Lupta, iulie 1932 (Anul 11, nr. 3196-3222)

1932-07-22 / nr. 3214

ANUL XI No. 3214 CONST. MILLE Fost director politic Decembrie 1921 - Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni 800 Pa 6 „ 400 Pe 3 „ . ........................ 200 IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţia Bucureşti Str. Const. Mille. 12 (Sărindar) învăţătură, după alegeri Alegerile pentru Parlament s’au terminat. Eri s’au prezentat la urne a­­legătorii mai maturi, cei cu jude­cata politică mai cumpănită, cei pe cari experienţa vieţii i-a în­văţat să dea prin sită făina ce li se prezintă, gospodarii cari ştiu că nu tot ce zboară se mănâncă In afară de foarte puţine ju­deţe,­ alegătorii de Senat şi-au dat votul lor partidului naţional­­ţărănesc, pe care l-au judecat după trecutul lui, după înfăptui­rile lui in vremuri cumplite ca cele pe cari le răzbatem de câţi­va ani, după programul lui pen­tru viitori In făta alegătorilor de Senat­­nu s’au mai prezentat atâtea par­tide, grupuri şi grupuleţe, nu s’a mai putut face demagogia deşăn­ţată şi iresponsabilă, care a tur­burat atmosfera şi a pus în im­pas pe unii din alegătorii de Ca­meră. Voturile s’au îndreptat numai spre organismele politice seri­oase şi dintre acestea, partidul naţional-ţărănesc distanţează e­­norm pe celelalte. ,/■ r­ * ■■ Şi acum că alegerile s’au ter­minat — colegiile profesionale şi universitare nu mai pot modifica în nici un chip rezultatul — se pot trage anumite încheieri şi învăţăminte. In primul rând, aspectul lupte­lor electorale la noi s’a schimbat. Nu mai sânt două sau trei par­tide în luptă ca odinioară, ci 12—15 grupări, iar terenul pe care­ se dă lupta, nu mai e poli­tic și social, ci aproape exclusiv economic. Or, realizări fericite în dome­niul economic — azi — sânt mult mai grele, decât în cel poli­tic. Şi partidul care a putut face ceva pentru a alina nevoile ţării, care i-a putut întări puterea de rezistenţă, care a reţinut-o dela o prăbuşire totală, acela merită mult mai mult sprijinul şi stima populaţiunii, decât gălăgioşii cari n’au fost încă puşi la treabă, sau cei a căror capacitate n’a fost încă verificată în zile ca cele de azi, reputaţia lor trăind din a­­mintirea unor vremuri când to­tul era normal, iar guvernarea era uşoară şi plăcută, decurgând aproape în mod automat. ★ O altă constatare care trebue făcută e că cu diversitatea de cu­rente şi de interese de azi, pen­tru un partid mare care are o ideologie de apărat şi o onoare de păstrat, problema alegerilor parlamentare se pune astfel: ori alegeri libere, dar fără majorită­ţile „zdrobitoare” de altă dată, ori alegeri violente şi falsificate şi majorităţi grozave — cât de mari vreţi! Intre aceste două alternative, partidul naţional-ţărănesc — spre cinstea lui — a ales pe cea din­tâiu şi foarte bine a făcut. Dacă în locul unui guvern Vaida, am fi avut un guvern Duca, ţara ar fi cunoscut tradiţionalele alegeri de odinioară. Marii electori li­berali, cari au somat atâta vre­me, şi-ar fi arătat arta care i-a făcut celebri. Am fi avut încă una din acele alegeri după tipic, aşa cum ştiu liberalii să le facă şi voinţa ţării ar fi fost iarăşi batjocorită şi îngenunchiată. Cu siguranţă că liberalii ar fi scos legendarele lor „majorităţi”, dar era nouă întronată de naţional ţărănişti în toamna anului 1928, ar fi fost înmormântată, ne-am fi întors iarăşi la trecut, la acel trecut odios de care nu-ţi poţi aminti decât cu dezgust şi re­voltă. 