Lupta, iulie 1932 (Anul 11, nr. 3196-3222)
1932-07-22 / nr. 3214
ANUL XI No. 3214 CONST. MILLE Fost director politic Decembrie 1921 - Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni 800 Pa 6 „ 400 Pe 3 „ . ........................ 200 IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţia Bucureşti Str. Const. Mille. 12 (Sărindar) învăţătură, după alegeri Alegerile pentru Parlament s’au terminat. Eri s’au prezentat la urne alegătorii mai maturi, cei cu judecata politică mai cumpănită, cei pe cari experienţa vieţii i-a învăţat să dea prin sită făina ce li se prezintă, gospodarii cari ştiu că nu tot ce zboară se mănâncă In afară de foarte puţine judeţe, alegătorii de Senat şi-au dat votul lor partidului naţionalţărănesc, pe care l-au judecat după trecutul lui, după înfăptuirile lui in vremuri cumplite ca cele pe cari le răzbatem de câţiva ani, după programul lui pentru viitori In făta alegătorilor de Senatnu s’au mai prezentat atâtea partide, grupuri şi grupuleţe, nu s’a mai putut face demagogia deşănţată şi iresponsabilă, care a turburat atmosfera şi a pus în impas pe unii din alegătorii de Cameră. Voturile s’au îndreptat numai spre organismele politice serioase şi dintre acestea, partidul naţional-ţărănesc distanţează enorm pe celelalte. ,/■ r * ■■ Şi acum că alegerile s’au terminat — colegiile profesionale şi universitare nu mai pot modifica în nici un chip rezultatul — se pot trage anumite încheieri şi învăţăminte. In primul rând, aspectul luptelor electorale la noi s’a schimbat. Nu mai sânt două sau trei partide în luptă ca odinioară, ci 12—15 grupări, iar terenul pe care se dă lupta, nu mai e politic și social, ci aproape exclusiv economic. Or, realizări fericite în domeniul economic — azi — sânt mult mai grele, decât în cel politic. Şi partidul care a putut face ceva pentru a alina nevoile ţării, care i-a putut întări puterea de rezistenţă, care a reţinut-o dela o prăbuşire totală, acela merită mult mai mult sprijinul şi stima populaţiunii, decât gălăgioşii cari n’au fost încă puşi la treabă, sau cei a căror capacitate n’a fost încă verificată în zile ca cele de azi, reputaţia lor trăind din amintirea unor vremuri când totul era normal, iar guvernarea era uşoară şi plăcută, decurgând aproape în mod automat. ★ O altă constatare care trebue făcută e că cu diversitatea de curente şi de interese de azi, pentru un partid mare care are o ideologie de apărat şi o onoare de păstrat, problema alegerilor parlamentare se pune astfel: ori alegeri libere, dar fără majorităţile „zdrobitoare” de altă dată, ori alegeri violente şi falsificate şi majorităţi grozave — cât de mari vreţi! Intre aceste două alternative, partidul naţional-ţărănesc — spre cinstea lui — a ales pe cea dintâiu şi foarte bine a făcut. Dacă în locul unui guvern Vaida, am fi avut un guvern Duca, ţara ar fi cunoscut tradiţionalele alegeri de odinioară. Marii electori liberali, cari au somat atâta vreme, şi-ar fi arătat arta care i-a făcut celebri. Am fi avut încă una din acele alegeri după tipic, aşa cum ştiu liberalii să le facă şi voinţa ţării ar fi fost iarăşi batjocorită şi îngenunchiată. Cu siguranţă că liberalii ar fi scos legendarele lor „majorităţi”, dar era nouă întronată de naţional ţărănişti în toamna anului 1928, ar fi fost înmormântată, ne-am fi întors iarăşi la trecut, la acel trecut odios de care nu-ţi poţi aminti decât cu dezgust şi revoltă. 