Lupta, iulie 1930 (Anul 9, nr. 2590-2616)

1930-07-22 / nr. 2608

V ANUL IX. No. 2608 CONST. MILLE Fost director politic: Decembrie 1921-Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 Luni.....................................SOO Pe 6 „ 400 Pe 3 „ 200 IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţia BUCUREŞTI STR. CONST. MILLE. 12 (Sărindar) Direcţia 358-75 - Secretariatul 358-74 — Administrația 358-73 O legiuire Multe învăţăminte ar trebui să tragem din criza care a zdruncinat atâtea ţări dela războiu încoace. Toate întreprinderile şubre­de s’au prăbuşit. N’au mai ră­mas în picioare decât băncile temeinic aşezate şi industriile cari au răzbit prin propriile lor forţe. Şi la noi, ca şi în alte ţări, criza a făcut ravagii şi ne-a zdruncinat creditul. Pretutindeni Statul a tre­buit să intervină spre a pune ordine. De când e lumea nu s’a legi­ferat atât ca de la pace încoa­ce şi imensa majoritate a le­gilor, în Europa ca şi peste O­­cean, au un caracter economic. In mare parte toată această nouă legislaţie n’a corespuns aşteptărilor, n’a dat rezultate, n’a stăvilit criza. Aşa se explică de ce bărbaţii de Stat caută acum altă ieşire nu prin legiuiri, ci prin stabi­lirea unor noui acorduri între popoare, prin federarea state­lor, prin alcătuirea blocului statelor cu interese economi­ce identice sau pentru armo­nizarea intereselor cari se ciocnesc, etc., etc. In goana aceasta febrilă pen­tru rezolvarea marelor pro­bleme, în toiul crizei care a ruinat creditul celor mai so­lide State, în haosul mon­dial creat de urmările răz­boiului, s’a strecurat pretu­tindeni o serie de întreprin­deri bancare şi industriale ne­serioase şi necinstite, între­prinderi create de aventurieri prin excrocherie şi pentru ex­­crocherie. ■ Am asistat în ultimii ani la câte­va crachuri senzaţionale ale unor întreprinderi exploa­tate de aventurieri geniali şi zeci de mii de naivi au căzut ca muştele în cursele lor. La Viena ca şi la Budapesta, la Paris ca şi la Berlin, la Londra ca şi la New-York, bancherii aventurieri au spe­riat omenirea cu operaţiile lor. Multe miliarde greu ago­nisite de nevoiaşi s-au spul­berat. România n’a scăpat nici ea de această... cinste de-a avea câteva crachuri mai mult sau mai puţin celebre. După câte ştim d. Iunian i­­mediat ce a venit la departa­mentul justiţiei a avut inten­ţia să modifice legislaţia în materie bancară. Şi în Franţa d. Barthou a a­­vut aceeaşi preocupare şi chiar a legiferat, dar în atmos­fera încărcată produsă de o se­rie de bancheri excroci. De a­ceia legea n’a avut efectele ur­mărite. Aventurierii ştiu cum să ocolească, chiar să înlăture legile. Astfel se explică de ce d. Iu­nian a evitat să legifereze în­­tr’o atmosferă tulbure, în îm­prejurări anormale, într’o si­tuaţie care va fi mai curând sau mai târziu înlăturată prin evenimentele în curs. In asemenea momente e mai indicat să legiferezi cât mai puţin, dar să guvernezi cât mai bine. Prin măsuri de guvern, înte­meiate pe legile existente, noi am fi putut împiedica al­cătuirea întreprinderilor sus­pecte, le-am fi putut suprave­­ghia şi controla mai riguros şi s’ar fi evitat astfel ruinarea atâtor nevoiaşi. Iar în ce priveşte pe acei a­­venturieri ordinari, pe acei cari au creat bănci prin escro­cherie şi pentru escrocherie, faţă de aceştia autorităţile au fost şi sunt încă de o toleran­ţă culpabilă. Nu se poate ca în noianul de legi de care dispunem să nu se găsească o dispoziţie ca­re să interzică