4 Cu parlamentul ales în con­diţii ideal de libere, viitorul Cabi­net va putea guverna cu toată autoritatea morală izvorâtă din­­tr-o luptă electorală reală şi cin­stită. Am fi înfierat partidul naţio­nal-ţărănesc dacă pentru 10—12 mandate în plus, ar fi renunţat la tot ceea ce face puterea şi mândria lui. Pentru întronarea unei vieţi politice constituţionale şi civili­zate, partidul naţional-ţărănesc a ştiut ce datorează ţării şi n’a călcat în gura lăcomiei. E ceea ce trebuie să i-o recu­noască orice spirit obiectiv. G. M. Granate Reporterul Iorga De obicei, oamenii noştri politici sunt foarte discreţi asupra raportu­rilor lor cu Coroana. Ei nu poves­tesc nimic despre audienţe, despre evenimente importante, despre im­presiile sau destăinuirile Ce le-ar face, la un moment dat, Suveranul. Numai d. Iorga, spre marea noa­stră plăcere, e o excepţie de la a­­ceastă regulă rigidă. D-sa, înainte de a fi om politic şi ex-şef de guvern, se simte ziarist, ba, mai mult, se simte reporter! !Un reporter minu­nat, de rasă, care ştie că tot ce află, trebue să dea la gazetă şi asta repede de tot, la ediţie, înainte de a-i lua al­tul înainte! D. lorga s’a apucat să scrie acum o serie de reportaje, în care e de o sinceritate magnifică! D-sa poves­teşte tot! Ce i-a spus regele, ce a fă­cut regele, ce părere are Suveranul despre d. Argetoianu, cum a venit şi cum a plecat d. lorga dela putere — într’un cuvânt ceea ce de obiceiu se publică sub formă de memorii la câteva decenii după producerea eve­nimentelor — d. lorga le scoate dela cuptor acum, proaspete, calde şi ru­menite, spre marea satisfacţie a a­­matorilor de senzaţional! De mult pusesem ochii pe d. lorga să-l luăm la gazetă la noi! Cine mai scrie articole minunate și lapidare ca d-sa? Dar reportaje ca cel de a­cum: Straşnic ziarist, zău! DEȘCA Uitare? Iertare? Unii români uită lesne şi fac rău că uită. Căci dacă s’ar sili să ţină minte, ar avea, în poli­tică, o atitudine permanent os­tilă partidului liberal. Acest partid e vinovat de toa­te relele de cari suferim azi şi de cari am pătimit ori. El a in­trodus minciuna­ în politica ro­mânească; el a falsificat mani­festările conştiinţei naţionale în alegeri; el a săvârşit, şi la gu­vern şi în opoziţie abuzuri şi vio­lenţe; el a introdus sistemul de spoliare a averei Statului în folo­sul partizanilor. Şi a găsit totdea­una tiradele cele mai patetice cu cari să-şi îmbrobodească sa­mavolniciile enunţând princi­pii frumoase sub cari să-şi as­cundă jefuirea banului public. Dacă ţara noastră suferă mai cumplit ca ori care alta pe urma crizei economice, de vină sunt liberalii cari n’au acordat agri­­culturei încurajarea ce­ i se cu­­vinea, jertfind-o intereselor vi­nei industrii artificiale care nu putea trăi de cât ca parazită a Statului. Dacă viaţa noastră s’a scumpit peste măsură, e fiindcă liberalii au înfeodat totul intere­selor lor bancare, ca să poată percepe dobânzi uzurate. Libe­rii au lipsit ţara de creditul străinătăţei, atunci când acest credit putea veni din belşug. A­­tacurile lor împotriva capitalu­lui străin n’au fost de­cât un mijloc de a-şi asigura o heghe­­monie economică dăunătoare interesului obştesc. Liberalii sunt vinovaţi de scă­derile morale de cari plângem, căci ei au pervertit conştiinţele, prefăcând totul în venalitate. Azi liberalii încearcă să re­­dobândească puterea­ lor de o­­dinioară şi găsesc complici do­cili şi inconştienţi în opinia pu­blică pe care tot timpul au neso­cotit-o. . ■ Mulţi din cetăţenii acestei ţări, pe care necurmat i-au bru­talizat, se arată gata să le ier­te păcatele. , Fiindcă unii români uită les­ne şi nu învaţă nimic. Dar nu trebue să dăm propor­ţii mari revirimentelor ce se ob­servă pe alocuri în favoarea par­tidului liberal. E un reviriment care nu are la bază o conversiune morală, ci e un produs al unor interese coalizate. FIDELIO 4 PAGINI LEI 3 Direcţia 358-75— Secretariat«! 