4 Cu parlamentul ales în condiţii ideal de libere, viitorul Cabinet va putea guverna cu toată autoritatea morală izvorâtă dintr-o luptă electorală reală şi cinstită. Am fi înfierat partidul naţional-ţărănesc dacă pentru 10—12 mandate în plus, ar fi renunţat la tot ceea ce face puterea şi mândria lui. Pentru întronarea unei vieţi politice constituţionale şi civilizate, partidul naţional-ţărănesc a ştiut ce datorează ţării şi n’a călcat în gura lăcomiei. E ceea ce trebuie să i-o recunoască orice spirit obiectiv. G. M. Granate Reporterul Iorga De obicei, oamenii noştri politici sunt foarte discreţi asupra raporturilor lor cu Coroana. Ei nu povestesc nimic despre audienţe, despre evenimente importante, despre impresiile sau destăinuirile Ce le-ar face, la un moment dat, Suveranul. Numai d. Iorga, spre marea noastră plăcere, e o excepţie de la această regulă rigidă. D-sa, înainte de a fi om politic şi ex-şef de guvern, se simte ziarist, ba, mai mult, se simte reporter! !Un reporter minunat, de rasă, care ştie că tot ce află, trebue să dea la gazetă şi asta repede de tot, la ediţie, înainte de a-i lua altul înainte! D. lorga s’a apucat să scrie acum o serie de reportaje, în care e de o sinceritate magnifică! D-sa povesteşte tot! Ce i-a spus regele, ce a făcut regele, ce părere are Suveranul despre d. Argetoianu, cum a venit şi cum a plecat d. lorga dela putere — într’un cuvânt ceea ce de obiceiu se publică sub formă de memorii la câteva decenii după producerea evenimentelor — d. lorga le scoate dela cuptor acum, proaspete, calde şi rumenite, spre marea satisfacţie a amatorilor de senzaţional! De mult pusesem ochii pe d. lorga să-l luăm la gazetă la noi! Cine mai scrie articole minunate și lapidare ca d-sa? Dar reportaje ca cel de acum: Straşnic ziarist, zău! DEȘCA Uitare? Iertare? Unii români uită lesne şi fac rău că uită. Căci dacă s’ar sili să ţină minte, ar avea, în politică, o atitudine permanent ostilă partidului liberal. Acest partid e vinovat de toate relele de cari suferim azi şi de cari am pătimit ori. El a introdus minciuna în politica românească; el a falsificat manifestările conştiinţei naţionale în alegeri; el a săvârşit, şi la guvern şi în opoziţie abuzuri şi violenţe; el a introdus sistemul de spoliare a averei Statului în folosul partizanilor. Şi a găsit totdeauna tiradele cele mai patetice cu cari să-şi îmbrobodească samavolniciile enunţând principii frumoase sub cari să-şi ascundă jefuirea banului public. Dacă ţara noastră suferă mai cumplit ca ori care alta pe urma crizei economice, de vină sunt liberalii cari n’au acordat agriculturei încurajarea ce i se cuvinea, jertfind-o intereselor vinei industrii artificiale care nu putea trăi de cât ca parazită a Statului. Dacă viaţa noastră s’a scumpit peste măsură, e fiindcă liberalii au înfeodat totul intereselor lor bancare, ca să poată percepe dobânzi uzurate. Liberii au lipsit ţara de creditul străinătăţei, atunci când acest credit putea veni din belşug. Atacurile lor împotriva capitalului străin n’au fost decât un mijloc de a-şi asigura o heghemonie economică dăunătoare interesului obştesc. Liberalii sunt vinovaţi de scăderile morale de cari plângem, căci ei au pervertit conştiinţele, prefăcând totul în venalitate. Azi liberalii încearcă să redobândească puterea lor de odinioară şi găsesc complici docili şi inconştienţi în opinia publică pe care tot timpul au nesocotit-o. . ■ Mulţi din cetăţenii acestei ţări, pe care necurmat i-au brutalizat, se arată gata să le ierte păcatele. , Fiindcă unii români uită lesne şi nu învaţă nimic. Dar nu trebue să dăm proporţii mari revirimentelor ce se observă pe alocuri în favoarea partidului liberal. E un reviriment care nu are la bază o conversiune morală, ci e un produs al unor interese coalizate. FIDELIO 4 PAGINI LEI 3 Direcţia 358-75— Secretariat«! 