Lupta, iulie 1930 (Anul 9, nr. 2590-2616)
1930-07-22 / nr. 2608
V ANUL IX. No. 2608 CONST. MILLE Fost director politic: Decembrie 1921-Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 Luni.....................................SOO Pe 6 „ 400 Pe 3 „ 200 IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţia BUCUREŞTI STR. CONST. MILLE. 12 (Sărindar) Direcţia 358-75 - Secretariatul 358-74 — Administrația 358-73 O legiuire Multe învăţăminte ar trebui să tragem din criza care a zdruncinat atâtea ţări dela războiu încoace. Toate întreprinderile şubrede s’au prăbuşit. N’au mai rămas în picioare decât băncile temeinic aşezate şi industriile cari au răzbit prin propriile lor forţe. Şi la noi, ca şi în alte ţări, criza a făcut ravagii şi ne-a zdruncinat creditul. Pretutindeni Statul a trebuit să intervină spre a pune ordine. De când e lumea nu s’a legiferat atât ca de la pace încoace şi imensa majoritate a legilor, în Europa ca şi peste Ocean, au un caracter economic. In mare parte toată această nouă legislaţie n’a corespuns aşteptărilor, n’a dat rezultate, n’a stăvilit criza. Aşa se explică de ce bărbaţii de Stat caută acum altă ieşire nu prin legiuiri, ci prin stabilirea unor noui acorduri între popoare, prin federarea statelor, prin alcătuirea blocului statelor cu interese economice identice sau pentru armonizarea intereselor cari se ciocnesc, etc., etc. In goana aceasta febrilă pentru rezolvarea marelor probleme, în toiul crizei care a ruinat creditul celor mai solide State, în haosul mondial creat de urmările războiului, s’a strecurat pretutindeni o serie de întreprinderi bancare şi industriale neserioase şi necinstite, întreprinderi create de aventurieri prin excrocherie şi pentru excrocherie. ■ Am asistat în ultimii ani la câteva crachuri senzaţionale ale unor întreprinderi exploatate de aventurieri geniali şi zeci de mii de naivi au căzut ca muştele în cursele lor. La Viena ca şi la Budapesta, la Paris ca şi la Berlin, la Londra ca şi la New-York, bancherii aventurieri au speriat omenirea cu operaţiile lor. Multe miliarde greu agonisite de nevoiaşi s-au spulberat. România n’a scăpat nici ea de această... cinste de-a avea câteva crachuri mai mult sau mai puţin celebre. După câte ştim d. Iunian imediat ce a venit la departamentul justiţiei a avut intenţia să modifice legislaţia în materie bancară. Şi în Franţa d. Barthou a avut aceeaşi preocupare şi chiar a legiferat, dar în atmosfera încărcată produsă de o serie de bancheri excroci. De aceia legea n’a avut efectele urmărite. Aventurierii ştiu cum să ocolească, chiar să înlăture legile. Astfel se explică de ce d. Iunian a evitat să legifereze într’o atmosferă tulbure, în împrejurări anormale, într’o situaţie care va fi mai curând sau mai târziu înlăturată prin evenimentele în curs. In asemenea momente e mai indicat să legiferezi cât mai puţin, dar să guvernezi cât mai bine. Prin măsuri de guvern, întemeiate pe legile existente, noi am fi putut împiedica alcătuirea întreprinderilor suspecte, le-am fi putut supraveghia şi controla mai riguros şi s’ar fi evitat astfel ruinarea atâtor nevoiaşi. Iar în ce priveşte pe acei aventurieri ordinari, pe acei cari au creat bănci prin escrocherie şi pentru escrocherie, faţă de aceştia autorităţile au fost şi sunt încă de o toleranţă culpabilă. Nu se poate ca în noianul de legi de care dispunem să nu se găsească o dispoziţie care să interzică celui dintâi venit să deschidă o bancă. Dacă Siguranţa noastră ar supraveghia pe aceşti aventurieri n’am fi avut... Banca Alschek, de pildă. Dacă parchetul şi-ar face datoria noi n’am asista la spectacolul ce ne oferă în mijlocul Capitalei de câţiva ani „Banca Constantinescu” care a jefuit o mulţime de naivi încrezători în această întreprindere suspectă. Şi de acestea sunt multe în Capita- Id, cu sutele în ţară, iar victimele sunt in mare parte ţărani şi nevoiaşii de la oraşe. Pentru a stârpi răul, ruşinea aceasta, nu e nevoie de o legiferare specială şi autorităţile nu trebue să aştepte ca victimele să se plângă. Omul după ce a fost păcălit, după ce s’a încredinţat