celui dintâi ve­nit să deschidă o bancă. Dacă Siguranţa noastră ar supra­­veghia pe aceşti aventurieri n’am fi avut... Banca Alschek, de pildă. Dacă parchetul şi-ar face datoria noi n’am asista la spectacolul ce ne oferă în mijlocul Capitalei de câţiva ani „Banca Constantinescu” care a jefuit o mulţime de naivi încrezători în această întreprindere suspectă. Şi de acestea sunt multe în Capita- Id, cu sutele în ţară, iar victi­mele sunt in mare parte ţă­rani şi nevoiaşii de la oraşe. Pentru a stârpi răul, ruşi­nea aceasta, nu e nevoie de o legiferare specială şi autorită­ţile nu trebue să aştepte ca victimele să se plângă. Omul după ce a fost păcălit, după ce s’a încredinţat că a pierdut i­­remediabil paralele, nu se mai adresează autorităţilor şi jus­tiţiei ca să-şi piardă vremea şi la urma-urmei hoţul să sca­pe şi victima să-i mai plăteas­că cheltueli de judecată sau chiar despăgubiri. De aceia până când va fi momentul propice de a se legi­fera, până atunci d. Vaida să atragă atenţia Siguranţei ca să supravegheze discret ope­raţiile băncilor rău famate, bine cunoscute ca atare, iar d. Iunian să ceară parchetelor să fie fără cruţare cu aventu­rierii excroci cari ne discredi­tează piaţa. R. P. Creionul actualităţii Probleme şi probleme Ministrul instrucţiei a trimis o circulară prin care interzice ele­vilor sâ mai ia parte la Intniniri şi demonstraţiiini politice. TATAL. — Să’nveţi bine aritmetica, lene şuie, c‘altfel te iau de la şcoală şi te dau la stăpân ! ELEVUE____Aşa ? Probleme mă pui să fac, dar problemele arzătoare la ordinea zilei nu mă lași să le rezolv . T 4 PACilNl LEI 3 In 1931 Franţa va alege un nou­ preşedinte Poincare sau Briand va ocupa locul lui Doumergue.­­ Ce spune actualul preşedinte al Republice! Presa internaţională a înce­put să se ocupe de pe acum cu a­­legerile prezidenţiale din Fran­ţa, de­oarece la 13 iunie a în­ceput ultimul an de activitate al d-lui Doumergue, ca preşe­dinte al Republicii franceze. Bineînţeles că obiectul pre­ocupărilor presei este act­vii­­mente persoana succesorului d-lui Doumergue la aceasta importantă demnitate care es­te preşidenţia republicii. In Franţa există însă fru­moasa tradiţie — pe care Sta­tele Unite ale Americii nu o cunosc — de a nu se agita pentru un candidat sa­u altul în timpul când preşedintele îşi exercită încă man­dalul. Totuşi, deşi nimeni nu vor­beşte de eventualii candidaţi, două nume sunt pe buzele tu­turor. Grupările de stânga îl doresc pe Briand, iar cele de dreapta pe Poincaré, ca preşe­dinte al republicii. Interesant e că atât Briand cât şi Poincaré au declarat în cercuri intime, ale amicilor lor că nu vor consimţi să can­dideze la această demnitate. To­tuşi amicii lor speră să înfrân­gă până în cele din urmă re­zistenţa pe care o depun cei doi oameni politici reprezen­tativi ai Franţei contimpo­rane. , De altfel Gaston Doumergue a spus mai deunăzi celor din jurul său: — „N’ar fi bine dacă în vre­murile de azi fotoliul prezi­denţial ar fi ocupat de o per­soană iniţiată în­ chestiunile de politică externă?