Lupta, august 1927 (Anul 6, nr. 1703-1728)
1927-08-05 / nr. 1706
Anul VI No. 1709 COIVST. Mine Fost director politic Decembrie 1921 — Februarie 192? ABONAMENTE Pe 12 luni........................... SOO la V®«* „ 400 ?e 3 • 200 " m străinătate dublu Redacţia şi Administraţia Bucuresti, Str. Sfilndar, 12 TURBURAREA PACEI STATELOR SUCCESOARE Evident că statele succesoare aile monarhiei habsburgrice se aflădin nou în faţa unei acţiuni de turburare a pacei de către Ungaria. E o reînoire a încercăreidin 1921, care a provocat mobilizarea forţelor Micei înţelegeri, cum a amintit în Camera din Belgrad preşedintele ei d. Trifcovici, arătând că "'"mai atitudinea fermă, înţeleaptă a Conferinţei Ambasadorilor a reuşit atunci să înlăture complicaţiuni-n rândul Ligii Naţiunilor s’o facă în apropiata sesiune a Consilistului şi a Adunărei generale. Limbustul preşediitelui Camerei din Belgrad arată că oricerădare are o margine şi că nu i este permis ca după opt ani de la încheierea tratatelor să se vorbească de teritorii şi populaţii dezrobite ca de cadouri făcute naţiunilor oprimate. Statele succesoare ale monarhiei habsburgice au plătit cu atâta sânge repararea injustiţiilor milenare încât orice încercare de atingere a acestei reparaţiuni este un atentat contra păcei. Să nu se uite că de la Serajeva fi pornit nebunia opresiunea austro-maghiare, care a deschis mormântul monarhiei habsburgcice. Statele Macei înţelegeri veghiaza. Ele nu se preocupă de uneltirile maghiare. Ungaria va dormi cum îşi va aşterne. Dar statele Micei înţelegeri au dreptul să fie lămurite asupra intentiunilor si atitudinei unora din statele amice si aliate. Când în Anglia s’a constatat că agitaţiile de presă ale vicontelui Rothermere sunt exploatate spre a crea confuziune asupra părerilor guvernului britanic fată de respectarea tratatului de la Trianon si a tratatelor în genere, un comunicat a lămurit că părerile editorului lui „Daily Man’ nu’l angajează decât personal pe d-sa și ziarul său. De altă parte ziare de autoritate politică — cum e „Times” — n’au întârziat a respinge cu energie orice atingere a respectului tratatelor cari alcătuesc temelia însăși a păcei. In Italia însă, lucrurile se petrec altfel. Ziare, cunoscute a fi în legătură cu sferele oficiale, sau alăturat agitaţilor maghiare, în exploatarea acţiunei vicontelui Rothermere. Nimeni din oamenii de stat în ţările arcei înţelegeri nu vor confunda anumite ziare italiene cu guvernul italian. Dar nici guvernul italian, ca şi guvernul englez, nu trebue să lase ca în opinia publică a unor state amice Italiei să se reuşească a se strecura confuzia că în agitaţiile maghiare de turburare a păcei s’ar găsi amestecată mâna guvernului dela Roma. Nu e destul astăzi ca raporturile între guvernele amice şi aliate să fie normale. E esenţial ca şi raporturile între popoarele amice şi aliate să ie cel puţin normale, dacă nu în adevăr frăţeşti. Dacă în presa italiană sunt ziare cari nesocotesc asemenea necesităţi, guvernul italian trebie să facă dovada că nu înţelege a le nesocoti. Momentul se apropie când, la Geneva, Italia va trebui să-şi precizeze atitudinea faţă de statele Micei Înţelegeri. Emil O. Fagure M D. I. Brătianu şi „colaborarea Cuvântarea primului ministru la închiderea parlamenturi Atitudinea semnificaivă a opoziţiei Uzanţele parlamentare, cele Bune, dispar câte una. De pilda ori d. I. Brătianu a cetit întâiu mesagiul de închidere a parlamentului şi apoi a... vorbit, — adică s’a procedat pe dos. Dacă d-l preşedinte al Camerei ar ţine să aplice regulamentul riguros, n’ar trimite la „Monitorul Oficial” cuvântarea d-lui Brătianu, rostită după ce s’au declarat închise corpurile legiuitoare. Nu şicanăm, dar constatăm că se răstoarnă toate uzanţele bune ale parlamentarismului. D. Bratianu care a lipsit de la discuţia mesajului, dar