Lupta, decembrie 1928 (Anul 7, nr. 2114-2137)
1928-12-04 / nr. 2116
. \ UNlfC VII. No. 2116 CONST. MILLE Fost director politic: Decembrie 1921— Februarie 1927 ABONAMENTE Fe 12 luni ......... Soo X*e 6 M ......... 4ot» i*e 3 *. ................................ 2oo IN STRMNATATE DUBLU Redacţia şi Administraţia BUCUREŞTI STR. SĂRINDAR, 12 A T14 PAGINI 3 LEI Direcţia 358-75 — Secretariatul 358-74 — Administraţia 358-73 BOGLUCUL BERLINULUI Vechea diplomaţie germană era şi mai energică şi mai suplă ca cea de azi. Este adevărat că autoritatea Reich-ului era alta şi oamenii de care se slujea ministerul de externe aveau o experienţă mai mare. Politica de „Drang nach Osten“ nu se mai poate face a laWilhelm II. Ea trebue reluată pe cale economico-financiară şi în acest scop penetraţiunea în România trebue refăcută pe îndelete, ţara noastră trebuind să devie puntea care va lega prin Turcia, Germania de drumul spre Bagdad, care rămâne ţinta expansiunei germane. Nu contestăm, căci ar fi absurd, că raporturile comerciale genmano-române interesează ţara noastră într’o măsură însemnată. Ne dăm însă seama că în momentul de faţă, ele interesează într’o măsură cu mult mai mare Germania a cărei industrie se sufocă fără debuşeuri suficiente. înţelegem, deci, şi momentul ales pentru rezolvirea litigiilor germano-române şi graba de a se folosi de avantajele ce pot decurge din convenţia încheiată. Nu putem uita însă felul cum s’a procedat în chestia furnitura materialelor sanitare în contul reparaţiunilor şi a omologărei contractului cu casele germane furnişoare. Afacerea aceasta a fost o afacere de corupţiune, care stă şi acum sub anchetă parlamentară şi ministerială.In dorinţa sa de a da o urmare practică imediată convenţiei încheiate, guvernul a trimis pe d. ministru Răducanu să lămurească anumite puncte ale ei privitoare la rentele române din tezaurul de la Moscova. Vizita aceasta a fost pretext pentru publicaţiunile germane oficioase de a-i atribui un caracter pe care nu-l are. Am semnalat crn această procedare. Aseară, d. ministru Mironescu a precizat ziariştilor invitaţi la ministerul de externe, misiunea încredinţată d-lui ministru Răducanu la Berlin. De altfel, abea sosiţi la Berlin, d. ministru al Muncei şi reprezentantul nostru diplomatic din Capitala Germaniei s-au simţit obligaţi a transmite prin reprezentantul de acolo al Agenţiei „Rador“, următoarele: BERLIN, 30 (Rador). D. Răducanu, ministrul muncii, şi d. Petrescu-Comnen, ministrul României la Berlin, au sosit azi aci, însoţiţi de d. Costin Stoicescu, consilier technic în ministerul finanţelor, salutaţi fiind în gară de personalul legaţiei române. „împotriva celor anunţate de unele ziare, misiunea d-lui Răducanu este de a lămuri cu guvernul german anumite chestiuni privitoare la aplicarea acordului româno-german şi nicidecum de a trata vreo chestiune în legătură cu împrumutul internaţional, tratat cu vechiul grup”. Pentru cine cunoaşte situaţia pieţei germane, ca şi situaţia guvernului german în ajunul revizuirei planului Dawes, în legătură cu evacuarea anticipată a Renaniei de trupele aliate, nu e greu de afirmat că nu Germania este în momentul de faţă dispusă a face oferte de împrumuturi în afară. Asta nu împiedică însă politica şi propaganda germană de a crea anumite atmosfere cari ar putea crea dificultăţi sau pune în primejdie convorbiri şi negocieri din alte centre. Cu toate acestea, practic vorbind, nimeni n’are azi mai mult cuvânt de a evita României echivocuri şi boclucuri ca Germania, cu care abea am semnat o convenţie de stingere a litigiilor şi care are tot interesul de a se limita la avantajele pe care i le creiază această convenţie. La Berlin ar trebui să se ţie seamă că şi în România opinia publică a făcut oarecari progrese de la