“ Bineînţeles că Doumergue, care este cunoscut ca discret­­şi rezervat, nu se pronunţă decât foarte rare ori despre chestiunea alegerilor preşiden­ţiale. Totuşi anumite cercuri din jurul său cred a şti că Doumergue personal l-ar pre­feri pe Poincaré ca succesor al său. Se afirmă chiar că Doumergue ar fi încercat să-l convingă pe Poincaré să accep­te candidatura pe care vor să i-o pună amicii săi. Desigur că mulţi se vor în­treba pentru ce Doumergue în­suşi nu este trecut între even­tualii candidaţi. Realegerea este legală şi de­sigur că actualul Preşedinte ar avea cele mai mari şanse de a fi reales. Republica franceză a avut numai rare­ori un preşedinte mai popular decât Doumer­gue, numit „Gastounet” cel surâzător. Doumergue protestează cu energie ori de câte ori amicii săi încearcă să-l convingă să-şi pună din nou candida­tura. Protestele sunt atât de categorice încât sunt puţine speranţe că Doumergue îşi va schimba vreodată gândul. Discutând despre viitoarea sa situaţie Doumergue spune: — „Nu aveţi nici o frică! Nu mă voiu plictisi. In primul rând voi trebui să întreprind diferite călătorii. Am făcut a­­tâtea promisiuni că voiu vi­zita diferitele centre ale Fran­ţei încât numai atunci când nu voiu mai fi preşedinte voiu putea să-mi ţin cuvântul dat deputaţilor.. Toţi aceşti domni îmi amintesc ori de câte ori mă întâlnesc, de promisiunile date. Dar să lăsăm gluma de o parte: am programul meu, pe DOUMERGUE care-1 socotesc destul de inte­resant. In primul rând, din punct de vedere negativ. Nu voiu accepta niciodată noui demnităţi. Nu admit nici o candidatură pentru Cameră. Nu vreau să joc nici un rol în viaţa publică şi mai ales, nu voiu scrie un singur rând de „memorii”. Nu vreau nici mă­car să deviu membru al vreu­nei academii oarecare. Vreau * ■ călătoresc, să ci­tesc mai**­—să mă odihnesc bine. Asta e tot”. Și într’adevăr, Doumergue și-a cumpărat în taină o vilă admirabilă pe Coasta de Azur. Doumergue care are aspec­tul caracteristic al micilor rentieri francezi, vrea să-şi continue viaţa în tihnă, con­form cu idealul rentierilor francezi. Revistele mondene exprimă cu fină discreţie speranţa că viitorul preşedinte va organi­za mai multe recepţii şi ser­bări care au fost aproape cu desăvârşire suprimate de Doumergue. De altfel nici nu mai con­vine ca Preşedintele Republi­cii, care are o listă­ civilă de 2 milioane franci hârtie an­ual din care fiscul reţine 300.000, să mai organizeze, din pro­priile sale mijloace şi serbări costisitoare. , „Niciodată un preşedintă al Republicii franceze nu a pri­mit atât de mulţi miniştri de­misionaţi ca mine — spune Doumergue. Loubet nu a avut în tot timpul activităţii mai mult de trei­ crize minis­teriale. Nici unul dintre pre­decesorii mei nu a avut atât de mult a face cu guverne de­misionate”... BRIAND POINCARÉ Şi totuşi Doumergue surâde întotdeauna satisfăcut... iongres naţion­al de tuberculoză La Rusalii — în 1931 — se va ţine, la Bucureşti, un congres naţional de tuberculoză. Iniţiativa a luat-o savantul pro­fesor dr. Cantacuzino, iar în co­mitetul, care va pregăti lucrările congresului întâlnim numele d­­lor d-nn S. Irimescu, colonel To­­cilescu şi M. Blechmann, care şi­­au închinat activitatea luptei îm­potriva celei mai cumplite boli. Mărturisim că ni se pare curios că personalităţile medicale arăta­te mai sus, mai găsesc în sufletul lor entusiasmul necesar organi­zării, după decepţiile îndurate până acum. Căci oficialitatea nu încurajea­ză — aşa cum s-ar cuveni — ini­ţiativa particulară. Nu mai vor­bim de departamentul sănătăţii, absent complect de activitate în domeniul asistenţei sociale, dar nici conducătorii judeţelor nu-şi înţeleg rolul social pe care sunt chemaţi să-l împlinească alături de rolul politic şi administrativ. Tuberculoza se întinde de la marginea oraşelor în lumea sate­lor şi toţi acei cari au datoria să stăvilească