Lupta, iulie 1927 (Anul 6, nr. 1676-1702)

1927-07-22 / nr. 1694

Fwghni 1 ■SSSi­m • Gratis! u"£^tela Gratis! Ul 150 (fig.) lel 250 sepia (fig.) lel 350 $1 lel 4501 Exclusiv la Foto-Luvru Bulevardul Academiei I Alături de Magazinul „cuVRU" La o duzină cărţi portate pentru „ Columbia Gramofoane p­­aci Limania EN GROSSEN DETAIL „ÎNLESNIREA lu­ Bulevardul Brătianu, 26 && Tinde şi IM­MATE SOFALE, DORMEUZE, FOTOLII, DRAPERII, etc. Execută un mod­ artistic şi cu preţuri reduse Marele atelier de Tapiţerie şi Decoraţiuni de artă Moscu Algazi Calea Şerban-Vodă No. S3 Se primesc şi reparatiuni NOUL MAGAZIN ARTICOLE de VOIAJ — La — VALIZI 20 Galea Victoriei 20 Fabrică proprie Mare asortîment Vinile cu preţurile Fabrice! Gutere Sufere garderal Geamantane Cente, Valize Cut­i pentru pilsici Truse cu necesare Mape, Ghiozdane Gatere auto pentru toate mărcile execut prompt Thermos original Bonefe, wm ptr. In­ Port-vin­fo tml-jmmfi Pesete ia® ultiznele fiowta|| | Se primesc comenzi și reparatiuni. * cu - încheierea aranja­mentului cu „Steaua Română”, şi „Con­­co­rdia Tratativele pentru încheierea uni aranjament cu industriaşii petrolişti străini, deţinători ai ac­­ţiunelor societăţilor petrolifere „Steaua Română” şi „Concordia”, au început încă din anul trecut Suveranul de atunci, a dat pu­teri depline d-lui N. Titulescu, care era ministru ţării la Londra pentru a­­conduce tratativele cu deţinătorii acţiunilor societăţilor petrolifere citate. Pe baza convenţiei generale de consolidare, d. Titulescu a înche­iat acordul preliminar la Londra la 1 Noembrie 1926, cu industria­şii petrolişti străini. Urma deci­s ca acest acord să fie ratificat şi de guvern. In urma tratativelor, aranja­mentul a fost încheiat dri dimi­neaţă la ministerul de finanţe. Acest aranjament a fost sem­nat de d-nii: Victor­­ Rădulescu secretar general la finanţe Osi­­ceanu director general la soc. „Steaua Română” şi T­ătăsaru, di­rector la aceiaşi societate. O primă trimisă de 1500 livre sterline a fost achitată. Convenţia este încheiată pen­tru 40 de ani. Dobânda pentru primii 5 ani este de 2 la sută , pentru alţi 51 ani, 3 şi jumătate la sută, iar pentru restul de 30 de ani, patru și jumătate la sută. --------00X00-------­ Mui­ regim al conce­siunilor miniere iso­late PRELUNGIREA TERMENELOR PENTRU PUNEREA IN EX­PLOATARE NORMALA In „Monitorul Oficial” de Du­minecă a apărut următoarea de­cizie a ministerului de industrie : Întreprinderile miniere cari au în posesiunea lor mai multe con­cesiuni, dobândite de la Stat înain­te de promulgarea Consituţiei din 28 Martie 1923, şi toate sunt acor­date pentru exploatarea aceleiaşi substanţe minerale, dar numai o parte din ele sunt puse în exploa­tare normală, pot cere şi obţine autorizarea ministerului industri­ei şi comerţului de a le reuni spre a forma din toate un singur trup din punct de vedere al­­ exploa­tării. Autorizarea de reunire va fi a­­cordată pentru fiecare caz în par­te, cu formele prevăzute de art. 30 din legea minelor însă numai entru acele concesiuni cari au hotare adiacente și de fapt for­mează un singur trup, fără nici un egol între ele. întreprinderile cari vor obţine autorizarea de mai sus, vor putea cere şi obţine validarea definitivă a concesiunilor reunite, chiar da­că la unele din ele exploatarea este oprită sau nu au fost nici­o­­dată puse în exploatare normală. întreprinderile miniere cari po­sedă concesiuni izolate obţinute de la Stat înainte