război încoace şi că guvernele noastre au de ţinut seamă de această opinie publică. A face dificultăţi guvernelor în această privinţă este o politică de onorare a psichologiei popoarelor, care a jucat multe feste conducătorilor germani şi a procurat multe surprize poporului german. L. T. A. Ordine în universităţi! Cât de ciudată ar apărea această apropiere de cuVinte, daca spiritul rău al apăraturilor de profesie n’ar turbura liniştea ce trebuia să domnească acolo unde locueşte ştiinţa,TM Şi cu toate acestea, d. ministru al instrucţiei de acord cu d. ministru de războiu, a trebuit să ia măsuri şi să avertizeze pe cai ce s’ar hotărî să părăsească drumul cărţii pentru sportul ciomagului, că s’a găsit soluţia, că turburătorii ordinei vor fî consideraţi nedemni de a se mai bucura de avantagiile amânării dela încorporare „pentru studii” şi că vor fi imediat trimişi la trupă. Am fi preferat să nu se mai la nici o măsură, — să nu mai fie nevoie de nici un avertisment, — să constatăm că, la fine, tinerimea universitară a devenit imună injoncţiunilor nefasta ale politicianismului, Soîuţiunil® din trecut s'au dovedit ineficace atâta timp cât interesele agitatorilor politici cereau să se procure diversiuni, — reprezentaţii atât de scump plătite de către studenţime! Fragedul subet al tinerimii universitare,— material spiritual curat căzut în mâinile impure ale profitorilr,_ ---- gata să îmbrăţişeze orice cauză înfăţişată in culori ademenitoare, s dus din nou pe jgraiabul care duce la dezastru,TM Cunoaştem îndeajuns felul cum a izbucnit primul scandal. Ştim şi cine procura echipelor da organizatori bilete gratuite de transport pe calea ferată,— cunoaştem îndeamănun! şi cositribuţia d-lor Guţă Tătărăscu şi Romulus Voinescu la Învierea din propria-i cenuşă a cuzismului. Avem date precis® şi acum, când la adăpostul libertăţilor constituţionale se pregăteşte focul zilei de mâine, cu banii nopţii calei de pomină şi cu planurile celui care a organizat Oradea-Mare. Ce ştie mulţimea de studenţi de intenţiile regizorilor macabri cari o împing® la păsat ? Ce ştiu tinerii intelectuali de ceea ce se pregăteşte într’ascuns cu jertfirea entuziasmului şi omeniei lor ? De unde să ■ Si bănuiască ei că geniul rău îi comandă din refugiul de 1« ducea, şi ca agenţii electorali şi oamenii de casă ai fostului regim le arată drumuri greşite ? înainte de a pune în lucru dispoziţiunile categorice ale legilor, cineva trebuie să cate a se apropia de inima lor. Au şi ei, — în lumea aceasta strivită de materialism, sugrumată de lux, desfrâu, de arivism, — au şi ei revendicări elementare, dureri omeneşti, nădejdi care trebuiesc înţelese... Să li se facă dreptate, să li se dea posibilitatea unei vieţi demne, să li se întindă mâna cinstită care sprijină, să li se spună cuvântul cald de care au atâta nevoie! ...Dascălii lor sunt însă în slujba politicianismului, — și sufetul tânăr rătăcește ca o stea In intunerec George Silviu ----------- "-UA—r —— viobei pre şiifnf© al Mmînului CORTEZ GIL succesorul defunctului preşedinte Calles al republicei Mexicului, a intrat provizoriu în funcţiune "írta. Intre dona mentalităţi Intre partide e firesc să existe deosebiri de vederi. Toate programele, in definitiv, urmăresc acm as lucru — propăşirea ţării— numai că fiecare preconizează alte căi. S’ar părea, deci, că e cât se poate de normală disensiunea programatică şi doctri nară care există între partidele liberal şi national — ţărănesc. Nu e vorba însă de o luptă intre principii, — ci de un adevărat, război între mentalităţi. Căci între liberali si naţionali-ţărănişti nu nu programele se interpun sau concepţiile diferite asupra problemelor generale, — ci mentalităţile. Sunt, par’că, două judecăţi fundamental distincte, asupra aceloraş probleme. Când