propagarea răului stau cu braţele încrucişate. Cine a avut oare curiozitatea să viziteze cartierele mărginaşe ale Capitalei şi să vadă promis­cuitatea înfiorătoare în care tră­­esc familii de nenorociţi? Un în­ceput bun, în asistenţa socială, pornit din iniţiativa unei doamne din elita intelectuală, a fost înă­buşit de ministerul sănătăţii. Mi­zeria roade societatea; tuberculo­za se întinde pentru că bolnavii sunt lăsaţi la domiciliu — din lip­să de sanatorii — ca să contami­neze întreaga familie şi vecinii. Combaterea tuberculoză se fa­ce cu bani. In Franţa, de pildă, este, anual, o întrecere între de­partamente pentru adunarea fon­durilor necesare construirii de sanatorii. Timbrele antitubercu­­lozei au făcut minuni. La noi? Un,grup de entusiaşti incorigibili luptă în mijlocul in­diferenţei generale într’un câmp de activitate unde nimic nu se poate crea fără banul care lipse­şte. Iată de ce, bunele intenţii şi sacrificiul unei activităţi profe­sionale, nu pot da rezultate a­­preciabile şi de ce, în special la noi, teribilul flagel face ravagii în lumea celor necăjiţi şi lipsiţi de sprijin _______T. C. Însemnări Inchiriem locomotive încă o consecinţă a politicei fi­nanciare. Parcul de vagoane şi lo­comotive al regiei autonome a dru­murilor de fer, nu este în stare să facă faţă nevoilor unui intens şi rapid export de cereale. Soluţia s-a găsit deocamdată. Calea ferată va împrumuta 200 locomotive din Ger­mania plătind, da sigur, o chirie respectabilă. De bine de rău, loco­motivele vor sosi şi exportul va a­­vea ritmul accelerat dictat de fluc­tuaţiile preţurilor pe piaţa mon­dială. Faptul că am ajuns să împrumu­tăm locomotive pune, din nou, în discuţie, problema gospodăriei finan­ciare a Statului, în toate domeniile şi, în special, la căile ferate. Deşi au trecut 12 ani de la război, avem şi astăzi o reţea de cale ferată cu orientare antieconomică. Priviţi harta­ drumurilor şi vă veţi convin­ge uşor că, în Transilvania, liniile merg,tot spre Budapesta, când cen­trul lor trebuia mutat la Bucureşti, iar în Basarabia, în afară de linia Ungheni-Chişinău, toate căile au rămas cu linii largi cari necesită parc de vagoane special şi locomo­tive idem şi transbordare costisi­toare pentru mărfurile cu destinaţia vechiului regat. Reţeaua din Muntenia şi Olte­nia a rămas aceiaşi,ca şi înainte de războiu, antieconomică din cauza înconjurărilor­’fantastice pe cari le face. Nu avem, de pildă, nici până astăzi lini­a directă Severin-Craiova- Bucureşti,­ visată de inginerii noştri înainte de 1914! Existenţa drumurilor , a fost sacri­ficată pe altarul economiilor budge­­tare rău înţelese. Politicianii nu au putut pricepe că orice ban învestit produce înzecit şi, că buna stare e­­conomică a unei ţări atârnă, în mare parte, de reţeaua drumului de fer, care este nervul vital al pro­păşirii Statului. • Și am­ ajuns, astfel, la împrumu­turi de locomotive, expediente de mo­ment care ne pun, peste hotare, în­tr’o lumină destul­­ de neplăcută. R. M. C. Marţi 22 iulie ÎââO a Director EMIL O. FAGURE PUBLICITATE Primeşte direct în Admisiisi­rafia ziarului şi la toate agrenţiile de publicItate 3 Lei numărul în gară 6 Lei în străinătate D. G. Brătianu cere revizuirea programului şi metodelor de acţiune a partidului liberal Deocamdată nici un semn de reconciliere în lagărul liberal. D. G. Brătianu - „silind pe cei orbiţi de patimi şi de interese mă­runte să facă actul de supunere Regelui“ are satisfacţia morală