Lupta, septembrie 1928 (Anul 7, nr. 2036-2060)

1928-09-15 / nr. 2048

­ . VII. Mo. 2048­ CONST. MILLE Fost director politic: Decembrie 1921—Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni ............................................Soc Pe 6 M ............................................100 P0 3 • • • • 2oo IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţia BUCUREŞTI STR. SĂRINDAR, 12 BIBLIOTECA NIVERSIT­ATII ­inși* Fenomene noui In partidul liberal „Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri”. Mi­ron Costin nu aşteptase pe Ta­ine pentru a formula atât de la­pidar influenţa timpului şi a me­diului asupra individului şi a or­ganismelor politice şi sociale. Partidul liberal, născut în tra­diţiile Tudor Vladimireşti şi ale lui Ion Brătianu, a păstrat de la Costache Rosetti doar acel fa­natism de francmasonerie care a făcut pe schismaticul filosof al liberalismului, Coco Dumitrescu ca trecând cu Alexandru Djuva­­ra, Vasile Lascar, Xenopol, De­­lavrancea în disidenţa lui P. S Aurelian, să caracterizeze parti­dul condus de Dimitrie Sturd­­za „un ordin călugăresc”. Ion Brătianu era mâna tare sub care disciplina liberală şi-a făcut şcoala. Bună Vernescu, Blaremberg, Voinov, Nicolae Ionescu, Fleva, Panu, s'au putut convinge cu timpul, de altfel ca şi Rosetti şi I£ogălniceanu, că în partidul li­beral totul se subordonează pu­­terei şi celui care o deţine: şe­ful. Ion Brătianu putea menţine această situaţiune: forţa lui de realizare motiva toate abdicaţi­­unile individuale ale membrilor acelui partid în care Panu nu mai vedea un organism viu, cu­getător şi capabil de sugestiuni, ci o „colectivitate” inerta de vmameluci”, urmărind beneficii­le puterei. Dimitrie Sturdza a­ putut-o menţine cu mai puţină autorita­te, cu mai puţină pricepere, în­locuind farmecul personal şi as­cendenţa politică prin indexul imperativ al unei încăpăţânări strâmte. Ionel Brătianu, mai mult chiar ca părintele său, a unit în con­ducerea sa autoritatea politică cu însuşiri personale de un ma­re farmec. Sunt, însă, de deosebit în ca­riera sa două perioade, aceea din timpul războiului până după conferinţa păcei şi aceea de la 1923 încoace, când începe epo­ca de consolidare internă. Ionel Brătianu a putut să-şi a­sume toate răspunderile externe ale războiului şi ale negocierilor de pace la conferinţa din Paris, excluzând orice colaborare e­­fectivă. încrederea Coroanei era atât de neclintită încât orice risc era exclus. De îndată ce s’a pus însă pro­blema consolidării interne a nouei Românii, stăpânul absolut al vechiului regat a început să întâmpine rezistențe cari, în ce­le din urmă l-au determina să recurgă la mijoace cari au creat noui fenomene în partidul libe­ral. Neavând încotro, Ionel Bră­tianu, pentru a contrabalansa re­zistentele national-tărăniste, a început să împrumute noui ele­mente și noui energii grupărilor din afară de partidul liberal. Astfel l-am văzut în ultima sa guvernare apelând la concursul unor elemente străine de men­talitatea partidului liberal, prin­tre cari d-nii Titulescu şi Arge­toianu erau cele mai reprezen­tative, atât prin însuşirile lor cât şi prin diversitatea metodelor. Odată cu dispariţia lui Ionel Brătianu, d. Titulescu nu s'a mai găsit, pare-se, destul de la locul său în guvernarea liberală și a plecat în chipul cel mai e­legant posibil. Dacă plecarea d-sale a fost Știm că și acum bancherii ger­mani au oferte pentru noi. Cu toate acestea avem convinge­rea că este exclusă realizarea unui împrumut prin Berlin, adică este exclus ca guvernul actual, ca ori­mai mult regretată în sânul par-­­ce guvern, trateze cu Berl­­­tidului liberal, rămânerea altor elemente noui venite a contri­buit la acte