Lupta, ianuarie 1928 (Anul 7, nr. 1836-1856)

1928-01-24 / nr. 1851

ANUL VII. NO t CONST. MILE Fost director pilc; Decembrie 1921 -Feburie 1927 ABONAMETE £® 12 luni........................... SOO £® O i» ..•••• i • *Ori Pe 3 *............................2oo EV STRXINATATE'UBM Redacției si Adimîstraîia BUCUREȘTI STR. SANIDAR, 12 BIBLIOTECA jjivr. t uwsasmm RECENTA Nu cunoaştem suri de unde a pornit zvoni că Regenţa se va retseta deoarece s'ar sini nevoia ca în sânul ei fie un specialist milita La un moment dat, pe când trăia încă I. Brătian se zvonise că d. gener Averescu ar fi sugerat deea remaniere! repsnţibîne înţeles pentru a put deveni unul dintre renții Dar fostul prim mîstru s'a grăbit să desmiă în mod categoric ecefevon răspândit atunci de ăi interesați a.» plasa trugentă pe d. general Arcs* CUi în urmă iarăși s'a vor» bit de necesitatea i in regentă să se facă c unui general, de oare tocmai armata nu are i io» potenența regală ui reprezentant. De astă tată nu mai eră vizată poana d-lui general Avescu ci aceea a d-lui gerrai Presau. Fără îndoială capă moartea regelui Polinand s’a creat armat o situaţie dificilă. In ară că ea este lipsită dejun comandant suprem cetiar armata nu are —un fără îndoială că ar mui să aibe — un organ îs»ponsabil care să serveeă drept arbitru şi direct legătură între diferiții comandanfi da armatăifin fine un comandant texic al armatei peste cosmo fanţii de armată. Ministrul de războiusu este un astfel de organe I este responsabil. Misul de războiu este as.cum un organ adminiaa» tiv supus chiar fludafiunilor politice prin «■ froiul Parlamentului iu prin simpla voință a *3sss^sS!!ăB^ssisâ^&Ă£Ă Iul guvernului. De aceia s‘a cerut crearea unei demnități militare superioare spre a se înlătura o remaniere a Regenței. într’adevăr, odată Regenţa constituită, cu sau fără acordul partidelor, dar odată Regenţa recunoscută de partide cu sau fără rezerve, a o remania după o scurtă funcţionare ar fi o greşală politică, — aceasta a susţinut-o I. Brătianu, de aceiaşi părere sunt azi toţi liberalii, in ce priveşte partidul naţional-ţărânesc am afflat, dintr-o sursă autorizată, că dacă de astă dată ar fi consultat acest partid asupra necesităţei remaniere a Regenţei, va raspunde că sunt alte chestiuni politice mai precumpănitoare la ordinea zilei, chestiuni cari primează remanierea Regenţei şi dacă guvernul tinde la introducerea d-lui general Presan în Regenţă n'are decât s-o facă — maiori taica în Parlament o are — dar partidul naţional-ţărănesc nu i-a dat şi nu-i va da actualului guvern nici un fel de asentiment pentru nici un act de guvern. Dacă sub eventuala guvernare a partidului parsonal-ţărănesc se va ivi necesitatea modificărei alcătuirei Regenţei, ne-a spus un personaj din opoziţie — acel guvern va proceda cum a procedat I. Brătianu când a constituit Regenţa, înregistrăm şi acest® versiuni cari ni se par mai întemeiate, mai ales persistenta desmințire ce se dă in cercurile oficiale cum că ar fi vorba de o remaniere a Regenței, Lt. Pentru haiena socială Chestiunea supraveghea tineretului nu s’a dovedit jiodată mai delicată și mai cesară. Niciodată nevoia de ieri vlăstarele tinere de ispite vitiuluî, — în toate formele — nu s’a impus mai imperi ca in zilele noastre. Trăim, într’adevăr, o locă de profundă mizerie mortale cărei cauze sunt îndeobşi cunoscute. O desnădejde genală, o totală lipsă de entuziasm generos, o căutare neconteţi a unor fericiri acute şi trecere, sub presiunea nervil