partidul naţional-forumse declară că-şi întemeiază toate actele sale de guvernământ pe respectarea legii, diversele oficine liberale surâd ironic sau râd sgomotos. Nu e dorinţa unei critici cu orice preţ, — ci e, pur şi simplu, neînţelegerea realităţii. Nu le poate intra in minte oamenilor obicinuiţi de ani şi ani de zile cu un regim anumit că s’a schimbat ceva în lume si că poate exista intr adevăr un guvern cu un asemenea principiu. Liberalii n'au nici o vină că zeflemisesc hotărârea actualului Cabinet de a lupta pentru, reintrarea in legalitate; o asemenea concepţie nu poate fi — oricâte eforturi ar face — asimilată de acei care de ani de zile au considerat legea la discreţia lor şi nu viceversa. Suntem între două mentalităţi. Triumful celei noul, triumful regalismului, nu poate însă, întârzia. .» JR. E S.A.independentă Trebue să constatăm că „presa independentă“ preocupă în mod destul de serios Partidul liberal. Mai mult chiar în opoziţie decât la guvern, când cenzura purta suprema preocupare şi o rezolvase scurt şi cuprinzător, oprea orice nu convenea guvernului. Oficiosul Partidului liberal crede acum că „presa independenţă" este „o invenţie românească“, intru cât Partidul naţional-ţărănesc a oferit câteva candidaturi şi unor membri ai acestei prese, neinscrişi în acest partid. Este exact că partidul liberal n’a făcut aceasta: sub guvernul liberal nu au reuşit să fie candidaţi în alegeri decât unul sau doi miniştri neinscrişi în partid , şi acestora încă li s-a cerut necontenit înscrierea, colaborarea nefiind suficientă. Este adevărat că fostului ministru de Justiţie, d. Stelian Popescu, care în Consiliul de miniştri a declarat răpostului şef al liberalilor că d-sa de mult e înscris în acest partid, i s’a pus acum candidatura la Senat, in Ilfov. Cum însă ne mai fiind ministru, d. Stelian Popescu găseşte că i se aduce un prejudiciu de a fi marcat ca liberal şi încă în alegeri, d-sa a cerut să fie înlocuit cu d. Emil Fetrescu, o figură tot atât de populară iar d-sa a făcut publicului un manifest declarând*»* se din nou independent şi subliniind că numai ca să facă un laur Regelui Carol, Regelui Ferdinand şi Regenţei a pri- mit să „colaboreze“ când cu un guvern, când cu altul. Atunci de ce nu ar avea dreptul să accepte oamenii cari Colaborează in presă oferta de candidare a unui partid nu pentru un mandat al puterei executive, ci pentru unul al puterei legislative în care se discută, ca și în presă, ceea ce devine apoi lege de aplicat ? Ar putea să ni se dea argumentele? Oare norma partidului liberal de a nu candida în alegeri ziarişti decât dacă sunt dela ziarele oficioase ale partidului şi înscrişi în partid, este cea mai bună şi s’a dovedit infailibilă? Nu vedem de ce. Am auzit chiar unii din cei mai de seamă conducători liberali criticând destul de serios această normă. Presa independentă nu este nici decum o invenţie şi incă mai puţin una românească. E o necesitate crescândă a tuturor ţărilor, unde presa de partid e de mult în dispariţie. Dovadă că cea independentă, neînregimentată şi păstrând libertatea sa, îşi are un rost atât de adânc este că Partidul liberal este destul de gelos de rolul ei în ţară şi în stat şi că găsind că nu-i poate câştiga simpatiile prin cenzură, se gândeşte în opoziţie cum ar putea inventa o foaie independentă care să-l susţie Decât, aceea, ar fi în adevăr o invenţie şi încă una de prost gust I s. v. R. Vi iii iii i - ^iirri ii Tii Tii iii ii iii iii la Biii legi Recentele spectacole ale trupei ruseşti din Moscova, ale cărei reprezentaţii cunosc mari succese în oraşele Basarabiei, a făcut să se vorbească iar, la noi, de importanţa regizorului, Stanislavski, marele maestru al teatrului rus contimporan este elevul lui Otto Brahm ca şi Max Reinhardt şi