Lupta, iunie 1926 (Anul 5, nr. 1343-1369)

1926-06-10 / nr. 1352

Anul VI No. 1352­­ ..... Director Politic CONST. MAILS ABONAMENTUL Pe 12 luni......................800 fel Pe 6 luni ...... 406 lei Pe 3 lun ...... 200 lei KE£ A .?sa $1 ADMINISTRAȚIA București, Str. Sărindar, 12 ÎNCREDEREA regelui și »încrederea“ corpului electoral Guvernul actual, a cărui origi­nă se pierde, cum zice d. I. Maniu, în tainele nopței și in intrigile cu­liselor, a exploatat, din ziua con­stituire! sale, în scopuri electorale, încrederea ce i-a acordat-o regele. Cum s’a instalat la cârmă guver­nul a înăbuşit presa prin confis­care şi chiar suprimarea ziarelor. Rostul acestei suprimări a libertă­­ţii presei, cu care a debutat zia­ristul ministru de interne, a fost tocmai pentru a interzice ziarelor să insiste asupra modului cum a venit la cârmă actualul guvern. Totuşi, opinia publică a fost re­pede edificată asupra „tainelor nopţ­ii“ din care a ieşit combinat .A­ria ministerului actual. Azi se cu- * noaşte în toate amănuntele ei, naşterea scandaloasă a cabinetu­lui Averescu. E secretul lui Poli­­chinelle ! N’a folosit dar nimic ofensiva brutală a d-lui Goga contra presei, precum nu foloseşte la nimic con­fiscările incont­inue ale ziarelor de opoziţie. Dar d. Goga nu se sinchi­seşte. De la confiscare a trecut la cenzurarea ziarelor. Un articol al d-lui Vaida, fost prim-mi­nistru a fost cenzurat. D. Vaida e deputat şi va putea deci să cetească în Ca­meră ceea ce d. Goga i-a cenzurat. „Monitorul Oficial“ va publica deci ceea ce cenzura n’a permis! In sfârşit în perioada electorală guvernul a crezut că dacă va sus­penda toate libertăţile şi va trece jandarmeriei conducerea alegeri­lor încrederea regală va fi confir­mată de încrederea legală. Majorităţile parlamentare obţi­nute însă prin cea mai desmătată sălbătăcie electorală, care ne-a creat o stare de anarch­ie, nu pot fi înfăţişat© ca o expresiune legală. Prin violenţe, abuzuri, ilegalităţi, prin gloanţe şi prin falsificări, nu se­ poate crea ceva legal. încrederea regală, în numele căreia guvernul a pretins corpu­lui electoral încrederea legală, a fost anihilată prin revoltătoare ile­galităţi şi tăişuri recunoscute chiar de comisia de magistraţi care s-a rostit asupra rezultatului alegerilor. Iată cu Ce bilanţ se prezintă ca­binetul Averescu înaintea parla­mentului după două luni de gu­vernare. Este o glumă de prost gust ca guvernamentalii să se laude că au trecut... hopul alegerilor şi că au acum şi a doua... încredere, aceea a ţarei. Realitatea este că au compromis şi prima încredere, acea regală, manifestată prin simplul fapt că suveranul a dat puterea generalu­lui Averescu. De acum nu mai poate fi vorba de o consolidare a guvernărei a­­ver©9oane, ci de­ o treptată degren­­goladă morală şi materială. Procesul alegerilor, care se va desfăşura la tribuna parlamentu­lui, nu va fi de natură a conso­lida situaţia cabinetului, ci din contra. Remanierea ministerială? Sunt oare personalităţi cu o aşa de ma­re suprafaţă politică, în tabăra a­­verescană, în stare a întări actuala formaţiune ministerială ? Ori cine va intra în guvern, după aseme­nea alegeri, se compromite. Orice combinaţie ar reuşi generalului Averescu, fie chiar dacă ar obţine concursul unuia din partidele o­­poziţiei, revoltătoarele ilegalităţi ce le-a făptuit din ziua venirei la cârmă şi până azi, nu pot fi spă­late, nu pot fi iertate, nu pot fi uitate de