Lupta, august 1930 (Anul 9, nr. 2617-2643)
1930-08-05 / nr. 2620
ARUL IX. NO. 262. CONST. MILLE Fost director politic: Decembrie 1921-Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni......................................... Pe. .................................... 400 Pe 3 M ..........................................200 IN STRAINATATE DUBLU Redacţia şi Administraţia BUCUREŞTISTR.CONST. MILLE, 12 (Sărindar). Ui Patrioţii terorismului ptun domn profesor dela Universitatea din Cluj a făcut cunoscut unui confrate bucureştean că acum câteva luni a adus la cunoştinţa primului ministru şi a ministrului de interne că un invalid de războiu însoţit de doi nepoţi ai săi, studenţi, ale căror nume s’a crezut obligat a nu le denunţa, au venit să-i ceară să facă parte dintr’o curte de judecată care să constate (ce?) şi să pronunţe „sentinţe secrete” pe cari să le execute propunătorii acestei măreţe idei — aceasta bineînţeles pentru a salva patria împotriva celor pe cari îi cred nici mai mult nici mai puţin decât „ucigaşii” ei! Părerea celui ce povesteşte aceste lucruri este că propunătorii era „fanatici convinşi” Motivările „convingerei” şi „fanatismului” nu depăşesc însă argumentul „demisiilor în alb” şi a „cetelor de voinici”, culese din literatura politică a presei liberale. „Ca pe câini vor să ne omoare (cu „cetele de voinici?!”), ca pe câini îi vom ucide”. Asta a fost argumentaţia „fanaticilor convinşi”. Mărturisim că nu ne putem înregimenta printre patrioţii terorismului — mai ales pe temeiul unei asemenea puternice argumentări. N’am văzut nici „demisiile în alb” şi încă mai puţin patria ucisă de asemenea demisii! De asemenea, n’am văzut nici cetele de voinici „reducând la tăcere şi ucizând la colţ de stradă fără răspundere”. Am văzut însă cu litere de o şchioapă în presa liberală pe timpul campaniei electorale, provocaţiuni la violenţă sub pretextul „erorilor” pe cari le „vor” săvârşi cetele de voinici, fără însă ca ororile să se fi produs. Să lăsăm însă la o parte „argumentările” fanaticilor patrioţi. Să presupunem că neam afla în adevăr sub regimul asasinărei cetăţenilor şi a patriei „ucise”. De ce să creadă „fanaticii patrioţi” că cetăţenii s’ar lăsa asasinaţi la colţ de stradă, neuzând nici unul măcar de legitima apărare? Ori cât curaj ar avea adevăraţii „eroi”, cetăţenii nu mai au oare nici simţul de conservare personală? Exagerează fanaticii patrioţi. Cum că insă trebue denunţat pentru supraveghere acest „fanatism patriotic” nu o dovedeşte numai denunţul profesorului universitar de la Cluj ci şi experienţa Istoriei. Cunoaştem cu toţii cum a nimerit-o Ravaillac cu Henric al IV-lea. A băgat cuţitul în acel rege al Franţei, care dacă a decis să fie executat, ducele de Biron, şeful granzilor, a fost totuşi regele ţăranilor pentru cari a voit ca fiecare să-şi poată pune Dumineca o găină în oala de mâncare, a încurajat agricultura, a stîrpit abuzurile financiare şi Istoria constată că a făcut mărirea Franţei şi ar fi stabilit în Europa şi un Consiliu suprem „în care dreptul ar fi primat forţa” (un fel de Societate a Naţiunilor!) — dacă fanaticul Ravaillac n’ar fi decis să „salveze” Franţa, asasinându-l. Iată de ce suntem de acord că fanatismul patriotic e o nebunie ca oricare alta, care trebue îngrijită şi în special supraveghiată. Dacă era recomandabil între 1500 şi 1600, în 1930, când războiul şi urmările lui au scrintit atâtea minţi, , supravegherea