că a pierdut iremediabil paralele, nu se mai adresează autorităţilor şi justiţiei ca să-şi piardă vremea şi la urma-urmei hoţul să scape şi victima să-i mai plătească cheltueli de judecată sau chiar despăgubiri. De aceia până când va fi momentul propice de a se legifera, până atunci d. Vaida să atragă atenţia Siguranţei ca să supravegheze discret operaţiile băncilor rău famate, bine cunoscute ca atare, iar d. Iunian să ceară parchetelor să fie fără cruţare cu aventurierii excroci cari ne discreditează piaţa. R. P. Creionul actualităţii Probleme şi probleme Ministrul instrucţiei a trimis o circulară prin care interzice elevilor sâ mai ia parte la Intniniri şi demonstraţiiini politice. TATAL. — Să’nveţi bine aritmetica, lene şuie, c‘altfel te iau de la şcoală şi te dau la stăpân ! ELEVUE____Aşa ? Probleme mă pui să fac, dar problemele arzătoare la ordinea zilei nu mă lași să le rezolv . T 4 PACilNl LEI 3 In 1931 Franţa va alege un nou preşedinte Poincare sau Briand va ocupa locul lui Doumergue. Ce spune actualul preşedinte al Republice! Presa internaţională a început să se ocupe de pe acum cu alegerile prezidenţiale din Franţa, deoarece la 13 iunie a început ultimul an de activitate al d-lui Doumergue, ca preşedinte al Republicii franceze. Bineînţeles că obiectul preocupărilor presei este actviimente persoana succesorului d-lui Doumergue la aceasta importantă demnitate care este preşidenţia republicii. In Franţa există însă frumoasa tradiţie — pe care Statele Unite ale Americii nu o cunosc — de a nu se agita pentru un candidat sau altul în timpul când preşedintele îşi exercită încă mandalul. Totuşi, deşi nimeni nu vorbeşte de eventualii candidaţi, două nume sunt pe buzele tuturor. Grupările de stânga îl doresc pe Briand, iar cele de dreapta pe Poincaré, ca preşedinte al republicii. Interesant e că atât Briand cât şi Poincaré au declarat în cercuri intime, ale amicilor lor că nu vor consimţi să candideze la această demnitate. Totuşi amicii lor speră să înfrângă până în cele din urmă rezistenţa pe care o depun cei doi oameni politici reprezentativi ai Franţei contimporane. , De altfel Gaston Doumergue a spus mai deunăzi celor din jurul său: — „N’ar fi bine dacă în vremurile de azi fotoliul prezidenţial ar fi ocupat de o persoană iniţiată în chestiunile de politică externă?“ Bineînţeles că Doumergue, care este cunoscut ca discretşi rezervat, nu se pronunţă decât foarte rare ori despre chestiunea alegerilor preşidenţiale. Totuşi anumite cercuri din jurul său cred a şti că Doumergue personal l-ar preferi pe Poincaré ca succesor al său. Se afirmă chiar că Doumergue ar fi încercat să-l convingă pe Poincaré să accepte candidatura pe care vor să i-o pună amicii săi. Desigur că mulţi se vor întreba pentru ce Doumergue însuşi nu este trecut între eventualii candidaţi. Realegerea este legală şi desigur că actualul Preşedinte ar avea cele mai mari şanse de a fi reales. Republica franceză a avut numai rareori un preşedinte mai popular decât Doumergue, numit „Gastounet” cel surâzător. Doumergue protestează cu energie ori de câte ori amicii săi încearcă să-l convingă să-şi pună din nou candidatura. Protestele sunt atât de categorice încât sunt puţine speranţe că Doumergue îşi va schimba vreodată gândul. Discutând despre viitoarea sa situaţie Doumergue spune: — „Nu aveţi nici o frică! Nu mă voiu plictisi. In primul rând voi trebui să întreprind diferite călătorii. Am făcut atâtea promisiuni că voiu vizita diferitele centre ale Franţei încât numai atunci când nu voiu mai fi preşedinte voiu putea să-mi ţin cuvântul dat deputaţilor.. Toţi aceşti domni îmi amintesc ori de câte ori mă întâlnesc, de promisiunile date. Dar să lăsăm gluma de o parte: am programul meu, pe DOUMERGUE care-1 socotesc destul de interesant. In primul rând, din punct de vedere negativ. Nu voiu accepta niciodată noui demnităţi. Nu admit nici o candidatură pentru Cameră. Nu vreau să joc nici un rol în viaţa publică şi mai ales, nu voiu scrie un singur rând de „memorii”. Nu vreau nici măcar să deviu membru al vreunei academii oarecare. Vreau * ■ călătoresc, să citesc mai**—să mă odihnesc bine. Asta e tot”. Și într’adevăr, Doumergue și-a cumpărat în taină o vilă admirabilă pe Coasta de Azur. Doumergue care are aspectul caracteristic al micilor rentieri francezi, vrea să-şi continue viaţa în tihnă, conform cu idealul rentierilor francezi. Revistele mondene exprimă cu fină discreţie speranţa că viitorul preşedinte va organiza mai multe recepţii şi serbări care au fost aproape cu desăvârşire suprimate de Doumergue. De altfel nici nu mai convine ca Preşedintele Republicii, care are o listă civilă de 2 milioane franci hârtie anual din care fiscul reţine 300.000, să mai organizeze, din propriile sale mijloace şi serbări costisitoare. , „Niciodată un preşedintă al Republicii franceze nu a primit atât de mulţi miniştri demisionaţi ca mine — spune Doumergue. Loubet nu a avut în tot timpul activităţii mai mult de trei crize ministeriale. Nici unul dintre predecesorii mei nu a avut atât de mult a face cu guverne demisionate”... BRIAND POINCARÉ Şi totuşi Doumergue surâde întotdeauna satisfăcut... iongres naţional de tuberculoză La Rusalii — în 1931 — se va ţine, la Bucureşti, un congres naţional de tuberculoză. Iniţiativa a luat-o savantul profesor dr. Cantacuzino, iar în comitetul, care va pregăti lucrările congresului întâlnim numele dlor d-nn S. Irimescu, colonel Tocilescu şi M. Blechmann, care şiau închinat activitatea luptei împotriva celei mai cumplite boli. Mărturisim că ni se pare curios că personalităţile medicale arătate mai sus, mai găsesc în sufletul lor entusiasmul necesar organizării, după decepţiile îndurate până acum. Căci oficialitatea nu încurajează — aşa cum s-ar cuveni — iniţiativa particulară. Nu mai vorbim de departamentul sănătăţii, absent complect de activitate în domeniul asistenţei sociale, dar nici conducătorii judeţelor nu-şi înţeleg rolul social pe care sunt chemaţi să-l împlinească alături de rolul politic şi administrativ. Tuberculoza se întinde de la marginea oraşelor în lumea satelor şi toţi acei cari au datoria să stăvilească propagarea răului stau cu braţele încrucişate. Cine a avut oare curiozitatea să viziteze cartierele mărginaşe ale Capitalei şi să vadă promiscuitatea înfiorătoare în care trăesc familii de nenorociţi? Un început bun, în asistenţa socială, pornit din iniţiativa unei doamne din elita intelectuală, a fost înăbuşit de ministerul sănătăţii. Mizeria roade societatea; tuberculoza se întinde pentru că bolnavii sunt lăsaţi la domiciliu — din lipsă de sanatorii — ca să contamineze întreaga familie şi vecinii. Combaterea tuberculoză se face cu bani. In Franţa, de pildă, este, anual, o întrecere între departamente pentru adunarea fondurilor necesare construirii de sanatorii. Timbrele antituberculozei au făcut minuni. La noi? Un,grup de entusiaşti incorigibili luptă în mijlocul indiferenţei generale într’un câmp de activitate unde nimic nu se poate crea fără banul care lipseşte. Iată de ce, bunele intenţii şi sacrificiul unei activităţi profesionale, nu pot da rezultate apreciabile şi de ce, în special la noi, teribilul flagel face ravagii în lumea celor necăjiţi şi lipsiţi de sprijin _______T. C. Însemnări Inchiriem locomotive încă o consecinţă a politicei financiare. Parcul de vagoane şi locomotive al regiei autonome a drumurilor de fer, nu este în stare să facă faţă nevoilor unui intens şi rapid export de cereale. Soluţia s-a găsit deocamdată. Calea ferată va împrumuta 200 locomotive din Germania plătind, da sigur, o chirie respectabilă. De bine de rău, locomotivele vor sosi şi exportul va avea ritmul accelerat dictat de fluctuaţiile preţurilor pe piaţa mondială. Faptul că am ajuns să împrumutăm locomotive pune, din nou, în discuţie, problema gospodăriei financiare a Statului, în toate domeniile şi, în special, la căile ferate. Deşi au trecut 12 ani de la război, avem şi astăzi o reţea de cale ferată cu orientare antieconomică. Priviţi harta drumurilor şi vă veţi convinge uşor că, în Transilvania, liniile merg,tot spre Budapesta, când centrul lor trebuia mutat la Bucureşti, iar în Basarabia, în afară de