Lupta, decembrie 1928 (Anul 7, nr. 2114-2137)

1928-12-01 / nr. 2114

. . ) ISME Vfl. No. 2114 CONST. MILLE Post director politic: Decembrie 1921—Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni ......... Soo Se ® «• .................................... 4oo Pe 3 M .........................................200 IN STRAINATATE DUBIU Redacţia şi Administraţia BUCURESTI STR. SĂRINDAR. 12 * PAGINI 3 LEI Direcția 358-75 - Secretariatul 358-74 — Administrația 358-73 Dacă manifestul către ţară, semnat de preşedintele Consiliului şi al partidului naţional-ţărănesc, alcătueşte un program de lungă guvernare, două declaraţiuni de principii trebue reţinute cu deosebire, căci sânt strâns legate de două din cele mai urgente probleme imediate: situaţiunea capitalului străin în România şi compatibilitatea Statului de Drept cu Statul Naţional — ceea ce în practică se traduce cu dreptate faţă de persoana şi avutul străinului, fără a pune în primejdie fiinţa naţională a Statului. Prima e o problemă economică şi financiară în cea mai strânsă legătură cu criza prin care trecem. A doua e o problemă politică și morală, care formează un tot cu cea dintâi. Amândouă sunt hotărâtoare pentru succesul stabilizării monetare și a creditului extern necesar realizărei ei. Guvernul d-lui Vintilă Brătianu începuse revizuirea politicei economice şi financiare greşite care ,după treizeci de ani de experimentare a dus România întregită la o situaţie în care nu s-a găsit niciodată România mică de odinioară. Este adevărat că greşeala se găseşte repetată la toate naţiunile tinere, totdeauna extrem de geloase şi de independenţa lor economică şi de suveranitatea lor naţională. Cultura politică superioară, instinctul politic înăscut al romănilor, putea să-i ferească însă de a prelungi în dauna economiei naţionale, o experienţă denunţată din vreme ca ruinătoare de spiritele dar şi mai departe văzătoare. Sinteza lor era Take Ionescu. Azi, figura dispărutului, care a luat proporţii profetice în prevederea transformărilor hărţei Europei, capătă reliefuri nebănuite în ce priveşte şi previziunile de ordin economic şi financiar. Politica pentru care Take Ionescu a fost tratat de „samsar internaţional", de către presa d-lui Vintilă Brătianu, politica petrolului ca şi politica întregului capital străin ca factor în desvoltarea economiei noastre naţionale, este însă la ordinea zilei cu toată acuitatea pe care i-a dat-o treizeci de ani de combatere şi întârziere a ei pe spinarea statului şi a muncei româneşti. Dacă de atunci zidurile chinezeşti ridicate de politica xenofobă a partidului liberal erau dărâmate, munca românească atingea o înflorire pe care războiul n’o putea pustii în măsura în care a făcut-o. Nu s’a apărat nimic din patrimoniul naţional, nici cu ostracizarea capitalului străin, nici cu şicanele şi restricţiunile de tot soiul făcute puţinelor participări străine la punerea în valoare a bogăţiilor statului şi particularilor. S’a întârziat numai cu decenii prosperarea economică şi financiară a României, care a intrat astfel săracă în cel mai costisitor dintre războaie şi a ieşit ruinată materialiceşte, pentru a i se spori apoi ruina prin încă un deceniu de rezistenţă în erezia economică a devizei „prin noi înşine". Astăzi, primul guvern prezidat de un român din Ardealul liberal, este acela care trebue să proclame ritos că politica aceasta trebue revizuită în complectul ei, dacă România vrea să fie salvată. Nu acela care a enunţat-o şi practicat-o în folosul îmbogăţirei unei plutocraţii politice putea să aibă şi autoritatea de a o revizui din temelii. Nimeni nu-i putea acorda încrederea pentru o asemenea operaţie, care, moralmente, echivala cu o sinucidere. Azi, reviziuirea aceasta n’a ie- şit din capul nici unui teoretician sau practician