Lupta, aprilie 1930 (Anul 9, nr. 2516-2539)

1930-04-01 / nr. 2516

mi». taw \ MILLE ctor politic: I-Februarie 1927 AMENTE ........................sop • • • • • • • 400 ................................200 TATE DUBLU Administrația T. MILLE, 12 (Sărindar)’ cine sunt rm ■pelarea a­­-o bunicii ziţi şi du c­­aneră şi ÎL ,al fiecărei -ori se în­­a ordine şi * regula' i „boer” —­­mânia „bo­­dreptul să iată lumea, ;i o lege nu ei. iici să-i pui se supune lui sau cu ale, te mă­­i în picioa­­b­uzunar, ta­re potentat e astfel: ni eu?'!'*’, i nu mai e ci să te dai, pălăria- și i rog, s’tră­cturile de a ceară bo­­legi şi mai ,e mojici,­­cum şi ra­fii di.pa’u­­rănoii”’aela la legea con financiar, pretind că instituţional îti legea fii finanei­­.dică ştie a­­rătianu şi-a­i moţiunea arat­­unt eu? Nu mine — şi alt guvern dar ăsta e nu fie bol­ii este în­socoteală e i ales în o­pui pe mo­l poţi pune că: „nu s’a ...p să mă p­î­n­ ă care d. Vintilă Br­oianu, finul care luptă contra bolşevismu­lui şi pentru sa­zarea ordinei sociale, face declaraţia (A d-sa şi partidul său nu se vor su­pune legei contra alam­ismu­­lui financiar. Drept răspuns, d. Madgea­y nu a declarat la Camară că da­că era promulgată • Sâmbătă dimineaţa, d. Vintilă Brătianu îşi înghiţea moţiunea. Aşteptăm continuarea fil­mului, dar până una alta, a­­vem o întrebare: — Se supune ori nu se su­pune d. Vintilă Brătianu legei contra alarmismului — asta se interesează mai puţin. Mai mult ne interesează. Cum de a uitat să declare c’o s’o desfiinţeze de îndată ce va veni la guvern? Ori, nu se supune legei con­tra alarmism­ului, dar o să-i frece cu ei­­? autorii ei, de îndată ce va veni la cârmă. Ca să ştie projicii şi bolşe­vicii: —­­Legile sunt făcute ca bo­­erii să le aplice mojicilor — şi nu vice-versa. ALFA O­ranate Nu respec Partidul liberal declara in mod o­­ficial ca membrii lui nu se vor su­pune unei legi, care nu le place. Legea în chestiune a îndeplinit, toa­te formele legale: a fost votată de Parlament, sancţionată de Regenţă, şi a fost publicată în „Monitorul Ofi­cial. Ar trebui ca să fie declarată ile­gală, o sentinţă a Casaţiei, ceea ce nu s’a produs. Şi totuşi liberalii declară că ei nu se supun acestei legi. Foarte bine. Avem şi noi ce învăţa dela un vechi partid de guvernământ. In definitiv, legile sunt făcute pen­tru cetăţeni. Dacă le plac, le respec­tă, dacă nu, nu! Aici merge pe alese: legea asta îmi place, pe asta nu pot s’o sufăr, asta e cârnă, asta e buzată. — într'un cuvânt, am toată liberta­tea de a-mi face o colecţie numai din legile cari îmi sunt simpatice! Când vor veni liberalii la putere o să declar că există o lege pe care "n­’a­m pi’­cui, s’o sufăr hirodatii-regva­­impozitelor! Pe asta nu vreau s’o res-, pect. E doar la alegerea mea. Aşa mă învaţă d. Vintilă Brătianu, nu vre-un comunist disperat oarecare. Şi când vor veni cu toba, ii im­pusc. Şi după aceea declar că nu mă supun nici codului penal. Şi aşa, din declaraţie in declaraţie, sperăm să aducem România Mare să fie declarată in stare de faliment! DEŞCA­P Vă ii­le în a) o­u­pe pe :e­­n­ca La­a to­fel ăla ste rie ine ar, iui •;ea re­esi re­­irei dar an­­iost­e în a an­­tre­­ulă, e la îm­agă zile­i de area cest arul sC0V și zdrobirea jugului tur­cesc sa^ge]e româvhîsc a curs odată cu cel or^esc, jertfit pentru una Simc8­ gs cauză, a creştinismului și ,s liberărei popoarelor oprimate. Acum zece ani, din nou, cu toată politica