linia Ungheni-Chişinău, toate căile au rămas cu linii largi cari necesită parc de vagoane special şi locomotive idem şi transbordare costisitoare pentru mărfurile cu destinaţia vechiului regat. Reţeaua din Muntenia şi Oltenia a rămas aceiaşi,ca şi înainte de războiu, antieconomică din cauza înconjurărilor’fantastice pe cari le face. Nu avem, de pildă, nici până astăzi linia directă Severin-Craiova- Bucureşti, visată de inginerii noştri înainte de 1914! Existenţa drumurilor , a fost sacrificată pe altarul economiilor budgetare rău înţelese. Politicianii nu au putut pricepe că orice ban învestit produce înzecit şi, că buna stare economică a unei ţări atârnă, în mare parte, de reţeaua drumului de fer, care este nervul vital al propăşirii Statului. • Și am ajuns, astfel, la împrumuturi de locomotive, expediente de moment care ne pun, peste hotare, într’o lumină destul de neplăcută. R. M. C. Marţi 22 iulie ÎââO a Director EMIL O. FAGURE PUBLICITATE Primeşte direct în Admisiisirafia ziarului şi la toate agrenţiile de publicItate 3 Lei numărul în gară 6 Lei în străinătate D. G. Brătianu cere revizuirea programului şi metodelor de acţiune a partidului liberal Deocamdată nici un semn de reconciliere în lagărul liberal. D. G. Brătianu - „silind pe cei orbiţi de patimi şi de interese mărunte să facă actul de supunere Regelui“ are satisfacţia morală că a adus Statului un serviciu, dar acum rămâne să se desăvârşească biruinţa şi să se impună în partidul naţional-liberal revizuirea necesară a metodelor de acţiune şi a programului său. înainte de a spune aceasta d. G. Brătianu, Imediat ce a ieşit de la palat, d. Duca a spus cam acelaşi lucru, sub altă formă, dar în fond iată şi pe d. George Brătianu de acord cu d. Duca, sau... viceversa, — ca să nu mai fie discuţie asupra... trufandalei politice. Numai sectarii, politicianii mărginiţi la minte, nu vor să priceapă absoluta necesitate a revizuirei metodelor de acţiune înainte chiar de revizuirea programului. Nu mai prinde azi acţiunea liberală de acum 50 ani, metodele sălbatice de calomnie şi atacuri personale, minciuna şi exagerarea, o demagogie reacţionară şi desfăţată, criticarea, cu orice preţ, a tuturor actelor bune sau rele, în fine concepţia aceasta balcanică că adversarul trebuie distrus prin orice mijloace. Cu alte cuvinte prin revizuirea metodelor de acţiune d. G. Brătianu cere partidului său să civilizeze luptele politice. Şi d. Duca o pretinde acum şi s’a mai încredinţat de un lucru: că de acum înainte liberalii vor trebui să cucerească puterea, căci s’a dus vremea când veneau la guvern la dată fixă. In ce priveşte revizuirea programului liberal evenimentele, criza economică, concepţia europeană post-belică l’au şi revizuit fără voia d-lui Vintilă Brătianu. Capitalurile circulă dela un capăt la altul al urnei. Fără de concursul capitalului strein nici un Stat nu se mai poate desvolta. . Ne lipsesc insă din partea revizioniştilor liberali preciziuni asupra modului cum înţeleg a soluţiona criza economică, dacă nu sunt de acord cu ceia ce s’a întreprins până acum. Aceasta ar fi interesant să se ştie. Pentru moment vedem că între d. Duca şi d. G. Brătianu s’a şi format o punte şi deci va fi uşor să se treacă la un acord. Lt. Cârdăşia cuzisto-sovietici Constatările şi observations!© d-lui prof. Victor Cădere Secretarul general al ministerului de interne, d. prof. Victor Cădere, care cercetează personal stările din Bucovina, a acordat unui ziar un succint interview. . Declaraţiile d-sale sunt de o deosebită importanţă. Coroborate cu faptele cunoscute, ele aruncă o lumină nouă asupra celor petrecute in Bucovina. Intr’adevăr, exact în momentul în care grănicerii români din judeţul Soroca prind pe individul Constantin Coropchin, cuzist notoriu, pe când voia să treacă Nistrul în Rusia bolşevică, — secretarul general al ministerului de interne spune că pe criza economică de astăzi „s’au grefat antisemitismul şi mişcarea anarhică a colonelului Niculcea, a cărui acţiune tinde deadreptul la propaganda comunismului”. (Sublinierea e a noastră). Declaraţia o face