Lupta, septembrie 1928 (Anul 7, nr. 2036-2060)
1928-09-15 / nr. 2048
. VII. Mo. 2048 CONST. MILLE Fost director politic: Decembrie 1921—Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni ............................................Soc Pe 6 M ............................................100 P0 3 • • • • 2oo IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţia BUCUREŞTI STR. SĂRINDAR, 12 BIBLIOTECA NIVERSITATII inși* Fenomene noui In partidul liberal „Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri”. Miron Costin nu aşteptase pe Taine pentru a formula atât de lapidar influenţa timpului şi a mediului asupra individului şi a organismelor politice şi sociale. Partidul liberal, născut în tradiţiile Tudor Vladimireşti şi ale lui Ion Brătianu, a păstrat de la Costache Rosetti doar acel fanatism de francmasonerie care a făcut pe schismaticul filosof al liberalismului, Coco Dumitrescu ca trecând cu Alexandru Djuvara, Vasile Lascar, Xenopol, Delavrancea în disidenţa lui P. S Aurelian, să caracterizeze partidul condus de Dimitrie Sturdza „un ordin călugăresc”. Ion Brătianu era mâna tare sub care disciplina liberală şi-a făcut şcoala. Bună Vernescu, Blaremberg, Voinov, Nicolae Ionescu, Fleva, Panu, s'au putut convinge cu timpul, de altfel ca şi Rosetti şi I£ogălniceanu, că în partidul liberal totul se subordonează puterei şi celui care o deţine: şeful. Ion Brătianu putea menţine această situaţiune: forţa lui de realizare motiva toate abdicaţiunile individuale ale membrilor acelui partid în care Panu nu mai vedea un organism viu, cugetător şi capabil de sugestiuni, ci o „colectivitate” inerta de vmameluci”, urmărind beneficiile puterei. Dimitrie Sturdza a putut-o menţine cu mai puţină autoritate, cu mai puţină pricepere, înlocuind farmecul personal şi ascendenţa politică prin indexul imperativ al unei încăpăţânări strâmte. Ionel Brătianu, mai mult chiar ca părintele său, a unit în conducerea sa autoritatea politică cu însuşiri personale de un mare farmec. Sunt, însă, de deosebit în cariera sa două perioade, aceea din timpul războiului până după conferinţa păcei şi aceea de la 1923 încoace, când începe epoca de consolidare internă. Ionel Brătianu a putut să-şi asume toate răspunderile externe ale războiului şi ale negocierilor de pace la conferinţa din Paris, excluzând orice colaborare efectivă. încrederea Coroanei era atât de neclintită încât orice risc era exclus. De îndată ce s’a pus însă problema consolidării interne a nouei Românii, stăpânul absolut al vechiului regat a început să întâmpine rezistențe cari, în cele din urmă l-au determina să recurgă la mijoace cari au creat noui fenomene în partidul liberal. Neavând încotro, Ionel Brătianu, pentru a contrabalansa rezistentele national-tărăniste, a început să împrumute noui elemente și noui energii grupărilor din afară de partidul liberal. Astfel l-am văzut în ultima sa guvernare apelând la concursul unor elemente străine de mentalitatea partidului liberal, printre cari d-nii Titulescu şi Argetoianu erau cele mai reprezentative, atât prin însuşirile lor cât şi prin diversitatea metodelor. Odată cu dispariţia lui Ionel Brătianu, d. Titulescu nu s'a mai găsit, pare-se, destul de la locul său în guvernarea liberală și a plecat în chipul cel mai elegant posibil. Dacă plecarea d-sale a fost Știm că și acum bancherii germani au oferte pentru noi. Cu toate acestea avem convingerea că este exclusă realizarea unui împrumut prin Berlin, adică este exclus ca guvernul actual, ca orimai mult regretată în sânul par-ce guvern, trateze cu Berltidului liberal, rămânerea altor elemente noui venite a contribuit la acte de