oficială, altfel îndreptată, poporulL''grec, prin cei mai iluştrii aii săi reprezen­tanţi, a fost alămuri de români şi de Franţa,­­Anglia şi Rusia cari în 1830 îl­ ajutară în libera­rea lui. Istoria leagă astfel Grecia­­ România modernă prin cola­borări indisolubile şi face uz ca centenarul liberărei Greciei să fie sărbătorit în România cu sentimente de caldă amiciţie pentru poporul elin. E. D. F. SGHILLE care a fost silit să demisioneze din partidul naţional german pentru a putea intra­ în guvernul Bruening, luând­ departamentul ap t­o vizionar­ii 4 PAGINI LEI 3 Direcţia 358-75 — Secretariatul 358-14 — Administraţia 358-75 Guvernul şi noua atitudine a tarildi fibwal Pe marginea precizărilor d-lui V. Madgearu Şedinţa de ori a Camerei a însemnat, fără îndoială, o pu­nere la punct, energică şi pre­cisă, a situaţiei partidului na­ţional-ţărănesc faţă de cel libe­ral. Comunicatul d-lui Vintilă Brătianu — Şi îl numim ast­fel, fiindcă e opera exclusivă a şefului liberalilor — a avut darul să stârnească o serie in­­fini­tă de comentarii. El a fost taxat de revoluţionar. Ţinân­­du-se seama de tonul obici­nuit al unui şef de partid — ca şi de atitudinea normală a liberalilor — se poate spune, cu drept cuvânt, — precum s’a şi spus, în cercurile parla­mentare — că d. Vintilă Bră­tianu a adoptat o tactică nouă faţă de guvern. Este o tactică violentă şi de violenţe — deo­camdată verbale. Răspunsul guvernului s’a produs prompt. D. Virgil Mad­gearu a fost acela care a dat replica şefului partidului libe­ral. După ce a dovedit, cu boga­te citaţii, că liberalii şi ave­­rescanii tindeau, pr­in legiui­rile lor, realmente să restrân­gă libertăţile publice — pro­­ectând un nou cod penal în a­­cest sens — d. Virgil Madgea­­ru a trecut, direct, la atacul politic. Partidul liberal, prin comuni­catul său, a dovedit că nu pă­trunde sensul cuvintelor şi igno­rează cu desăvârşire, efectul u­­nor declaraţii alarmate peste hotare. 1 $. Mai întâi, d. Virgil Madgearu a observat că d. Vintilă Brătianu, anticipează asupra concesionării, telef­oanelor. Este unic este pg­­­radoxal ca un partid cum e cel liberal să­ ia atitudine în contra unei... concesionari care nu este încă nici în stare de proect. : Liberalii susţin că o asemenea concesiune este neconstituţio­­nală. 1­­ D. Virgil Madgearu respinge această aserţiune cu citaţii (din legea comercializării care preci­zează că prin alte legi se vor fixa condiţiunile de concesionare a căilor ferate, poşte, sau tele­foanelor. In străinătate, a observat Mni­­nistrul de finanţe­­ şi telefonul şi calea ferata sunt concesionate societăţilor particulare. Pentru acest fapt Anglia, după d. Vin­tilă Brătianu,­ ar fi un Stat... ne­­constituţional ! Dar partea cea mai gravă este că d. Vintilă Brătianu a­­meninţă că nu va respecta le­gile şi contractele votate şi încheiate de actualul guvern. D. Virgil Madgearu a avut cuvinte grele împotriva parti­dului liberal şi d-lui Vintilă Brătianu, care, prin asemenea declaraţii, compromite ţara în străinătate. Niciodată n- a spus d-sa -partidul naţional-ţărănesc n’a declarat că nu va respecta le­gile sau contractele încheiate de guvernele precedente. Şi s-a ţinut de cuvânt p­artidul naţional-ţărănesc, verb la cârmă, a schimbat legi­; a făcut legi, dar nici la mament nu le-a abrogat —­ iar­­contractele — toate — le-a respectat.