că a adus Statului un serviciu, dar acum rămâne să se desăvâr­şească biruinţa şi să se impună în partidul naţional-liberal revi­zuirea necesară a metodelor de acţiune şi a programului său. înainte de a spune aceasta d. G. Brătianu, Imediat ce a ieşit de la palat, d. Duca a spus cam ace­laşi lucru, sub altă formă, dar în fond iată şi pe d. George Brătia­nu de acord cu d. Duca, sau... vi­ceversa, — ca să nu mai fie dis­cuţie asupra... trufandalei politi­ce. Numai sectarii, politicianii măr­giniţi la minte, nu vor să pricea­pă absoluta necesitate a revizui­­rei metodelor de acţiune înainte chiar de revizuirea programului. Nu mai prinde azi acţiunea libe­rală de acum 50 ani, metodele sălbatice de calomnie şi atacuri personale, minciuna şi exagera­rea, o demagogie reacţionară şi desfăţată, criticarea, cu ori­ce preţ, a tuturor actelor bune sau rele, în fine concepţia aceasta balcanică că adversarul trebuie distrus prin orice mijloace. Cu alte cuvinte prin revizuirea metodelor de acţiune d. G. Bră­tianu cere partidului său să civi­lizeze luptele politice. Şi d. Duca o pretinde acum şi s’a m­ai încredinţat de un lucru: că de acum înainte liberalii vor trebui să cucerească puterea, căci s’a dus vremea când veneau la guvern la dată fixă. In ce priveşte revizuirea pro­gramului liberal evenimentele, criza economică, concepţia euro­peană post-belică l’au şi revizuit fără voia d-lui Vintilă Brătianu. Capitalurile circulă dela un ca­păt la altul al­­ urnei. Fără de con­cursul capitalului strein nici un Stat nu se mai poate desvolta. . Ne lipsesc insă din partea re­vizioniştilor liberali preciziuni a­­supra modului cum înţeleg a so­luţiona criza economică, dacă nu sunt de acord cu ceia ce s’a între­prins până acum. Aceasta ar fi interesant să se ştie. Pentru moment vedem că între d. Duca şi d. G. Brătianu s’a şi format o punte şi deci va fi uşor să se treacă la un acord. Lt. Cârdăşia cuzisto-sovietici Constatările şi observations!© d-lui prof. Victor Cădere Secretarul general al ministerului de interne, d. prof. Victor Cădere, care cercetează personal stările din Bucovina, a acordat unui ziar un succint interview. . Declaraţiile d-sale sunt de o deo­sebită importanţă. Coroborate cu faptele cunoscute,­­ ele aruncă o lumină nouă asupra celor petrecute in Bucovina. Intr’adevăr, exact în momentul în care grănicerii români din judeţul Soroca prind pe individul Constan­tin Coropchin, cuzist notoriu, pe când voia să treacă Nistrul în Ru­sia bolşevică, — secretarul general al ministerului de interne spune că pe criza economică de astăzi „s’au grefat antisemitismul şi mişcarea a­­narhică a colonelului Nicul­cea, a cărui acţiune tinde deadreptul la propaganda comunismului”. (Subli­nierea e a noastră). Declaraţia o fa­ce un om care ştie să vadă, un pro­­fesor universitar, — conducătorul Siguranţei şi al Poliţiei — deci un bine informat. Politica Sovietelor nu e unitară. Ea agită şi se agită oriunde şi pe orice teme. Internaţionalistă în An­glia, de­­pildă, e extrem de naţiona­listă-şovină,chiar—în Indii sau in China, atee în Franţa—aţâţătoare a sentimentelor fanatice - religioase in Turcia şi aşa mai departe. In Ro­mânia nu - ii de mirare s’o vedem militând, de comun acord, cu antise­miţii cuzişti. Nu e vorba aci numai de încercarea de «a trece Nistrul în Rusia bolşevică a cuzistului decla­rat Constantin Coropchin şi de ob­servaţia autorizată a d-lui prof. Vic­tor Cădere asupra acţiunei agitato­rului Niculcea