Antoine. In vreme ce la Lessing Theater, criticul Otto Brahm dădea, prin severitatea decorului şi adâncirea sufletasca a personagiilor ibseniene, o directivă sănătoasă vieţei teatrale berlineze, Antoin fonda, la Paris, teatrul liber, descoperea marea pleiadă a scriitorilor cari fac fala Franţei contimporane şi impunea actorilor un joc sobru, omenesc, iar montării tonul realist, zorii cf® Victor Eftimiu amănuntul pitoresc în care vibra viaţa adevărată. Predilecţiile sale, pentru realism însă, i-au făcut ca, în piesele de costum, cu tablouri multe, cu atmosferă, de avânt şi lirism să nu reuşească pe deplin, îi lipsea fantezia. Montările lui Shakespeare şi Goethe n'au însemnat subt mâna lui Antoin, un prea mare progres, faţă de ceia ce se făcea la Opera Mare, Opera Comică sau Comedia Franceză. Deasemeni dramaturgii simbolişti ai Franţei n’au avut, în Antoîn, un înţelegător şi un sprijinitor. Pentru operile lui îndrăzneţe şi totuşi discrete, ca şi pentru prezentarea scriitorilor caracteristici de peste hotar a trebuit solicitudinea lui ,„Lugné-Poe” omul cult, umblat în lume şi cu spiritul larg deschis frumuseţilor străine, care conducând teatrul ambulant „L’Oeuvre”, lansează câţiva mari poeţi dramatici din literatura nouă şi reprezintă pe Ibsen, Stindberg, D’Annunzio, etc. în decoruri de un stil variat, după cerinţele piesei. Exuberant şi graţios, neastâm pârât, plin de nervi şi curiozitate punând la contribuţie talentul pictorilor şi al muzicanţilor, lucrând cu mari figuraţii impetuoase. — Firmin Gémier, urmaşul lui Antoin la direcţia Teatrului liber, numit acum „Teatrul Antoin”, realizează ce face marele său profesor lăsase în umbră : teatrul de fantezie, teatrul generos, cuceritor, teatrul pretutindeni, teatrul cu orice preţ. La Lausane, Gémier înscenează spectacole măreţe, un ,aer liber cu mii de participanţi şi retrageri cu torţemărit cu viu interes şi adâncă emoţie sforţările unui intelectual rus, tânăr şi sărac, care, cu concursul soţiei sale, delicioasa actriţă d-na Ludmilla Pitoef şi a câtorva diletanţi şi actori necunoscuţi, realiza, în decoruri simple şi impresionante, spectacole de artă pură. George Pitoef, scriitor, pictor, actor şi regizor de rasă, pe care Parisul l-a consacrat mai târziu, a jucat în franţuzeşte într’o manieră cu totul personală „Locandiera” lui Goldoni, „Cetatea Moartă” de D’Annunzio, „Le temps est un songe“ de Lenormand, „Hamlet” şi „Macbeth” de Shakespeare şi altele, printre cari o foarte curioasă „Histoire d’un soldat”, cu muzica de Igor Stravinsky. Intelectual neurastenizat şi om de acţiune, George Pitpef este o minunată manifestare, a admirabilei rase slave. In memoria lor in consiliul general al Capitalei s'a făcut o propunere interesantă, anume ca sumele strânse din amenzile aplicate şoferilor pentru abateri de la regulamentele circulaţiei să fie alocate unui fond care va sluji la ridicarea unui monument în memoria victimelor celor ce au sucombat sub roţi. Propunerea a fost făcută cu seriozitate- Dealtminteri nu se poate glumi într’o chestiune aşa de gravă. Nu-i zi să nu înregistrăm accidente de automobil. In ciuda asigurărilor de normalizare a circulaţiei, în dispreţul încercărilor de reglementare a ei, străzile Capitalei constituiesc o primejdie permanentă pentru viaţa trecătorilor cari ni :î rr.Vcar pe trotuare im sunt în rigoaaţă. Am văzut un autom- hu are intrase într’o vitrină de parcă se îmbătase şî el, ca şî stăpânul lui. Ceri de făcut? Evident, regulamentele întocmite până acum, în legătură cu selecţionarea celor cari conduc vehiculele şi cu fixarea normelor după cari se poate circula, sunt bune. Atât numai că ele trebuesc aplicate cu stricteţă. , Orice lege e bună atunci când se găseşte cineva s’o aplice în spiritul şi în litera ei. In timpul