de promulgarea Constituţieei din 28 Martie 1923, pentru exploatarea­ aceleiaşi sub­stanţe minerale, însă numai o parte din ele sunt puse în exploa­tare normală, pot cere şi dobândi un termen de o durată mai lungă pentru punerea în exploatare nor­mală a concesiunilor lor miniere cari nu se află în această situațiu­­ne.Termenul va fi stabilit­ pentru fiecare caz în parte, după­ norme­le și cu formalitățile prevăzute de art. 244 din legea plinelor. Inlăuntrul termenelor prelungi­te, concesiunile în cauză vor ră­mâne la dispozițiunea întreprin­derilor respective iar validarea lor definitiva se va putea obține numai la data când vor fi puse în exploatare normală. RAME RL. RAME L8 FABRICS ce5‘ Î5 Str. Sîir’tțs*/ Vodă Pdo. 53 e. mîQ CONTABIL AUTORIZAT SPECIALIST IN lîiLAN- 1 TURI COMERCIALE SI E INDUSTRIALE Str. Pi­tn­ea apă rece 19 i CUPTE Crsion­a BRGi Boa prim -Alegerea d-lul im. Taurescu- CRAIOVA. — D-l Ion B. Geor­gescu, fiind ales deputat la Odor­hei, şi-a dat demisiunea din dem­nitatea de primar al Craiovei. • Consiliul municipal a fost con­vocat în şedinţă extraordinară pentru a alege un nou primar al municipiului. La şedinţă participă şi d. C. Ne­­grescu, prefectul judeţului, ca re­prezentant al guvernului, înainte de a se proceda la ale­gerea noului primar, depun jură­mântul nouii consilieri.­­ d-nii : Petre Măinescu, C. Sescioreanu, Eftimescu şi Bărbulescu. D. V. Antonescu, preşedintele şedinţei anunţă demisiunea cî-lui Ion B. Georgescu şi invită pe con­silieri să proceadă la alegerea u­­nui nou primar. Rezultatul votului a fost urmă­torul : Em. Tătărăscu 29 voturi, N. P­. Romanescu 3 voturi şi Mi­şu­ Popp 1 vot. Pe baza acestui rezultat, con­silierii aclama ca primar pe d. Em. Tătărăscu, care rosteşte cu­vântarea de mai jos : „Contingentele politice, care au condus la schimbarea situaţiuni­­lor din ultimul timp şi în special încrederea exprimată prin votul d­v., mă aduce cu începere de azi în capul administraţiei comunale a oraşului Craiova. „Vă mărturisesc, fără nici o re­zervă ascunsă de gând, că înainte de-a simţi plăcerea, senzaţia unui amor propriu mângâiat, care ar trebui să mi-l dea demnitatea în care m-aţi onorat , simt cu toată intensitatea povara grelei răspun­deri, pe care a­ţi aşezat-o pe u­­merii mei. „Fără a avea pretenţiunea de-a scoate concluziuni dintr-o anumi­tă experienţă de psihologie poli­tică, îmi dau perfect seama totuşi, că întotdeauna, în trecut şi mai ales în vremurile de după război, demnitatea de primar al oraşului Craiova a fost întotdeauna o pia­tră de încercare, un prilej de-a te ridica, dar aceasta mai rar şi mai ales de-a te scoborî şi aceasta mai des, atât de grea, de primitivă şi de înapoiată a fost situaţiunea o­­raşului nostru. Cu toate acestea vă mărturi­sesc, că găsesc în mine destule pu­teri pentru a prim­i această sar­cină, dar succesul îndeplinirei va depinde in primul rând de con­cursul d­v. Iată de ce fac un căl­duros apel la sentimentele d­v. de primi cetăţeni ai acestui oraş, ca lăsând la o parte toate considera­­ţiunile de ordin personal sau po­litic să nu vedeţi în mine decât nevoia de progres a acestui oraş. Există în tradiţia unor aseme­nea împrejurări, ca noul primar să facă o declaraţiune de pro­gram. Vă rog să-mi permiteţi a mă abate de la această tradiţie, pentru două consideraţiuni: întâi sunt împotriva tradiţiunilor dacă ele nu aduc un nou element în ele; al doilea pentru că imii rezerv dreptul de a vă