Lupta, septembrie 1932 (Anul 11, nr. 3249-3274)
1932-09-01 / nr. 3249
ANUL XI No. 3249 CONST. MILLE Fost director politic Decembrie 1921 — Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni ...... . . .................800 Pe 6 . .............. 400 Pe 3 .. ..................... 200 IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţia Bucureşti Str. Const. Miile. 12 (Sărindar) Colaborarea cu experţii străini In jurul noului raport Rist In timp ce partidul liberal pe de-o parte îşi amendează atitudinea faţă de Suveran, trecând de la abţinerea demonstrativă cu prilejul citirei Mesajului la participarea în comisia de răspuns la Mesaj, iar pe de altă parte, în loc de a răspunde la reînoitul apel al Suveranului pentru colaborarea tuturor forţelor politice, se dedă la cea mai deşănţată demagogie exploatând „marşul asupra Bucureştilor” al pensionarilor militari, organizat, se vede, sub auspiciile cluburilor liberale, guvernul păşeşte la realizarea declaraţiei ministeriale. Cea mai urgentă necesitatefiind asanarea budgetului, odată cu modificarea conversiunei şi a scăderei unora din impozite, este de semnalat noul raport list, care denotă acţiunea paralelă a guvernului cu lucrările colaboratorilor din afară. Şi aici e de relevat atitudinea demagogică a fostului preşedinte al cabinetului concediat, care speră să găsească la toamnă mâna întinsă a partidului liberal spre a ataca la unison cântecul „vasalităţei”, al „suveranităţei naţionale sugrumate” şi al „lichidărei bunurilor statului”. . Este adevărat că noul raport Rist cam îngreuiază acest program. Căci nu numai că recomandă economii la ministere, adică ceea cepreconizează toate partidele, dar „primul lucru ce se impune, este, după d. Rist, adaptarea totalităţii cheltueiilor la capacitatea de plată actualmente'" "redusă a contribuabililor , adică budgetul sărăciei de azi. Și, natural, capacitatea de plată fiind redusă, nu poate fi vorba de o înăsprire a fiscalităței, ci, pe cât posibil, o reducere a dărilor. In schimb însă o reorganizare radicală a întregului aparat de percepere, control şi inspecţiune a impozitelor şitaxelor, începând cu vămile, unde racila e mai profundă ca oriunde. Contestă adversarii politici ai guvernului aceste adevăruri? Atunci au datoria să-şi documenteze contestaţiunile. Este vorba, de pildă, de moderarea impozitului global pe venit, pe care d. Rist o crede posibilă” mai ales pentru veniturile mijlocii, cari sânt relativ ridicate și pot fi fără îndoială moderate, îndată ce o percepere efectivă va fi fost asigurată”. Expertul francez rămâne, cum se vede, la punctul său de vedere anterior că „singura introducere a unui control administrativ mai întins şi mai sever, trebue într’un timp foarte scurt să îmbunătăţească încasările Tezaurului. Cât priveşte încasările statului dela spirt, d. Rist e de părerea acelora cari şi la noi cereau de mult întoarcerea la regimul taxelor asupra alcoolului dinainte de 1927 şi care asigura tezaurului un venit de trei ori mai mare ca cel de azi, deşi consumul nu a scăzut. Cum se vede, nu e vorba de nici un fel de „control străin” şi de nici un fel de „lichidare a bunurilor statului”, ci de un întreg sistem de gospodărie strânsă, conformă perioadei grele ce străbatem. Constatăm că, departe de a se despărţi, constatările şi propunerile expertului francez, menite a sluji de bază, cercetărilor experţilor Cinei Naţiunilor, se acordă cu declaraţiunea