de indisciplină. Oricât de izolate ar fi atitudi­nile d-lui Micescu, de pildă, îm­potriva ministrului de Justiţie, sau a altor liberali împotriva câ­torva din membrii cabinetului, prezenţa în guvern a unor ele­mente în afară de partidul libe­ral marchează fenomene cari nu înseamnă o întărire a discipli-­­nei liberale. Noul şef, va trebui să acorde deosebită atenţie acestor fe­nomene­pdit L. T. A. Ce aduce d. Vintilă Brătianu ? Primul ministru este în drum spre ţară. Sosirea d-lui Vintilă Brătianu este aşteptată cu în­frigurare de întreaga lume poli­tică, indiferent de partide. Spe­ranţe noui sunt legate de succe­sele sau insuccesele şefului gu­vernului liberal. Ministeriabilii — bieţii minis­teriabili cuminţi, docili, şi atot răbdători, — nutresc speranţa împlinirii visurilor de mâine. Cred acei cam­ de ani de zile au servit partidul şi pe şeful res­pectiv, că d. Vintilă Brătianu se întoarce hotărât să aerisească guvernul printr'o largă — foar­te largă — remaniere. Actualii miniștri care se con­sideră remaniabili din primele zile ale guvernării liberale, se hrănesc cu iluzia că, departe de țară și de influențele oculte, pri­mul ministru ar fi putut desco­peri meritele ascunse ale actua­lilor colaboratori ca să nu-i schimbe până la sfârşitul oblă­duirii liberale. Parlamentarii încarceraţi din ordinul ministrului dreptăţii şi a­­cei cari aşteaptă, cu inima ca un purice, mandatele de arestare, nutresc speranţa că primul mi­nistru nu împărtăşeşte zelul par­chetului, nici intransigenţa d-lui Stelian Popescu în ceea ce pri­veşte urmărirea tuturor acelora cari, de aproape sau cât de de­parte, au avut vre­un amestec cu afacerea concesiunilor petroli­fere. Acei ce-şi fac aceste iluzii aş­teaptă vestea debarcării minis­trului justiţiei... Şi se bucură — de acest eventual eveniment — în primul rând d. Istrate Mices­cu sortit de zeii politici să ajun­gă conducător al departamentu­lui justiţiei. Pe de altă parte, d. Stelian Po­pescu aşteaptă mulţumiri de la d. Vintilă Brătianu pentru mo­dul cum a condus cercetările, mulţumiri menite să-i consolide­ze situaţia în guvern. Ţara aşteaptă vestea realiză­rii împrumutului extern de care se leagă refacerea ruinatei eco­nomii naţionale. Partidul liberal speră că primul ministru va a­­­duce banii necesari stabilizării, întărind prin aceasta, situaţia gu­vernului până ce se va aplica ■ programul refacerii financiare. Opoziţia speră că împrumutul nu se va realiza şi că d. Vintilă Brătianu va hotărî să se retragă aşa precum a anunţat, deunăzi, oficiosul francez al guvernului. Ce aduce d. Vintilă Brătianu? Aceasta este întrebarea care stă pe buzele tuturora. Pentru a satisface toate aces­te antinomii, d. Vintilă Brătianu se va retranşa, pentru moment, în tradiţia familiei luând majes­­tuoasa atitudine de Sfinx. T. C. ... — NOTE :•^3 ....... Primejdia cea mare Panamaua petroliferă, îşi eterni­zează scandalul. Ziarele sunt nevoite să se ocupe în fiecare zi de această penibilă afacere, care îşi lărgeşte sfera dincolo de bănuelile prime, în­globând mereu noul serii de vino­vaţi. Ne-am deprins să ne întrebăm în fiecare dimineaţă : — Cine a mai fost arestat? Şi dacă am afla că diverse rezi­denţe ministeriale au fost mutate la Văcăreşti, nu ne-am mira prea mult, n'ar fi nici un fel de senzaţie. Presupuneţi (prin absurd) că mâi­ne s'ar anunţa amestecul d-lui Vin­tilă Brătianu însuşi, în consolidările ilicite. N’ar fi prea multă rumoare. S’a încetăţenit viguros credinţa că orice se poate. In domeniul fraudei nu mai este nici o limită a suspiciunii. Bănuiala îşi întinde tentaculele ori­cât de sus şi nici o autoritate morală nu mai este destul de vânjoasă pentru a sfi­da bârfelile. Altă dată, într’o viaţă