politic. A ieşit din durerile adânci ale ţărei, din tulburările profunde în organismul economic şi financiar al statului, din mizeria generală în care ne zbatem. Ele au impus-o în programele tuturor partidelor politice. Cumplită lecţiune, ca să slujească şi în viitor. Alfa Pe marginea manifestului guvernului Revizuirea politicei naţionale şi economice de agitaţie O curioasă interpretare a unui program categoric in manifestul program al guvernului se făgădeşte reorganizarea ministerelor şi mărirea salariilor funcţionarilor. Manifestul program este categoric în această privinţă. El nu lasă loc nici-unui fel de interpretări tendenţioase. Şi totuşi, din el, ziarele liberale trag concluzia că... „un mare număr de funcţionari vor fi lăsaţi pe drumuri pentru a fi înlocuiţi cu partizani politici". Pentru o mai elocventă punere in lumină a procedeelor liberale, să reproducem aliniatul din manifest referitor la funcţionari. „Guvernul va proceda fără întârziere la reorganizarea departamentelor şi a tuturor instituţiilor de stat autonome, pentru a asigura o administraţie raţională a treburilor obşteşti, a realiza o economie de muncă şi a garanta selecţionarea după norme obiective a unui corp de funcţionari CU STABILITATE ASIGURATA $I REMUNERATI IN ASA CHIP INCAT SA FIE FERITI DE ORICE ACTIUNI DE CORUPŢIE dar si răspunzători de orice abuzuri". Din această categorică făgăduială a unei situaţii mai bune, oficiosul liberal trage următoarele concluzii: „După ce zece ani au minţit pe slujbaşii Statului că atunci când vor veni la cârmă, vor da „salarii aur", naţional-ţărăniştii le iau acum pâinea lor si a familiilor lv spre a o da partizanilor„Este lesne de inteles ce perturbare va provoca in administraţia Statului înlocuirea funcţionarilor de carieră, cari cunosc legile si au răspunderea aplicării lor, prin agenţi electorali ce ştiu că mâine vor fi siliţi să părăsească locurile ce le vor ocupa. Suntem in preajma unor ilegalităţi si abuzuri fără precedent, iar pe de altă parte, în preajma unei epoci foarte critice pentru funcţionarii publici". Cum poate fi calificată încercarea aceasta de ajâtare a funcţionarilor Statului? Şi cum poate fi definită o astfel de răstălmăcire a unui program categoric? Partidul liberal vrea să provoace atâţătiri dezordini în momentele de cumpănă în cari se tratează împrumutul extern. Partidul liberal sabotează interesele tării si isi dă mâna ca comuniștii de peste Nistru, în scopuri meschine de partid. Partidul liberal uită că acei cari pretind să guverneze mâine, trebue să facă mai întâi dovada unei înțelepte atitudini în opoziţie?! _ D. Oamenii zilei CLEMENGEAU primit din partea orașului Liege un volum omagial cu ocazia aniversări a 10 ani de la armistiţiu. deputat socialist francez a declarat că partidul său este pentru apărarea țărei, dar contra înarmărilor exagerate. RENAUBEL ft-r 4 * O fimee a bătut la parta unui spital... Aglomerate de actualitatea politică, ziarele găsesc totuş putinţa să înregistreze şi alte ecouri şi să fixeze de asemeni alte efecte ale realităţii. Deunăzi, de pildă, lectorii au putut să citească un fapt care a impresionat mai mult decât strigătul de alarmă, cotidian, al oficiosului liberal care crede că, o dată cu plecarea de la cârmă d-lui Vintilă Brătianu, s’au abătut asupra tării toate nenorocirile. Tara nu era mai fericită nici când d. Vintilă Brătianu îi conducea destinele și nu este mai nefericită nici acum când d-sa a devenit simplu particular ca d-ta, ca mine. Dar sunt drame peste cari ochiul distrat trece fără să te observe şi cari nu sunt cu toate astea mai puţin zguduitoare. Am relevat acum câteva zile tragica pribegie a copiilor orfani cari, pornind pe jos, în număr de şapte, din Bucureşti spre Iaşi, au ajuns la vită numai doi. Cinci din şoapte au