care nu lipseşte când are de îndeplinit prerogative mai inalte, a finut să accentueze încă odată asupra nouei stări de lucruri ,invocând tăria dinastiei. Primul-ministru a fost de astă dată foarte calm deoarece s’a mărginit să se adreseze numai majoritatei. De aceia, după cetirea mesajului de închidere, marea majoritate a fruntaşilor opoziţiei în cap cu d. L Maniu a părăsit incinta. Unii au interpretat aceasta ca un răspuns la abţinerea d-lui Brătianu dela discufia mesajului, iar alţii au declarat că nu s-au aşteptat ca după cetirea decretului de închidere să mai aibă ceva de... adăugat primul ministru. Totuşi d. Brătianu a vorbit cum am spus fără gesturi la adresa opoziţiei chiar fără a-i mai arunca vre-o privire, fixând numai majoritatea căreia, de altfel, i s’a adresat exclusiv ca şi cum ar fi fost la o consfătuire a majorităţilor. Primul ministru a stăruit din nou şi mai mult asupra tăriei dinastiei. Opoziţia care se mai afla în incintă a stat impasibilă deoarece — spuneau mai mulţi opozanți — niciodată şi sub nici o formă P .N. Ţ. n’a lăsat a se înţelege ca n’ar considera dinastia domnitoare actuala ca indispensabilă desvoltărei Statului, României mari. Opoziţia susţine regimul monarhic şi vrea să-l întărească şi dacă de câte ori d. Brătianu vorbeşte de tăria dinastiei, etc. şi opoziţia se abţine de la orice manifesta-,re, aceasta se datoreşte — ne-a spsve un leader al ei din Canalul are mereu aerul de a admonesta opoziţia care, se ştie, că n’a fost măcar consultată asupra actelor guvernului în legătură cu ultimele evenimente. D. Brătianu însă, fără a mai polemiza direct sau indirect cu opoziţia, a tinut totuşi ca ori, la închiderea parlamentului, sa se înţeleagă rostul apelului la.» colaborare pe care l-au făcut atât d-sa câtt şi alti miniştrii Apelul la colaborare se adresează majorităţilor nu... opoziţiei . Dacă şi regenta a înţeles să facă apel numai la înfrăţirea majorităţilor, atunci d. Brătianu a fost în acelaş „duh” împăcuitor cu regentul care a redactat răspunsul către Cameră. Şi după cuvântarea de ori a d-lui Brătianu, apelurile de la Senat şi Cameră ale regentei, fireşte că n’au putut avea vre-un efect, ba s’a constat o despărțire glacială, între majoritate și opoziție. / RP. :msSS3EBB 4 PAGINI 3 LEI Direcția 358*75. — Secretariatul 358*74. — Admnistrația 358*73. Răspunsul regenţei Parlamentul a fost închis ori după ce preşedinţii au cetit în ambele corpuri legiuitoare răspunsul dat de regenţi la adresele ce le-au fost înmânate de către comisiunile majorităţilor parlamentare. Răspunsurile nu diferă în fond, dar în formă, se observă... condeie deosebite. Acel către Senat trădează condeiul regentului care tină să îndeplinească formalitatea rămânând într- o rezervă strict constituţională. — condeiul unui jurist. Răspunsul către Cameră trădează condeiul unui viistor sufletesc. Către Senat, către maturul corp, un răspuns sobru dar prin care se aminteşte testamentul regelui Ferdinand pentru a se afirma necesitatea unei manifestări reale a spiritului de solidaritate naţională „pentru ca astfel printr-o acţiune unitară, cu tot prestigiul ce ea comportă să se ajungă a se înlătura „greutăţile ce ne stau în cale". In spiritul testamentului regelui Ferdinand se face apei la „concursul tuturor fiilor tării". La Cameră răspunsul este mai viu, apelul mai apostolic. Dumnezeirea este invocată pentru a realiza armonica conlucrare si concovdre* pentru a propovădui si in afară din parlament „inconvenirile cu corpul electoral acel duh de pace sî de frăţească apropiere care încheagă sufletele", — cuvinte cari au provocat primele aplauze semnificative pe băncile opoziţiei care a tinut să sublinieze si pasajul următor care relevă :.instinctul sănătos al poporului român dovedit de atâtea ori în momente grele să se manifesteze neîmpiedecat