opinia publică. Dar toate acele zvonuri răspân­dite de guvernamentali cu privire la un acord cu cutare sau cutare partid de opoziţie, au fost respinse cu indignare de către toate parti­dele din opoziţie cari se consideră ofensate de astfel de proecte. Aşa­dar averescanii nu se vor putea prezenta într’o altă forma­ţiune ministerială. Faţă de opoziţie, de toate nuanţele opoziţiei, faţă chiar de liberali sub patronajul cărora au venit la cârmă, avereş­­canii sunt şi rămân politiceşte des­calificaţi. Nimeni nu se mai poate gândi la monstruozitatea morală a unei colaborări cu averescanii. Rămaşi dar în alcătuirea lor de azi, aşa cum au ieşit din taina nopţei, averescanii nu se mai pot gândi la vre­o consolidare, ci vor încerca prelungirea unei mizera­bile existenţe prin propriile lor forţe compromise în noianul de a­­­buzuri şi ilegalităţi adunate nu-i­­mai în două luni. Un singur lucru se pare că scon­tează guvernanţii actuali: disper­sarea forţelor opoziţiunei. Sub re­gimul liberal aceasta a fost slăbi­ciunea opoziţiunei. Sub actualul regim fiecare partid sau grupare de opoziţiune este mai tare, are o suprafaţă politică mult mai mare, o autoritate morală netăgăduită plus un incomparabil ascendent în opinia publică, ceea ce lipseşte cu desăvârşire actualei guvernări. Ori­care din cele trei partide, in­­treprinzând o acţiune separată pentru răsturnarea actualului gu­vern, poate răuşi şi va răuşi. Nu e nevoie de nici o concen­trare şi de nici un fel de sforţare spre a ne scăpa de guvernarea de azi. I­. T. A. OBSERVATIUNI Fata bătrână Undeva, într’un orăşel de provin­cie, din Franţa, s’au sinucis tatăl, mama şi fiica. Dramă aproape banală, prin deasa ei apariţie în timpurile noastre de după război. Dramă ce ese din comun însă, prin motivul care a determinat-o. Doi părinţi s au străduit ani de zi­le să dea, — în locul zestrei ce lip­sea —, posibilitatea unei cariere si­gure, unicei lor fice. Ani d 1­ ani a învăţat­ întâi liceul, care întunecă vremea frumoasă a adolescenţei, cu algebra, chimia şi trigonometria lui sinistră, apoi anii de facultate, mai simpatici, mai coloraţi. Şi-a luat licenţa şi a dat capacita­tea. După câteva străduinţe mai mari a fost confirmată definitiv la o catedră chiar din oraşul natal. A început apoi viaţa monotonă de profesoară. Bucuria părinţilor fu­sese mare. Ei Îşi izbândiseră un vis. Şi pentru bătrâneţea lor liniştită, poate nici nu doreau mai mult. Din ziua insă când Germaine ştiu, că trecuseră luptele pentru ca­rieră, dar şi anii tinereţei, pierdute fără nici un farmec pentru ea, o umbră de melancolie îşi pecetlui tristeţea pe chipul încă tânăr. Sterilitatea existenţei ei o văzu cu­rând, conturată, cu atât mai pre­cis, cu cât nu vedea cum şi-ar fi schim­bat-o. Cu nervii slăbiţi de orele multe de clasă, — fire poate mai uşor de is­tovit decât altele—, melancolia, i se schimbă cu vremea în irascibili­tatei. Dragostea se ferise din calea ei, o dorise, dar se şi temuse de ea. Mai pe urmă, a fost prea târziu, deaoz . Tot surplusul de tandreţă nu-i dă­­dea nimănui. Nu avea cui. Seara, după masă, părinţii ei, ră­mâneau împreună. Ea trecea sin­gură în odaia ei. Şi ea era totuşi mai tânără. La 35 ani boala se declară : neu­rastenie. De atunci începură zilele de slă­biciune şi durere. Bătrânii, zdrobi­­ţi de cele ce vedeau, Începeau să pri­ceapă, că era mai bine să fi lăsat liceul şi facultatea pentru altele, iar pe Germaine a