558-74 — Administraţia 258-73 Creionul actualității ! D* DUCA. — Această infamă lege electorală care dă posibilitate... D. C. DIMITRIU. — In fantă- infamă, dar nu uita, șefule, că noi am făcut-o! Alegerile de Senat au fost decisive In aceiaş absolută libertate şi complectă linişte, alegerile de Senat au adus eri rezultatul decisiv. Alegătorii de la 40 de ani în sus ai colegiului universal au dat listei naţional-ţărăniste majorităţi cari distanţează cu zeci de mii de voturi lista liberală. E destul să arătăm că din 71 de judeţe, partidul liberal ia un singur loc de senator — la Covurlui — ca să se înţeleagă primirea pe care au făcut-o acestui partid massere cele mai luminate şi mai potolite ale naţiunei. De ce acest rezultat decisiv şi fără posibilitate de a fi sofisticat? cat? • Fiindcă s’a putut constata desăvârşita libertate şi ordine în cari s’au efectuat alegerile pentru Cameră, Masseie au început să reacţioneze. . Dacă alegerile dela Cameră ar fi fost smulse prin violentă ș fraude, la Senat masseie ar fi reacţionat contra partidului can le-ar fi făptuit. Alegerile dela Cameră fiind insă efectuate în complectă libertate şi rânduială, massere de alegători dela Senat au reactstat accentuând şi mai mult aprobarea lor pentru partidul naţional-ţărănesc, care nu s’a lăcomit de 10-15 locuri în plus o Cameră şi, păstrând o libertate desăvârşită, a determinat prin aceasta însăşi un curent formidsbit pentru lista naţional-ţărănistă la Senat. Caracterul acesta al rezultatului alegerilor de la Senat e de o importanţă care nu va scăpa nimănui. Nici tatei, nici Coroanei nici străinătăţei. Lt. O spovedanie... sinceră D. prof. N. lorga e in seria spovedaniilor. In fiecare zi, o surpriză. Recenta broşură, menită să lămurească faimoasa „clipă a tristei surprinderi” aduce noui contribuţiuni la cunoaşterea deplină a împrejurărilor trăite de fostul şef al „ritmului nou” in preajma fatalei căderi dela putere. Aşadar, d. profesor e hotărât să vorbească. Căci desigur că broşurii amintite mai sus, îi vor urma şi alte opuri: mărturisirile sale se vor complecta unele pe altele, limpezind problemele... sufleteşti ale cărămizii... Ca de obiceiu, d-sa e sincer. O sinceritate aproape brutală, — o sinceritate care-1 însângerează. Puneri la punct, destinate a arunca noui lumini asupra guvernării „tehnicienilor”. Dar, mai ales, spovedanii în legătură cu credinţele şi nădejdile nutrite în minunatele vremuri ale guvernării de eri!... Astfel, — citim sub iscălitura d-lui prof. N. Iorga lucruri pe care le ştiam de mult, dar pe care „Neamul Românesc” le desminţea: că gospodăria la ministerul de finanţe era sub aşteptări, că bunul său amic d. C. Argetoianu îi „închisese” anumite departamente şi instituţii de stat, — şi că d-sa a fost necontenit gata de jertfă, hotărât să mai fericească ţara, guvernând-o. Şi, mai citim, — d-sa era decis să se supuie oricăror injoncţiuni numai spre a rămâne prim-ministru. „Mă voi pleca asupra acestei dorinţi ca înaintea multor altora”, afirmă fostul şef al „Uniunii Naţionale”, — şi voiu face... Dar ce nu era hotărât să facă d. prof. N. Iorga ca preţ al menţinerii sale la putere? Şi, pe când profesorul îşi lua inima în dinţi, făcându-şi curaj pentru a duce la bun sfârşit jertfele ce i se impuneau, — „audienţele şefilor opoziţiei” şi „invitaţiile la dejun” continuau! Continuau cu... înverşunare. Căci nimeni nu se gândea să recompenseze „jertfele“ sale cu asigurarea unei durabile guvernări!... Spovedania aceasta este caracteristică. Ea trădează o mentalitate ciudată, cum spune: o mentalitate ultra-politicianistă. Căci — vai!, — d. prof. N. Iorga era sigur că îşi sacrificase „popularitatea”, — acea popularitate pe care n’a dovedit-o cu nimic, nici chiar cu alegerile pătate, de anul trecut. Dacă mărturisirile fostului premier nu au alt merit, — ele au cel puţin calitatea că fixează o mentalitate și slăbesc adevărate raporturi dintre foștii colaboratori în guvernul de „tehnicieni”. Așa încât putem spune: tot e bună sinceritatea la ceva!.