şi de data această Fireşte că răspunsul regenţei s'a mărginit numai la adresele majorităţilor parlamentare cari le-au fost înmânate. Ca opoziţia regenta r- a venit încă în conturi oficial pentru a-şi putea exercita vreo prerogativă constituţională. Dar regenta recomandă națihul de pace şi de frăţească apropiere”, recomandă solidaritatea naţională", bineînţeles că o recomandă acelor cari i-au adus Adresa, guvernului căreia i-a respins demisia parlamentului care le-a primit jurământul. Realizarea dorinţelor regenţei depinde dlar înainte de toate de guvern, de sacrificiile ce ar manifesta guvernul că este dispus să le facă pe altarul „solidarităţei naţionale". — sacrificii pe cari se pare că d. Brătianu nu se arată dispus să le facă judecând după cuvântarea d-sale de om, de la Cameră, pe care o relevăm în altă parte. RX. işcarea fascistă în Tirolul austriac Organizaţia „Heimwer1” ss desvolii sub patronajul guvernului regional Statul major al acestei Atenţiunea opiniei publice din Austria e îndreptată azi spre organizaţia politico-militară Heimwehr care şi-a deschis acţiunea pe timpul recentei greve general de la transporturile austriace. Asupra succesului acestei acţiuni există însă ştiri absolut contradictorii. Presa burgheză condusă de tendinţa de a rdica importanţa acţiunii Heimwehrului descrie faptele în sensul că" sub presiunea Hemwehrului greva generală a fost înfrântă Dimpotrivă, presa stângei încearcă să prezinte acţiunea Heimwehrului ca lipsită de orice importanţă. După ştirile obiective care se află azi la îndemână, efectul intervenţiei Heimwehrului n’a fost atât de intens după cum o afirmă partidele burgheze. Centrul acestei mişcări fasciste” este Tirolul —— —— . v . , - — Și localitatea învecinată Baeră —? faptului că ferul guvern .Voralberg, f. mişcări se află la Insbruck, iar în fruntea lui stă consilierul din Insbruck dr. Steidle. Sfericul său militar este maiorul german Pabst care a jucat un rol important în lovitura de stat a lui Kapp care în 1920 s-a refugiat la Tirol unde a obţinut cetăţenia. Organizaţia Heimwehrului din Tirol dispune azi de 15 mii membri care se află sub disciplina militară. După cum o dovedesc ultimele evenimente Heimwehrul din Tirol a avut la dispoziţie mari canităţi de arme. Helmwehrul se desvoltă sub patronajul guvernului regional care finanţează secretariatul principal al Heim'vwehruluî din mijloacele froajjcjare publice. ? *’ A Creionul actualității Depinde_ IONEL : Ce e acest stil de pace ? ^TITULESCU : E primul porumbel din partea ppezifsei. IONEL ! Crezi că o să mai vie și alfii ? TîYiLJLESGU : Asta depinde de data ! _ La ultimulcongres al studenţimii noastre a predominat spiritul de ordine şi s’a exprimat dorinţa ca pe cale paşnică tineretul universitar să lupte pentru izbânda dreptelor revendicări de ordin moral - material* Evident Statul are datoria să deschidă larg porţiile tuturor facultăţilor pentru ca tineretul dornic de cultură să poată veni în centrele universitare să-şi potolească setea de stinjă. Statul mai are datoria să ajute pe studenţii merituoşi dar lipsiţi de mijloace cari nu pot suporta scumpetea excesivă din oraşele suprapopulate unde sunt instalate Universităţile, Căminele şi cantinele Studenţeşti trebue să adăpostească cât mai mulţi tineri cu dor de muncă pe terenul avid al ştiinţei pe care mi se poate lucra când ziua de mâine nu este asigurată şi când foamea îţi munceşte trupul. Studenţimea a luat hotărârea să renunţe la violenţe. Erau atât de siguri că tineretul universitar va reintra în făgaşul normal şi se va reîntoarce la învăţătură încât în lungul şir al anilor irosiţi în manifestaţiuni sgomotoase şi în sângeroase încăerări, încât nu am încetat o clipă să arătăm încrederea nelimitată pe care o puneam în cuminţenia naţiunii române, cuminţenie ce nu putea fi desminţită