ministerială a cabinetului și înlesnesc o colaborare strânsă și fecundă. T alia: Pentru a câta oară... Intr'o indiferenţă aproape generală, presărată din când în când cu entuziasmul obligatoriu al propriilor săi partizani, a vorbit eri la Mesaj, d. A. C. Cuza. Nu mai ţinem minte nici noi, şi desigur nu mai ţin minte nici domnii deputaţi, pentru a câtea oară se desfăşoară dela tribună acelaş, totdeauna acelaş discurs. Fiindcă vedeţi, d. Cuza vorbeşte la fiecare Mesaj. Şi cum în ultima vreme, sesiunile extraordinare şi ordinare s'au terminat la foarte scurte intervale, e foarte natural să se fi întâmplat acelaş lucru şi cu discursul d-lui Cuza. Câte nu s'au schimbat de câţiva ani încoace! Câte n au dispărut şi câte nu sau transformat! Singură cuvântarea la Mesaj a şefului legii apărării se repetă, fidel, cu îndărătnicia unei tradiţii. Ce-a spus eri d. Cuza, o ştim desigur toţi cititorii, înainte chiar de a citi desbaterile parlamentare. Putea oare să lipsească, din discursul d-lui Cuza „chestia dzidănească?” Evident că nu. Şi ne-am trezit astfel, din nou, cu citaţii din vechiul testament — şi cu teorii asupra legământului dintre ...Abraham şi Dumnezeu. Ne mărginim să constatăm numai, asupra acestei laturi a discursului că d. Cuza face progrese remarcabile în studiul talmudului... ! Dar după ce a cerut suspendarea plăţii cuponului, oprirea importului de rouge de buze, încetarea oricăror relaţii cu Liga Naţiunilor şi după ce a repetat încă odată că Lloyd George, Clemenceau şi Wilson, la pacea de la Versailles, au fost fiecare conduşi de câte un dzian, — şeful antisemiţilor s'a ocupat puţin şi de politica externă. Aducând prinosul său de admiraţie pentru Hitler, cel cu revizuirea tratatelor, d. Cuza s-a întrebat dacă mai suntem aliaţi cu Franţa, conchizând că „sistemul nostru de alianţe trebue schimbat", înţelegeţi cam ce-ar vrea d. Cuza. Ultranaţionalistul de la Iaşi se împotriveşte instinctului şi sentimentului nostru naţional, spre a fi pe placul celor cari vor revizuirea graniţelor noastre. De altfel d-sa e şi logic, şi cu Hitler şi cu Franţa, nu se poate. După cum spuneam şi la începutul acestor rânduri, Camera a fost indiferentă la toată expunerea „problemelor" d-lui A .C. Cuza. S’ar putea întâmpla ca aceasta indiferentă să-l determine pe d. Cuza să ne prepare — măcar acum, după atâția ani, — ceva nou pentru discuția mesajului din toamna ce vine. Așteptăm. JJ. Să fugim de politică Gheorghe Cucu După Kiriac, muzica noastră liturgică pierde pe cel mai preţios slujitor şi cunoscător al ei, pe Gheorghe Cucu. Vestea morţii sale prematura® a ajuns celor cari l-au cunoscut şi apreciat tot atât de discretă, cum modesta şi sfioasă i-a fost trecerea prin viaţa. Elev fanatic al lui Kiriac, Gh. Cucu a avut dovada deplinei încrederi a maestrului său, când acesta i-a predat conducerea corului Capelei române de la Acolo, intre datoriile de maestru in rue Jean de Beauvais şi atracţiunea metropolei, el a urmat cursurile Scholei Cantorum, severa, dar magistrala citadelă a lui Vincent d’Indy. Cine părăseşte un astfel de aşezământ de cultură, întâmpină, viaţa. Întărit atât in ce priveşte mintea, cât Şi sufletul, echilibrul moral. Gheorghe Cucu a fost o frumoasă pildă de om onest, chibzuit, binevoitor, harnic şi modest. Cursurile sale de teorie şi solfegii de la Conservator erau o mărturie perfectă a acestei sobrietăţi şi cinstite pregătiri, de la cari elevii trăgeau trainice