politică de o moralitate care nu se deosebia mult de cea a zilelor noastre (era doar mai multă decenţă şi erau mai puţini poftitori), se estompau totuşi figuri de bronz în faţa cărora sus­piciunea se evapora. Azi bănuelile virează în jurul oricui. Şi aceasta este marea primejdie. Statul românesc nu se va clătina ori­care ar fi proporţiile jafului petroli­fer. Dar ne vom înăbuşi în atmosfe­ra suspiciunii generale şi vom creşte generaţii de avortoni morali. Şi vom ajunge repede să ne uităm ca la o monstruozitate, la omul care n’a fa­jat niciodată. V. B. 3 wm Direcția 358-75,­Secretariatul 358-74— Administrația 538-73 &ut * ■* ti# ** 3 v * *• • ■ f a Va fi sabotat împrumutul ? Va fi realizat prin aliaţi sau prin Berlin ? Am relevat zvonul curios, fan­tezist, cules însă din anumite cer­curi liberale, cu privire la îndru­marea unei acţiuni spre a se do­bândi un împrumut prin Berlin. Ne amintim că atunci când gu­vernul a început tratativele cu a­­mericanii, sub auspiciile Băncei Franţei, când s’a lansat zvonul din străinătate că consorţiul de ban­cheri ar recomanda guvernului ro­mân să se pună de acord cu par­tidul naţional-ţărănesc, la Berlin finanţa germană se arăta dispusă să înlesnească guvernului actual realizarea împrumutului. Un mare bancher din Berlin fiind întrebat cum se face că faţă de campania opoziţiei din Româ­nia riscă sa ne ofere un împrumut, a răspuis$£4 a , *■,$! — „Noi am lucrat câteva decenii cu România­ şi deci cunoaştem bine ţara, curioaştem moravurile ei po­litice, ştim că România plăteşte şi avem siguranţa că guvernul de mâine vfaţ respecta angajamentele guvernulwke azi, semnătura sta­tului", 'Ifnfr •• * ir nul afară dacă aliaţii ne-ar refuza împrumutul sau ne-ar, trimite ei la Berlin. Dar ca noi să rupem tratativele cu aliaţii pentru a ne duce la Ber­lin, aceasta este o imposibilitate politică. De altfel am cădea din lac în pat: ce fel de împrumut ar fi a­­cela care, de pildă, ar fi sabotat la Paris şi la Londra ? Pe când dacă, de pildă, finanţa germană n’ar participa la realiza­rea împrumutului român — ce­­iace ar fi regretabil — grupul pu­ternic, alcătuit din toate celelalte bănci mari, este în stare să asi­gure singur realizarea împrumu­tului şi stabilizarea monedei noa­stre, — aceasta trebuie s’o recu­noaştem. Mai mult, dacă ar fi vorba de sabotare, dacă ar fi inevitabilă, am prefera, de­sigur, să ne­ sa­boteze Berlinul. Dar zvonul lansat este de dome­niul fanteziei. Avem informațiuni precise că se fac acum demersuri pentru a accelera realizarea Împrumutului asupra căruia s’a căzut de acord la București Asemenea, știm că la Berlin tra­tativele de până acum pentru li­chidarea tuturor litigiilor au avut un curs satisfăcător şi că sunt semne că Germania tine să aibe relaţiuni bune cu noi, a ceia ce va implica şi participarea ei la îm­prumut. Avem informaţiuni că finanţa germană se oferă să participe cu 20 la sută din totalul iraprumu-­­­tului, adică mai mult decât cele­lalte bănci principale. Prin urmare, toate zvonurile cari au circulat, zilele acestea, au fost probabil lansate în scop de­ a provoca iarăşi speculaţiuni de bursă. împrumutul se va realiza — suntem ferm încredinţaţi — prin consorţiul cu care s’a tratat şi sub auspiciile Băncei Franţei sau nu se va realiza deloc şi atunci au­tomatic guvernul actual va dis­pare. ■­ Poate să ergoteze foile guver­namentale cât de mult asupra a­­cestui punct: guvernul cade fără împrumut, iar dacă-l­­ realizează va putea să exploateze o platfor­mă de retragere oare­cum onora­bilă. Numai împrumutul nu mai poa­te salva guvernul actual încurcat în afară şi mai ales înlăuntru în diferite chestiuni pe care nu le mai poate soluţiona. Poate, însă, să-i înlăture