­­ Profitând de indici, — minis­trul de finanţe a veştejit, în termeni energici, acţiunea d-lui Vintilă Brătianu care prin fapte reprobabile scoate partidul liberal din rândul partidelor de guvernământ. Şi a terminat cu o afirmaţie făcută pe un ton categoric : — D. Vintilă Brătianu a pro­fitat de faptul că legea pentru, apărarea liniştii şi creditului ţă­rii nu este încă promulgată şi de aceia a publicat chiar astăzi comunicatul. Să poftească, însă, mâine să repete­­comunicatul și atunci îl vom trage la răspundere și în fapt. Acest avertisment a fost mult comentat. Cercurile politice guvernamen­tale consideră că se află în per­fectă legalitate aplicând tuturor — indiferent de persoană — le­gea. Discursul d-lui Madgearu a stabilit că guvernul este hotărât să-și pue de acord vorba cu fapta. BIX. -Sfti Edexi,d­or fi despre Hindenburs Cunoşteam o zicătoare: „la Dumnezeu şi în ţara românească totul e cu putinţă“. Dar, iată că zicătoarea ne-au furat-o nemţii. Azi se poate spune pe mai bună dreptate : la Dumnezeu şi în ţara nem­ţească totul e cu putinţă“. Ei da, chiar şi spectacolul de a-l vedea pe Ludendorff în ptrim rându-i crunt, prin revista săptămânală, pe Hindenburg! Hindenburg şi Ludendorff 1 1''amintiţi? Două nume mai ne­despărţite ca surorile siameze, doi oameni cărora într’adevăr că li se putea atribui frumoasa noas­tră comparaţie: „ca doi brazi în­­tr’o tulpină, ca doi ochi într’o lumină“ ! Timp de patrt­ ani de zile, în epoca cea mai ofragică din istoria poporului germant, nu s’a rostit odată numele unuia, ca să nu ră­sune, ca un ecou, şi al celuilalt. Viaţa lor, munca lor,­­meritele lor, erau atât de strâns împletite,­ât personalitatea lor individu­­dispăruse, pentru ca din înii­­rea amândurora, să se nască un. singur geniu, o singură cuge­tare, o singură voinţă. Aşa îi vedeau germanii aşa îi vedea toată lumea pe cei doi mari militari. , Când victoria s’a depărtat cu totul de drapelele germane, când s’a apropiat tragicul sfârşit şi Ludendorff a căzut, nimeni n’a mai înţeles rostul rămânerii bă­trânului mareşal la Marele Car­tier. Era o jumătate de om. Ce mai însemna Hindenburg fără Ludendorff, după cum Luden­dorff n’a mai însemnat, apoi, ni­mic, fără Hindenburg. In Memoriile lui, Ludendorff la prezintat pe cel cu care îm­părtăşise timp de patru ani cea mai teribilă ăspundere, în culo­rile de legendă în care, dealtfel, şi poporul german îşi zugrăvise eroul său naţional. Cine ar fi avut imaginaţia atât de deşănţată, încât să afirme că va veni o zi în care cele două fragmente ale aceleeaşi legende, ale aceluiaşi simbol, vor fi în ta­bere adverse şi că nu-şi vor cruţa nu numai învinuirile*.—dar nici chiar injuriile ? Şi totuşi politica, această minu­nată ţărăţe, a izbutit să facă şi o astfel de ispravă ! Aţi citit re­zumatul ultimului articol al lui Ludendorff? Bietul Hindenburg! Nici cel mai crunt duşman din ţările Antantei nu i-a spus ceea ce-i serveşte acum pana Luden­dorff­ului său! Comandantul şef al armatelor mperiale a fost un trădător! El a perdut războiul, el a distrus pe împărat şi e atât de ticălos, încât „nu merită să ia cu el în­­mor­mânt uniforma „feldgrau“ a ve­chei armate imperiale“! Aşa scrie Ludendorff despre Hindenburg, pentru că nu-i place politica pe care o face azi prezi­dentul Reichulw! Când o ţară e răpusă, după ce a luptat bărbăteşte, copleşită de amărăciunile şi greutăţile de cari au parte totdeauna cei învinşi, îi mai rămâne din vremurile de răz­boiu, amintirea unei lupte, a unei victorii,, a unui erou. E