« G. s.: l at is tSuccesul“ liberalilor Toate partidele se laudă cu succesul ce au avut in alegeri. Deci, toate ar trebui să fie mulţumite, de modul imparţial, cum s’au făcut alegerile. Mai cu seamă insă liberalii, îşi trâmbiţează „marele“ succes, pe toate tonurile. Dar să analizalmi mai de aproape, acest succes. Din cauza unor condiţiuni locale de propagandă, liberalii au luat la Capitală ceva mai multe voturi decât naţionali-ţărăniştii. In restul ţării însă, dacă totalizăm, socotind şi Capitala, liberalii obţin pe ţară, 28 de mandate. Deci, după 4 ani de opoziţie, după am lungă refacere a popularităţii, după captarea miilor de numulţumiri de râurea, şi după o violentă propagandă care a mers pânăla crimă chiar, ca să intimideze pe alegători, liberalii obţin în alegeri ,perfect libere, numai 28 de, mandate. Imediat însă după guvernarea naţional ţărănistă, fără nici o propagandă, după o uzare fătată şi îndelungă, partidul naţionalţărănesc a obţinut, în alegerile sălbatec de samavolnice prezidate de d. Argetoianu, 30 de mandate, deci mai mult decât liberalii, în condiţiile superfavorabile pentru ei, de acum. Ei bine, 28 de mandate, numai 28, cucerite, acum de liberali, acesta nu este câtuşi de puţin un succes. Mărturisim că ne aşteptam, date fiind aceste condiţiuni favorabile, ca liberalii să obţină mai multe mandate. Dar dacă ei vor să vadă, în modul cum s’a pronunţat ţara, un succes pentru liberali,. cum să numim zecile de mii de voturi, ceia obţinut partidul naţional ţărănist, în atâtea judeţe, in care liberalii păr,au inexistenţi?..., v ' Y v v ' ’ c ! • - * S. V. C. Vineri 22 Iulie 1932 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Primeşte direct Administraţia ziarului şi toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul în ţară 6 Lei în străinătate 1 -• ___ __ Triumful lui Hitler ■- ■ a -----Stare de asediu şi comisar al Reichului in Prusia Preşedintele Hindenburg a satisfăcut toate cererile şefului naţional-socialiştilor Lovitura de stat din Germania nu constitue, cu toată importanţa covârşitoare a faptelor ce s’au petrecut ori, o surpriză pentru lumea politică internaţională. De câtăva vreme, era un „secret public” faptul că Hindenburg, inspirat de camarila militară şi reacţionară care încă înainte de demisia guvernului Bruening câştigase o influenţă decisivă asupra actelor bătrânului preşedinte al Reichului, va încerca să taie printr’o lovitură de spadă nodul gordian al complicatei situaţii politice din Germania. Aceste complicaţii au culminat, după cum se ştie în rezultatele ultimelor alegeri din Prusia cari nu au adus o victorie decisivă a naţional-socialiştilor şi au făcut astfel imposibilă constituirea unui nou guvern prusian. Intr’adevăr, guvernul prusian este ales de Landtagul (Dieta) prusian care, în cazul de fată nu a putut alege un nou cabinet, din cauză că diferitele grupări reprezentate nu s’au putut pune de acord asupra compunerii noului guvern. Astfel s’a creiat situaţia bizară că deşi în Landtag partidul cel mai puternic este acel al lui Hitler, guvernul prusian continuă să fie girat de un cabinet de miniştri demisionari, in majoritate social democraţi