care „tinde deadrep­tul la propaganda comunismului”. E vorba de constatarea unor fapte semnificative. E vorba de linia de conduită a Sovietelor în toate ţă­rile. Cine practică antisemitismul — comunist sau bolşevic, sau numai anarhia ? Răspunzând, intrăm in miezul pro­blemec. Agitatorii periculoşi fiindcă unel­tesc în contra Siguranţei Statului, îşi recrutează aderenţi şi dintre sluj­başi publici — dintre şefi de poşte, învăţători, preoţi, etc. Iată ceeace e de o gravitate ex­cepţională. In afară de faptul că şeful poştei din Bozancea (Bucovina), s’a dove­dit a fi un agitator cuzist — trebue să subliniem şi această declaraţie a secretarului general dela interne: „Ceeace este trist este că, pe lân­gă aceşti pescuitori cunoscuţi, am putut identifica, personal, ameste­cul câtorva învăţători, nu prea nu­meroşi. In schimb, insă, am con­statat amestecul a unui număr mai mare de preoţi care s’au depărtat dela menirea lor de pace şi înfră­ţire’’. Prin urmare, slujitori ai Statului, şefi de poştă, invăţători şi preoţi a­­mestecaţi într’o mişcare suspectă, nu numai antisemită — dar posibil — sovietică. Ce încredere se mai poate avea în asemenea elemente — sau inconşti­ente — sau interesate ? D. m­of. Cădere mai observă că , tă­rănii sunt oameni înţelegători’’. Foarte adevărat. Ţărani sunt şi înţelegători şi a­­dânc îngrijaţi de nevoile obştei. Ei n’au timp de agitaţii şi răzmeriţa. Dovada că-i aşa, e că marea maje­­ntate a deliquenţilor antisemiţi, ju­­decaţi la Suceava, sunt sub vârsta de 26 de ani. Ţăranul român tolerat şi bun din fire, este copleşit — ca toată lumea cinstită, de altfel — de necazurile i­­nerente unei asemenea vremi de lip­suri. El nu se gândeşte la aventură şi nu se pretează la ea. Băeţandrii leneşi şi fără griji — sub vârsta de 26 de ani — sunt cei cari se lasă a­de propaganda cuzisto-so­­vietica. Mintea lor simplă nu reu­şeşte a identifica în primul agitator pretins antisemit pe simbriaşul So­vietelor ! De-aci — acte de desordina menite a ştirbi autoritatea de Stat Şi a da apa la moara vrăjmaşilor implacabili ai ţării. Observaţiile d-lui Cădere vor fa­­anErhiebS19lIr' °P8ra de reprimare * In interesul obştesc, o asemenea acţiune de înlăturare a răului b­a­­bue făcută cât mai grabnic şi cât mai radical. RIX. Gs*anafie Acordul partidelor Glasul Bucovinei“, organul parti­dului liberal din Bucovina, se stră­­dueşte zilnic să dovedească că ulti­mele tulburări antisemite s’ar dato­ra in bună parte „voinicilor“ natio­­nal-ţarăneşti. Pe de altă parte, deputatul natio­­nal-tarănist Alvirescu declară unul confrate: „Este stabilit că agenţii principali ai acestei mişcări sunt membri ai partidului liberal, precum e avocatul baglun din Vama şi preotul Prelici din Ruşii-Moldoviţa, care — după cum mi-au afirmat cetăţenii de pe valea Mo­ldoviţei­­— ia trimis un grup de huţani la Vama ca să ia parte la împărţirea averilor evreeşti. Astfel stând lucrurile, nu poate fi vorba decât de o aţâţare a masselor din partea unor agenţi plătiţi de că­tre partidul liberal“. Evreii din Suceava, Vama şi Bă­lăcea­na cărora li s’au devastat case­le,şi prăvăliile pot avea in sfârşit o mângăere: ei au izbutit să facă a­­cordul partidelor! Acordul are un obiectiv precis: naţional-ţărăniştii îi bat pe evreii liberali, iar liberalii pe evreii na­­ţional-țărănişti! Cum rămâne însă cu evreii cari nu sânt nici liberali, nici ţărănişti?, Pe aceştia ii bate Dumnezeu — căci se vede ce bine le merge! DEŞCA

Next