foloase. Cucu a fost un admirabil cunoscător al muzicii bisericeşti, ale cărei taine le iscodise încă alături de ilustrul său înaintaş, Kiriac. Conştient de marile posibilităţi de expresivitate ale moştenirii bizantine şi pătruns de mijloacele de redare ale acestui melos în cadrele muzicii populare, Cucu a Îmbogăţit repertoriul genului cu compoziţii de o reală originalitate, desăvârşite ca factură nespus de emotive prin pasiunea ce se degaja din armonii. Tovarăş de studii cu Dimitrie Cuclin, la Paris, Cucu a venit in ţară cu o frumoasă cultură artistică. Zestrea aceasta, agonisită cu dragoste şi cu sinceritate el a pus-o mai ales în slujba muzicii bisericeşti, pe care a slujit-o ca nimeni altul, şi în activitatea lui de profesor la Academia de muzică bisericească, Conservator, şi in postul neîntrerupt de dirijor al corului Patriarhiei. Nimic nu trăda, în prezenţa lui corectă şi sârguincioasă microbul boalei care i-a măcinat viscerele. Abia acum îşi vor da, poate, seama cei cari l-au apropiat, dece crisparea feţei sale palide, era un suprem efort de a învinge suferinţa şi dece omul acesta nu părăsea munca desperată de teama de a nu fi iarăşi robit de durere. ALOB. 4 PAGINI LEI 3 Direcţia 358-75 — Secretariatul 358-74 — Administraţia 358-73 Reforma administrativă la Senat Guvernul menţine principiul descentralizării Consultarea populaţiei la noua împărţire a comunelor fotografiile carnetelor de identitate Eri după amiază s-a început la Senat, discuţia proectului de lege, pentru modificarea reformei administrative. Raportor este d. senator Petre Petrescu. La discuţia generală au vorbit d-nii N. Săveanu şi Elemer Ghiarras. INSTABILITATEA ADMINISTRAŢIEI LOCALE D. Săveanu a făcut o interesantă paralelă: raritatea proectelor de legi administrative înainte de războiu, numărul lor prea mare după. In timp de 60 de ani nu au fost decât 5 proecte administrative. Aceste proecte tindeau la realizarea principiului constituţional al descentralizării. Mult timp nu s’a putut închega nimic, din cauza instabilităţii administraţiei locale, care se schimba după toate capriciile politicei. Totuşi, administraţia s’a îmbunătăţit din ce în ce până la războiu. După războiu, a survenit dificultatea deos-Mriţuri, după provincii. La 1925 s’a făcut unificarea administrativă. Noui legi stabiliră alte baze de organizare,, făcrtndu-se noui împărţiri ale comunelor. Timp de 6 ani, am avut împărţiri diferite, între cari şi noua împărţire prevăzută de actualul proect, împărţire ce se lasă în grija prefectului, persoană politică. 1 D. Ghiarlas a subliniat şi d-sa necesitatea continuităţii în administraţia locală. In Ardeal, popularitatea partidului naţional-ţărănesc se datorează în mare parte faptului că acest partid a adoptat principiul unei administraţii autonome şi descentralizate. Guvernul tehnicianilor, a suprimat, printr-o nouă lege, descentralizarea acordată de guvernul naţional-ţărănesc trecut, numind comisiuni interimare. Noul guvern naţional ţărănesc vine cu acest proect, care însă sancţionează modificările introduse de fostul guvern de technicieni. Trebuia să se facă îndată noui alegeri comunale fără să se numească noui comisii interimare, cea ce consfinţeşte sistemul fostului guvern de technicieni. Guvernul de tehnicieni a făgăduit alegeri comunale dar nu le-a făcut. Termenul prevăzut în lege, a fost amânat printr-un jurnal al Consiliului de miniştri, jurnal nevalabil, căci