dat ortul popii pe drum, flămânzi şi rebegiţi. Se poate închipui o mai groaznică tragedie decât a destinului acestor copii cari, într’o societate de bine de rău organizată şi’ndestulată, nu aveau nici adăpost, nici pâine? Eri nu s’a adus alt fapt la cunoştinţă. O femee săracă, de la ţară, a venit la Bucureşti să nască în spital. Auzise că la Bucureşti sunt spitale pentru săraci. Auzise, poate, că de dragul săracilor, se dau baluri, serate şi ceaiuri filantropice, că pe străzi se pun flori, filantropice la butoniera trecătorilor, că sunt societăţi filantropice, că lumea bună se dă în vânt şi e gata să facă orice declaraţii pentru săraci. Femeia a bătut prin urmare la poarta unui spital. Stătea să nască. A fost gonită. Da, da, a fost gonită. Şi femeia a plecat cu lacrămile în ochi şi cu burta la gură. A umblat năucă pe străzile oraşul, aşa cum altădată o femee umbla căutarea unui staul de vite în care să dea naştere pruncului sfânt. Şi femeia a născut în stradă, sub cerul plumburiu de toamnă întârziată, sub privirile aiurite ale unor trecători opriţi în loc de spectacoul inedit ce li se oferea. Evident, şi noi şi d-voastră suntem oameni cu treburi şi cu griji. Avem preocupări mai mult sau mai puţin importante. Nu putem zăbovi asupra unui fapt. Dar sunt fapte cari se impun luării noastre aminte. Recunoaşteţi că faptul istorisit de noi merita cel puțin să fie relevat. Poate ca relatarea noastră va avea și o urmare: o anchetă din care să se vadă, cine e bruta, cine sunt brutele, cari au alungat de la poarta spitalului o femee pe punctul de a naște. Pg. A. Utopia şovinismului maghiar ...A şovinismului câtorva pescuitori în apă turbure căci nimeni nu poate solidariza poporul maghiar cu vehemenţa, ridicula şi inutila „ofensivă” plutocraţiei revizioniste. De astădată s’a utilizat un mijloc care părea ingenios. S’au semnat „comunele“ maghiare pe nişte pretenţioase întâmpinări adresate Ligii Naţiunilor în care se cere.... revizuirea tratatului de la Trianon. Pur şi simplu, „Comunele“ acestea nu mai pot de dorul — care le mistuie — de a revedea instaurându-se oribila nedreptate istorică a vechilor şi nefireştelor hotare habsburgice. Aceste comune mor de dragul ideii revizioniste !... Dar Geneva a simţit manevra şi... nu s’a prins! Liga Naţiunilor păzeşte actuala ordine internaţională. Caută, prin toate mijloacele, să împiedice războiul şi să înlăture toate motivele care ar putea cât de cât să tulbure pacea mondială. Or, „ofensiva” asta maghiară în vederea revizuirii tratatului de la Trianon nu numai că nu contribuie la consolidarea păcii, — dar o ameninţă. Aşa că sus pomenitele „comune” (zărim urechile şovinismului maghiar!) rău au făcut adresându-se Genevei. Utopia se va dovedi zadarnică şi în presa incendiară care n’a încetat să pledeze pentru nu ştim ce rectificări de frontieră Actuala hartă a Europei, în general, şi a ţărilor succesorale, în special, este rodul unor jertfe considerabile şi a unei dreptăţi istorice care a biruit. Ceea ce s’a înfăptuit astfel este, etern. ..Alarma şovinismului maghiar are doar acest dublu fect: amuză Europa şi face rău poporului ungar cu care poporul român vrea să trăiască în pace şi bună prietenie. Rix Guvernul trebue lăsat Regimul de dictatură rămas după război, ca o amintire deformată de interesele partidului liberal, a fost desigur una din principalele cauze ale prăbuşirii noastre economice şi financiare. Măsuri excepţionale, domnia bunului plac, desconsiderarea tuturor legilor cari conduc societăţile omeneşti, nesocotirea drepturilor cetăţeneşti, — au transformat Întreaga viaţă a acestei ţări într’o agonie a sufletelor şi întriun faliment material de neinlăturat. Conştiinţa populară, reflexul sănătăţii acestui norod care n’a meritat umilirile regimurilor de jaf de aventură, — s'a ridicat necontenit Împotriva dictaturii. Instinctul mulţimii, — acel instinct care nu greşeşte niciodată, — a îndrumat voinţa masselor alegătoare către acei ce se legau să-i redea Ubertacei ce se legau să-i redea libertatea.