lor s-o fi mă­­ritat la 16 ani. Sub ochii lor se petrecea trage­dia — prea curentă­­ — a omului, ce nu şi-a ascultat de adevărata lui vocaţie. Germaine fusese creată pentru un cămin, nu pentru o catedră. Cu puterea de convingere, ineren­tă celor ce-s mistuiţi de-o idee fixă, profesoara le insuflă încetul cu în­cetul şi lor desgustul ei de viaţă. Iar In una din minunatele seri de Mai, pe când stăteau cu toţii la masă, In mica sufragerie provincia­lă, Germaine le spuse halucinată: — Vom muri— astă seară toţi trei! Voi sunteţi bătrâni Eu nu mai aştept nimic de la viaţă !“ Sugestia prinsese. Terenul sufle­tesc al bătrânilor şubrejit, de dure­rea ce le-o pricinuia sdruncinarea nervoasă a fiicei lor, era apt să pri­mească şi sacrificiul acesta.. ...Şi aşa, din cauza unei fete care vroise un cămin şi luptase pentru o catedră, într'un amurg de Mai, fă­cut pentru dragoste, muriră trei biete fiinţe... Fata bătrână îşi răzbuna 35 ani de searbădă existenţă... 0. G­................ ------­ f Noul președinte al Poloniei PROFESORUL MOSCICKI afini 3 Lei Direcţia: 58/75. — Secretariatul 58/74. — Administraţia 58/73. A doua zi după alegerile pentru Cameră, ministrul de interne s’a grăbit să convoacă pe gazetari spre a le declara că e „mulţumit" de rezultat. A fost o imprudenţă. Alegeile nu erau terminate — şi iată că principala auxiliară a guver­nului — jandarmeria — s’a In­decat ca ţiganul la vaL Taman la alegerile judeţe­ne, aplicarea „strictă” a circu­lărilor şi ordinelor „confiden­ţiale" a făcut guvernului b­olacul. Judeţul Hunedoara — se ştie — a trimis opoziţia nu nu­mai in Cameră, ci şi în Senat. O asemenea îndrăzneală tre­buia pedepsită. Vorba d-lui Goga: — Am răspunderea ordinei şi voiu şti s’o menţin! In „ordinea" stabilită, la Hunedoara trebuia să iasă gu­vernul. A ieşit opoziţia. Con­cluzie: Hunedoara a călcat or­dineal In consecinţă: a doua zi după alegerile de Cameră, pre­fectul de Hunedoara, Câmpea­nu, a fost expediat în concediu de ministrul de interne, care a adus „mâna de fier" a unui domn Vaier Candrea. Rezultatul: Hunedoara a ră­mas incorigibilă, trimiţând şi în Senat tot reprezentanţi ai Partidului Naţional. Iată de ce la alegerile jude­ţene, cari au venit după cele de Senat, Hunedoara trebuia pedepsită. Jandarmeria a veghlat şi a aplicat sancţiuni. Comandantul Companiei de jandarmi din Deva în rapor­tul său către şeful său su­prem, d. Goga, spune cate­goric: „La 4 iunie am plecat la Haţeg la secţia de jandarmi cu locotenen­tul Dominde Simion, însărcinat cu MENŢINEREA ORDINEI IN AFA­RA DE ZONA DE VOTARE“. Cum se vede, jandarmeria era în picioare nu numai în lăuntrul ci mai ales „în afara zonei de votare". In faţa mulţime! de ţărani pe care voia s’o oprească de a merge la vot, jandarmeria a primit ordin — nu de la justi­ţie care nu s’a văzut decât pen­tru a ordona îngroparea cada­vrelor — ci dela Comandantul ei să tragă. A tras şi — vorba d-lui Comandant — „revolta­ţii s’au culcat la pământ şi vă­zând că unul din ei a fost ră­nit, s’au împrăştiat fugind, iar jandarmii i-au urmărit fără a mai trage. IN URMA a mai fost găsit unul din cei ce fuse­seră CULCAŢI ÎNCETAT DINI VIAŢA având craniul perfo­rat. Rănitul avea O RANA LA ŞEBUT. A fost bandajat, tri­mes imediat la spitalul jude­ţului din Deva unde In aceiaş zi A ÎNCETAT DIN VIAŢA“. Nu cum­va craniul celui dintâiu era perforat şi el nu în faţă, ci îa dos — ca şi şezu­tul celui de al doilea ?... întrebăm pentru a şti cum s’a tras asupra „revoltaţilor” ca să se stabilească dacă „s’au culcat” ori au fost culcaţi, pe la spate cum declamă d. sena­tor Mironescu, care adaugă: „Deci este vorba nu de rebe­liune a sătenilor, ci de o urmă­rire a lor. Au fost împuşcaţi ca pedeapsă că voiau să mear­gă la vel. Natural că în faţa acestor rezultate ale „sancţiunilor“ guvernului contra alegătorilor români din judeţul Hunedoa­ra, d, ministru de interne nu mai poate fi , mulţumit” şi de­clară „profund regretabil” acest incident care a făcut să se reverse paharul şi nu cu apă, ci cu sânge. Un asemenea „Incident" e chiar stupid când vine după o „victorie“ electorală ca a­­ceea de care ministrul de in­terne se declara „mulţumit”. Atât de nemulţumit e mi­nistrul de interne încât nici n’a crezut de cuviinţă să se ducă personal să ancheteze „incidentul" ci l’a trecut d-lui ministru Grozea. Cum însă nu d. Grozea, ci d. Goga e ministru de interne, opoziţia naţională şi ţără­nească va sta de vorbă cu d-sa asupra acestui „incident” şi , a celorlalte „incidente” mai­, mărunte, dar multe cari au ilustrat prezenţa sa în ca­pul ministerului de alegeri. După tonul d-lui Vaida d­in „Patria” şi a d-lui Maniu din scrisoarea către d. Aurel Vlad e de prevăzut că Întâlnirea din Cameră nu va fi o bătae cu flori. Ap. D. Doga nu mai e „mulţumit Incidentul“ din Hunedoara a pecetluit „triumful“ guvernulu­ i. Sancţiunile au înicaput! Innaintea consiliului de războiu din Temi­soar­a s’a judecat procesul sublocotenentului Sever Pop din regimentul 9 jandarmi, acuzat că in timpul alegerilor a răspândit manifeste­.. ale Partidului Naţio­nal. Consiliul a hotărât scoaterea d-lui Sever Pop din rândurile ar­matei. Aşa e că justiţia s’a accelerat şi sancţiunile de­ asemenea ? Cu toate acestea cazul de la Ti­­mişoara e unicul de care ştim. Nu cum­va accelerarea Justi­ţiei d in acest caz se datoreşte fap­tului că numitul sublocotenent a fost acuzat de a fi răspândit ma­nifeste... ale Partidului Naţional? Adevărată să fie acuzarea, sau adevărul este că numitul subloco­tenent a călcat ordinul dat de a răspândi manifeste ale guvernului şi din eroare, sau ca păcăleală, a răspândit manifeste de ale Parti­dului Naţional? Căci, să se noteze că d. Sever Pop era sublocotenent in jandarme­rie. Or, ordinul pentru jandarmerie se ştie care era. Nu cum­va d. sublocotenent Se­ver Pop a voit să arate că dacă guvernul ordonă ofițerilor de jan­darmerie să răspândească mani­feste politice, ei au dreptul să alea­gă simpatiile politice pe cari le au ? Dacă aşa a interpretat d-sa or­dinul, s’a înşelat. Simpatiile armatei trebue să fie pentru guvern şi numai pentru el au dreptul să răspândească ma­nifeste — dacă nu vor să li se apli­ce „sancţiuni“. Dovadă că până şi aviatorii mi­litari cari au zburat pentru a răs­pândi manifestele guvernului n’au ştiut până acum de „sancţiuni“ şi n’au zburat şi din armată. Deci rău a interpretat d. subloco­tenent de jandarmi Sever Pop, or­dinul d-lui Goga şi d’aia a fost scos din armată nu pentru politică, ci pentru nesupunere la o anumi­tă politică. Trăiască justiţia! S. T. R. Pe timpul verii ziarul „LUPTA'1,' primeşte abonamente cu prețul de Lei 75 lunar Hindenburg şi averile prinţilor Berlin 8 (Bader). — Preşedin­tele Hindenburg a trimis o scri­soare fruntaşului naţionalist von Loebell in chestiunea plebiscitu­lui referitor la expropierea fără despăgubire a averilor fostelor familii domnitoare. Preşedintele Reichului se pronunţă arătând ca părerea sa personală este împo­triva plebiscitului. Ziarele de dreapta aprobă publicarea scrisorii; ziarele de stânga exprimă regretul că In acest mod se introduce în luptele dintre partide persoana preşedin­telui Reichului. 