er detracaţi şi a curiozităţii mave. O răsturnare brutală ,criteriu, de idealuri, de mori. O cufundare inconștientă Vârtejul turburător al simtului. Nu numai scandalul ci stupefiantele ne îndeamnă sărim rândurile acestea. Am arii de nenumărate ori primejdii ce pândesc la tot pasul lumi neîncercată a tineretului fetru, — și nu încetăm a atrag atentia celor ce mai pot stăvilăul. Depravarea pândeşte dioate colţurile întunecoase, diocalurile cu îndoielnică te afle, din filmele cu subiecte eravagante, din publicaţiile etene, din internatele nesupravâiate, din căzărmile uitate supumitul vreunui plutonier mar, din spitale, din propuneri şoptite fără teamă, la coli de stradă, — din casele d toleranţă, din cluburile de jo— de pretutindeni şi în toate chipurile. Proxeneţii viciile moderne, intermediarii tutur turpitudinilor, profitorii tutor suferinţelor amăgite cu drum ori cu dragoste plătită, iniţări în toate blestemăţiile noselte de minţile şi sufletele în.compunere, — pândesc cu ei de pradă tinerimea fragedei neştiutoare. Care lege şi de autoritate poate să le pue milă? Tribunalul de Ilfov a îdamnat, acum două zile, la 2 mii iei amendă pe un debit de tutun care vindea clienji săi, — în general copii, — soiul de fotografii obscene, uşoară pedeapsă pentru cel ce speculase, — câştigase deşir însutit şi înmiit, — o chestă de minori şi minore. Dar, nu micimea pedsei ne uimeşte, ci faptul că s putut in sfârşit ajunge la pepsirea unui astfel de negustore obscenităţi. Căci — mai o seamă In Capitală, — indiviziie speţa acestuia mişună prinreajma tuturor şcolilor, oferind elevilor mizerabila lor marfă de senzaţie, — fără ca autorităţile să fi pus mâna pe ei. Există, din acest punct de vedere, o veche problemă pe care vor trebui s’o rezolve odată, — cu orice sacrificii, — mai marii autorităţilor poliţieneşti. Şi, până la realizarea unei instituţiuni de control serios, — care să nu fie sperjuite de casele de toleranţă, şi care să nu trăiască nici din mita victimelor tuturor viciilor, — să se exercite un cât mai sever control al tineretului. Autorităţile judecătoreşti sunt speriate, — acesta e termenul, — de halul de decădere al unei întregi generaţii de vicioşi. E timpul ca mandatarii societăţii, să vegheze la higiena el. Ciumaţii mizeriei trupeşti şi sufleteşti trebuesc puşi în imposibilitate de a-și continua criminala operă de nimicire — pe care o întreprind încă, nestingheriți, sub ochii autorităţilor. G. S. ,iMr.aiiwn «. * 4 PAGINI 3 LEI Direcţia 358-75. — Secretariatul 333 74 — Administraţia 358-73 MARIE 24 Ianuarie ’ este sărbătoarea intelectualismului român, este reînvierea fiinţei noastre etnice în cadrul idealului naţional îndeplinit. Generaţia noastră trebue să fie fericită în aceste clipe de înălţare sufletească, căci generaţia noastră a văzut făurindu-se visul milenar a Unirei tuturor românilor: Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate In noi doi, un suflet bate! A simţît fiorul destinului care s’a frământat de veacuri în noi, a simţît ziua cea mare a redeşteptării. Români din patru unghiuri, acum „ . . . ori niciodată, Uniţi-vă in cuget, uniţi-vă 'n simţiri Tăria patriotizmului a biruit sufletele noastre şi printrun avânt neîntrecut şi printr’o voinţă de care sunt indruite popoarele tinere, ara ridicat forţa izbăvirei alături de marele popoare aliate. Flamura idealului naţional a primit gloanţele sacrificiului, flamura idealului naţional a fost botezată cu sângele ţăranului, de acel frate care