şi având în fruntea lor pe d. Braun, unul din conducătorii social-democraţiei germane. Situaţia mai era complicată şi de faptul că ministerul de interne şi conducerea poliţiei rămăseseră şi mai departe în mâinile social-democraţilor. Dat fiind că Prusia reprezintă de fapt împreună cu Berlinul inima Reichului, social-democraţii puteau veghia cu ajutorul aparatului poliţienesc care le stătea la dispoziţie asupra tuturor mişcărilor naţionalsocialiştilor. In faţa acestei situaţii şi profitând de prezenţa în guvernul Reichului a elementelor reacţionare cari la rândul lor nu vedeau cu ochi buni perpetuarea existenţei guvernului social-democrat în Prusia, naţional-socialist» au început în vederea alegerilor pentm Reichstag, ce vor avea loc la 31 iulie, o violentă campanie cerând înlăturarea guvernului din Prusia, numirea unui comisar al Reichului pentru conducerea guvernului prusian şi decretarea stării de asediu. Pentru a creia preşedintelui Hindenburg pretextul pentru aceste măsuri, naţional-socialiştii au deslănţuit în ultimele zile o teroare fără precedent la Berlin provocând cunoscutele incidente şi ciocniri sângeroase care au costat viaţa a sute de cetăţeni. Tactica naţional-socialiştilor era următoarea: ei provocau incidentele şi tot ei cereau starea deasediu pentru a se pune capăt vărsărilor de sânge pe care le atribuiau social-democraţilor. Desigur că naţional-socialiştii n’ar fi împins niciodată aşa de departe cutezanţa lor dacă nu ar fi găsit încurajare fie din partea preşedintelui Hindenburg şi a anturajului său, fie din partea guvernului reacţionar al d-lui von Papen. O primă de încurajare pentru hitlerişti Primul act care a constituit o primă de încurajare pentru naţional-socialişti a fost semnarea decretului prin care se îngăduie portul uniformelor şi armelor de către asociaţiile politice. Rezultatul acestei măsuri a fost acela că azi există in Germania nu mai puţin de 5 asociaţii politice organizate după sisteme militare. Iată faptele cari au dus la lovitura de stat de eri asupra căreia telegraful a adus amănunte complecte. Din aceste fapte se pot trage din primul moment următoarele concluzii: Preşedintele Hindenburg nu mai este azi decât o jucărie în mâinile unei camarile politice şi militariste care urmăreşte precipitarea evenimentelor în Germania pentru a ajunge, prin încurajarea agitaţiilor extremiştilor de dreapta la restaurarea monarhiei Hohenzollernilor. In al doilea rând, este evident că elementele militariste trec acum pe primul plan al politicei germane după ce până acum câtăva vreme aceste elemente, se mulţumeau numai cu manevrelepolitice in umbră, conduse cu netăgăduită abilitate de faimosul general Schleicher, fostul şef al hiuroului politic din ministerul Reichswehrului, ajuns ministru al Reichswehrului în actului cabinet von Papen. Faptul că puterea executivă în Prusia a fost trecută de comisarul Reichului asupra generalului von Rundstaedt este deosebit de semnificativă neutru caracterul nouei orientări politice Interne din Germania. Şi... consecinţele Este de prevăzut că măsurile luate ori în Prusia vor avea consecinţe hotărâtoare atât in politica internă a Reichului cât şi în politica externă europeană. Cert e că conflictul care a isbucnit ori între Prusia şi Reich se va generaliza şi asupra celorlalte provincii geloase , de a-şi păstra autonomia lor. Aceasta se poate deduce şi din cele petrecute cu prilejul conflictului ivit în jurul decretului privitor al portului uniformelor de către asociaţiile politice. Pe de altă parte, s’a deschis cu aceste măsuri în mod acut lupta între democraţie Şi reacţiune