aceasta se impune tocmai pentru ca liniştea şi prosperitatea să poată fi reasigurate. AFLA COSGRAVE primul ministru al Irlandei împotriva căruia opoziţia condusă de De Valera, a început o violentă campanie de răsturnare In chip de mironosiţă, oficiosul partidului liberal atacă, într’o scurtă notiţă, chestiunea vastă a şomajului, începând prin a spune că discutând problema, comisiunea economică şi „economiştii guvernului” ajung la soluţii care sunt „ca de obiceiul egale cu zero,—oficiosul sfârşeşte prin a declara (ştiţi, aşa, sentenţios, cum e obişnuit el să declare) că in afară de cauzele generale ale şomajului, „răspunderea guvernului rămâne intactă, prin aceia că a dus o politică financiarmente greşită, de mult denunţată de noi (NOI, adică partidul liberal) ca adânc prejudiciabilă ţării”. „El a dat de lucru, (cazul podurilor de fer comandate in streinătate) muncitorilor străini în loc să ajute industria internă şi pe lucrătorii români”. Restul notiţei nu mai interesează. Aţi înţeles, desigur, din cele de mai sus, atât de lapidar exprimate de oliciosul liberal, cine e vinovat de şomaj şi din ce pricină există el. Dacă nu ar fi tristă — ar fi, de bună seamă profund comică ipostasa în care voluntar se situează un partid de gravitatea şi seriozitatea partidului liberal. Prin urmare, —guvernul actual comandând poduri de fier în streinătate, a deslănţuit şomajul! Şi noi care n’am ştiut până acuma nimic ! Dar, o să lăsăm gluma. Nu vom susţine că actualul guvern a avut o extraordinară politică socială şi că a prevenit acest dureros fenomen prezent, mai ales, în ţările cu mare industrie şi cu supraproducţie. Nu. In repetite rânduri am avut prilejul să protestăm în contra lipsei acestei politici sociale. Dar, — cine vorbeşte de şomaj? Partidul care a guvernat cel mai mult, — partidul liberal, care de toate s‘a ocupat (vorba vinei) numai de problemele muncii NU! Partidul care n-a împins cu un milimetru înainte departamentul muncii şi ocrotirilor sociale. Partidul oare s-f desinteresat complect de ritmul vieţii muncitoreşti. Partidul acesta vorbeşte de „răspunderea“ pe care ar avea-o actualul guvern (la cârmă nici de două ani) de ivirea şomajului? Și, oare, podurile acelea de fier să fie cauza lipsei de lucru ? Nu e ridicol ? Partidul liberal n’are autoritatea morală să vorbească despre acest trist fenomen pentru preîntâmpinarea căruia n‘a făcut nimic. Oricine poate vorbi, prin urmare, afară de beneficiarii unui trecut şi de moştenitorii unor nume. Şomajul este un rău — incontestabil. Iar în desvoltarea lui — vina cea mai mare o are partidul liberal care în decurs de atâţia ani a avut, faţă de problema muncii, braţele încruciate. RIX Tot şomajul bine forteşte? 4 PAGINI LEI 3 Direcţia 358-75 — Secretariatul 358-74 - Administrația 358-73 Neînţelegerile dintre naţionali şi ţărănişti, înlăturate Acordul Valda-Iuniari Repetăm ceia ce am spus, zilele acestea, cu privire la situaţia din lagărul guvernamental: adevărurile senzaţionale sunt mult mai interesante decât minciunile senzaţionale. In timpul din urmă mereu s’a vorbit de agravarea raporturilor dintre naţionali şi ţărănişti, de iminenta lichidare a fuziunei şi deci de şi mai iminenta retragere a guvernului Maniu ,ba chiar se anunţase demisia! Realitatea? Au fost neînţelegeri în guvern şi în partid între naţionali şi ţărănişti acum şease-opt luni. In zadar au fost atunci ascunse sau tăgăduite. Toată lumea le-a