spunea cu durere în ziua sfântă a Unirei— Moldova cu Muntenia, la 1859: „Boemi dv., noi suntem acei care am plătit biruri grele, oameni de oaste numai noi am dat; ispravnici, judecători, privighetori şi jandarmi numai noi am ţinut; drumuri, poduri şi şosele numai noi am lucrat; pâne neagră şi amară, odată cu lacrimi numai noi am mâncat; bătălii şi rezmeriţe când au fost, tot greul numai noi l’am dus; oşti când au venit, noi le-am hrănit, noi le-am slujit, noi ne-am slujit, noi le-am purtat, căci cel cu putere în ţară îşi părăsia, peste hotară trecea şi nevoia şi greutatea o duceau cei ce rămâneau la vatra lor. Câtă-i Dunărea de mare şi de largă curge râul sudorilor noastre, se duce peste mări şi peste hotar, acolo se preface în râuri de aur şi de argint şi curg iarăşi înapoi de se revarsă în ţară noastră, iar noi de la ele nici că ne îndulcim.... Voim să scăpăm, să te răscumpărăm de robia în care suntem; voim să ne răscumpărăm, să nu mai fim a nimănui, să fim numai ai ţării şi să avem şi noi o ţară; am îngenunchiat, am îmbrâncit cu toţii; cum suntem nu o mai putem duce îndelung. Nu vroim să jignim dreptul nimănui, dar nici al nostru să nu se ntunece“. Vorbe înţelepte, vorbe cu tâlc şi adânc înţeles... Dureri adunate de veacuri în vorbele acestea. Pentru întâia oară Ie spunea lumii cel ce nu se jăfuise decât codrului. O doină e întreaga tânguirea acesta, o doină ce-a picat din sufletul poporului român cum pică lacrima din ochi. El vine ţăranul român a fost eroul idealului nostru naţional. La Mărăşeşti, în clipa când ochii înpainj venitî de durere şi de mizeria războiului priveau în vag, nelămuriţi, acest erou al Idealului naţional, într’un avânt care a făcut admiraţia lumei întregi, iese ca o viziune din tranşee şi înfăptueşte miracolul îzbânzei. Cine a pus in sufletul lui scânteia divină ? Cine l’a determinat să facă acest gest de înalt patriotism ? Idealul, măreţia idealului naţional !Omul idealizează, adică aşteaptă viitorul în forma creiată de mintea sa. Idealul reprezintă întreaga putere constructivă a sufletului omenesc. Apostolii idealului naţional sunt intelectualii tuturor generaţiunilor. Aceştia au pregătit prin convingere, entuziasm şi sacrificiu, sărbătorea de astăzi. Amîntiti-Vă de figura profetică a lui Mmail Kogâlniceanu, care vorbîm primei adunări glorioase a tutor românilor, caracterizatele idealului national prin aceste nobile cuvinte: „Pat *, şi naţionalitatea * cărui român, .ut credinţa noa e soarta cât de , este făcută pen sunt în întn Unirea astră. De ac, contrară, Ultra noi !“. Şi cu toa avut, votul arie, a împi Chemând lor Unite pe însăşi aceasta marea şi ejt noastre Unirea Prin Unind suftîragiile noastrunitul tro' Mare şi ale telor. ■e voastre cu su- 51 ridicând pe în lui Ştefan cel Mihai Viteazul, pe Alexandru ( .iz.:, voi ati dat lumii o dovara antica virtute romană, înd n’a pierit din inimă. Colonîştii lui Traian, voi v’ati făcut griîi familiilor voastre, voi ati pegătit istoria modernă a Ronilor cu cea mai frumoasă papă. Amintiti-v, de acel rege al poeziei, de Vasiie Alexandri, care a luptat per h idealul national, pregătind pe Anastasie Panu şi Costache Nigri“. In Alexan, vibrează toată inima, toată fcarea poporului noshut -E. .atrapui iubirea omenească şi dorul de patrie în limtele celor mai mulţi dntre noi. Dar în pragul anului mântuirei 1916, cine a primit din mâna generaţiunei fericite forţa idealului naţional ? Istoria contimporană va pomeni de numele glorioase ale lui