o lege poate fi modificată numai printr’o lege nouă. S’a spus că nu se asigură descentralizarea, prin faptul că instituim din nou comisii interimare. Era fatal să începem cu un act de autoritate, să instituim un organ provizoriu până la alegeri, dat fiind că administraţia e azi afară din lege, şi că aceasta e o stare de fapt de la care trebue să plecăm. Guvernul — a declarat d. Călinescu — este cu hotărâre dornic de a realiza principiul descentralizării. Noi am limitat dreptul de dizolvare, ceea ce era o garanţie de descentralizare. Legea de anul trecut lărgind cazurile de dizolvare, a desființat de fapt descentralizarea. Guvernul actual e pe linia pe care a mers până acum. UN INTRESANT AMENDAMENT ,.S-a admis, la votarea pe articole a proectului, propunerea ca locuitorii să fie consultaţi, la, noua, împărţire a comunelor. Textul nou este acesta. La art. 1 se va adăuga dup, al. 2, următoarele: „Deciziunea prefectului se va afişa în fiecare sat din judeţ, timp de zece zile, cu drept de contestaţie în acest interval de timp, la ministerul de interne, din partea majorităţii locuitorilor”. O PROPUNERE A D-LUI R. GEOROGEANU D. vicepreşedinte Romulus Georoceanu, a făcut observaţiunea că amendamentul respectiv, prevede fotografii „în mod facultativ”, la carnetele de identitate, pe baza cărora locuitorii vor vota. D-sa a cerut suprimarea termenului facultativ. Cum însă timpul nu permite ca să se ceară fotografii, pentru apropiatele degeri, s’a admis să se suprime termenul facultativ, pentru viitoarele alegeri. Se pune chestiunea, dacă obligativitatea fotografiilor, nu va fi o sarcină în plus pentru săteni. La orașe, ace*'-'“ obligativitate va exista în orice caz. D. Armand Călinescu şi-a exprimat dorinţa de a se generaliza şi la sate, măsura carnetelor de identitate. Dacă această generalitate ar fi existat, s’ar fi putut economisi o sumă destul de mare, cu formalităţile privitoare la alegători.te... * R Azi se procedează la votarea în total cu bile a proectului. Al. Bd. - ■ ■ •*.■'■ -nBr m —qp—— DECLARAŢIILE D-LUI SUBSECRETAR DE STAT ARMAND CALINESCU D. subsecretar de stat Armand Călinescu, a ţinut să spulbere presupunerea că guvernul ar fi părăsit principiul descentralizării. D-sa a arătat că utilitatea legei constă în faptul că administraţia locală se găseşte azi în afară de lege. Numeroase comune sunt administrate de comisii interimare; sunt necesare noui alegeri. Activitatea liberalilor in Parlament Dat fiind că pentru a scurta Sesiunea extraordinară a Parlamentului, Camera a decis să ţină câte două şedinţe pe zi, oficiosul partidului liberal vesteşte că minoritatea sa din Cameră ar fi decisă să lungească discuţia. Dacă ar fi o discuţie obiectivă In vederea cercetărei serioase şi eventual a îmbunătăţirei proectelor prezentate, nimeni n’ar avea nimic de obiectat. Dar fără a cunoaşte redactarea definitivă a acestor proecte, oficiosul liberal fixează de pe acum combaterea lor de către reprezentanţa partidului liberal în Parlament — ceea ce fixează şi caracterul de sabotaj al acţiunei. Acuzaţia că intr’o lună de zile parlamentul n’a lucrat nimic nu stă în picioare. A ţinut şedinţele regulat. La validarea titlurilor nu majoritatea a abuzat de cuvânt şi de lipsă de seriozitate şi documentare. La discuţia răspunsului la Mesaj deasemenea. Acum se plânge oficiosul liberal că se vor ţine două şedinţe pe zi. Dacă s’ar fi ţinut din capul locului, câte două, s’ar fi