simţit, poate s’a resimţit şi ţara din cauza lor. „Lupta“ nu le-a ascuns, dar nici nu le-a alimentat, ci a prevenit partidul naţional-ţărănist că dacă nu le va înlătura repede ele vor fi fatale nu numai guvernului — ceia ce n’ar fi atât de grav — ci însuşi partidului ceiace ar fi o lovitură dată democraţiei. Neînţelegeri cari să primejduiască situaţia partidului n’au fost între d-nii Maniu şi Mihalache, dar au fost intre ceilalţi miniştri, — aceasta nu se mai poate tăgădui. Cum se prezintă acum situaţia in guvern şi în partidul naţionalţărănesc? Atât sfaturile d-lui Maniu cât şi acele ale d-lui Mihalache cum şi acţiunea personală a d-lor Mihai Popovici şi Madgearu au înlăturat neînţelegerile. Ţinem să înregistrăm iarăşi declaraţia ce ne-a făcut unul dintre cei mai importanţi miniştri: — Vă pot asigura că atât în guvern cât şi în partidul naţional-ţărănesc există acum un perfect acord şi o acţiune unitară pe care nu are s-o zdruncine nimeni. Suntem conştienţi de gravitatea crizei economice şi a împrejurărilor, de respunderea ce o avem, iar adversarii cari aşteaptă de la noi spectacolul ce-l oferă în special partidul liberal vor aştepta mult şi bine. „Au fost oarecari neînţelegeri în guvern — în care guvern n’au fost ? — dar le-am înlăturat şi am restabilit armonia necesară activităţei noastre rodnice”. Aşadar tocmai pe când mai ales liberalii prezentau guvernul, ba chiar fuziunea naţional-ţărănistă ca primejduire din cauza neînţelegerilor, tocmai atunci neînţelegerile cari se comentau şi se exploatau au dispărut. Un amănunt interesant: S’a vorbit, zilele acestea, că conflictul Vaida-Iunian s’a agravat şi a luat astfel de proporţiuni încât foile liberale au şi debarcat din guvern pe ministrul de interne. Care-i adevărul? Acum câteva luni conflictul Vaida-Iunian a fost serios, chiar grav. In consiliile de miniştrii aceşti doi miniştri nu-şi mai vorbeau. In timpul din urmă însă raporturile personale au fost reluate, iar zilele acestea, când colaborarea celor doi miniştri devenise indispensabilă, aceste raporturi s’au transformat în colegiale, amicale. Precum se vede clar, cele ce spun mai ales foile liberale sunt exact contrarii realităţei. Nu mai există nici un conflict Vaida-Iunian şi n’a fost o clipă vorba de plecarea d-lui Vaida. Când acum câteva luni într’adevăr d. Vaida era aproape retras din guvern, întreg partidul, naţionali şi ţărănişti, i-au cerut să-şi reia activitatea. Care ar fi motivul ca d. Vaida să plece acum? Pentru a face pe placul liberalilor? R. P. Aniversarea ocupaţiei Budapestei Sub comanda d-lui general Mărdărescu, trupele româneşti au intrat la 4 August 1919,in capitala Ungariei La 4 August este una dintre cele mai strălucite sărbători ale ţării noastre: trupele româneşti au desrobit Ardealul, acţiune ce a culminat cu ocuparea Budapestei. Această misiune istorică, a fost încredinţată generalului G. Mărdărescu, pe ziua de 12 Aprilie 1919, când este chemat la comanda trupelor din Transilvania. D-sa a îndeplinit cu glorie această misiune, făcând ca trupele noastre să înainteze victorioase până la Tisa şi apoi până în inima Ungariei. Clujul a fost desrobit la 11 Decembrie 1918. Armata noastră trecuse Carpaţii, pentru a pune capăt crimelor şi jafurilor ungureşti, asupra populaţiei române. începutul anului 1919, fu un şir neîntrerupt de atacuri din partea bandelor ungurești. La 16 Aprilie 1919, trupele noastre iau ofensiva. La 20, ocupară Oradea Mare, Careii Mari Satmar. La 1 Mai, după lupte grele, trupele atinseseră Tisa. Ardealul era desrobit! Visul milenar al Românilor, devenise o realitate.