indisciplină. Oricât de izolate ar fi atitudinile d-lui Micescu, de pildă, împotriva ministrului de Justiţie, sau a altor liberali împotriva câtorva din membrii cabinetului, prezenţa în guvern a unor elemente în afară de partidul liberal marchează fenomene cari nu înseamnă o întărire a discipli-nei liberale. Noul şef, va trebui să acorde deosebită atenţie acestor fenomenepdit L. T. A. Ce aduce d. Vintilă Brătianu ? Primul ministru este în drum spre ţară. Sosirea d-lui Vintilă Brătianu este aşteptată cu înfrigurare de întreaga lume politică, indiferent de partide. Speranţe noui sunt legate de succesele sau insuccesele şefului guvernului liberal. Ministeriabilii — bieţii ministeriabili cuminţi, docili, şi atot răbdători, — nutresc speranţa împlinirii visurilor de mâine. Cred acei cam de ani de zile au servit partidul şi pe şeful respectiv, că d. Vintilă Brătianu se întoarce hotărât să aerisească guvernul printr'o largă — foarte largă — remaniere. Actualii miniștri care se consideră remaniabili din primele zile ale guvernării liberale, se hrănesc cu iluzia că, departe de țară și de influențele oculte, primul ministru ar fi putut descoperi meritele ascunse ale actualilor colaboratori ca să nu-i schimbe până la sfârşitul oblăduirii liberale. Parlamentarii încarceraţi din ordinul ministrului dreptăţii şi acei cari aşteaptă, cu inima ca un purice, mandatele de arestare, nutresc speranţa că primul ministru nu împărtăşeşte zelul parchetului, nici intransigenţa d-lui Stelian Popescu în ceea ce priveşte urmărirea tuturor acelora cari, de aproape sau cât de departe, au avut vreun amestec cu afacerea concesiunilor petrolifere. Acei ce-şi fac aceste iluzii aşteaptă vestea debarcării ministrului justiţiei... Şi se bucură — de acest eventual eveniment — în primul rând d. Istrate Micescu sortit de zeii politici să ajungă conducător al departamentului justiţiei. Pe de altă parte, d. Stelian Popescu aşteaptă mulţumiri de la d. Vintilă Brătianu pentru modul cum a condus cercetările, mulţumiri menite să-i consolideze situaţia în guvern. Ţara aşteaptă vestea realizării împrumutului extern de care se leagă refacerea ruinatei economii naţionale. Partidul liberal speră că primul ministru va aduce banii necesari stabilizării, întărind prin aceasta, situaţia guvernului până ce se va aplica ■ programul refacerii financiare. Opoziţia speră că împrumutul nu se va realiza şi că d. Vintilă Brătianu va hotărî să se retragă aşa precum a anunţat, deunăzi, oficiosul francez al guvernului. Ce aduce d. Vintilă Brătianu? Aceasta este întrebarea care stă pe buzele tuturora. Pentru a satisface toate aceste antinomii, d. Vintilă Brătianu se va retranşa, pentru moment, în tradiţia familiei luând majestuoasa atitudine de Sfinx. T. C. ... — NOTE :•^3 ....... Primejdia cea mare Panamaua petroliferă, îşi eternizează scandalul. Ziarele sunt nevoite să se ocupe în fiecare zi de această penibilă afacere, care îşi lărgeşte sfera dincolo de bănuelile prime, înglobând mereu noul serii de vinovaţi. Ne-am deprins să ne întrebăm în fiecare dimineaţă : — Cine a mai fost arestat? Şi dacă am afla că diverse rezidenţe ministeriale au fost mutate la Văcăreşti, nu ne-am mira prea mult, n'ar fi nici un fel de senzaţie. Presupuneţi (prin absurd) că mâine s'ar anunţa amestecul d-lui Vintilă Brătianu însuşi, în consolidările ilicite. N’ar fi prea multă rumoare. S’a încetăţenit viguros credinţa că orice se poate. In domeniul fraudei nu mai este nici o limită a suspiciunii. Bănuiala îşi întinde tentaculele oricât de sus şi nici o autoritate morală nu mai este destul de vânjoasă pentru a sfida bârfelile. Altă dată, într’o viaţă