în Germania, tocmai în preajma alegerilor, dacă aceste alegeri, sorocite, după cum am mai arătat pentru ziua de 31 iulie, vor mai avea loc. Actele dictatoriale ale preşedintelui Hindenburg vor întâmpina nu numai ostilitatea socialdemocraţiei dar şi pe aceia a celorlalte partide democratice inclusiv centrul catolic. Deasemenea este cert că şi comuniştii vor interveni în această luptă pentru a impiedicia isbânda reacţiunii care ar încurca în deosebi socotelile revoluţionarilor bolşevici. In faţa faptelor de eri şi ţinând seama şi de împrejurarea că libertatea întrunirilor şi a presei este suspendată, reacţiunea stângei va lua desigur forma luptelor de stradă care în atmosfera încordată din Germania poate duce cu uşurinţă la un adevărat război civil. Şi acum, câteva cuvinte despre consecinţele de ordin politic extern ale evenimentelor din Germania. Admiţând chiar că evenimentele se vor mărgini la cucerirea unei influenţe hotărâtoare în politica Reichului de către elementele militariste sau de extrema dreaptă şi încă dificultăţile ce se vor creia în raporturile externe ale Germaniei vor deveni imense. ^v Nu este exclus ca înţelegerea franco-britanică realizată după conferinţa de la Lausanne să fie tocmai o consecinţă a veştilor ce au venit în ultima vreme din Germania asupra cursului pe care trebuiau să-l ia evenimentele. Franţa, Anglia şi celelalte state aliate, vecine ale Germaniei nu vor putea primi cu indiferenţă orice provocare din partea Germaniei revenită la concepţiile militariste şi agresive cari aţi provocat războiul mondial. Dacă însă evenimentele din Germania vor duce şi mai departe, adică la o încălcare a angajamentelor luate prin tratatele de pace şi la restaurarea Hohenzollernilor, Europa şi lumea întreagă se vor găsi din nou în preajma unor evenimente care vor îndreptăţi cele mai serioase îngrijorări în rândurile amicilor păcii şi ale apărătorilor ordinei actuale, instituită prin sacrificii grele și încă neuitate. L. ARTEMIE HITLER HINDENBURG Proteste şi felicitări D. Armand Călinescu a primit ori felicitări, pentru modul corect, imparţial şi civilizat, in care s’au desfăşurat alegerile. Ştiţi cine l-a felicitat ? Ţineţi-vă firea. . - D. Goga ! Ei da, d. Goga a felicitat, personal pe d. Călinescu, pentru alegerile libere. Aceasta, in faţa d-lui Călinescu. Când insă şefii opoziţiei, nu sunt faţă cu d. Călinescu, semnează proteste că alegerile ar fi fost trucate, şi calculele falsificate ! - - ,n;v , r'xh’iih'-ß. E ceva caragialesc în această atitudine dublă dar şi ceva de- izolant: aceşti şefi îşi bat joc de cetăţeni ? Pe de o parte,, candidaţii din Opoziţie, telefonau d-lui Armand Călinescu, rugându-l să facă în aşa fel, încât „să mai împingă procentajul în cutare judeţ”, ca să intre şi dumnealor în parlament, iar pe de alta parte, se băteau cu pumnii în piept că se falsifică socoteala voturilor! E dezolantă pentru moravurile noastre politice, atâta duplicitate şi atâta neseriozitate. In faţă, felicitări; între patru ochi, solicitări şi îndemnuri la ■trucaj, iar prin presa opoziţiei* protestele cele mai violente, con. .tra modului cum s’au, făcut alegerile şi calculele rezultatelor,Dumnezeu să-i înţeleagă... . De altfel, e pentru prima oară când, în politica înverşunată de după războiu, un partid de opoziţie a putut bate lista guvernului la Capitală. ■ Aceasta înseamnă începutul unei ere noui în politica ţării, şi ar fi necesar ca şi partidele de opoziţie, să se desbare de meschinăriile luptelor trecute, şi să se ridice la nivelul civilizat, pe care l-a dovedit guver- nul de alegeri al d-lui Vaida. . ■ Ab. w