Delavrancea, Nicolae Filipescu, Tache Ionescu, Preotul Lucaci şi I. C. Brătianu. Toţi intelectualii mari şi mici au căutat fiecare în sfera lui de activitate să mărească în inima poporului flacăra idealului naţional. Ţăranul însă a fost eroul acestui ideal, prin intuiţie, căci am spus că idealul se naşte în sufletele noastre. El a plecat urechea la poarta vremurilor, a fost crescut în această dragoste de învăţător şi preot, aşa se explică că a primit el vestea desrobirei neamului cu bucurie. Entuziasmul şi încrederea în steaua idealului patriei lui, n’a fost niciodată micşorat. A trăit şi a văzut acest ideal îndeplinidu-se. Armonia dintre apostolii ideei naţionale şi eroii care l-au încununat de izbândă, a fost o continuitate, de aceia, ziua întregirii lui se sărbătoreşte cu dragoste de noi toți. Căci un popor şi mai ales unul aşa de mic şi duşmănit ca al nostru, a trebuit să cunoască acea măreaţă doctrină, acea religie a popoarelor care vor să se afirme, întrupată în această axiomă: .Cunoaşte ţara ta, cunoaşte pe duşmanii din ţara ta, cunoaştere pe tine, cunoaşte pe vecini şi în fine, cunoaşte largul lumei !“. Precum un individ nu se prezintă decât cu fruntea înainte, aemenea o societate umană se prezintă în faţa lumii întregi cu organele sale intelectuale, cu gândirea sa, a cărei expresie să formeze închegarea definitivă al idealului. Datoria noastră este să perfecţionăm ceia ce am primit ca moştenire. Munca şi datoria să fie crezul nostru de toate zilele. Atunci vom putea să privim cu încredere in gloria poporului nostru. Căci idelile mari pornesc totdeauna din sufletele mari, cei mici se mulţumesc să steie închişi în egoismul lor ca într’o cetate, unde nu poate pătrunde lumina strălucitoare a patriotismului. Neavând nici un ideal, trăiesc fără a cunoaşte suprema fericire a vieţei, puterea şi dorinţa de a lupta pentru triumful aproapelui. Poporul român întregit are datoria să-şi afirme această existenţă, alături de marile naţiuni. Şcoala, biserica şi armata va trebui să îndeplinească acest măreţ ideal. Octav Min ar iedicte ce le-au ra, din 24 Ianumarea propoietonul Principateal Moldovei, prin pus in lucrare dorinţă a patriei Răsturnare tara" d. Iorga? Am salutat cu o reală mulţumire apropiata alegere fără contracandidat la Ismail a d-lui Nicolae Iorga în Cameră. I s’a dat deplină satisfacţie de toate partidele la Întrebarea sa: cine are mai multă nevoie: eu de parlament ori parlamentul de mine? Odată cu alegerea sa la Ismail, d. Iorga se îmbarcă pentru Paris şi Statele Unite. E inutil să stăruim asupra valoare! pozitive a acţiune! sale culturale in străinătate şi mai ales printre americanii şi românii din America de Nord. D. Iorga insă facem o politică şi ca om politic d-sa a realizat o legătură cu opoziţia naţionalţărănistă pentru o acţiune de răsturnare a regimului actuala răsturnare pe care a considerat-o de o extremă urgenţă. Mai mult, atribuindu-i-se de unele ziare că ar fi complectat înţelegerea pentru o acţiune de răsturnare cu una pentru eventuala guvernare, d-sa a dezminţit faptul, precizând că acţiunea pentru care s’a legat e numai de răsturnarea actualului regim — adică, înnainte de orice, vrea să vadă regimul înlăturat. E iarăş inutil să stăruim asupra valoare! pe care o reprezintă personal acţiunea şi cuvântul d-lui Iorga într’o mişcare de răsturnare a unui regim. Or, ceea ce dispare iu chiar momentul când opoziţia naţional-ţărănistă începe acţiunea sa de răstunare este acţiunea şi cuvâtul d-lui