politică de o moralitate care nu se deosebia mult de cea a zilelor noastre (era doar mai multă decenţă şi erau mai puţini poftitori), se estompau totuşi figuri de bronz în faţa cărora suspiciunea se evapora. Azi bănuelile virează în jurul oricui. Şi aceasta este marea primejdie. Statul românesc nu se va clătina oricare ar fi proporţiile jafului petrolifer. Dar ne vom înăbuşi în atmosfera suspiciunii generale şi vom creşte generaţii de avortoni morali. Şi vom ajunge repede să ne uităm ca la o monstruozitate, la omul care n’a fajat niciodată. V. B. 3 wm Direcția 358-75,Secretariatul 358-74— Administrația 538-73 &ut * ■* ti# ** 3 v * *• • ■ f a Va fi sabotat împrumutul ? Va fi realizat prin aliaţi sau prin Berlin ? Am relevat zvonul curios, fantezist, cules însă din anumite cercuri liberale, cu privire la îndrumarea unei acţiuni spre a se dobândi un împrumut prin Berlin. Ne amintim că atunci când guvernul a început tratativele cu americanii, sub auspiciile Băncei Franţei, când s’a lansat zvonul din străinătate că consorţiul de bancheri ar recomanda guvernului român să se pună de acord cu partidul naţional-ţărănesc, la Berlin finanţa germană se arăta dispusă să înlesnească guvernului actual realizarea împrumutului. Un mare bancher din Berlin fiind întrebat cum se face că faţă de campania opoziţiei din România riscă sa ne ofere un împrumut, a răspuis$£4 a , *■,$! — „Noi am lucrat câteva decenii cu România şi deci cunoaştem bine ţara, curioaştem moravurile ei politice, ştim că România plăteşte şi avem siguranţa că guvernul de mâine vfaţ respecta angajamentele guvernulwke azi, semnătura statului", 'Ifnfr •• * ir nul afară dacă aliaţii ne-ar refuza împrumutul sau ne-ar, trimite ei la Berlin. Dar ca noi să rupem tratativele cu aliaţii pentru a ne duce la Berlin, aceasta este o imposibilitate politică. De altfel am cădea din lac în pat: ce fel de împrumut ar fi acela care, de pildă, ar fi sabotat la Paris şi la Londra ? Pe când dacă, de pildă, finanţa germană n’ar participa la realizarea împrumutului român — ceiace ar fi regretabil — grupul puternic, alcătuit din toate celelalte bănci mari, este în stare să asigure singur realizarea împrumutului şi stabilizarea monedei noastre, — aceasta trebuie s’o recunoaştem. Mai mult, dacă ar fi vorba de sabotare, dacă ar fi inevitabilă, am prefera, desigur, să ne saboteze Berlinul. Dar zvonul lansat este de domeniul fanteziei. Avem informațiuni precise că se fac acum demersuri pentru a accelera realizarea Împrumutului asupra căruia s’a căzut de acord la București Asemenea, știm că la Berlin tratativele de până acum pentru lichidarea tuturor litigiilor au avut un curs satisfăcător şi că sunt semne că Germania tine să aibe relaţiuni bune cu noi, a ceia ce va implica şi participarea ei la împrumut. Avem informaţiuni că finanţa germană se oferă să participe cu 20 la sută din totalul iraprumu-tului, adică mai mult decât celelalte bănci principale. Prin urmare, toate zvonurile cari au circulat, zilele acestea, au fost probabil lansate în scop de a provoca iarăşi speculaţiuni de bursă. împrumutul se va realiza — suntem ferm încredinţaţi — prin consorţiul cu care s’a tratat şi sub auspiciile Băncei Franţei sau nu se va realiza deloc şi atunci automatic guvernul actual va dispare. ■ Poate să ergoteze foile guvernamentale cât de mult asupra acestui punct: guvernul cade fără împrumut, iar dacă-l realizează va putea să exploateze o platformă de retragere oarecum onorabilă. Numai împrumutul nu mai poate salva guvernul actual încurcat în afară şi mai ales înlăuntru în diferite chestiuni pe care nu le mai poate soluţiona. Poate, însă, să-i înlăture