face o expunere amănunţită şi complectă a pro­­gramului meu, numai după ce mă voiu fi pus la curent cu situaţiu­­nea actuala a comunei şi numai după ce voiu fi găsit posibilitatea şi resursele materiale pentru rea­lizarea acestui program. „Nu înţeleg să terepun aceste câteva cuvinte fără a va arăta sim­ţimântul meu de gratitudine pen­tru încrederea ce mi-aţi arătat şi vă asigur că voiu face tot ce-mi stă în putinţă pentru a fi la înăl­ţimea chemărilor d­v. După aceasta, d. Em. Tătărăscu s-a întreţinut cu funcţionarii su­periori ai municipiului şi cu re­prezentanţii presei. H. T. INFORMATIUNI Suntem informaţi din sursă ofi­cială că, comisiunea restrânsă formată din d-nii: Tancred Con­­stantinescu, fost ministru şi Tra­­ian Lalescu, lucrează pentru a­­meliorarea situaţiei funcţionari­lor, cari prin instrucţiile date de ministerul de finanţe, n’au pri-In afară de miliardul dat pen­tru 8 luni de guvernul Averescu, pentru sporul funcţionarilor, d. V. Brătianu a mai dat încă un miliard, pentru a se veni în mod efectiv în ajutorul funcţionari­lor mici şi pensionarilor. Biurourile membrilor Regen­ţei vor funcţiona la Palatul Re­gal. Va fi numit un secretar gene­ral al Consiliului Regenţei. Eri la orele 10 dim., au fost convocaţi la preşidenţia consi­liului de miniştri, de d-nii I. C. Brătianu şi Vlahide, secretarul general al preşidenţiei consili­ului, toţi directorii generali de ministere. S-au discutat măsurile de lu­at pentru participarea tuturor funcţionarilor ministerelor la înmormântarea Regelui Ferdi­nand. D. C. Dfigiggnescu Direc­tor al Băncei de Sfcont » cumpărat de la Societatea GR. CRI­STEA et Co». din Bucureşti mm automobil RENAULT 6/15 cai putere făcând o viteză de 75 km» de oră şi neconsin­iAți al da cât 7 litri de benzină la 100 de kilometri. Am arătat, informaţi fiind de către bouroul electoral al parti­dului naţional-ţărănesc, că la sec­ţ­iun­ea de vot Jilava un cetăţean, Nae Diamandescu, a fost mal­tratat de agenţii guvernamentali şi că printre cei cari l-au bruta­lizat ar fi fost şi d. avocat M­­Plătăreanu. D. M. Plătăreanu ne roagă să arătăm că d-sa e cu totul străin de cele relatate și că în raza sec­ției de vot nu s’a produs nici un incident. Luăm act. ___ SINAIA DOCTORUL MILLIAN Medic al Spitalelor Eforiei Specialist­en­­acale de copii Hotel Regal (Parc). Toate institutele judecătore­şti, Curtea de casaţie, Curtea de apel şi Tribunalul Ilfov, au i­dicat ori şedinţa în semn de do­liu. Procesele au fost amânate din oficiu, începând de astăzi Joi formu­la. executorie și hotărârile se­vor da în numele regelui Mi­­hai I. ANTICARIAES K­ENASY s'a mutat în Strada Edgard Qu­inet No. 5 Cumpără cărţi vechi şi Biblioteci Plăteşte preţuri foarte bune Sâmbătă 23 iulie, ziua îmor­mântărei regelui Ferdinand, pieţele şi magazinele vor fi în­chise. Populaţia este avizată să se aprovizioneze din vreme. --------xox--------­ Teatru ~ Literatură -Artă Isrims și Jeti Trearanti fsrfees®... Intr’o convorbire de curând avuta cu Frédéric Lefèvre, Jérôme Tharaud arată împrejurările în cari el si fra­­tele său Jean Tharaud cu început săuși îndrepte luarea aminte spre me­leagurile vieții evreești, stârnind a­­poi o bogată, literatură, în special î­i Franţa, literatură în care e studiată lumea lui Israel. întâmplarea a făcut ca Jartimne Tharaud să se apropie de această lu­­me şi de această, viaţă. Cu un sfert de secol în urmă el era lector de fran­ceză la Universitatea din