Iorga, care pleacă la Paris şi dincolo în Statele Unite. Dela Sorbona şi din oraşele, Universităţile şi cluburile românilor din America cuvântul d-lui Iorga, chiar de ar veni până la noi prin radiofonie, nu va fi un cuvânt de răstunare a regimului, ci cuvântul culturel şi al Solidaritatei naţionale. Prin urmare, dacă d. Iorga ştia că trebue să plece la Paris şi în Statele Unite, nu trebuia să încheie acum pactul politic cu opoziţia, iar dacă l-a încheiat, trebue să-şi amâne acţiunea din străinătate. Aşa cum se prezintă lucrurile, de pactul d-sale cu opoziţia beneficiază în primul rând guvernul ,■ ceea ce desigur nu poate fi scopul unui asemenea pact. S. V. R. Mai întâi, ardeleni! Se vorbeşte, se trăncăneşte şi mai alas se interpretează tendenţios fals „regionalismul" ardelenesc. Nu există nicio mişcare regionalistă, sau autonomistă in Ardeal. Nu istă nicio veleitate de a crea o ademenea mişcare. Există însă un spirit ardelenesc, pe care nu politicianismul uşuratic din vechiul regat o să-l suprime. Spiritul acesta este al unei populaţiuni româneşti care dacă a rezistat o mie de ani legiuirilor şi samavolniciilor maghiare, nu se va lăsa maltratat de stăpânirea românească. Lucrul acesta ar trebui să şi-l spuie In fiecare dimineaţă acei cari işi asumă răspunderea guvernărei şi consolidărei României Mari. O fi interviewul recent al d-lui Vaida intervieul-ul unui om de partid, dar corespondentul clujan al ,,Luptei" are dreptate când observă că înnainte de a fi om de partid, ardeleanul e ardelean. E destul că înnainte de a fi ardelean e român — şi aceasta au dovedit-o conducătorii ardeleni — dar ar fi absurd a i se imputa că înnainte de a se simte om de partid, ardeleanul se simte ardelean. Spiritul acesta, ca şi cel moldovenesc, ca şi cel oltenesc, nu poate aduce decât aportul însuşirilor specifice ale provinciilor româneşti. Dar spiritul ardelenesc, orice s’ar zice, reprezintă în politică, un spirit mai occidental — şi dacă se impută conducătorilor ardeleni că n'au experienţa de guvernare a celor din vechiul regat, apoi nici aceştia n'au mentalitatea occidentală — şi în special, spiritul de legalitate, de toleranţă şi de dreptate ,al conducătorilor ardeleni. Până nu se va face parte justă însuşirilor, diferitelor influenţe culturale şi morale din provinciile româneşti, nu se, va putea încheia definitiv comunitatea ■ sufletească"a acestor provincii. ’ Saturn Granate Las’ c- i bine! Intr’o singură zi am citit în ziare: sinuciderea unui bancher, director de bancă din Focşani, aflat în încurcături financiare; falimentul unei mari şi vechi case cu un pasiv de 70 milioane; alt mare faliment care urmează să izbucnească azi, mâine. Şi în plus, câteva mii de poliţe protestate într'o singură zi. De-l întrebi pe d. Vintilă Brătianu,■ el iţi răspunde radios şi frecându-şi mâinile: — Las’ că-i bine! Asta-i criza de însănătoşire. Cu cât mai multe sinucideri şi falimente, cu atât mai sigur mergem spre normalizare De când mi-a spus supremul nostru financiar aceste mari adevăruri economice, nu fac altceva toată ziua — ca bun patriot ce sânt — decât să mă rog lui Dumnezeu ca toţi bancherii să se împuşte, toţi negustoriisă dea faliment şi toate fabricile să se închidă. Eu nu sânt economist, dar se vede că aşa e, cu cât focul şi pârjolul care bâintue o ţară, e mai mare, cu atât e mai bine! Adică de ce e bine şi nu e rău? întrebarea e de profan şi marii economişti dispreţuesc pe profanii. Numai să nu se prăsească prea mulţi economişti