oarecum o cădere ruşinoasă. R. P. PRINȚUL DE WALLES care face actualmente o călătorie de agrement în Africa S’a dat cu noi! ! Oficiosul averescan face cor, — cine-ar fi crezut-o ? — cu „anumita presă". Oficiosul partidului de strapontinat liberal e chiar și I mai sever cu guvernul d-lui Vintilă Brătianu de cât ziarele „anumite". Căci deşi d. general Averescu a condamnat guvernul să mai rămâie unde se găseşte, pen- Itru a... expia erorile comise, „îndreptarea“ stărue cotidian asupra incapacităţii guvernului şi asupra metodelor lui incorecte. Pretutindeni, şi in vechiul regat şi in provinciile alipite, mai ales în provinciile alipite, e debandadă şi necinste. Cităm (nu din „anumita presă“ ci din ziarul „de ordine şi de guvernământ" îndreptarea) : „In Basarabia de sub guvernarea I liberală, lipsită de autoritate şi legalitate, îmbuibată de politicianism şi de necinste, o arestare e floare la ureche pe lângă cele ce se petrec zilnic". Politicianism şi necinste ! Lipsă de autoritate şi legalitate!! In Basarabia !!! E clar: oficiosul averescan s’a dat cu sovietele. Relaţiile d-lui general Averescu cu cei de peste Nistru sânt evidente. De altfel nu pentru întâia oară a încercat d. general Averescu o legătură cu Moscova... E bine că se lămuresc lucrurile. Dar, __ de ce n’am spune-o ?— prezenţa „îndreptării“ în rândurile „anumitei prese“ nu ne bucură. Ne cerem scuze, dar e o tovărăşie care nu ne place.. Cât despre Basarabia, trebue să adăugăm că în mândra provincie moldovenească domneşte cea mai perfectă ordine şi cea mai desăvârşită legalitate. Opunem cea mai categorică dezminţire afirmaţiilor „anumitului“ ziar „îndreptarea" ! 1. O desminţiri întemeiat! desigur pe ceeace s’a petrecut In cu totul alte împrejurări, politicienii au pus tot soiul de rămăşaguri întemeiate pe convingerea că naţional-ţărăniştii vor sfârşi a reintra în Parlamentul pe care l-au părăsit... De aci, maliţioase aluzii In presa guvernamentală şi desminţiri în oficiosul partidului d-lui Iuliu Maniu. Hotărirea luată de către partidul naţional-ţărănesc n’a fost, de astădată, rezultatul vreunei simple nemulţumiri de ordin politic şi, după eforturile necontenite pentru reintrarea in legalitate, retragerea din Adunările alese cu concursul fortelor văzute si nevăzute, legale $i ilegale , n’a fost decăt manifestarea convingerii că actualul regim urmează să lase, de îndată, in mâini mai pricepute, conducerea acestei ţări. Marea adunare dele Alba-Iulia a ratificat intru totul deciziunea sfatului parlamentar naţional-ţărănist, $1, — spre dezolarea guvernului care Încerca să arunce puntea şubredă a „colaborării” prin complotarea împotriva voinţii masselor alegătoare, — a declarat guvernul liberal de „duşman al poporului”. Se potriveşte situaţia de astăzi a parlamentărilor naţionalţărănişti retraşi din Parlament, — cu ceace era altă dată? Fără îndoială că nul Partidul naţional-ţărănesc nu mai poate reveni asupra acestei grave hotărîri. Chiar dacă Parlamentul liberal ar avea de trăit o viaţă mai lungă, naţional-ţărăniştii tot n’ar putea să ia hotărârea de a participa la lucrările lui, fără a cădea în neseriozitate. Dar zilele acestui regim sunt numărate. Suntem la un sfârşit de legislatură, deşi n’au trecut decât un an şi câteva luni dela venirea la guvern a liberalilor. După „succesul” Împrumutului, actualul regim urmând să părăsească puterea, acum şi-au putut imagina politicianii noştri că partidul naţional-ţârănesc şi-ar modifica hotărirea acum, la.... spartul târgului? Faţă de situaţiunea de astăzi a naţional-ţărăniştilor nici nu mai era nevoe de vreo desminţire. O. s. Fiscul Absurd a fost întotdeauna. Azi e