1 -c» «*■'■ ............. BUNDENBURG Granate Clasei IV Guvernul actual cuprinde câteva demente a căror dragoste, al căror de­votament neprecupeţit pentru poporul de jos, pentru talpa ţării, nu pot fi puse nici o clipă la indoială. Astfel avem: Generalul Averescu, „tătucul“ prin definiţie, al ţăranilor ; Octavian Goga, cântăreţul şi izbăvi­torul lor (celelalte calităţi mai recente­­chiar foarte recente, le ţinem sub tă­cere); Părintele Lupaş, păstorul sufletesc al obidiţilor cu suman. Pe d-nul Trancu-Iaşi, Văleanu, etc. nu-i mai socotim. Se ştie. Ei bine, toţi aceşti mari prieteni, ocrotitori, iubitori ai ţăranilor, au avut de discutat in Consiliul de miniştrii de ori un raport al Consiliului de admi­nistratie al C. F. R. prin care se cerea desfiinţarea clasei IV, întrucât „va­goanele nu pot fi nici luminate nici încălzite“. Ştiu­ ce înseamnă un vagon de clasa I sau a II, neîncălzit — iarna — şi ne­luminat. Dar încă cutiile acelea de vi­te în cari călătoresc acum ţăranii. La iamă, când uşile vor fi închise, când vor sta înghesuit­ ciae peste grămadă, cu mădularele îngheţate şi în întuneric orb, ce diferenţă va fi între călătorii aceştia bipezi şi aiţi... călători cu coarne sau copite ? După 8 ani de la terminarea răzooiu­lui, diverşii tătuci, poeţi şi părinţi su­fleteşti ai ţăranilor, atâta pot oferi pu­­­piiilor lor ! Şi asta o­are când îl iubesc! Dum­nezeule, ce le-ar fi oferit dacă nu-l iubeau atâta ? ! DEŞCA i Si fii confiscat îi raiai­­. Hai! Trebue să ne plângem foarte serios de parţialitatea d-lui ministru de interne — parţia­litate care se complică cu în­suşiri de cavalerism foarte du­bioase pentru d-sa. Pe ziarişti d-sa îl cenzurea­ză, ii confiscă, îi „suspendă" şi îi „suprimă”, în gazetele lor, cu o autoritate nu numai mus­soliniană, ci chiar neroniană — deşi divul Nerone era mai fericit: n’avea gazete — cel pu­ţin cotidiene, pa vremea lui. Când se află însă faţă de ziarişti de ocazie, ca d. Maniu de pildă, d. Goga schimbă — vorba grecului — kaliméra. Aşa, de pildă, d. Maniu, în scrisoarea către d. Aurel Vlad, publicată în mai toate ziarele, spune că „duhul Fanarului a putut schimba pe un poet in ucigaş”. Pe cât ni se spune aluzia ar fi destul de transparentă la poetul din fruntea ministeru­lui de interne. Ei bine, dacă un ziar ar fi pu­blicat o asemenea „idee sub­versivă”, ea ar fi fost de­sigur considerată ca o „incitaţie la revoltă şi la crimă”, ziarul ar fi fost confiscat, suspendat, suprimat, iar ziaristul trans­portat la Jilava. De ce privilegii pentru d. Maniu ? Sau de ce nu un egal curaj istenian faţă de d. Maniu ? E mult mai periculos ca sis­tem. Căci, când un Octavianus Goga, cogeamite ministru de Interne se repede la un biet ziarist şi’l înhaţă de guler spre a’l da pe mâna confisca­­turei, lumea zice: şi-a găsit cu cine să facă pe grozava ! Când însă aceiaş Octavianus Goga — tot cogeamite mini­stru de Interne — în loc să se repeadă şi mai şi când are în faţa sa pe d. Iulîu Maniu, din centră, face stânga’nprejur şi zice „nu mă pun eu cu ăsta” lumea zice: „şi-a găsit stăpâ­­nn“ şi autoritatea lui Octavia­nus iese cam avariată . De aceea — în