războiului, el reprezenta la Theatre Antoin, „Neguţătorul din Veneţia”, „Antoniu şi Cleopatra” de Shakespeare. Pentru prima oara în Franţa, Gamier desfiinţează rampa, aruncă lumina prin reflectoare, din sală, uneşte scena cu sala prin trepte, pe cari circulă, străbătând tot teatrul, personagiile piesei. Publicul uimit şi entuziasmat, ia parte la spectacol şi aclamă pe inovator, al cărui merit e cu atât mai mare, cu cât, clădirea în care joacă e complect lipsită de spaţiu, de perfecţionări technice, iar spectatorii parizieni sunt cei mai conservatori, din Europa întreagă. Nu cunosc ce face de Jacques Copeau , la „Vieux Colombîer”, căci n’am mai fost la Paris de patru ani, dar succesul pe care-1 întâmpină din partea intelectualilor, îi consacră Ca un vrednic apostol al reînviere! teatralul adevărat. La Geneva și Lausane am urs Din nefericire, în privinţa circulaţiei, au tronat şi tembelismul şi bunul plac .Altminteri, nu am asista la spectacolul goanei dezmăţate a conducătorilor de vehicule, pe străzile Capitalei, sub ochii agenţilor ordinei publice. Altminteri nu s’ar fi întâmplat aşa cum se întâmplase cu vreo doi ani în urmă, ca un fioros criminal urmărit de poliţiile de pretutindeni, să fie identificat în persoana unui şofer care conducea un autobuz. De aceea problema circulaţiei rămâne tot... problemă, întrucât măsurile dictate până acum s’au dovedit lipsite de folos, credem că lucrul cel mai bun pe care autorităţile îl mai au de făcut e să interzică accesul tuturor cetăţenilor pe stradă. Oamenii ar putea foarte bine să stea prin case, mai ales acum, iarna, să bea ceai şî să pună o plata la patefon. In orice caz, să nu se aventureze pe stradă fără ca în buzunar să-şi aibe testamentul legalizat. Iar până una alta, e creştinesc gândul ridicării unui monument în memoria celor ce-au sucombat sub roţi. Pg. 6 Marţi 4 Etecentarie 1828. Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primeste direct in administrate Eterului si lat toate agenfiile de publicitate 3 Lei numărul in țară 6 Lei in străinătate Creionul actualităţi! Moştenirea de la răposata Am moştenit o situaţie financiară grea. (Noul ministru de Finanţe) — Nu se poate spune despre mine că sunt un moştenitor vesel. Dn nou ral de antisemitism In Muncitoarele evreice batjocorite In fabrici MOSCOVA. — O mare vâlvă a produs în cercurile comuniste un accident ce s’a produs printre muncitorii de la fabrica de sticlă „Octombrie”, situată în apropiere de Minsk în comuna Elisova din Rusia Albă. In această fabrică lucrează şi mai mulţi evrei, femei şi bărbaţi, cari sunt în mod evident ignoraţi de către ceilalţi muncitori şi comunişti, fiind consideraţi ca elemente mai puţin valoroase. Maiştrii şi alţi muncitori au o singură dată au luat în bătae de joc pe colegii lor evrei în contu cărora au făcut diferite glume destul de jicnitoare. Procedeul şi-a atins însă culmea prin modul cum a fost tratată tânăra muncitoare evreică Barsaiova. Trei maiştri ai fabricei au stânjenit-o de la lucru şi când ea a protestat contra purtărilor, ei au prins-o, au desbrăcat-o şi au chemat pe tinerii comsomoli ca să privească o evreică în pielea goală. Barsaiova s’a plâns la comitetul fabricei însă a fost respinsă prin motivul că aceasta n’a fost decât o glumă. In acest timp situaţia ei a devenit şi mai gravă. Batjocura a crescut şi mai mult iar maiştrii au anunţat-o ca va fi data afara din fabrică. Când Barsaiova s’a plâns din nou la comitetul fabricei i s’a răspuns că nu e timp de a se ocupa cu astfel de prostii. Cei trei maiştri s’au năpustit într’o zi din nou asupra muncitoarei Barsaiova, i-au ridicat rochia şi i-au aruncat cenuşe pe corp în prezenţa a multor muncitori, sub râsetele muncitorilor tineri şi, strigăte antievreeşti CURENTUL ANTISEMIT IN CENTRELE INDUSTRIALE