« Generalul Mărdărescu, comandantul trupelor, trimite Regelui Ferdinand o telegramă istorică: „Trupele din Ardeal punând stăpânire pe tot ţărmul stâng al Tisei, în primul moment de răgaz îşi îndreaptă gândurile cu dragoste şi supunere spre Comandantul lor de căpetenie, iubitul lor Suveran”... Regele îi răspunde, decorându-l cu „Mihai Viteazu“. Urmează ocuparea Aradului şi Banatului. Guvernul comunist ungar al lui Béla Kulm, concentrează trupe contra armatei româneşti din Transilvania. In iulie, ungurii iau ofensiva, pentru a trece Tisa. Urmară 7 zile de lupte foarte aprige. Era bine utilat inamicul, şi de aceea reuşi să împingă perdeaua noastră de acoperire, cu 50 km. spre Oradea, iii este insă abarcat pe dreapta Tisei. In luptă a căzut colonelul Tomoroveanu Victor. Grupurile de sub comanda generalului Mărdărescu, erau comandate de generalii Heiban, Moşoiu, Demetrescu, Mihăescu, Papp şi o rezervă. Regele Ferdinand şi Regina Maria, însoţiţi de generalul Prezan, au sosit în mijlocul trupelor, când se începu trecerea Tisei. In noaptea de 3 spr’e 4 August vreo trei sute cavalerişti români poposesc într’o cazarmă dela periferia Budapestei, fără a fi, — ca prin minune, — atacaţi de cele 3 regimente bolşevice din oraş. Evident, era un act în afară de prescripţiunile comandamentului românesc, care luase toate măsurile ca să nu avem pierderi inutile. Budapesta fu ocupată de trupele din grupul Holbaţi, în ziua de 4 August, ora 6 d. a. Aceasta este data oficială, stabilită și printr’un comunicat al ministerului de răsboiu. Generalul Mărdărescu, comandantul trupelor din Transilvania, primi defilarea unui detaşament românesc, pe Andrasystrasse, din Pesta. El numi guvernator al Budapestei pe generfclul Ilolbau. Armata ungară s’a predat, cu tot materialul ei de război. ★ Bolşevismul ce ameninţa Europa, era stârpit din Ungaria. „Conferim proprio-motto, — decretează regele Ferdinand, — ordinul Mihai Viteazul cl. II-a, Generalului de divizie Mărdărescu Gh., Comandantul trupelor din Transilvania, pentru deosebita pricepere cu care a condus operaţiunile ofensivei din Iulie 1919 şi cari s’au terminat cu complecta înfrângere a armatelor maghiare şi cu ocuparea Budapestei”. Armata românească restabileşte ordinea în Budapesta şi organizează ajutorarea populaţiei şi aprovizionarea cu alimente. D. general Mărdărescu, . fu astfel singurul general aliat care a ocupat o capitală inamică. Rep. D. GENERAL MĂRDĂRESCU I * C. Marți 5 August 1930 ' r x ' r ^ ^ Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Primeşte direct in Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul in fără 6 Lei In străinătate Complotul S’au produs, simultan, două fapte care aruncă o nouă lumină asupra odiosului atentat de la Interne. Primul: mărturia, cu adevărat senzaţională a d-lui prof. Dem. Rădulescu, de la Universitatea din Cluj, care a arătat că încă de acum câteva luni se pregăteau acte teroriste. Al doilea: memoriul românilor din Cadrilater înaintat Suveranului, în care se precizează că atentatul nu e rezultatul unei exaltări individuale — ci opera unor conspiratori, — operă criminală premeditată- Ambele aceste fapte tind să ne încredinţeze că ne aflăm în faţa unui complot. Dacă Beza ar fi lucrat dintr’un impuls maladiv — precum se