oare­cum o cădere ruşinoasă. R. P. PRINȚUL DE WALLES care face actualmente o călătorie de agrement în Africa S’a dat cu noi! ! Oficiosul averescan face cor, — cine-ar fi crezut-o ? — cu „anu­mita presă". Oficiosul partidului de strapontinat liberal e chiar și I mai sever cu guvernul d-lui Vin­tilă Brătianu de cât ziarele „anu­mite". Căci deşi d. general Ave­­rescu a condamnat guvernul să mai rămâie unde se găseşte, pen- Itru a... expia erorile comise, „în­dreptarea“ stărue cotidian asupra incapacităţii guvernului şi asupra metodelor lui incorecte. Pretutindeni, şi in vechiul regat şi in provinciile alipite, mai ales în provinciile alipite, e debandadă şi necinste. Cităm (nu din „anumita presă“ ci din ziarul „de ordine şi de guvernământ" îndreptarea) : „In Basarabia de sub guvernarea I liberală, lipsită de autoritate şi le­galitate, îmbuibată de politicia­nism şi de necinste, o arestare e floare la ureche pe lângă cele ce se petrec zilnic". Politicianism şi necinste ! Lipsă de autoritate şi legalitate!! In Ba­sarabia !!! E clar: oficiosul ave­rescan s’a dat cu sovietele. Rela­ţiile d-lui general Averescu cu cei de peste Nistru sânt evidente. De alt­fel nu pentru întâia oa­ră a încercat d. general Averescu o legătură cu Moscova... E bine că se lămuresc lucrurile. Dar, __ de ce n’am spune-o ?— prezenţa „îndreptării“ în rându­rile „anumitei prese“ nu ne bu­cură. Ne cerem scuze, dar e o to­vărăşie care nu ne place.. Cât despre Basarabia, trebue să adăugăm că în mândra provincie moldovenească domneşte cea mai perfectă ordine şi cea mai desă­vârşită legalitate. Opunem cea mai categorică dezminţire afir­maţiilor „anumitului“ ziar „în­dreptarea" ! 1. O desminţiri întemeiat! desigur pe ceeace s’a petrecut In cu totul alte împrejurări, politicienii au pus tot soiul de ră­măşaguri întemeiate pe convingerea că naţional-ţărăniştii vor sfârşi a reintra în Parlamentul pe care l-au părăsit... De aci, maliţioase aluzii In presa guvernamentală şi desminţiri în oficiosul partidului d-lui Iuliu Maniu. Hotărirea luată de către partidul naţional-ţărănesc n’a fost, de astă­­dată, rezultatul vreunei simple ne­mulţumiri de ordin politic şi, după eforturile necontenite pentru rein­trarea in legalitate, retragerea din Adunările alese cu concursul forte­lor văzute si nevăzute, legale $i ile­gale , n’a fost decăt manifestarea convingerii că actualul regim ur­mează să lase, de îndată, in mâini mai pricepute, conducerea acestei ţări. Marea adunare dele Alba-Iulia a ratificat intru totul deciziunea sfatului parlamentar naţional-ţără­­nist, $1, — spre dezolarea guvernu­lui care Încerca să arunce puntea şubredă a „colaborării” prin complo­­tarea împotriva voinţii masselor ale­gătoare, — a declarat guvernul libe­ral de „duşman al poporului”. Se potriveşte situaţia de astăzi a parla­mentărilor naţionalţărănişti retraşi din Parlament, — cu ceace era altă dată? Fără îndoială că nul Partidul naţional-ţărănesc nu mai poate reveni asupra acestei grave ho­tărîri. Chiar dacă Parlamentul libe­ral ar avea de trăit o viaţă mai lun­gă, naţional-ţărăniştii tot n’ar putea să ia hotărârea de a participa la lu­crările lui, fără a cădea în neserio­zitate. Dar zilele acestui regim sunt numărate. Suntem la un sfârşit de legislatură,­­ deşi n’au trecut decât un an şi câteva luni dela venirea la guvern a liberalilor. După „succe­sul” Împrumutului, actualul regim urmând să părăsească puterea, a­cum şi-au putut imagina politicianii noştri că partidul naţional-ţârănesc şi-ar modifica hotărirea acum, la.... spartul târgului? Faţă de situaţiunea de astăzi a na­­ţional-ţărăniştilor nici nu mai era nevoe de vreo desminţire. O. s. Fiscul Absurd a fost întotdeauna. Azi e pur şi