558-74 — Administraţia 258-73 Creionul actualității ! D* DUCA. — Această infamă lege electorală care dă posibilitate... D. C. DIMITRIU. — In fantă- in­fa­mă, dar nu ui­ta, șefule, că noi am fă­cut-o! Alegerile de Senat au fost decisive In aceiaş absolută libertate şi complectă linişte, alegerile de Senat au adus eri rezultatul de­cisiv. Alegătorii de la 40 de ani în sus ai colegiului universal au dat lis­tei naţional-ţărăniste majorităţi cari distanţează cu zeci de mii de voturi lista liberală. E destul să arătăm că din 71 de judeţe, partidul liberal ia un singur loc de senator — la Co­­vurlui — ca să se înţeleagă pri­mirea pe care au făcut-o acestui partid massere cele mai lumina­te şi mai potolite ale naţiunei. De ce acest rezultat decisiv şi fără posibilitate de a fi sofisticat? cat? • Fiindcă s’a putut constata de­săvârşita libertate şi ordine în cari s’au efectuat alegerile pen­tru Cameră, Masseie au început să reacţi­oneze. . Dacă alegerile dela Cameră ar fi fost smulse prin violentă ș fraude, la Senat masseie ar fi re­acţionat contra partidului can le-ar fi făptuit. Alegerile dela Cameră fiind insă efectuate în complectă li­bertate şi rânduială, massere de alegători dela Senat au reacts­tat accentuând şi mai mult a­probarea lor pentru partidul na­­ţional-ţărănesc, care nu s’a lă­­comit de 10-15 locuri în plus o Cameră şi, păstrând o libertate desăvârşită, a determinat prin aceasta însăşi un curent formids­bit pentru lista naţional-ţărănis­­tă la Senat. Caracterul acesta al rezultatu­lui alegerilor de la Senat e de o im­portanţă care nu va scăpa ni­mănui. Nici tatei, nici Coroanei nici străinătăţei. Lt. O spovedanie... sinceră D. prof. N. lorga e in seria spo­vedaniilor. In fiecare zi, o surpriză. Recenta broşură, menită să lămu­rească faimoasa „clipă a tristei sur­prinderi” aduce noui contribuţiuni la cunoaşterea deplină a împreju­rărilor trăite de fostul şef al „rit­mului nou” in preajma fatalei că­deri dela putere. Aşa­dar, d. profesor e hotărât să vorbească. Căci desigur că broşurii amintite mai sus, îi vor urma şi alte opuri: mărturisirile sale se vor complecta unele pe altele, limpe­­zind problemele... sufleteşti ale că­rămizii... Ca de obiceiu, d-sa e sincer. O sinceritate aproape brutală, — o sin­ceritate care-1 însângerează. Puneri la punct, destinate a arunca noui lumini asupra guvernării „tehnicie­nilor”. Dar, mai ales, spovedanii în legătură cu credinţele şi nădejdile nutrite în minunatele vremuri ale guvernării de eri!... Astfel, — citim sub iscălitura d-lui prof. N. Iorga lucruri pe care le ştiam de mult, dar pe care „Nea­mul Românesc” le desminţea: că gospodăria la ministerul de finanţe era sub aşteptări, că bunul său amic d. C. Argetoianu îi „închisese” anu­mite departamente şi instituţii de stat, — şi că d-sa a fost necontenit gata de jertfă, hotărât să mai fe­ricească ţara, guvern­ând-o. Şi, mai citim, — d-sa era decis să se supuie oricăror injoncţiuni numai spre a rămâne prim-ministru. „Mă voi pleca asupra acestei dorinţi ca înaintea multor altora”, afirmă fos­tul şef al „Uniunii Naţionale”, — şi voiu face... Dar ce nu era hotărât să facă d. prof. N. Iorga ca preţ al menţinerii sale la putere? Şi, pe când profesorul îşi lua ini­ma în dinţi, făcându-şi curaj pen­tru a duce la bun sfârşit jertfele ce i se impuneau, — „audienţele şefilor opoziţiei” şi „invitaţiile la dejun” continuau! Continuau cu... înverşu­nare. Căci nimeni nu se gândea să recompenseze „jertfele“ sale cu asi­gurarea unei durabile guvernări!... Spovedania aceasta este caracte­ristică. Ea trădează o mentalitate ciudată, c­um spune: o­ mentalitate ultra-politicianistă. Căci — vai!, — d. prof. N. Iorga era sigur că îşi sacrificase „popularitatea”, — acea popularitate pe care n’a dovedit-o cu nimic, nici chiar cu alegerile pă­tate, de anul trecut. Dacă mărturisirile fostului pre­mier nu au alt merit, — ele au cel puţin calitatea că fixează o menta­litate și slăbesc adevărate rapor­turi dintre foștii colaboratori în guvernul de „tehnicieni”. Așa în­­cât putem spune: tot e bună sin­ceritatea la ceva!.