Budapesta unde, în afară de maghiar, avea şi mulţi studenţi evrei. De Numerus clausus nu se pome­­nea pe atunci. II erau dragi studenţii evrei pentru curiozitatea lor vie şi pentru Inteli­genţa lor pătrunzătoarei. Era atras spre el şi de multe laturi misterioase dezvăluite de elevi în conversaţiunile cu profesorul lor dealungul Dunării sau prim cafenele. A fost inaugurat, la Aix,les-Bains, un monument ridicat în memoria lui Lamartine. Au rostit cuvântări Henry Bor­deaux, Henri Robert, etc. * Violonistul celebru Pablo Casals a fost sărbătorit în satul său natal. O stradă a fost botezată cu numele său.­­ # A murit Charles Matt, decanul poe­­ţilor canadieni. Se născuse la isss și ifi făcuse studiile universitare la Kingston. Gabriel Bernard, romancier-foileto­­nist, scrie in „Le Journal” o pledoa­­rie a genului pe care îl cultivă: „Anticii rapsozi ai Greciei, — și cel mai ilustru dintre ei: Ho-„Avui astfel revelaţia că l o viaţa e, vretased foarte ciudată cu totul ne­­cunoscu­tă, se desfăşura iu districtele Ungariei fi pe întinderile Poloniei." Spre a se îndrepta luaraa-aminte a scriitorului,­­ înapoiat, în Franţa, publică o nuve­­lă Bar.Cochia în care înfăţişa poves­­tea unui student al său. Nuvela a însemnat punctul de ple­­care al celorlalte opere scrise în co­laborare cu fratele său Jean Tana­­raud. Acesta a avut prilejul să cunoască atmosfera vieţii evreeşti, mai târziu cu prilejul unei călătorii­­ de studii prin Polonia. ’ " "J „Am trăit acolo ca un vis, mergând din surpriză în surpriză, printre per­sonagii cărora nu le cunoşteam nici limba, nici sentimentele, nici grink­u­­rile şi cari văzuţi din afară mi se pă­­reau de neînţeles fi fantastici ase­­meni personagiilor dintr’o povestire de Hoffmann,”­mer, — cari amânau pentru a doua zi urmarea interminabilelor întâmplări cântate în faţa audito­rilor strânşi, erau foiletonişti... Foiletonişti deasemeni, trubadu­rii şi hruverii evului­ mediu cari e­­rau­ nevoiţi să despice în felii ro­manele cavalerişti pentru a le re­ci­ta asprilor seniori cari nu ştiau să citească şi frumoaselor castela­ne cari aşteptau cu nerăbdare veghea următoare pentru a şti da­­că generosul cavaler pribeag o va elibera în sfârşit pe frumoasa captivă înlanţuită... Foiletonist şi marele Cervantes pentru că puteţi tăia romanul său de oriunde, cu siguranţă că lectorul va vroi să cunoască urmarea... Foiletonişti, în sfârşit, toţi cei cari ştiu să po­vestească istorii lungi fără ca el© să pară lungi”. REVISTE M O T I T­ E JEROME THARAUD JEAN THARAUD Hiața ertisică parissană Stagiunea Odeonului se va deschi­de la 1 Septembrie. Repertoriul în cea mai mare parte, a fost întocmit de pe acum. „L’Assomoli’’ drama prelucrată du­­pă romanul Iul Zola, va avea ca in­­terpret principal pe Gemler care, în luna Ianuarie va juca rolul lui „Ham­­let" într'o nouă concepţie. Vor mai fi puse în scenă „Pasărea albastră" de Maeterlinck, „Frumoa­­sa aventură” de Flers şi­ Caillavet, „Esthern" cu partiţiunea de Raynaldo Hahn. # Teatrul Antoine va reprezintă pen­tru prima oară, în Septembrie, o nouă piesă a lui Paul Gavault, „Les yeux clairs de l’enfant". Figurează deasemeni în repertoriu o nouă comedie de Louis Verneuil şi va fi reluată piesa lui Maurice Don­­nay: .Amanţii.” Revista funcţionarilor publici. Anul II No. 6. Colaboratori: Al. Lascarov, Moldovanu, I Gr. Oprişan, N. Costin, etc. Bucovina. Anul I. No. 4. Colabora­­tori: Dr. C. S. Parhop, O. Ternovea­­nu, L. Dugult,’ etc. -X°Y- Uragan Însoţit de grindină Londra, 20 (Andor). — In lo­calitatea Calgary, (Alberta), s’a deslănțuit un teribil uragan, în­soţit de grindină, în seara zilei de 19 Iulie. In apropiere de Cochra­ne, (provincia angliană Alberta), piatra a fost mare ca mingile de tenis, şi a străbătut atât prin a­­coperişurile caselor, cât şi prin capetele automobilelor cu condu­cere interioară. Toate firele tele­fonice, au fost rupte. Grindina s’a depus în înălţime de 60 de centi­metri, dealungu­l şoselelor. Câte­va bucăţi de grindină, cari au fost transportate la Calgary, după pa­tru ore dela căderea lor, cântă­reau încă mai piuite once. Din­­ fericire însă, uraganul s’a pro­dus, numai pe o mică întindere de teren, așa că pagubele nu sunt prea mari. ! *r Maurice Rostand va reprezeta în MAURICE ROSTAND ­mmmm d­epsatelor de la band Ministerul de finanţe a trimis admi-’ nistraţiilor financiare din ţară instruc­ţiuni asupra perceperii impozitelor proporţionale prevăzute de legea tim­­brului pentru depozitele depuse spre fructificare la band­. 1) Dacă depozitul a fost ridicat în î­nainte de 1 Mai deși figurează la pri­ma închidere a contului, — întrucât suma a fost ridicată anterior punerea în aplicare a legei. — acest depozit nu este impozabil. 2) Depozitele cari existau la 1 Mai și cari au continuat să existe majorate sau micșorate vor fi taxate la cifra maximă de după 1 Mgl & c »--------------------­ Turcia aplică tariful maxi­mal mirfocilor di Ro­­mânia ANGORA, 20 (Rador). — Con­sîliul de miniştri a decis anula­rea dispoziţiunilor prevăzute prin convenţia comercială anexa­tă la Tratatul dela Lausanne, în ceea ce priveşte România, de­­oarece guvemn­l român nu s’a a­­dresat guvernului, turc pentru încheierea unui nou tratat de co­­mart în termenul de 30 de luni prevăzut prin acea convenţie. In consecinţă dună şase luni dela data anulării, mărfurilor prore­­cursul stagiunei viitoare o nouă pie. Tlite din România li seVor OPri.ea să: „sfârşitul lumii.” tariful maximal. Univeriolititei Mii $1 litra!®! in­icizi de prof. Keno­on Gheorghiu A —............ rCu prilejul serbărei­ naţionale a Franţei — 14 iulie — se înve­derează, de obicei, caracterul u­­niversal al civilizaţiei politice a poporului francez. Credem că e tot atât de nece­sar a învedera universalitatea limbei şi lteraturei franceze. In cele ce urmează, aceasta se face cu competinţa necesară de către distinsul profesor de la Iaşi, d. Xenofon Gheorghiu, din m­âna căruia au ieşit atâtea ge­neraţii de intelectuali. Studiul face parte dintr’o conferinţă ţi­nută cu ocazia întrunitei colegi a­­a promoţiei 1885 a Liceului Naţional din Iaşi. In zadar descoperirile ştiinţii, m­inunile industriei absorb aproa­­pe toate sforţările unei genera­­ţiuni dedate cultului intereselor pozitive. Spiritul are drepturi ne­­alienabila : idealul e în­totdeau­na scopul către care se îndreaptă sufletele mari, visul care mângâie inimile cinstite. Elocvenţa şi poe­zia sunt isvoare nesecate, unde popoarele cele mai iubitoare de realităţi sunt foarte fericite une­ori, când vin să-şi potolească se­tea în momentele lor, de friguri şi de toropeală. Literatura e o o­­glindă luminoasă şi magică, unde sunt povestite amintirile, aspira­­ţiunile, toate visurile aurite ale omului. Vai de epoca, vai de na­ţiunea, care, cu o nechibzuinţa de copil, ar lăsa să se întunece a­­ceasta oglindă, sau ar sfărâma-o ! Ce mijloc ar avea atunci pentru a contempla, a