plâns de acum o lună. E deci, greu de pus stavilă vorbăriei profesionale a politicianismului. Subliniem însă încă odată că aceste critici după manualul opozantului de profesiune nu slujesc decât celelalte critici ale „antiparlamentarilor”... ca diurne parlamentare. Ar fi timpul ca şi în Parlament şi despre Parlament să se vorbească cu respectul datorit convingerilor asupra înnaltei necesităţi politice şi sociale a regimului parlamentar. S. U. R. Viaţa laborioasă şi surâzătoare a primului-ministru Edouard Herriot Un redactor al lui „Le Journal” a surprins în aceste instantanee pline de sevă şi curiozitate, viaţa uneia din cele mai active forţe politice ale Franţei actuale: viaţa lui Edouard Herriot, sexagenar verde, bonom, fanatic beethovenian, care îşi petrece existenţa numai în trende 30 de ani, e primar al oraşului Lyon şi... pe deasupra, conduce şi destinele Franţei întregi. Dar să intrăm în intimitatea premierului: „Când am pătruns, Marţea trecută, povesteşte redactorul Parisian, în biuroul d-lui Edouard Herriot, la ministerul Afacerilor străine, şeful guvernului nu ţinea in gură pipa lui legendară. Ea nu se afla nici măcar pe biurou. Dimpotrivă, înaintea preşedintelui de consiliu se aflau dosare voluminoase, pe cari le adnota cu un creion hotărît şi... chimic. Severitatea cadrului, graţia grădinei înflorite, care părea să intre prin ferestre şi surâsul preşedintelui mă îndemnară să-i expun, net, scopul vizitei mele. — Am venit să vă întreb cum faceţi să îndepliniţi, în 24 de ore, ceea ce, în mod normal, ar necesita trei zile, unui om bine organizat şi echilibrat. D. Herriot surâde şi îmi spune: — Luaţi loc, vă rog. — Aţi luat conducerea cabinetului în primele zile ale lui Iunie. Câţi kilometri aţi devorat de atunci şi până acum? — Doamne, nici eu nu ştiu! — Ii amintesc d-lui Herriot, că, la 12 iunie, era la Geneva, la 15 la Lausanne, că, în ultima săptămână a tratativelor britanice, americane, germane, italiene, a dinat şi dejunat, fără contenire. C. Joi 1 Septembrie 1932 EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Primeşte direct Administraţia ziarului şi toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul in tară 6 Lei In străinătate Director Creionul actualităţii Declinare de ofertă IORGA: Propun pentru la toamnă o coaliţie contra lui Maniu , DUCA . Prefer s’o faci cu Argetoianu! începutul unei ere nou. Rostul şi importanţa Conferinţei economice mondiale Neue Freie Pressé, publică un interview acordat corespondentului său la Paris, de către d. Raymond Patenere, ministru francez al economiei naţionale, cu privire la pregătirea conferinţei economice mondiale. Publicăm mai jos declaraţiunile mai importante ale ministrului francez: „Datorăm lui Herriot faptul că se va întruni conferinţa mondială economică, despre care se poate spune că fără ea criza nu ar lua niciodată sfârşit. Primul ministru francez a creat deocamdată o nouă atmosferă şi a pregătit terenul, punând un sfârşit neîncrederii dintre popoare, deşi despre o reînviere a încrederii nu poate fi încă vorba. Conferinţa mondială economică trebuie să fie începutul unei ere nouă. Psihologiceşte sunt deja regulate multe probleme, şi însărcinarea conferinţă va fi să le soluţioneze în mod practic. Ca să ajungă la un rezultat trebue să fie de scurtă durată două până la trei luni cel mult. Dacă pregătirea e bună, atunci aceasta e cu putinţă. PROBLEMA VALUTARA exemplu prefacerea