credea — era destul de trist. Se putea, în acest caz, face constatarea cât de fatală e înrâurirea literaturii incendiare asupra unor temperamente bolnăvicioase. Dacă fapta lui Beza e rodul unui complot — situația devine de o excepţională gravitate. Opinia publică e, de astădată, deasupra credinţelor politice, unanimă în a condamna, cu ultima energie, această mentalitate extremistă, criminală, atât de potrivnică firei româneşti. Ce va urma se poate presupune. Va urma o acţiune precisă şi severă de reprimare a actelor criminale şi de distrugere radicală, dela rădăcină, a germenilor răului. Şi acestei acţiuni — toată naţia îşi dă asentimentul. Mizerabilii care şi-au închipuit că totul li e permis, vor vedea că s’au înşelat. L. Exploatatorii crizei economice Un oficios guvernamental a avut naivitatea să denunţe cum anumita presă din Brezoianu, independentă, obiectivă, de bună credinţă, în fine de o rectitudine politică ireproşabilă, exploatează în chipul cel mai demagogic toate problemele la ordinea zilei a căror soluţionare întârzie din o mie şi una de motive, ca pretutindeni. „Universul”, independentul liberal vintilist, s’a simţit cu musca pe căciulă, mai ales pentru că s’a cerut să nu se mai exploateze chestia coloniştilor macedoneni. Foaia din Brezoianu recomandă... bun simţ acelor cari o sfătuesc să nu mai exploateze chestii ca aceea din Cadrilater. Intr’adevăr n’au bun simţ acei cari pretind „Universului” să nu asmuţe, să nu învenineze, să nu speculeze, cu inteligenţa şi abilitatea sa bine cunoscute şi unanim apreciata, toti ce cred că ar putea agrava situaţia de azi. „Universul” nu mai poate da înapoi, căci interese... superioare îl ţin legat pentru multă vreme — cât va exista Creditul Industrial — de partidul liberal şi în special de ramura vintilisto-tancrediană cu care este azi nevoit să împărtăşească toate... succesele politice. Tocmai exploatarea, specularea, agitarea tuturor chestiilor cari ar putea agrava cât mai mult situaţia, — această însărcinare o are, în presa liberală, foaia d-lui Stelian Popescu şi anexa pe care o editează cu fondurile inavuabile ale d-lui Tancred Constantinescu. In schimb „Creditul Industrial”, tace şi păsueşte. Cum dar îşi închipuie acei cari vorbesc „Universului” de bun simţ că toţi Popeştii cari s’au înfruptat din excedentele d-lui Vintilă Brătianu şi mănâncă zilnic anumite iahnii, vor îndrăzni să adopte altă atitudine ? II Atentatul dela Interne de ROMULUS GEOROCEANU Senator de Ilfov Impresia produsă in opinia publică engleză Eram la Londra când, într’una din şedinţele Comisiunei Interparlamentare ni s’a adus vestea că s’a săvârşit asupra d-lui subsecretar de stat C. Angelescu un atentat odios de către un român macedonean. Membrii conferinţei, parlamentarii de pretutindeni, luaseră şi ei cunoştinţă de acest atentat şi discutau în mod nefavorabil pentru ţară atentatul săvârşit asupra uneia din cele mai autorizate persoane de a asigura liniştea ţărei, în chiar cabinetul lui, de către un român macedonean (frate) şi să nu se uite că opinia publică engleză era deja impresionată de dezordinile antisemite din nordul Moldovei şi Bucovinei. Intr’o atmosferă grea noi parlamentarii români, am trăit clipe neplăcute pentru noi şi pentru ţară. Din nefericire nici unul nu puteam da o justificare acestor atentate cari erau nu numai contra oamenilor, dar şi contra dreptului în sine. Am fost zguduiţi şi am avut impresia că legăturile