« G. s.: l at is tSuccesul“ liberalilor Toate partidele se laudă cu succesul ce au avut in alegeri. Deci, toate ar trebui să fie mul­ţumite, de modul imparţial, cum s’au făcut alegerile. Mai cu seamă insă liberalii, îşi trâmbiţează „marele“ succes, pe toate tonurile. Dar să analizalmi mai de a­­proape, acest succes. Din cauza unor condiţiuni lo­cale de propagandă, liberalii au luat la Capitală ceva mai multe voturi decât naţionali-ţărăniştii. In restul ţării însă, dacă tota­lizăm, socotind şi Capitala, li­beralii obţin pe ţară, 28 de man­date. Deci, după 4 ani de opoziţie, după a­m lungă refacere a popula­­rităţii, după captarea miilor de numulţumiri de râurea, şi după o violentă propagandă care a mers până­­­la crimă chiar, ca să intimideze pe alegători, liberalii obţin în alegeri ,perfect libere, numai 28­ de, mandate. Imediat însă după guvernarea naţional ţărănistă,­­ fără nici o propagandă, după o uzare­ fătată şi îndelungă, partidul naţional­­ţărănesc a obţinut, în alegerile sălbatec de samavolnice prezida­te de d. Argetoianu, 30 de man­date, deci mai mult decât libera­lii, în condiţiile superfavorabile pentru ei, de acum. Ei bine, 28 de mandate, nu­mai 28, cucerite, acum de libe­rali, acesta nu este câtuşi de pu­ţin un succes.­­ Mărturisim că ne aşteptam, date fiind aceste condiţiuni fa­vorabile, ca liberalii să obţină mai multe mandate. Dar dacă ei vor să vadă, în modul cum s’a­ pronunţat ţara, un succes pentru liberali,. cum să numim zecile de mii de voturi, ceia ob­ţinut partidul naţional ţărănist, în atâtea judeţe, in care liberalii păr­,au inexistenţi?...­, v ' Y v v ' ’ c ! • - * S. V. C. Vineri 22 Iulie 1932 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Primeşte direct Administraţia ziarului şi toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul în ţară 6 Lei în străinătate 1 -• ___ __ Triumful lui Hitler ■- ■ a -----­Stare de asediu şi comisar al Reichului in Prusia Preşedintele Hindenburg a satisfăcut toate cererile şefului naţional-socialiştilor Lovitura de stat din Germania nu constitue, cu toată importanţa covârşitoare a faptelor ce s’au petrecut ori, o surpriză pentru lumea politică internaţională. De câtăva vreme, era un „se­cret public” faptul că Hinden­burg, inspirat de camarila mili­tară şi reacţionară care încă înainte de demisia guvernului Bruening câştigase o influenţă decisivă asupra actelor bătrâ­nului preşedinte al Reichului, va încerca să taie printr’o lovitură de spadă nodul gordian al com­plicatei situaţii politice din Ger­mania. Aceste complicaţii au culmi­nat, după cum se ştie în rezulta­tele ultimelor alegeri din Prusia cari nu au adus o victorie deci­sivă a naţional-socialiştilor şi au făcut astfel imposibilă constitui­rea unui nou guvern prusian. Intr’adevăr, guvernul prusian este ales de Landtagul (Dieta) prusian care, în cazul de fată nu a putut alege un nou cabinet, din cauză că diferitele grupări re­prezentate nu s’au putut pune de acord asupra compunerii noului guvern. Astfel s’a creiat situaţia bizară că deşi în Landtag partidul cel mai puternic este acel al lui Hi­tler, guvernul prusian continuă să fie girat de un cabinet de mi­niştri demisionari, in majoritate social democraţi şi având