un suport moral pentru prezent, o nădejde, o certitudine poate, pent ’ viitor. Da înd patima cotidiană po­­litică, această frământare cenu­şie,­se îndreaptă şi în­spre ce ce era „rezervat“ în sufletul N­ţiunii, atimei par’că îţi pare­­, de toate jertfele, de toată sforţa­rea, de toată suferinţa îndurat«t. Ce va simţi neamţul dintr-un fund de sat, care, plătind la bi­ruri grele pentru a împlini pla­nul Young, se mângâia totuşi cu amintirea reconfortantă, c’a fost decorat de Hindenburg, citind că acesta e un „trădător“ care, pro­babil, s’a învârtit cu furniturile de aprovizionare şi că la Tan­nenberg mareşalul a leşinat de spaimă când a văzut pe cazaci?! Poate că ar fi bine ca cei pe cari împrejurările i-au făcut glo­rioşi şi concentrează asupra lor sufletul unui popor, să fie în­chişi pentru tot restul zilelor lor, într’o colivie de cleştar, pentru nu putea nici vorbi, nici scrie! Altfel intră în politică şi trans­formă aurul în nord­ul MAXIMIN C. Marii I Aprile 1930 Director EMIL D. FAGURE " IRUDITATE Primea»- direct in Administraţia B­arului şi la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul în fara 6 Lei in străinătate Creionul actualităţii Ultimul ratio TRANCuI-IAŞI: Dar dacă nici după „legitima apărare” nu ne dă guvernul? GENERALUL: Facem greva foamei. TRANCU-IAŞI: Asta o facem de trei ani! Legea armatei- II la Senat Comisia militară a Senatu­lui a discutat ori proectul de reorganizare a armatei. Au luat parte la discuţie d-nii ge­nerali Gihoski ministrul arma­tei, Presan, Văitoianu, Lupes­­cu, Alevra, precum şi nume­roşi senatori. S-a discutat proectul până la art. 16. Este de notat că d. general Preşan a susţinut toa­te articolele din proect. Comi­­siunea a admis punctul de ve­dere al d-lui ministru al ar­matei, în ce priveşte „capul ar­matei?’ şi atribuţiunile perso­nale ale ministrului. Discuţiunile au fost lungi, i­ar, contrar aşteptărilor gene­ralii din Senat au îmbrăţişat punctul de vedere al legiuito­rului. Marţi comisiunea continuă discuţia. Putem totuşi releva de pe a­­cum tonul liniştit şi acedemic,­­cu care a început discuţia în Maturul Cofir Generalii din Senat ţin­­ discute foarte d­­in anunţi prpectul, dar în mod obiectiv, ierită o subliniere faptul ca,­în faţa necesităţilor apărării Naţiunii, ei au renun­ţat la orice şicană politicia­nistă. Generalii Presan, — mai a­­les d-sa, — Aver­escu, Văito­ianu şi alţii, socotesc, în gene­ral, proectul bine venit şi bine chibzuit. ■ D. general Presan a dat în­delungi explicaţiuni, dovedind un viu interes pentru legea a­­ceasta. D-sa a arătat cât de ne­cesară e reforma ca ministrul să nu conducă personal arma­ta, şi a aprobat proectul. Renunţarea la politică în fa­ţa intereselor superioare ale ţării (generalii vor face în şe­dinţa publică observaţiuni de amănunt), e ca o speranţă, că politicianismul nu a invadat totul. S. V. f­fAfacerea Stere Lumea trebue să uite utăţile economice şi cele finan­ciare. Guvernul să lase o parte­­ totul şi să se ocupe de singura afacere interesantă: aface­­rea Stere. . „ Căci la fiecare două si­mura­ ramâni, la ordinea zilei e: d-l Stere. D. Stere n’a fost consultat în bestia cutare! E supărat şi sfa­­­­tul basarabean a fost convocat! D. Stere cere satisfacţie pentru Basarabia că n’are destui repre­zentanţi în guvern! D. Stere dă cinci zile guvernului ca să acor­d satisfacţia cuvenită Basa­­rabiei!