cu asemenea teorii, că nu mai rămâne un cetăţean viu in toată România Mare! DEŞCĂ Teatrul francez In Germania BERNSTEIN a căruipiesă „Venin'1 .'s’a jucat zilele trecute, cu ‘mare succes, la teatrul ‘„Renaissance” din Berlin, de către trupa teatrului „Gymnase” din *- 1 - Paris. C. Marți 24 ia mu*arie 1928 Imeste direct Sn administrar«c siarului şi Io toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul i» țara & LeS In străinâtate IDtrector EMIL D. FAGURE publicitate CREIONUL ACTUAL'TAT Chestie de delrinibre VAIDA : Nouă ne consiliezi răbdare, dar deia de ce n-ai avut 7 ARGETOIANU ! Eu n’am avut deprinderea. Pe când d-tră, ardelenii, răbdaţi de secole ! continuare în pac. II-a An der schönen blauen Donau Cund realitatea întrece opereta (Rândurile de mai jos nu sunt o reclamă cinematografică, nici o simplă fantezie. Faptele sunt riguros autentice şi aventura aceasta face deliciul cercurilor comerciale din Bucureşti şi Viena. — N. R.) Levy Grosfunkel, — sa-1 botezata astfel — din marea generaţie de negustori de manufactură din Bucureşti, după o viaţă de muncă dar trăită penibil. în aceste vremuri de criză, cu frica falimentului în sân, s'a îmbogăţit dintr’un fericit transport de lenete şi eponjuri la modă. Levy Grosfunkel e sexagenar: obicinuit fără teatru, fără trăsură, fără nici un fel de distracţie, el duce aceiaşi viaţă sobră, ca şi până acum. Ca ajutor în afaceri are pe fiul său, Pincu Grosfunkel, băiat serios, deşi găseşte timp şi pentru dancing. Levy Grosfunkel a îmbătrânit şi nu mai aşteaptă decât să închidă ochii, mulţumit că a scăpat de faliment, agonisind în plus câteva milioane, după o viaţă de privaţiuni şi chinuri de tot felul. * într’o zi, Levy Grosfunkel s’a întâlnit pe bulevard cu prietenul său de negustorie, Benene Finkelman. Benene zice: — Levy, hai șî tu să te distrezi odată în viața ta; hai la cinema. — La cinema? N’am fost niciodată. — Tocmai d'aia, hai ‘ să vezi și tu cum e la cinematograf. . Și Renene Finkelman nu-1 slăbi, până ce nu-1 duse la cinema.. Cei doi prieteni nimeriră la „Frumoasa Dunăre albastră". Cinematograful impresionă profund pe sexagenar. Filmul acesta înscenat după cunoscuta opereta a lui Straus, fu pentru Levy revelaţia unei vieţi nebănuite. Aşadar, in afară de afaceri, de poliţe şi de măsurătoarea cupoanelor de stofă pe tejgheaua de lemn lustruit, în afară de penibila grije de faliment, mai exista .O altă viaţă, o viaţă de veselie, de petreceri cu femei fragede că artista de varieteu Mizzi Steudinger de la Grinzing, o viaţă de fermecătoare idile,ca, în Viena de odinioară, evocată pe ecranul magia Exista undeva un Prater plin de surprize şi bucurii, când Levy nu cunoscuse decât mizeria Gettoului bucureştean; exista aşadar Un Ringstrasse, elegant şi frivol ,pe când el nu se plimbase decât pe calea Văcăreşti; exista o altă muzică decât a maşinelor de scris!... Sufletul lui Levy Grosfunkel s’a trezit la o viaţă nouă, încălzit de lumina aparatului de proecţie, ca o gânganie amorţită, la lumina soarelui de primăvară. Târzie deşteptare, dar puternică a unui suflet prea multă vreme comprimat. Mizzi Steudinger, artista de varieteu din operetă, care se mărită cu tânărul conte, era întrupată pe ecran de Lya Mara. Levy văzu filmul şi fu vrăjit de graţia zglobie a artistei La razele iubirei bătrânul îşi simţi pentru prima oară sufletul muindu-se ca un baraj de ghiaţă de pe frumoasa Dunăre albastră. Ceru lui Renone Finkelman să mai stea, ca să mai vadă Încă odată minunatul