în fruntea lor pe d. Braun, unul din conducătorii social-democraţiei germane. Situaţia mai era complicată şi de faptul că ministerul de inter­ne şi conducerea poliţiei rămă­seseră şi mai departe în mâinile social-democraţilor. Dat fiind că Prusia reprezintă de fapt împre­ună cu Berlinul inima Reichului, social-democraţii puteau veghia cu ajutorul aparatului poliţienesc care le stătea la dispoziţie asu­pra tuturor mişcărilor naţional­­socialiştilor. In faţa acestei situaţii şi profi­tând de prezenţa în guvernul Reichului a elementelor reacţio­nare cari la rândul lor nu vedeau cu ochi buni perpetuarea exis­tenţei guvernului social-demo­crat în Prusia, naţional-socialist» au început în vederea alegerilor pentm Reichstag, ce vor avea loc la 31 iulie, o violentă campa­nie cerând înlăturarea guvernu­lui din Prusia, numirea unui co­misar al Reichului pentru condu­cerea guvernului prusian şi de­cretarea stării de asediu. Pentru a creia preşedintelui Hindenburg pretextul pentru a­­ceste măsuri, naţional-socialiştii au deslănţuit în ultimele zile o teroare fără precedent la Berlin provocând cunoscutele incidente şi ciocniri sângeroase care au costat viaţa a sute de cetăţeni. Tactica naţional-socialiştilor era următoarea: ei provocau in­cidentele şi tot ei cereau starea de­­asediu pentru a se pune ca­­păt vărsărilor de sânge pe care le atribuiau social-democraţilor. Desigur că naţional-socialiştii n’ar fi împins niciodată aşa de departe cutezanţa lor dacă nu ar fi găsit încurajare fie din partea preşedintelui Hindenburg şi a anturajului său, fie din partea guvernului reacţionar al d-lui von Papen. O primă de încurajare pentru hitlerişti Primul act care a constituit o primă de încurajare pentru na­­ţional-socialişti a fost semnarea decretului prin care se îngăduie portul uniformelor şi armelor de către asociaţiile politice. Rezul­tatul acestei măsuri a fost acela că azi există in Germania nu mai puţin de 5 asociaţii politice or­ganizate după sisteme militare. Iată faptele cari au dus la lo­vitura de stat de eri asupra că­reia telegraful a adus amănunte complecte. Din aceste fapte se pot trage din primul moment următoarele concluzii: Preşedintele Hindenburg nu mai este azi decât o jucărie în mâinile unei camarile politice şi militariste care urmăreşte preci­pitarea evenimentelor în Germa­nia pentru a ajunge, prin încura­jarea agitaţiilor extremiştilor de dreapta la restaurarea monarhiei Hohenzollernilor. In al doilea rând, este evident că elementele militariste trec a­­cum pe primul plan al politicei germane după ce până acum câtăva vreme aceste elemente, se mulţumeau numai cu mane­vrele­­politice in­ umbră, conduse cu netăgăduită abilitate de fai­mosul general Schleicher, fostul şef al hiuroului politic din minis­terul Reichswehrului, ajuns mi­nistru al Reichswehrului în ac­tului cabinet von Papen. Faptul că puterea executivă în Prusia a fost trecută de comisa­rul Reichului asupra generalului von Rundstaedt este­ deosebit de semnificativă neutru caracte­rul nouei orientări politice Inter­ne din Germania. Şi... consecinţele Este de prevăzut că măsurile luate ori în Prusia vor avea con­secinţe hotărâtoare atât in poli­tica internă a Reichului cât şi în politica externă europeană. Cert e că conflictul care a is­­bucnit ori între Prusia şi Reich se va generaliza şi asupra celor­lalte provincii geloase , de a-şi păstra autonomia lor. Aceasta se poate deduce şi din cele petre­cute cu prilejul conflictului ivit în jurul decretului privitor al portului uniformelor de către a­­sociaţiile politice. Pe de altă parte, s’a deschis cu aceste măsuri în mod acut lupta între democraţie Şi reac­­ţiune în