recunoaşte şi ad­mite în sine cele mai curate luciri ale sfintei imagini a lui Dumne­zeu ? ROLUL LITERATURII Un filosof a zis cândva : „Lite­ratura e expresiunea societăţii”. Această sentinţă, dacă admite, în detaliu, unele excepţiuni, la fond constitue inteligenţa, conştiinţa, moralitatea unui ponor mare. E cu putinţă să înflorească în hao­sul barbariei, să lipsească în epu­rele de civilizaţie, să dea îndărăt în timpul unei prosperităţi reale a unui Stat ? Să întrebăm istoria: această teorie se găseşte la fiecare pagină, întărită de fapte. Poezia eb­raică cuprinsă în întregime în Biblie nu reaminteşte, prin stră­lucirea imaginelor sale, cerul în­flăcărat şi pur sub care s’a pro­dus,— şi energia sa, uneori cam bruscă, nu e oare făcută pentru a captiva o rasă îndărătnică ? O altă poezie, nu de mult necunos­cută, acum întrezărită şi rezer­vată la mult mai multe progrese, poezia sanscrită, care, în nume­roase manuscripte ascunde atâ­tea bogăţii cât te compri, pămân­tul Indiei cuprinde în sânul său, nu destăinuieşte o lărgime de am­bagiu şi o exuberanţă de culori, care sunt în perfectă armonie cu această natură extraordinară şi acest soare strălucitor ? Poezie Greciei e vioaie şi elegantă ca şi oamenii cari o cultivau, graţioasă şi variată ca şi climatul care a produs-o. Literaturile Romei şi Spaniei, au toată nobleţea şi toată tăria fiilor lui Quirinus sau ai lui Pelar. Acele ale Italiei şi ale Per­­siei, ornate peste măsură, conve­neau unor naţiuni strălucite şi voluptoase. Acele ale Turcilor şi ale Arabilor, aşa de scurte şi de energice, trebuiau să placă la niş­te hoarde barbare, strângându-şi corturile lor pentru o zi şi Amu­­zându-se cu legende naive vii, u­mbra palmierilor şi isvoarele pustiurilor. Acele ale Angliei, ale Germaniei, ale ţărilor scand­ina­­ve, au un caracter vag, sumbru şi profund, cu totul potrivite Jocu- Ilii, temperamentului şi obiceiu­rilor palizilor copii ai Nordului Cât despre literatura franţuzeas­că, ne va fi cu neputinţă a nu re­cunoaşte în ea via încarnare a geniului francez. GLORIA FRANCEZA Patrioţismul e cela uni, de mul­te ori un sentiment sublim care înnalţă naţiunea franceză, iubi­rea aşa de firească şi aşa de le­gitimă pentru frumoasa tara fran­ceză, nu împiedecă pe francezi de a mărturisi aceea ce lipseşte-Literatura franceză n’a­ putut nici­odată să se ridice pe înnălţi­­mile periculoase ale Epopeei. Ea mult timp n’a ştiut aceea ce poe­zia intimă, metafizică, religioasă poate să aibă ceva nobil sau miş­cător în ea : neînsemnatele amă­răciuni ale melancoliei, plăcutele închipuiri ale sufletului, medita­­ţiunile nesfârşite asupra naturei şi asupra lui Dumnezeu, eu cam pus’o în mirare în mij­locul eloc­ventelor sale povestiri sau ale ve­selelor cântece. Drama n’a apă­rut decât foarte târziu,­­tragedia figurează mai ales ca o urmare de dialoguri admirabil rimate și de portrete zugrăvite cu profundita­­te, ca un gen cu totul oratoric, în care Cojn­­ilîc, Racine și Voltaire nu se arata în­­totdeauna supe­riori lui Bossuet, lui Bourdeloue, Massillon. Gloria fr­anceză, pe ca­re nu i-o dispută nimeni, e în pro­ză sau în speciile de poezie care se apropie de proză. De o parte, ştiinţele, filozofia şi în deosebi dialectica, elocvenţa în toate ramurile ei, critica, isto­ria, romanul, epistola, de altă parte comedia, fabula, satira, poe­mul didactic, basmele, iată dome­niul destul de întins al literaturii franţuzeşti cultivat de atâtea