simplu asasin. Să ne explicăm. Nimeni nu ce­re să fie dispensat de sarcina dă­rilor, — chiar aşa, împovărătoa­re, cum sunt. E o datorie pe care românul, cu mintea lui deschisă, o înţelege la perfecţie. Dovada, uşurinţa, am spune entuziasmul, cu care legile respective au fost votate. Dar se poate cere puţin tact, un grăunte de înţelepciune şi ceva omenie funcţionarilor însărcinaţi cu încasarea fiscului. Slavă Dom­nului! din meseria asta spinoasă de administrator financiar sau perceptor, nimeni... n'a murit pe drumuri. (Ba din contr!...) Mi­nistrul de finanţe a impus chiar organelor sale subalterne... mo­deraţie ! Dar se vede că pofta de câştig prin orice mijloc si setea de pute­re au învins şi inteligenţa si tactul şi omenia si moderaţia. Căci unii dintre agenţii fiscului se dedau la adevărate monstruozităţi: bat pe nevoiaşi, ucid—la propriu, nu la figurat — pe cei ce nu sunt în stare să le achite impozitul sau sportul de rigoare şi desfăşoară pretutindeni o teroare fără nici o justificare. Am protestat în repe­­ţite rânduri împotriva barbariei. Cu noi la­olaltă au ridicat energi­ asasin ce proteste si alte ziare, sesizate de nenumăratele plângeri ale pu­blicului. Până azi nu s’au luat mă­surile menite a curma scandalul. Noi nu dezarmăm! Le cerem, le pretindem din nou factorilor răs­punzători. Şi nu in interesul res­trâns al unora, ci in supremul in­teres al obştii. .. D. MACDONALD şeful laburiştilor englezi, care a vi­zitat în ultimele 6 săptămâni Canada C. Sâmbătă 1928 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primeste direct In administra­­tia statului si la toate ageniile de publicitate 3 Lei numărul In tară 6 Bel In strâînătate Creionul actualităfi! Preocupări mai mari Bilin țĂRANULs Cauți pe V­ereş Micloş, d-le jandarm? JANDARMULi Ei aşi!, Caut pe unul care a fost la Alba-Iulia. Progresele turismului in Franţa CPU ."»­ Antoine Borrel, deputat de Sa­voia şi preşedinte al grupului par­lamentar de turism, din Franţa, publică sub titlul de mai sus, ur­mătorul interesant articol, asupra binefacerilor progresului turismu­lui, aduse de acesta pe tărânm economic. „In cursul anului 1927,­­ spu­ne d-sa, — Franţa a fost vizitată în treacăt sau printr’un sejour mai lung, de 833531 englezi 225.000 americani, 534.681 spanioli 60.000 olandezi... Se evaluează la 7 miliarde de franci, suma pe care au cheltuit-o în timpul şederii lor in Franţa. Evaluare extrem de modestă, dacă ne referim la cifrele, pe cari le pu­blică ministerul de comerţ din Washington şi după cari, 225.000 cetăţeni americani, cari au fost a­­nul trecut în ţara noastră, au lă­sat aici suma considerabilă de 226 milioane dolari, cam vre­o cinci miliarde de franci francezi Hoover, actualul candidat la pre­­şidenţia Statelor­ Unite, a cărui campanie electorală face să curgă atâta cerneală, spune că turiştii a­­mericani cheltuesc în fiecare an peste 750 milioane dolari, în Eu­ropa, adică ,10 miliarde franci fran­cezi, din care o bună treime ră­mâne în Franţa. „Astfel, declară Hoover,” se constitue o mişcare „invizibilă” de exportare de capi­taluri, care joacă un rol primor­dial în balanţa plăţilor. Din aceste schimburi „invizi­bile”, fiindcă statisticile vamale nu le pot înregistra, evident că ţara noastră are cel mai larg profit. Atunci când ne limităm a consi­dera balanţa comercială, aşa cum statisticile ministerului de comerţ îngăduie să fie făcute în mod pe­riodic, nu avem o icoană exactă a activităţii comerciale franceze, tocmai fiindcă exportările în „in­terior” nu figurează în ele. Prin „exportarea în interior“ se înţele­ge că vreau să indic consumul de alimente, transporturile, locuinţele, vestmintele şi bijuteriile cumpă­rate la noi, de turişti şi călători. Nu de mult administraţia vă­milor a comunicat cifrele schim­burilor pentru primele şase luni ,din 1928, importări 26 jumi. miliar­de,­­exportări 25 miliarde. Deficitul balanţei comerciale.