Germania, tocmai în preajma alegerilor, dacă aceste alegeri, sorocite, după cum am mai arătat pentru ziua de 31 iu­lie, vor mai avea loc. Actele dictatoriale ale preşe­dintelui Hindenburg vor întâm­pina nu numai ostilitatea social­­democraţiei dar şi pe aceia a ce­lorlalte partide democratice in­clusiv centrul catolic. Deasemenea este cert că şi co­muniştii vor interveni în această luptă pentru a impiedicia isbânda reacţiunii care ar încurca în deo­sebi socotelile revoluţionarilor bolşevici. In faţa faptelor de eri şi ţinând seama şi de împrejurarea că li­bertatea întrunirilor şi a presei este suspendată, reacţiunea stân­gei va lua desigur forma lupte­lor de stradă care în atmosfera încordată din Germania poate duce cu uşurinţă la un adevărat război civil. Şi acum, câteva cuvinte des­pre consecinţele de ordin politic extern ale evenimentelor din Germania. Admiţând chiar că evenimen­tele se vor mărgini la cucerirea unei influenţe hotărâtoare în po­litica Reichului de către ele­mentele militariste sau de extre­ma dreaptă şi încă dificultăţile ce se vor creia în raporturile ex­terne ale Germaniei vor deveni imense. ^­v Nu este exclus ca înţelegerea franco-britanică realizată d­upă conferinţa de la Lausanne să fie tocmai o consecinţă a veştilor ce au venit în ultima vreme din Germania asupra cursului pe care trebuiau să-l ia evenimen­tele. Franţa, Anglia şi celelalte sta­te aliate, vecine ale Germaniei nu vor putea primi cu indiferenţă orice provocare din partea Ger­maniei revenită la concepţiile militariste şi agresive cari aţi provocat războiul mondial. Dacă însă evenimentele din Germania vor duce şi mai de­parte, adică la o încălcare a an­­gajamentelor luate prin tratatele de pace şi la restaurarea Hohen­­zollernilor, Europa şi lumea în­treagă se vor găsi din nou în preajma unor evenimente care vor îndreptăţi cele mai serioase îngrijorări în rândurile amicilor păcii şi ale apărătorilor ordinei actuale, instituită prin sacrificii grele și încă neuitate. L. ARTEMIE HITLER HINDENBURG Proteste şi felicitări D. Armand Călinescu a primit ori felicitări, pentru modul co­rect, imparţial şi civilizat, in care s’au desfăşurat alegerile.­­ Ştiţi cine l-a felicitat ? Ţineţi-vă firea. . -­­ D. Goga ! Ei da, d. Goga a felicitat, per­sonal pe d. Călinescu, pentru alegerile libere. Aceasta, in faţa d-lui Călinescu. Când insă şefii opoziţiei, nu sunt faţă cu d. Călinescu, sem­nează proteste că alegerile ar fi fost trucate, şi calculele falsi­ficate ! - - ,n;v , r'xh’iih'-ß. E ceva caragialesc în această atitudine dublă dar şi ceva de- i­zolant: aceşti şefi îşi bat joc de cetăţeni ? Pe de o parte,, candidaţii din Opoziţie, telefonau d-lui Ar­man­d Călinescu, rugându-l să facă în aşa fel, încât „să mai împingă procentajul în cutare judeţ”, ca să intre şi dumnealor în parlament,­­ iar pe de alta parte, se băteau cu pumnii în piept că se falsifică socoteala voturilor! E dezolantă pentru moravu­rile noastre politice, atâta dupli­citate şi atâta neseriozitate. In faţă, felicitări; între­ patru ochi, solicitări şi îndemnuri la ■trucaj, iar prin presa opoziţiei* protestele cele mai violente, con. .tra modului cum s’au, făcut ale­gerile­ şi calculele rezultatelor,­­Dumnezeu­ să-i­ înţeleagă... . De altfel, e pentru prima oa­ră când, în politica înverşuna­tă de după războiu, un partid de opoziţie a putut bate lista gu­vernului la Capitală. ■ Aceasta înseamnă începutul unei ere noui în politica ţării, şi ar fi necesar ca şi partidele de opoziţie, să se desbare de meschinăriile luptelor trecute, şi să se ridice la nivelul civi­lizat, pe care l-a dovedit guver-­ nul de alegeri al d-lui Vaida. .­­ ■ Ab. w

Next