ta­lente strălucite sau viguroase; iată condiţiunile esenţiale, adevă­ratele hotare a tot ce poate fi numit spirit naţional francez. Fără îndoială, tradiţi­unea grea­că şi latină a exercitat asupra o­­riginelor sale o mare influenţă ; desigur creştinismul i-a dat gra­va şi mântuitoarea sa disciplină : mai de multe ori, contactul său cu civilizaţii­­nile străine s’a pă­rut că o modifică pentru moment. La urma urmii, i-a subjugat toc­mai pe acei cari credeau că o subjugă. începând cu Galii, stră­bunii francezilor, cari rădeau fără frică în faţa Manlcilor şi a Galeriilor, sau traversau Europa ca învingători, pe urma lui Ce­zar, cu iuţeala, şi veselia unei cio­cârlii care le slujea de simbol, până şi acei luptători de eri, fra­ţii şi fiii francezilor,­ cari răspun­deau la oboseli dintr’un refren de bivuac, la moarte prin o nepăsa­re, — un astfel de spirit nu poa­te să piară ; forţa, speranţa, au fost roată mângâierea Franţei. Nu numai soldatul,, ma­rinarul, artistul, ci şi şcolarul, ţă­ranul, muncitorul, cu toţii îşi au­ partea lor mică sau mare, cu toţii se arata mai mult sau pud­at!Id*­sensibili. RAS SI IRONIE Francezul poate să se lipsească de multe lucruri, chiar şi de pâi­ne, dacă e nevoie ; dar jocurile cari odihnesc, râsul, acest entu­ziasm de o minută, ironia, această armă pe care nimic n’o toceşte, iată aeea ce cei mai faulti fran­cezi n’ar consimţi să piardă. Acest spirit francez se găseşte pretutindeni, sub formele cele mai uşoare ca şi în obiectele cele mai serioase. Dă graţie picturii franceze, vivacitate muzicei ,um­ple teatrele franceze, dă viaţă ar­telor, ridică industria, măreşte preţul acelor mii de bagatele, pe care manifacturele le produc la fiece moment, pe care le­ cumpără lumea întreagă sau le invidiază, în care materia e de puţin preţ, lucrul mult mai de preţ, şi gus­tul aproape totul. Dacă Parisul şi celelalte oraşe mari ale Franţei, cari dete sub Ludovic sfântul a­­trăgeau privirile străinilor, îi pi­­ron­esc prin strălucirile lor, zilnic crescânde, dacă limba franceză a devenit limba diplomaţiei şi a ştiinţei, dacă o scriu toate acade­miile, dacă o vorbesc toate Cur­ţile, dacă producţiunile cele mai puţin importante ale muzei dra­matice au încetează de a fi cău­ate de scenele Europei şi ale Noului Continent, poate să zică cineva că nu-i decât o iluzie a mândriei naţionale franceze, sau că celelalte popoare sufăr, fără motiv, acest jug al supremaţiei spiritului francez ? Nu. Această popularitate de care se bucuriă printre străini şi pe care cu toţii o recunosc, — deşi o combat, — această dominaţiune a cugetărei, pe care francezii le-o impun de mai bine de 6 veacuri, aparţin u­­nor cauze reale. Dacă străinăta­tea se întoarnă necontenit către Soarele francez ca înspre astrul civilizaţiunei, nu-i din partea lor o orbire copilărească sau o slabă complezenţă. În trecut. Cruciate­le, mişcarea libertăţilor comuna­le, renaşterea literilor şi a arte­lor, reformele sociale şi politice, totul a venit din partea Franţei, şi în prezent, pentru a se călămizi, printre furtunile şi greutăţile e­­xistenţii sale, omenirea are ade­seori nevoie ca Franţa să veghe­ze pentru dânsa, să ţină cârma şi să treacă cea dintâi, arătându-i calea. In numărul viitor vom relua chestiunea dintr’un punct de ve­dere mai general şi mai didactic spre a arăta calităţile proprii cari deosebesc spiritul francez şi cari au lăsat în literatura fran­ceza urme aşa de învederate. -XOy-

Next