­ cam vre-un miliard şi ceva.­Pentru aceiaşi pe­rioadă, din 1927 import 27 mili­arde, export 26 miliarde 800 mi­lioane , deci un deficit insignifiant. Repet însă că vămile nu înre­gistrează decât intrările şi eşirile de mărfuri. Operaţiunile efectuate în interiorul ţării le scapă cu to­tul. . Un călător american lasă în Franţa, — după statisticile dela­ Washington, — cam între 1000— 1200 dolari în mjlociu. Cheltuelile sale de locuinţă, de mâncare, de distracţii, de transport, cumpără­turile sale de vestminte, de biju­terii, lenjerie, cărţi, etc., sunt cu­prinse în aeastă sumă. Ce a delarat însă la vama de la Cherbourg sau Havre ? Dacă nu duce cu el mobile sau alte articole voluminoase, nu va declara nimic. Astfel împotriva unei balanţe comerciale, în apa­renţă deficitară, balanţa noastră generală de plăţi, va fi echilibrată, şi foarte probabil, că se va pleca de partea soldurilor creditoare. Iată de ce industria turistică me­­rită să fie încurajată şi sprijinită. Printre diversele forme ale acti­vităţii naţionale, ea ocupă un loc din ce în ce mai mare. Ea îşi gă­seşte la noi pământul făgăduinţii, deoarece ţara, noastră întruneşte tot ceiace farmecă şi tot ceiace se­duce pe călătorul străin. Trebue numai să fim în măsură de a a­­sigura acestui călător bune condi­­ţiuni materiale de „sejour" şi de deplasare. In acest scop lucrăm din răsputeri, facem progrese mari de punct de vedere al hote­lurilor şi din acel al organizărilor, noastre de transport. Sindicate de iniţiativă, reţele de căi ferate, mari întreprinderi de turism automo­bilistic, rivalizează de ingeniozi­tate şi de ardoare. Astfel se lucrează în mod eficace pentru prosperitatea naţională. Tre­bue ca eforturile acestea să fie înţelese, susţinute şi încurajate, fiindcă favorizând desvoltarea tu­rismului, înseamnă să participăm la prosperitatea tuturor comerţu­­­rilor şi tuturor industriilor.“ FASIÎLA. ţârânismului. norvegian Un recent congres care a avut foc în Nord, şi la care a luat par­te şi d. prof. N. Iorga,­­­i-a dat celebrului nostru istoric prilejul de a face o descoperire extrem de importantă: Norvegia are şi ea, un vechi partid ţărănesc. Acest partid, nici nu este la guvern şi nici n’ar face aşa şi pe dincolo dacă ar veni vreodată la cârma ţării. In fine, — acest partid nu e supărat că nu gospodăreşte fior­durile şi ţinuturile de zăpadă ale Norvegiei, — nu manifestă „nici mânie împotriva acelora cari au sau pot avea puterea” — şi, mai cu seamă, e un partid la ca­re nu se observă „nici un fel de aplecare către frigurile­­ agitafii­­lor” ! Articolul de fond din „Neamul Românesc” de ori vrea să tragă şi învăţăminte pentru ţara noas­­tră: e o fabulă cu tâlc în care mo­rala, — „restul, vine fără nici o agitaţie, de la sine, la vremea sa", — e o aluzie directă la aliaţii pol­l­iti­cî de până ori ai d-lui prof. I­­orga. Versiunile cari au circulat în ul­timul timp cu privire la un acord între partidul naţional-ţărănesc şi gruparea d-lui Iorga,­­ au fost înregistrate şi de noi. Am avut o clipă naiv.Un­iM de a crede din nou în posibilitatea unei acţiuni comune, împotriva actualului re­gim. Dar, după cele păţite de par­tidul naţional-ţărănesc din partea d-lui Iorga,­­ nici d-sa nu va mai solicita, nici partidul naţio­­nal-ţărănesc nu va m­ai admite refacerea înţelegerii ce a existat odinioară... Acum, ştim şi care e rostul fa­bulei politice din „Neamul Româ­nesc”. D. N. Iorga e, mai mult ca ori­când, dispus să facă opoziţie, dovadă articolul d-sale... Agaffoon

Next