sufleteşti ce le avem cu, fraţii noştri macedoneni, au început să pârâie. Parlamentarii străini, aflaţi la Conferinţă, ştiau cam sunt raporturile noastre frăţeşti cu macedonenii, ştiau de calda primire ce totdeauna a făcut-o vechiul regat acestor macedoneni şi nu puteau să înţeleagă gestul de ingratitudine al lui Beza, decât ca o lovitură dată sufletului unităţii naţionale. Gestul macedoneanului Beza, a fost un act urât şi din acelea care a atins şi prestigiul ţării, pentru care milioane de cetăţeni români şi-au vărsat sângele şi se luptă încă să-l ridice cât mai sus în concertul popoarelor civilizate ale lumii. Atentatul lui Beza a fost din punct de vedere personal injust. In adevăr cine nu cunoaşte sentimentele frumoase care le-a avut d. C. Angelescu întotdeauna pentru românii macedoneni şi cine nu ştie că până în clipa în care a fost lovit pe nedrept, el numise în slujbă pe un intelectual macedonean. Cine nu ştie de loialitatea lui faţă de bulgari cărora le-a spus că el înţelege să facă politică românească nu însă şi de opresiune contra populaţiei Dobrogei, ci o politică de drept. Pentru aceste sentimente şi fapte cred că sunt destui români macedoneni cari să dea mărturie. Apoi legea „Dobrogei“ este opera parlamentului, această lege a fost discutată la Senat şi ea nu creiază nici o nedreptate coloniştilor macedoneni şi nu înţeleg cum de se poate face cineva responsabil de opera parlamentului? Dacă este locul să spunem însă adevărul adevărat, apoi e bine să se ştie că, fiecare lot de pământ dat în Cadrilater coloniştilor macedoneni este luat din patrimoniul coloniştilor regăţeni. Lovitura macedoneanului Beza este şi o lovitură îndreptată contra parlamentului şi guvernului care a fost peste măsură de binevoitori cu coloniştii macedoneni, întors de la Londra, mă aşteptam să găsesc aci nu proteste izolate, ci acte publice de desolidarizare ale intelectualilor macedoneni faţă de gestul lui Beza. Fruntaşii macedoneni, erau datori să se adune şi să declare că nu se solidarizează cu politica de atentate de provenienţă balcanică. Că ei opresc amestecul nepermis în politica internă a ţării a elementelor cari-şi zic macedoneni, ei sunt datori să se gândească că indispoziţiunea ce s’a produs în sufletele românilor din toată ţara se va întoarce fatal întâi în contra lor. Cine va mai putea avea încredere în ei când va rămâne ingratitudinea de azi, ca un apanagiu al macedonenilor? Nu se gândesc ei la reacţiunea ce se va produce în opinia publică şi la indispoziţiunea parlamentului, care nu le poate fi indiferentă? Ce zic românii macedoneni bătrâni şi cuminţi din ţară dacă metodele acestea balcanice şi odioase s’ar întoarce eventual în contra lor? Cum ar judeca ei aceste metode? Nu cred ei, că noi fraţii din elemente zise macedonene, în politica internă a ţării le va aduce lor şi ţării mult rău? Nu cred ei, că noi fraţii din vechiul regat şi din celelalte provincii sunt singurii cari trebue să orienteze politica naţională ? Nu cred românii macedoneni cuminţi, cari au obţinut recunoaşterea cetăţeniei, conform legilor, că este chiar şi în interesul lor să ceară guvernului luarea de măsuri energice? Ţinând seamă că românii macedoneni numără printre ei şi valori reale, suntem în aşteptarea unui act din partea lor din cele enunţate mai sus pentru ca sufletul încercat al fraţilor ce nu sunt de provenienţă macedoneană să fie uşurat. ROMULUS GEORCEANU Senator de Ilfov