« Astfel, în pofida baionetelor, In pofida magistraţilor măsluitori de urne, în pofida, mr-'^meter,ii electorale care „doza" savant intrarea în Parlament a aleşilor ţării, — reprezentanţii intereselor, nevoilor, dureririlor şi nădejdilor poporului, au înfrânt atentatele reacţiunii şi dictaturii. In adunările legiuitoare s’au strigat suferinţele tuturor claselor oprimate; acolo s’au spus sângerările ţărănimii sugrumate de legiuiri menite să crească cu preţul vieţii ei, o industrie parazitară; acolo s’au dat dictaturii primele avertismente. Faptul că nădejdea mulţimilor s’a mai putut lega de fruntaşii unui partid care n’a înţeles să lupte decât pe căi legale pentru înscăunarea libertăţii şi dreptăţii, a fost un ultim noroc de care a avut parte patria întregită. Intr’altfel, cine ştie cum s’ar fi canalizat nemulţumirile şi ce forme ar fi luat indignarea populară... Să mai repetăm adevărul de toată lumea cunoscut, — că venirea la cârmă a guvernului Mania s’a făcut în ceasul al douăsprezecelea ? Şi adversarii actualului regim, şi întreaga opinie publică, ştiu că partidul naţional-ţărănesc a fost rezerva de cuminţenie a ţării. Sfârşitul dictaturii a trebuit să vină abia la clipa în care s-au prăvălit un neant toate experienţele autocratismului bancar şi toate teoriile financiare şi economice care au stat la baza activităţii legiuitoare a guvernelor liberale, pentru că opoziţia de odinioară a împiedicat violenţele, ca să nu sdruncine încă frageda închegare a Romflniei Mari. Dar acum, când i s’au dat pe mină trebile obşteşti, când i s’a încredinţat soarta unei ţări în dezastru, când se aşteaptă dela acest guvern al voinţii naţionale salvarea ţării, — să fie lăsat să lucreze în linişte cabinetul Maniu ! Abia instalat, şi criticile liberale şi averescane au şi început să curgă. Nici nu s’au împlinit bine trei săptămâni de când a venit la putere, — şi presa oficioasă a liberalilor a şi pornit atacuri vehemente în contra partidului naţional-ţărănesc, acuzându-l că nu se ţine de tăgăduială şi că nu păşeşte la imediata realizare integrală a programului său Ca şi cum belşugul şi bunăstarea s’ar putea desăvârşi peste noapte, aşa cum l-au desăvârşit pentru« propriile lor buzunare aventurierii nopţii de 1 Iunie 1927, de pildă. Iată un caz: guvernul e atacat pentru că în manifestul recent lansat s-a vorbit de „reducerea treptată a taxelor de export". Dar care guvern şi-ar putea permite să le suprime, — aşa cum pretind adversarii fii actualului regim că ar fi cu cale să se facă, fără să examineze întrucâtt o tăgăduie condiţiunile financiare şi econmice prin care trece ţara ? Alarmismul presei liberale nu-şi are nici o justificare logică, iar dacă e vorba să-i întoarcem dojenile de până maieri, nu putem decât să condamnăm atacurile-i pătimaşe „care fac rău tării tocmai acum când se tratează cu străinătatea Împrumutul şi stabilizarea". Un pic de răbdare, — se impune, — oricât de geloşi ar fi mânuitorii legilor excepţionale de ceea ce vrea să realizeze actualul regim. Căci dacă e vorba de „interesele superioare" ale ţării, guvernul trebuie lăsat să lucreze... George Silviu 0 maşini politică perimată Ziarul d-lui general Averescu încearcă să ne convingă că prin venirea la cârmă a partidului naţional-ţărănesc am perdut „solidaritatea reală şi sinceră“ cu... Apusul! Pentru a ajunge la această concluzie de ilaritate, ziarul averescan încearcă o trecere în revistă a situaţiei politice din ţările apusene şi din celelalte ţări europene, şi relatând diverse pretinse înfrângeri ale stângei la situaţia