de agitaţiuni sterile fruct al uneltirilor unor politiciani de duzină. Congresul studenţesc a verificat exactitatea credinţelor noastre. Au fost, însă, şi note discordante sau — mai precis — a fost şi o notă discordantă. Şi purtătorul de cuvânt al acelora cari doreau ca bâta să înlocuească argumentul: ca studenţimea să stea în afară de zidurile universităţilor ca să găurească cu ciomagul capetele paşnicilor trecători şi ca negustorii de geamuri să se facă milionari» a fost un preot din Bucovina. Faptul ni se pare atât de dureros încât nu ne putem opri să nu relevăm. Eram obişnuiţi ca reprezentanţii lui Crist cel iertător să propovăduiască iubirea aproapelui, iertarea greşiţilor, pacea între oameni şi bună î nvoire, nu ura, nu războiul civil, nu ciomăgiala celor ce nu au aceiaşi credinţă, aşa precum au început să facă preoţii noştrii intraţi în arena luptelor politice lepădaţi de tot ce este creştinesc în sufletul creştinilor. Când slujitorii altarului lasă crucea şi apucă bâta să nu ne mai mirăm dacă credinţa celor mulţi a început să se nărue şi dacă propagandiştii sectelor fac adepţi în satele şi oraşele noastre. 1 R. CONGRESUL Presei latine Aseară Consiliul de miniştri a autorizat pe d. ministru al Justiţiei, Stelian Popescu, să ia măsurile necesare organizărei Congresului Presei latine la Bucureşti, în Septembrie viitor. . Congresul acesta, hotărât a se ţine în inima latinilor de la Dunăre, trebue să fie o manifestaţiune vrednică de nobleţea şi vechimea legăturilor noastre cu civilizaţia latină. El trebue să fie, în acelaş timp, un prilej ca, alături de Mica Intelegene a Presei, presa română să stabilească cu presa latină de pe ambele continente legături practice de aşa natură încât interesele lumei latine în răsăritul Europei ca și acele ale latinilor dela Dunăre pe ambele conținente să fie apărate cu o solidaritate conștient organizată. Lt. Să fugim de politică Literatura şi oamenii de stat D. Beneş, ministrul de externe al Cehoslovaciei, nu e numai omul politic înzestrat cu însuşiri cari i-au fixat un loc de frunte în rândurile bărbaţilor de stat, europeni, ci şi un intelectual, un pasionat al frumosului. Prins în angrenajul multiplelor preocupări politice, d. Beneş nu se lasă totuşi copleşit de ele astfel că, asemeni preşedintelui ţării sale, găseşte putinţa de a se refugia un ceas două pe zi în intimitatea bibliotecei. Intr’un interview acordat de curând ziarului „Prager Presse”, ministrul de externe cehoslovac destăinueşte câteva preferinţe literare şi face câteva observaţii judicioase. întrebat dacă are timp să citească literatură, răspunde că deşi a fost ocupat cu scrierea Mentorilor din războiu, pentru cari trebuia să citească o mulţime de scrieri istorice, politice, nu a încetat să urmărească mişcarea literară cehă, germană şi franceză, apoi să citească pentru a cunoaşte produsele importante ale literaturii universale. I-a plăcut întotdeauna să citească literatură. In copilărie până ce eşise din liceu a citit mult din toate literaturile. Sistematic a început să citească abia după ce a trecut în Franţa la studii. Urmărea cu pasiune polemicele din jurul romantismului. Era pentru realism. Tot la Paris s-a ocupat şi cu literatura rusească pentru care are o deosebită înclinare. Dintre toate literaturile cea engleză exprimă mai bine idealurile umane. Are adâncimea omenească a celei ruseşti, doar că prima e mai umană, te înalţă şi te face să o urmezi, ultima provocând în cetitor mai mult buimăceală. Cu privire la tendinţa atât de mult practicată de toate ţările, de a-şi face cunoscută literatura streinătăţii, prin traduceri şi propagandă literară făcută sub diferite patronaje, — cu aceasta nu ai intrat în literatura universală. Aceasta se va întâmpla numai prin realizări literare de înaltă valoare însuşi. Beneş s’a angajat într o