un om care ştie să vadă, un profesor universitar, — conducătorul Siguranţei şi al Poliţiei — deci un bine informat. Politica Sovietelor nu e unitară. Ea agită şi se agită oriunde şi pe orice teme. Internaţionalistă în Anglia, depildă, e extrem de naţionalistă-şovină,chiar—în Indii sau in China, atee în Franţa—aţâţătoare a sentimentelor fanatice - religioase in Turcia şi aşa mai departe. In România nu - ii de mirare s’o vedem militând, de comun acord, cu antisemiţii cuzişti. Nu e vorba aci numai de încercarea de «a trece Nistrul în Rusia bolşevică a cuzistului declarat Constantin Coropchin şi de observaţia autorizată a d-lui prof. Victor Cădere asupra acţiunei agitatorului Niculcea care „tinde deadreptul la propaganda comunismului”. E vorba de constatarea unor fapte semnificative. E vorba de linia de conduită a Sovietelor în toate ţările. Cine practică antisemitismul — comunist sau bolşevic, sau numai anarhia ? Răspunzând, intrăm in miezul problemec. Agitatorii periculoşi fiindcă uneltesc în contra Siguranţei Statului, îşi recrutează aderenţi şi dintre slujbaşi publici — dintre şefi de poşte, învăţători, preoţi, etc. Iată ceeace e de o gravitate excepţională. In afară de faptul că şeful poştei din Bozancea (Bucovina), s’a dovedit a fi un agitator cuzist — trebue să subliniem şi această declaraţie a secretarului general dela interne: „Ceeace este trist este că, pe lângă aceşti pescuitori cunoscuţi, am putut identifica, personal, amestecul câtorva învăţători, nu prea numeroşi. In schimb, insă, am constatat amestecul a unui număr mai mare de preoţi care s’au depărtat dela menirea lor de pace şi înfrăţire’’. Prin urmare, slujitori ai Statului, şefi de poştă, invăţători şi preoţi amestecaţi într’o mişcare suspectă, nu numai antisemită — dar posibil — sovietică. Ce încredere se mai poate avea în asemenea elemente — sau inconştiente — sau interesate ? D. mof. Cădere mai observă că , tărănii sunt oameni înţelegători’’. Foarte adevărat. Ţărani sunt şi înţelegători şi adânc îngrijaţi de nevoile obştei. Ei n’au timp de agitaţii şi răzmeriţa. Dovada că-i aşa, e că marea majentate a deliquenţilor antisemiţi, judecaţi la Suceava, sunt sub vârsta de 26 de ani. Ţăranul român tolerat şi bun din fire, este copleşit — ca toată lumea cinstită, de altfel — de necazurile inerente unei asemenea vremi de lipsuri. El nu se gândeşte la aventură şi nu se pretează la ea. Băeţandrii leneşi şi fără griji — sub vârsta de 26 de ani — sunt cei cari se lasă ade propaganda cuzisto-sovietica. Mintea lor simplă nu reuşeşte a identifica în primul agitator pretins antisemit pe simbriaşul Sovietelor ! De-aci — acte de desordina menite a ştirbi autoritatea de Stat Şi a da apa la moara vrăjmaşilor implacabili ai ţării. Observaţiile d-lui Cădere vor faanErhiebS19lIr' °P8ra de reprimare * In interesul obştesc, o asemenea acţiune de înlăturare a răului babue făcută cât mai grabnic şi cât mai radical. RIX. Gs*anafie Acordul partidelor Glasul Bucovinei“, organul partidului liberal din Bucovina, se strădueşte zilnic să dovedească că ultimele tulburări antisemite s’ar datora in bună parte „voinicilor“ national-ţarăneşti. Pe de altă parte, deputatul national-tarănist Alvirescu declară unul confrate: „Este stabilit că agenţii principali ai acestei mişcări sunt membri ai partidului liberal, precum e avocatul baglun din Vama şi preotul Prelici din Ruşii-Moldoviţa, care — după cum mi-au afirmat cetăţenii de pe valea Moldoviţei— ia trimis un grup de huţani la Vama ca să ia parte la împărţirea averilor evreeşti. Astfel stând lucrurile, nu poate fi vorba decât de o aţâţare a masselor din partea unor agenţi plătiţi de către partidul liberal“. Evreii din Suceava, Vama şi Bălăceana cărora li s’au devastat casele,şi prăvăliile pot avea in sfârşit o mângăere: ei au izbutit să facă acordul partidelor! Acordul are un obiectiv precis: naţional-ţărăniştii îi bat pe evreii liberali, iar liberalii pe evreii naţional-țărănişti! Cum rămâne însă cu evreii cari nu sânt nici liberali, nici ţărănişti?, Pe aceştia ii bate Dumnezeu — căci se vede ce bine le merge! DEŞCA