pur şi simplu asasin. Să ne explicăm. Nimeni nu cere să fie dispensat de sarcina dărilor, — chiar aşa, împovărătoare, cum sunt. E o datorie pe care românul, cu mintea lui deschisă, o înţelege la perfecţie. Dovada, uşurinţa, am spune entuziasmul, cu care legile respective au fost votate. Dar se poate cere puţin tact, un grăunte de înţelepciune şi ceva omenie funcţionarilor însărcinaţi cu încasarea fiscului. Slavă Domnului! din meseria asta spinoasă de administrator financiar sau perceptor, nimeni... n'a murit pe drumuri. (Ba din contr!...) Ministrul de finanţe a impus chiar organelor sale subalterne... moderaţie ! Dar se vede că pofta de câştig prin orice mijloc si setea de putere au învins şi inteligenţa si tactul şi omenia si moderaţia. Căci unii dintre agenţii fiscului se dedau la adevărate monstruozităţi: bat pe nevoiaşi, ucid—la propriu, nu la figurat — pe cei ce nu sunt în stare să le achite impozitul sau sportul de rigoare şi desfăşoară pretutindeni o teroare fără nici o justificare. Am protestat în repeţite rânduri împotriva barbariei. Cu noi laolaltă au ridicat energi asasin ce proteste si alte ziare, sesizate de nenumăratele plângeri ale publicului. Până azi nu s’au luat măsurile menite a curma scandalul. Noi nu dezarmăm! Le cerem, le pretindem din nou factorilor răspunzători. Şi nu in interesul restrâns al unora, ci in supremul interes al obştii. .. D. MACDONALD şeful laburiştilor englezi, care a vizitat în ultimele 6 săptămâni Canada C. Sâmbătă 1928 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primeste direct In administratia statului si la toate ageniile de publicitate 3 Lei numărul In tară 6 Bel In strâînătate Creionul actualităfi! Preocupări mai mari Bilin țĂRANULs Cauți pe Vereş Micloş, d-le jandarm? JANDARMULi Ei aşi!, Caut pe unul care a fost la Alba-Iulia. Progresele turismului in Franţa CPU ."» Antoine Borrel, deputat de Savoia şi preşedinte al grupului parlamentar de turism, din Franţa, publică sub titlul de mai sus, următorul interesant articol, asupra binefacerilor progresului turismului, aduse de acesta pe tărânm economic. „In cursul anului 1927, spune d-sa, — Franţa a fost vizitată în treacăt sau printr’un sejour mai lung, de 833531 englezi 225.000 americani, 534.681 spanioli 60.000 olandezi... Se evaluează la 7 miliarde de franci, suma pe care au cheltuit-o în timpul şederii lor in Franţa. Evaluare extrem de modestă, dacă ne referim la cifrele, pe cari le publică ministerul de comerţ din Washington şi după cari, 225.000 cetăţeni americani, cari au fost anul trecut în ţara noastră, au lăsat aici suma considerabilă de 226 milioane dolari, cam vreo cinci miliarde de franci francezi Hoover, actualul candidat la preşidenţia Statelor Unite, a cărui campanie electorală face să curgă atâta cerneală, spune că turiştii americani cheltuesc în fiecare an peste 750 milioane dolari, în Europa, adică ,10 miliarde franci francezi, din care o bună treime rămâne în Franţa. „Astfel, declară Hoover,” se constitue o mişcare „invizibilă” de exportare de capitaluri, care joacă un rol primordial în balanţa plăţilor. Din aceste schimburi „invizibile”, fiindcă statisticile vamale nu le pot înregistra, evident că ţara noastră are cel mai larg profit. Atunci când ne limităm a considera balanţa comercială, aşa cum statisticile ministerului de comerţ îngăduie să fie făcute în mod periodic, nu avem o icoană exactă a activităţii comerciale franceze, tocmai fiindcă exportările în „interior” nu figurează în ele. Prin „exportarea în interior“ se înţelege că vreau să indic consumul de alimente, transporturile, locuinţele, vestmintele şi bijuteriile cumpărate la