actuală de la noi, socoate că momentul ales pentru încredinţa guvernarea unui partid de stânga, ne pune în dezacord cu opinia europeană. Ţări de stânga, în toată Europa, ne informează oficiosul averescan, au mai rămas numai România şi.... Rusia. Aceasta este chestia! Pentru a putea face această afirmaţie, teoretizează ziarul averescan. Pentru a putea face această apropiere d. Vintilă Brătianu este pus alături de d. Poincaré și guvernul englez este identificat cu un guvern Averésen oarecare! Prin urmare, averescani și liberali, într’o dulce comuniune, au revenit la vechea lor tactică în lupta împotriva partidului national~tărănesc: acuzarea de orientare spre răsărit, spre Rusia sovietică. Pentru campania electorală, şi probabil şi pentru mai târziu, liberalii şi avereşeanii au revenit la acuzarea răsuflată cu care ne-au asurzit ani în şir prezentând-o sub formula nouă: Europa vede cu ochi răi un guvern de stânga în România Mare! Pentru a relua „sincera şi cordiala solidaritate cu Apusul“, este nevoe, desigur, de un guvern Averescu! Ar fi inutil să stăruim asupra unor asemenea enormităţi, trecând şi noi în revistă raporturile de forţe dintre stânga şi dreapta, în ţările apusului. O apropiere între blocul naţional francez, ori dreapta engleză şi dreapta noastră, este absurdă. Este de ajuns să amintim că atacurile cele mai violente pe tema orientării spre răsărit, au fost îndreptate vreme îndelungată de liberali şi de averescani, împotriva d-lui dr. Lupu. Şi totuşi d. dr. Lupu a putut fi om de guvern, colaborator al d-lui Vintilă Brătianu şi reprezentant al României la Geneva. Şi nu ne-am .... desolidarizat, prin aceasta, de Europa! Acest exemplu dovedeşte elocvent lipsa de sinceritate a campaniilor averescano-liberale împotriva partidului naţionalţărănesc Şi este de neînţeles cum oameni cu suficientă experienţă se lasă seduşi de o platformă politică perimată. Căci nimic mai mult decât adoptarea ei, nu dovedeşte slăbiciunea celor două partide de dreapta, pe cari fatalitatea le uneşte mereu, chiar când sunt înduşmănite, în-,potriva democrației reale. D. C. Sâmbătă I Decembrie 19£8 Director EMIL C. FAGURE PUBLICITATE Se primeşte direct In administraţia statului şi la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul In tară 6 Lei in străinătate Creionul actualităţii MADGEARU: Nu cum,, vaţi convine, ca platformă electorală, politică economică şi financiară? VINTILĂ: Aş prefera s'o discut la putere, nu in opoziţie. Tribuna liberă Sioniştii şi Politica de dr. A. MIRASHAN In „Universul" de em, d. Constantin Bacalbaşa tratează chestia participării sioniştilor la poitica ţării şi ajunge la unele concluziuni curioase, cari nu pot rămâne fără răspuns. D. Bacalbaşa pune întrebarea cu o claritate, care în aparenţă nu lasă nimic de dorit. Ori sunteţi sionişti şi deci cetăţeni palestineni şi în consecinţă oameni cu interese poitice etc. în altă ţară (în Palestina), ori sunteţi cetăţeni români şi atunci de ce veniţi şi faceţi carteluri pentru alegeri în România ca partid sionist? D. Bacalbaşa se miră cum se încumetă sioniştii să se amestece în treburile lăuntrice ale României când ei au o altă patrie, şi trage o linie de demarcaţiune între partidele germane, maghiare, etc., şi între sionişti, pentru spune că saşii, şvabii etc. deşi urmează partide minoritare, recunosc totuşi că patria lor este România, pe când sioniştii nu fac aceasta. D. Bacalbaşa propune deci pur şi simplu ca sioniştii să fie trataţi ca locuitor, ce se bucură de o protecţie străină şi deci eliminaţi de la participarea la trebile interne ale ţării. Sunt recunoscător d-lui Bacalbaşa că a ridicat această chestiune. Deşi problema nu este nouă şi deşi în ţările apusene chestiunea a fost deseori şi pe org desbătută şi un ecou al acestor discuţiuni