­­, D. Stere a făcut cunoscut că dacă nu i se admite punctul său de vedere asupra cutărui para­graf din legea ad-tivă, se re­trage din comisia ad-tivă și va fi urmat de sfatul parlamentar basarabean. Cea mai nouă „afacere Stere“ este aceasta: D. Stere se duce la Operă, unde se serbează „Unirea Basa­rabiei“. ii şi gre- Min^btrăJinstrucţie, adresea­finanț­ ge un compliment d-ui Stere, iar din sală 2-3 „steriş” se par­e pe strigăt: „Trăiască Sere’ Efect imediat: 3 generali pre­zenţi părăsesc sala. “­ Stere şi-a dat avizul — „chestia“ priveşte pe guvern, — a plecat la vie şi „sfatul parla­mentar basarabean“ aşteaptă rezolvarea „crizei“. Mâine d. Stere va intra într'un c­inematograf şi alţi trei gene­re­şi vor părăsi sala. „Sfatul basarabean“ va aştep­ta ca guvernul să dea „satisfac­ţia" cuvenită fruntaşului basa­rabean“. S’ar părea că partidul,naţio­­nal-ţără­nesc este la putere? Aum spre a se ocupa de programul său, ci de d. Stere. Nu e nimeni­ oare­care să de­clare odată pentru totdeauna că partidul naţional-ţărănesc mai are a se ocupa şi de altele decit de cazul Stere?­ni. Politică in toate Aşa­dar la unceput o nouă a­­gitaţie în rândurile dăscăli­­mei. Semnalul a fost dat zilele trecute cu prilejul adunării fe­deraţiei corpului didactic din Capitală şi judeţul Ilfov. Au urmat apoi conferinţele dăscă­leşti din diferitele judeţe. In toate aceste reuniuni s’a pus, din nou, Chestiunea salariză­rii. Noi ne-am spus de mult cuvântul şi îl repetăm: profe­sorii au dreptate. Munca lor nu este răsplătită aşa cum ar trebui. Acest fapt îl recunoaş­te şi oficialitatea. D. Iuliu Maniu, preşedintele consiliului de miniştri, a şi pro­mis reprezentanţilor asociaţii­lor membrilor corpului didac­tic că va căuta — în limitele posibilităţilor bugetare — să înlesnească mersul spre o sa­larizare normală. Prin bugetul în curs s-a făcut un prim pas în această direcţie alocându-se o sumă de 140 mi­lioane lei pentru sporul salarii­lor dăscăliinei. Evident, e puţin faţă de mul­ţimea celor ce urmează să be­neficieze de acest spor, dar nu e mai puţin adevărat că guvernul actual a făcut ceia ce nu făcuse­ră — deşi erau obligaţi prin le­ge — guvernele anterioare. Vii­toarele bugete vor aduce, desi­gur, alte îmbunătăţiri. Atunci care e rostul nouilor agitaţii? Punem această întrebare a­­vând convingerea că majorita­tea conducătorilor membrilor corpului didactic îşi dau­­seama că, în actualeă situaţie,­ o­ nouă sporire a salariilor este o impo­sibilitate. Totuşi ei se agită. Mărturisim cu toată sinceritatea că ultima adunare a federaţiei ţinută în sala „Ar '•* V‘ r Capitală, ne-a întărit, ce o aveam mai de n carea pornită are m politic. Am ascultat c tite şi am răni presie pe car totdeauna, „Viitorului”. „Când se lucruri viu şanţată nisip, pastie, când etc., etc.“ au­tâtea ori de a dăscălimei. Ca să aduni , să le spui cuvinte­i cel mult, în întrunim barbie, aceasta însemn liticianism ieftin. Ca să te vezi unor intelectuali cu de „argumente“ înseamnă consideri ca pe un Gh­iţă C­hitu sau Cârpă’n nas, agenţi­­­lectorali la Maidanul Dulapi­lui, în Vitan sau în Gropile­­ Ouatu. De altfel, mulţimea dascălii­ a priceput manevra. La sfâri­tul adunării — păcat că „c­­torii“ plecaseră — ne-a fost dat să auzim fel de fel de aprecier din cari n’a lipsit nici aceast „când vor veni liberalii­le, p­­ere nici pe unul din acest n’ai să-l mai prinzi printre . Aşa­dar mai lăsaţi politica o parte când e vorba de inter­ne­le învăţământului. G. . /

Next