noi, de turişti şi călători. Nu de mult administraţia vămilor a comunicat cifrele schimburilor pentru primele şase luni ,din 1928, importări 26 jumi. miliarde,exportări 25 miliarde. Deficitul balanţei comerciale. cam vre-un miliard şi ceva.Pentru aceiaşi perioadă, din 1927 import 27 miliarde, export 26 miliarde 800 milioane , deci un deficit insignifiant. Repet însă că vămile nu înregistrează decât intrările şi eşirile de mărfuri. Operaţiunile efectuate în interiorul ţării le scapă cu totul. . Un călător american lasă în Franţa, — după statisticile dela Washington, — cam între 1000— 1200 dolari în mjlociu. Cheltuelile sale de locuinţă, de mâncare, de distracţii, de transport, cumpărăturile sale de vestminte, de bijuterii, lenjerie, cărţi, etc., sunt cuprinse în aeastă sumă. Ce a delarat însă la vama de la Cherbourg sau Havre ? Dacă nu duce cu el mobile sau alte articole voluminoase, nu va declara nimic. Astfel împotriva unei balanţe comerciale, în aparenţă deficitară, balanţa noastră generală de plăţi, va fi echilibrată, şi foarte probabil, că se va pleca de partea soldurilor creditoare. Iată de ce industria turistică merită să fie încurajată şi sprijinită. Printre diversele forme ale activităţii naţionale, ea ocupă un loc din ce în ce mai mare. Ea îşi găseşte la noi pământul făgăduinţii, deoarece ţara, noastră întruneşte tot ceiace farmecă şi tot ceiace seduce pe călătorul străin. Trebue numai să fim în măsură de a asigura acestui călător bune condiţiuni materiale de „sejour" şi de deplasare. In acest scop lucrăm din răsputeri, facem progrese mari de punct de vedere al hotelurilor şi din acel al organizărilor, noastre de transport. Sindicate de iniţiativă, reţele de căi ferate, mari întreprinderi de turism automobilistic, rivalizează de ingeniozitate şi de ardoare. Astfel se lucrează în mod eficace pentru prosperitatea naţională. Trebue ca eforturile acestea să fie înţelese, susţinute şi încurajate, fiindcă favorizând desvoltarea turismului, înseamnă să participăm la prosperitatea tuturor comerţurilor şi tuturor industriilor.“ FASIÎLA. ţârânismului. norvegian Un recent congres care a avut foc în Nord, şi la care a luat parte şi d. prof. N. Iorga,i-a dat celebrului nostru istoric prilejul de a face o descoperire extrem de importantă: Norvegia are şi ea, un vechi partid ţărănesc. Acest partid, nici nu este la guvern şi nici n’ar face aşa şi pe dincolo dacă ar veni vreodată la cârma ţării. In fine, — acest partid nu e supărat că nu gospodăreşte fiordurile şi ţinuturile de zăpadă ale Norvegiei, — nu manifestă „nici mânie împotriva acelora cari au sau pot avea puterea” — şi, mai cu seamă, e un partid la care nu se observă „nici un fel de aplecare către frigurile agitafiilor” ! Articolul de fond din „Neamul Românesc” de ori vrea să tragă şi învăţăminte pentru ţara noastră: e o fabulă cu tâlc în care morala, — „restul, vine fără nici o agitaţie, de la sine, la vremea sa", — e o aluzie directă la aliaţii polliticî de până ori ai d-lui prof. Iorga. Versiunile cari au circulat în ultimul timp cu privire la un acord între partidul naţional-ţărănesc şi gruparea d-lui Iorga, au fost înregistrate şi de noi. Am avut o clipă naiv.UniM de a crede din nou în posibilitatea unei acţiuni comune, împotriva actualului regim. Dar, după cele păţite de partidul naţional-ţărănesc din partea d-lui Iorga, nici d-sa nu va mai solicita, nici partidul naţional-ţărănesc nu va mai admite refacerea înţelegerii ce a existat odinioară... Acum, ştim şi care e rostul fabulei politice din „Neamul Românesc”. D. N. Iorga e, mai mult ca oricând, dispus să facă opoziţie, dovadă articolul d-sale... Agaffoon