Lucrurile, au fost publicate de ziarul „Babocii”, din Minsk, dar nimenidintre factorii comunişti din Belorusia nu le-a dat atente. Cercurile largi ale opiniei publice au aflat despre acest caz abia când lucrurile au fost relatate de ziarul „Izvestia”, care a trimes în Belorusia pe corespondentul său Agranovski. După ce s’a făcut cercetările s’a constatat că acest caz nu e sinuțuî, că e vorba de un întreg curent antisemit, că centrele industriale din Rusia Albă sunt toate pătrunse de antisemitism şî că aceleaşi raporturi domnesc în însăşi organizaţiile comuniste. După ce corespondentul ziarului ,Izvstia”, a umplut câteva cooane cu cele petrecute în Rusia Albă, s’a hotărât la Moscova trimiterea unei comisiuni de control, car să efectueze o curăţire. Cei trei maiştri au fost concediaţi, comitetul fabricei a fost dizolvat, iar secretarul organizaţiei locale comuniste a primit aspre reproşuri. Că antisemitismul e în floare nu numai în Rusia Albă dar şi în alte regiuni din Rusia sovietică, nimeni nu poate nega. In alte părţi se fac vinovaţi de brutalitate contra evreilor persoa- ne din însăşi cercurile comuniste şi comsomoli. O LIGĂ CONTRA ANTISEMITISMULUI In urma constatării că mişcarea antisemită se răspândeşte, cunoscuta comunistă Alexandra Malihova s-a adresat guvernului ca să se înfiinţeze o ligă pe simnţ lupta contra antisemitismului îri Rusia sovietică. Multe persoane din cercurile ştiinţifico-culturale şi-au dat asentimentul la înfiinţarea acestei ligi care în adevăr a fost înfiinţată. După cum arată ziarele, în fruntea acestei ligi ar sta secretarul academiei de ştiinţe din Leningrad, acadenticianul Oldenburg. Actualmente au loc în Rusia numeroase procese între cari cel mai interesant este cel al surorilor de caritate antisemite, cari au vorbit ţăranilor că copiii evrei sunt mai bine îngrijiţi la spital decât copiii creştini. Din această pricină era să se producă un pogrom contra evreilor. In comuna Borisov, muncitorii au rupt ziarele morale cari au fost scrise evreeşte, deşi această limbă a fost recunoscută oficial. Antisemitismul formează azi în Rusia o foarte serioasă problemă sociala şi necesită chiar măsuri imediate, deoarece mişcarea a luat proporţii considerabile. Să fugim de politică Problema traducerilor Cu ocazia discuţiei iscate in jurul problemei cărţii, problemă ce s’a dus câtva timp cu oarecare insistenţă şî chiar cu oarecare şansă de a fi luată în seama, s’a ridicat şi chestiunea traducerilor. Nu se traduce, şi mai ales se traduce prost. Fără îndoială că o primă cauză e felul cum sunt la noi plătiţi traducătorii. Cine ar fi aceia care să-şi sacrifice timp şi muncă pentru o retribuţie neînsemnată de câteva mii de lei? Pare-se, că în această privinţă, vremurile de dinainte de războiu au fost mai prielnice. Se traducea mai mult şi mai bine. In afară de literatura lui Eminescu, Creangă, Delaivrancea, Vlahuţă sau Zamfirescu, traducerile îşi au partea lor de contribuţie osebit de preţioasă în desvoitarea gustului cititului şi a familiarizării publicului nostru cu literaturahună. ^ Pe Dostoievskî sau pe Tolstoi, pe Daudet sau Hugo, cei mai mulţi în traducerile româneşti î-au cunoscut întâiu. Traducerile au fost pentru noi o portiţă prin care a pătruns într’o măsură satisfăcătoare produsele literaturii străine. Astăzi, această operă atât de folositoare e neglijată. Cetitorii cari nu-s în acelaş timp profesori de literatură sau cercetaori pasionaţi, au cunoştinţă numai de existenţa unui Proust sau Thomas Mann. Şî aceasta din auzite sau citi articolaşe de revista. E o întreagă literatură dejopodocie post-belică necunoscută publicuui nostru. Se impune o mai mare atenție problemei traducerilor şi o bună soluionare a ei. E doar un capitol al culturei noastre însăși. A. P. Samson !