propagandă mecanică a literaturii cehe în străinătate. Rezultatele au fost neînsemnate. G, m C. Vivo.I flf UTiieniSrf 1997, director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE pHmette direct la admini* •tra|ie daruiului ia toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul In fard O Lei tn străinătate Î&oBţxnwr e tn zm* y/ Proedele ministrului de finanţe înfiinţarea Consiliului financiar Ziarele anunţă aproape zilnic noui proiecte financiare, pe cari d. ministru de nnanţe le studiază penttu seziunea parlamentară de toamnă. După abrogarea legiuirilor Qaroflid şi suspendarea legii armonizării, d- V. Brătianu est© preocupat în prezent cu ideia înfiinţărei unui Consiliu financiar, care să vegheze la stricta aplicare a prevederilor bugetare şi a legii contabilităţii publice a Statului. Ministrul nostru de finanţe caută o acoperire discretă faţă de tendinţele de risipi şi o garanţie pentru cazul unei eventuale guvernări de aventură, cum a fost cea precedentă, înfiinţarea acestei tutele financiare ne face să ne gândim cu durere că imoralitatea din viaţa noastră politică a căpătat forme atât de concrete, încât se simte nevoia ca gestiunea financiară să fie pusă sub controlul unui consiliu fără avizul căruia nu se va putea ordonanța nici o cheltuială. De modul compunerii acestui Consiliu financiar va depinde dacă acesta instituție corespunde unei nevoi reale de control al banului public. Oricum, proeotul în sine apare util şi este primit cu simpatie de toţi cetăţenii, prea mult împovăraţi de biruri, cari se mai gândesc şi acum cu groază la risipa făcută de guvernul precedent şi ştiu că responsabilitatea ministerială este o simplă ficţiune în ţara Românească. Numai că acest proces, privit aparte, se prezintă incomplect în cadrul legiuirilor noastre financiare, dacă ne gândim că toate aceste legi sunt prea vechi şi nu mai corespund necesităţilor complicate ale pieţei economice şi financiare de după războiu. De aceia, credem că se impune o revizuire generală a tuturor legiuirilor de ordin financiar. O sumară analiză a celor mai de seamă dispoziţiuni legale privitoare la mânuirea banului public, va confirma părerea noastră că ele trebuesc fundamental modificate, pentru ca — pe de o parte — să îngăduie o mai mare libertate de acţiune iniţiativelor cinstite, iar — pe de altă parte —să înlăture posibilităţile de fraudă şi risipă ale banului public. Ne ocupăm, în primul rând, de legea contabilităţii publice a Statului, de legea care tratează despre modul de angajare a cheltuielilor Statului, însăşi această legiuire, la a carei bună aplicare va stivăjui Consiliul financiar, ce preocupă pe d. ministru al finanțelor, s’a dovedit defectuoasă din multe puncte de vedere-Pusă în aplicare în anul 1903, legea contabilităţii publice a suferit numeroase modificări înainte de războiu și numai câteva modificări de cifre între anii 1922— 1924, sub ministeriatul d-lui V. Brătianu. Modul de angajare a celor mai importante cheltueli ale Statului, este tratat în legea citată în câteva articole, prin care se împart în două categorii contractele din care rezultă un venit sau o cheltuială pentru Stat; contracte făcute prin bună învoială şi contracte încheiate pe calea licitaţiei publice Nu este nevoie ca cineva să fie expert financiar sau jurist, ci numai un simplu cercetător profan, pentru ca citind cu atenţie dispoziţiunile privitoare la angajările prin bună învoială, să nu rămână cu convingerea că enumărarea cazurilor în cari se pot face asemenea angajamente de către miniştri personal sau de Consiliul de miniştri este atât de elastică şi redacţiunea textului aşa de dubioasă, încât aceştia găsesc întotdeauna refugiul în aplicarea acestor texte de lege, atunci când vor, să evite calea licitaţiei. Toată lumea ştie că sub trecutul regim averescan s’au zvârliţi