a ajuns şi până în România, totuşi e bine să se pună tocmai acum, în preajma alegerilor, cu toată preciziunea o problemă care interesează îndeaproape o bună parte din populaţia evreiască din ţară. Teza d-lui Bacalbaşa are un singur cusur: acela de a nu fi în curent cu starea lucrurilor în sionism, aşa cum se prezintă în realitate. D. Bacalbaşa, care în special de când e redactor la ziarul „Universul” a avut prilej de multe ori să se ocupe de chestiuni evreeşti, ar fi avut poate datoria să studieze mai îndeaproape, şi problema sionismului, pentru a cunoaşte aspectele diverse ale acestei chestiuni, şi a-şî da seamă de felul cum cadrează sionismul cu politica de stat a diferitelor ţări unde locuesc evreii. In primul rând ar fi trebuit să ştie că sionismul nu tinde şi nu poate să tindă a transplanta de azi pe mâine totalitatea evreilor aflători pe suprafaţa pământului, în Palestina. Acest lucru este, dirn motive practice, imposibil. î realitate, sionismul vrea să creze în Palestina un cămin naţional evreesc, un nucleu politic, cultural şi economic, care să asigure existenţa autonomă şi rantată prin drept public a acelei părţi dintre evrei, cari, fie din motive idealiste, fie din falize politice sau economice, vor pleca să se stabilească în Palestina. Sioniştii se gândesc în primul rând să colonizeze în Palestina acele zeci şi sute de mii de evrei cari nu se pot orândui economiceşte în ţările din răsăritul Europei şi cari nu pot emigra astăzi în nici o altă parte a lumii, cele mai multe ţări de imigraţie fiind saturate şi cu porţile ermetic închise. Se înţelege că pe lângă massele compacte ale evreilor din răsăritul Europei vor veni şi sute sau mii de evrei din alte tari, mânaţi de dorul mistic, religios sau naţional, de a trăi o viaţă proprie în patria de altă dată şi de a reînvia la o glorie nouă ţara şi neamul cari au dat omenirii biblia, profeţii, monoteismul, religia creştină, etc. Aceasta fiind ideia fundamentală a sionismului, este perfect clar că evreii locuind astăzi în ţările europene nu sunt şi nu pot fi consideraţi ca „cetăţeni palestineni”, şi apoi că chiar atunci când un număr mare din evreii din fiecare ţară, se va fi stabilit în Palestina, numărul celor rămaşi în ţările respective, legaţi indisolubil de acele ţarî, va fi foarte mare. Dar mai este clar şi acest lucru, că majoritatea sau totalitatea evreilor aflători astăzi sau chiar după o generaţie de colonizare intensă îrn Palestina, în diferitele ţări ale Europei, vor contribui moralmente şi materialmente la continuarea şi desvoltarea operei ce se desăvârşeşte de către o parte dintre coreligionarii şi conaţionalii lor în Palestina, fără ca prin aceasta să-şi neglijeze câtuşi de puţin datoriile lor de buni cetăţeni şi patrioţi în ţările unde continuă să trăiască, întocmai după cum italienii, irlandezii, germanii şi chiar românii, cetăţeni americani, nu încetează un moment de a se interesa de soarta tării lor de origină, fără ca să-i trăsnească cuiva prin cap să le conteste dreptul de a ocupa în toată liba.Ureu de trebile lăuntrice americane. Mai mult încă, această chestiune de drept internaţional a fost chiar prevăzută şi rezolvită pentru evrei în faimoasa declaraţie a ordului Balfour, care formează astăzi baza legală a mişcării sioniste şi care prevede ca guvernul englez se va strădui să ajute pe evrei să-şi reclădească ia Palestina căminul lor naţional, fără ca prin aceasta să se prejudicieze asupra drepturilor populaţiilor de altă rasă şi religie în Palestina sau asupra drepturilor politice şi cetăţeneşti ale evreilor în ţările în cari trăesc astăzi. De fapt, chestiunea se prezintă mult mai simplu. Evreii din România cari au conştiinţa de a fi o minoritate naţională şi etnică întocmai ca şi germanii Său (Continuare în pagina 2-a) * *