interesul au­toritatei d-lui ministru de In­tem® — d. Maniu trebuia con­fiscat și arestat ! CONFISCATUS C. Joi 10 Iunie 1926 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA SE primeşte direct la administraţia darului şi la toate agenţiile de publicitate 3 LEI NUMĂRUL IN TARA 6 LEI IN STRĂINĂTATE Creionul actualităţii O nouă boală mortală „Ţăranii din Ruşi (Hunedoara) cui fost fanatizati prin propaganda in alegeri"­. (Comunicatul d-lui Goga) GOGA : Autopsia cadavrelor s’a făcut? COMANDANTUL DE JANDARMI : Da s’trăifil Rezultatul e exact ca în comunicat : doctorul a constatat c’au murit din „fanatizare“ prin propa­gandă în alegeri. Amestecul armatei în alegeri Scrisoare deschisă a d-lui C. R. loanîţescu către d. general Stolicescu, ministru de răsboiu DOMNULE MINISTRU, In­ainte de alegerile pentru Ca­meră şi Senat, în timpul acestor a­­legeri, cum şi după alegerile pentru consiliile judeţene, atât eu, perso­nal, cât şi mulţi din fruntaşii poli­tici ai partidelor Naţional­ei­­Ţără­nesc, v-au semnalat abuzurile şi te­roarea răspândită de mii de ofiţeri. Am precizat multe cazuri şi ceream stăruitor intrarea în legalitate prin scoaterea armatei din vâltoarea, lup­telor politice, ca fiind o instituţiune cu o altă menire decât aceia de in­strument electoral. Eu personal, m-am plâns contra căpitanului Roncea, fără să mai e­­num­ăr pe alţi ofiţeri şi mă plân­geam contra zisului căpitan pentru modul arbitrar şi puţin cavaleresc, — aşi putea zice banditesc, — eu care ura bruscat, ordonând soldaţi­lor să mă ridice cu forţa. Am fost ţinut arestat 4 ore, până la ordinul dat de Ministerul de Războiu, apoi izgonit din raza localului de votare din corn. Budeşti. Această reclamaţiune am făcut-o personal şi d-lui general Popescu, comandantul corpului 2 de armată, care a ordonat imediat o anchetă. Odată cu ancheta d-sa a ordonat şi înlocuirea căpitanului Roncea din detaşamentul secţiei Budeşti. Aveam tot dreptul să mă încred în cuvântul d-lui Comandant al Cor­pului 2 de Armată, — care este şi rămâne un integru militar. După zece zile de la abuzurile co­mise de acest ofiţer, adică după ce s‘au trecut şi alegerile judeţene, a constat că nici unul din ordinele d-lui general Popescu nu s‘au exe­cutat. Căpitanul a continuat să co­mande detaşamentul arestând şi îm­piedicând accesul la sala de vot a delegaţilor şi candidaţilor noştri iar despre anchetă nu se mai aude n­imic. Eu până azi nu am fost che­mat să dau nici­ o declaraţie deşi sunt victimă şi reclamant. Din con­tră în loc să capăt satisfacţie,­­ dând­u-se curs anchetei şi pe­­depsindu-se vinovatul căpitan Ron­cea, văd cu surprindere cura acest căpitan, a fost autorizat de supe­riorii lui să mă provoace la duel. Această provocare apare tocmai în momentul când dv. aţi dat co­municatul că veţi ordona o anchetă şi veţi aplica severe pedepse contra ofiţerilor dovediţi de amestec şi bru­talităţi în timpul alegerilor. Să fie, Domnule Ministru o farsă la mijloc sa fi dv. sunte­ţi prizonierul guver­nului din care faceţi parte? îmi place să cred că teza a doua este adevărată — deşi un singur or­din drastic pornit de la dv., — în ter­men util şi înainte de alegeri, —ar fi putut să-şi producă efectul şi ar­mata să rămână în afara luptelor politice. Pentru că nu am pierdut speranţa definitivă în onorabilitatea dv., ţin să vă rog să luaţi act de următoa­rele fapte pe care ancheta deschisă de dv. are datoria să le