sutimi de milioane pentru aşa zisa „cumpărare” a unor imobile (vile, mori, localuri pentru şcoli etc.), lipsite de orice valoare este etică sau comercială, şi că jumătate din preţul lor a intrat în buzunarele profitorilor politici şi ale samsarilor, cari au ştiut să le „plaseze” Statului, în lipsa oricărui alt amator serios. Pentru ce nu s’ar face şi acest© cumpărări tot pe calea licitaţiei, sau în tot cazul de ce nu se fixează valoarea achiziţionărilor prin bună învoială la o sumă minimă ! Să privim şi al doilea capitol, acela al licitaţiunilor. Cine aprobă licitaţiunile ! Tot ministrul sau Consiliul de minştri, pe baza actelor încheiate de subalternii lor. ii Ministrul respectiv este suveran să aprecieze dacă o licitaţie a fost bine sau său efectuată şi atunci când adjudecatarul nu este pe placul administraţiei, licitaţia se anulează. _ . / Se întâmplă şi contrariul l ^ Administraţia agreiază câteodată pe anumiţi antreprenori sau licitatori, de obicei, pe cei lipsiţi de orice scrupule, cărora le face toate înlesnirile posibile pentru acapararea lucrărilor. Statului, ceea ce explică fenomenul de care: n© minunăm zilnic că oameni lipsiţi de orice pregătire technical sau de specialitate, ajung în câţiva ani multi-milionari. ’ Dar cine judecă contestaţiunile privitoare la ilegala adjudecare a unei licitaţiuni şi care este garanţia concurenţilor serioşi ? ! Legea nu spune nimic în această privinţă, dar pe culoarele mi-' nisterelor se vorbeşte în şoaptă că numai cei ce ştiu să se „învârtească” pot fi beneficiarii acestor antreprize sau lucrări. Să sperăm că cel puţin de aceste chesiuni i se va sesiza viitorul Consiliu financiar. Dar despre mijloacele rudimentare de contabilitate şi verificare utilizate în administraţiile publice, are cunoştinţă de ministru de finanţe ? ] Ştie domnia-sa că toată contabilitatea unei direcţiuni sau serviciu s© ţine în câteva registre asemănătoare celor de cari se servesc şi băcanii, unde cauţi o lucrare ca acul în carul cu fân şi că în schimb pentru ordonanţarea unei sume antreprenorii şi furnizorii Statului sunt nevoiţi să alere luni de zile, din cauza papera- seriei şi a formalismului exagerat ce trebue să se facă în lipsa unei contabilizări sistematice executată de funcţionari specialişti . De aceia credem că odată cu înfiinţarea Consiliului financiar, se impune şi modificarea legii contabilităţii Statului, limitându-se contractările prin bună învoială numai la lucrările de strictă specialitate, ce trebuesc precizate limftcativ, prevenind fraudele de la licitaţiuni şi înlăturându-se biuroacratismul, păgubitor şi pentru Stat şi pentru particulari, încă o chestiune despre care ar trebui să se intereseze de ministru de finanţe şi care est© în strânsă egătură cu legea de care ne-an ocupat, este privitoare la capacitatea şi garanţiile materiale ale antreprenorilor, furnizorilor şi terrendaşilor Statului. | Se ştie că una din cheltuelile cele mai mai ale Statului, îl formează capitalul construcţiilor. | Ar fi de dorit să se întocmea* că un caet de sarcini tip pentru ucrările publice, obligatoriu pen* tru toate administraţiunile publie, prin care să se fixeze într’un mod raţional condiţiuniie de admitere pentru concurenţii lucră- rilor publice, spre a nu mai vedea cismari transformaţi în arendaşi ai moşiilor Statului şi conducători, zidari şi tinichigii deveniţi milionari peste noapte prin aca* pararea lucrărilor de zeci de milioane ale Statului. Aceşti concurenţi sunt cât se poate de primejdioşi pentru Stat şi din punct de vedere moral şi din cel material: ei fac o concurenţă nereală antreprenorilor corecţi — de obiceiu celor titraţi — aventurându-se în lucrări !»" Un meet îndrăzneţ RENEE FONCK celebrul aviator francez care are mteaţiunea sa haiS toate recordurile mondial© de distanţă şi de durată ''ni. ta »vie»