ordinul drastic în formă de şi tardivă, va creia un procedeu primejdios ordinei de Stat şi prestigiului armatei. Totuşi aşteptăm constatările anchetei şi sperăm să vedem In parlament rezultatul măsurilor dv. M. R. IOANIŢESCU Fost şi viitor deputat de Ilfovprof. la Academia de înalte Studii Comerciale Păţania d-lui Briand La un dejun oferit corespondenţilor ziarelor străine la care luase parte şi Briand s-a întâmplat următorul incident nostim. La desert, după ce Briand tocmai îşi terminase discursul, se apropie de el cunoscuta cântăreaţă de şansonete Yvette Guilbert adresândui-se aşa: — Prin cântecele mele am dus departe faima de francez şi aceia a spiritului francez. Am dorit mereu să primesc şi eu distincţia legiunei de onoare. Până acum nimeni nu s’a gâridit la acest lucru. D-le preşedinte profit de ocazie să vă cer acum această distincţie. Briand foarte încurcat nu știa ce să răspundă. O pauză penibilă se ivi. Doamna Rachilde, cunoscuta scriitoare se ridică atunci de la locul ei și cu un gest frumos își luă după piept rozeta legiunei de onoare, depunând-o pe acel al Yvettei Guilbert. Briand se adresă atunci cântăreței, cu o voce cam iritată : — Ştiţi cum se chiamă cele ce aţi făcut dv. acum . Yvette Guilbert tăcu. — Se chiamă diplomaţie publici’. Veselul incident se termină aici Ziarele se întreabă acum, dacă comisiunea decernărei acestei decoraţii va ratifica gestul Rachildei. Vi