film. — Vezi că ţi-a plăcut? Eu mă duc, Levy, e ora mesii. — Du-te, Benone. Du-te la mine acasă, şi spune soţiei şi copiilor mei că eu n'am să mă mai întorc niciodată! — Levy tu eşti cam nebun! — Şi ce pofteşti dacă sunt nebun? Du-te şi spune-le că eu plec direct de aci la Viena, ca să trăiesc viaţa de acolo, cu Lya Mara. Ce superbă femee, Benone! Vreau s’o iubesc, sămai petrec cele din urmă dine ale vieţii lângă ea, ia Vina, pe malca frumoasei Dunăre albastre... Şi Levy Grosfinkel fredona valsul cu acelaş nume transfigurat de o fericire nebănuită surd la toate argumentele la Benone Finkelman. * Cu expresul neta.Euro aceiași seară Levy Grosfunkel plecă la Viena. De câte ori linia ferată se apropia de frumoasa Dunăre albastră inima lui tresărea anormal. Nui putu să doarmă toată noaptea. I se părea că roțile trenului ritmau metalic la infinit: — Lya Mara!.. Lya Mara!... Lya Mara!... A doua zi de dimineață sosi la Viena. Colindă pe străzi ca un halucinat, în Grabenul cu case monumentale simţi o exaltare neobicinuiită; se înduioşă până la lacrimi numai fiindcă se amestecase un blândul popor vienez; zâmbea trecătorilor cari, în veselia lor proverbială, îi răspundeau cu un surâs; salută pe trecătorii necunoscuţi bănuind la ei acelaş dor comprimat de distracţie, de varietate, de spectacol şi de iubire vieneză. Avu, fireşte, şi deziluzii: prinţul Ottocar din operete, arhiducii locotenenţii joviali, umbra lui Franz Joseph, — nu-i apărură Găsi în schimb un mozaic cosmopolit de cehi, italieni unguri, englezi, găsi cafenele, se plimbă pe Ringstrasse ca p© calea Victoriei, iar la Eislauf-Verein privi patinajul ca la Cîșmigiu. Pe Lya Mara însă n’o întâlni. Vizită parcurile, Volksgarten, unde cânta odinioară orhestra lui Straus Hofgarten şi Stadtpark, grădina îndrăgostiţilor, găsi craterul pustiu sub zăpadă, întrebă chelnerii cafenelelor din Grinzing, dacă nu cumva Lya Mara zisă Mizzi Steudinger, dansează acolo. Rămase astfel câteva săptămâni la Viena, visând în cabarete, obiect de glumă sau de înduioşare a clocotelor, căutând viaţa uşoară şi plină de farmecul valsurilor vienieze, — ca în Frumoasa Dunăre albastră de la cinema. • In amurg, soarele aprindea dantela de piatră, roşiatică şi aurie a bolţilor catedralei Sf. ştefan; seara Levy suia scara maură a Operei Mari; vizită palatul imperial şi parlamentul de pe Franzesring. Dar ce emoţie uluitoare cuprinse sufletul lui Levy Grosfunkel, când la sfârşitul lui Rinsistrase, de pe dieiul lui Franz. Joseph zări frumoasa Dunăre albastră! Făcu minunate plimbări pe Dunăre; din castelul IoStphsdorf de pe muntele Kahlenberg privi Viena roma în asfinţit, Carpaţii violeţi, Alpii Stiriei roşiatici şi frumoasa, minunata Dunăre albastră . Ce fu extazul strămoşesc la trecerea Mării Roşii, faţă de exaltarea Sublimă a lui Levy, navigând pe fluviul visurilor lui?... Se plimbă pe terasele castelului Schoenbrunn, visător ca un al doilea duce de Reischstadt, sparse baloane cu ţigarea în varieteuri, rătăci prin Wienerwald... Dar pe Lya Mara nu o întâlni .. . O căuta totuși pretutindeni... ca un îndrăgostit romantic şi vecinic tânăr. Viena îi inoculase parcă o frenezie vitală în sânge, o tinereţe tardivă dar reală, operaţie pe care chiar Voronoj ar fi invidiat-o. La Ronacher cel mai mare varieteu vienez, Levy Grosfunkel aştepta în fiecare noapte; îşi spunea că Lya Mara trebue să apară cândva. Se împrietenise aci cu un negustor vienez, cu Leo Sonnenthal, cu care sorbea un koktail după șnițelul tradi-*