lămurească a) Procedeul abuziv al armatei a fost unul şi acelaş în toate centrele de vot şi în toate judeţele. Această uniformitate în procedeuri, — do­vedeşte după mine, — că ofiţerii co­mandanţi de detaşamente n’au lu­crat din proprie iniţiativă ci au exe­cutat acelaş ordin plănuit undeva la un comandament intermediar, între dv. şi ofiţerii executanţi. Oficina trebue să o descopere ancheta. b) Magistraţii care prezidau ale­gerile se plângeau că armata nu-i ascultă că ei sun prizonierii arma-I tei. Aţi putea lua precizări dela magistraţii care s‘au purtat cu toa­tă imparţialitatea şi care nu s’au lăsat să f­ie prizonierii jandarmii?” şi ofiţerilor. c) D-nii ofiţeri şi armata, aproa­pe în general, justificau abuzurile şi măsurile drastice ca fiind pornite din ordin superior. Ceva mai mult — şi care miroase a anarhie — este că căpitanii de trupă ascultau de sublocotenenţii şi prutonierii de jan­darmi, motivând că aşa e ordinul Vă citez, Domnule Ministru, nu­mai un caz din multele întâmplate în judeţul Ilfov. Locot. Ionescu Mi­hail din reg. 21 Infr. a cerut o ade­verinţă de la preşedintele secţiei de votare din com. Afumaţi, — d-lui judecător Popovici, — că delegata nostru, avocatul Mihail Teodoresei arestat de armată şi jandarmi după ce fusese lovit în chiar zona de vo­tare „a fost liberat din arest de dv., iar nu de mine, comandantul deta­şamentului". Magistratul imparţial ordonase li­berarea şi dresase şi proces-verba­l de arestare ilegală, iar ofiţerul ce­­rea adeverinţă că eliberarea s-a fă­cut de magistrat iar nu de el şi mo­tiva această cerere că „ştie el <1® V£i păţi pentru această liberare”. Că au fost abuzuri o recunoaşte însuşi ordinul de anchetă al dv­. — şeful suprem al armatei, — care vă rostiţi pentru „sancţiuni exem­plare şi ştergerea din controale a ofiţerilor vinovaţi“, întrebăm. Ce anume sancţiuni î­­şi dori să nu fiu profet, dar mi-e team­ă să nu ducă la muşamalizare cum a dus cu căpitanul Roncea. Întârzierea anchetei cu tot ordinul drastic în formă de şi tardivă,­­ va creia un procedeu primejdios ordi­­nei de Stat şi prestigiului armatei. Totuşi aşteptăm constatările anche­tei şi sperăm să vedem In parla­ment rezultatul măsurilor dv. M. R. IOANIŢESCU Fost şi viitor deputat de Ilfov­­prof. la Academia de înalte Stu­dii Comerciale Păţania d-lui Briand La un dejun oferit coresponden­ţilor ziarelor străine la care luase parte şi Briand s-a întâmplat urmă­torul incident nostim. La desert, după ce Briand tocmai îşi terminase discursul, se apropie de el cunoscuta cântăreaţă de şan­­sonete Yvette Guilbert adresându­­i-se aşa: — Prin cântecele mele am dus departe faima de francez şi aceia a spiritului francez. Am dorit mereu să primesc şi eu distincţia legiunei de onoare. Până acum nimeni nu s’a gâridit la acest lucru. D-le pre­şedinte profit de ocazie să vă cer acum această distincţie. Briand foarte încurcat nu știa ce să răspundă. O pauză penibilă se ivi. Doamna Rachilde, cunoscuta scriitoare se ridică atunci de la lo­cul ei și cu un gest frumos își luă după piept rozeta legiunei de onoare, depunând-o pe acel al Yvet­tei Guilbert. Briand se adresă atunci cântăre­ței, cu o voce cam iritată : — Ştiţi cum se chiamă cele ce aţi făcut dv. acum . Yvette Guilbert tăcu. — Se chiamă diplomaţie publici’. Veselul incident se termină aici Ziarele se întreabă acum, dacă com­i­siunea decernă­rei acestei decoraţii va ratifica gestul Rachildei. Vi

Next