creditelor cu termen scurt în altele cu termen lung, îmbunătăţită circulaţiunii aurului, emiterea unui mare împrumut internaţional pentru finanţarea lucrărilor de investiţiune şi pentru consolidarea creditelor cu termen scurt, în sfârşit pentru fundarea unei bănci europene sau cel puţin o considerabilă desvoltare a băncii plăţilor internaţionale de la Bâle. Căci este de neapărată nevoie să avem la dispoziţie un organism pentru toate operaţiunile tehnice bancare, căci altfel micile state cu greu vor putea obţine, ca şi până acum, împrumuturi fără ca să plătească dobânzi mari. REAUA CIRCULAŢIE A BANULUI cu toţi diplomaţii pământului, că a petrecut cinci nopţi, una după alta în tren, că a lucrat în vagon cu experţii, că s’a reîntors la Geneva în cinci rânduri, şi a revenit, tot de atâtea ori, pe ţărmurile Lemanului. Ii amintesc că, colaboratorul său, d-l Palmade a numit, săptămâna aceea, „Săptămâna infernală“ şi multe alte mărturii uluitoare. La evocarea celor două foruri internaţionale, preşedintele nu mai surâde, îmi spune grav: Geneva şi Lausanne! Iată cele mai grele experienţe ale vieţii mele. Mi-aduc minte că în drumul de la Lausanne la Cocherel, am ţinut un consiliu de miniştri în tren, discutând toate proectele financiare. Insă, uit întotdeauna faptele petrecute. Mă gândesc, întotdeauna la ce voiu face şi nu la ceea ce s’a făcut. — In orice caz, nu sunteţi plic„Delegaţii vor avea să se ocupe de trei mari chestiuni. In întâiul rând cu egalarea tarifelor vamale, apoi cu examinarea marilor lucrări publice, ce trebuesc întreprinse în Europa şi în colonii, în sfârşit cu chestiunea cea mai importantă, cu problema valutară. „Problema valutară cuprinde un şir întreg de chestiuni, de tişit de viaţa asta agitată, învârtejită? — Dimpotrivă, sunt foarte mulţumit. Nu am de ce mă plânge... Munca e pentru mine o plăcere. Priveşte dosarele acestea le citesc pe toate, le adnotez şi le rezum pe toate. Nu sunt niciodată ostenit... Şi chiar atunci când, din întâmplare simt că mă va cuprinde oboseala, dobândesc forţe noui gândindumă că lucrez, cum pot mai bine, pentru compatrioţii mei, pentru ţara mea. Dar literatura?—domnule prim ministru. Publicul aşteaptă o nouă carte a dv... D-l Herriot schiţează un gest vag, îndepărtat, spunând: — Iată cartea la care lucrez în acest moment”. Şi îmi arată muntele de dosare care îl înconjoară, îl năpădeşte îl îneacă. — Da. Cartea mea nouă este munca mea de toate zilele. Capitolele ei sunt multiple. Mă silesc să o perfecţionez, în timpul nopţii, când sunt liniştit... Mi se întâmplă şi asta... Şi apoi, în timp Adevăratul scop al conferinţei, mondiale economice este înainte de toate de natură tehnică valutară,căci reaua circulaţie a banului este principala cauză a crizei actuale. „Probleme speciale nu prea va aborda conferinţa. Cu toate acestea îmi pot închipui foarte bine, de pildă, soluţionarea chestiunii grânelor: America spre a-şi putea desface stocurile sale, să facă popoarelor Asiei un dar, să dea dovadă de un mare gest uman de ajutoare. Eu nu mă îndoesc că America ar deprinde cu încetul Asia să întrebuinţeze grâne şi în câţiva ani lumea nouă ar putea avea în Asia unteritoriu de desfacere pentru produsele ei agricole, pe când Europa îşi va. (Continuarea în pagina II-a) pul vacanţelor... Vacanţele! Atunci e momentul când se lucrează lael mai bine. E singura perioadă când poţi face ceea ce voi numi: inventarul. Sunteţi un muncitor neobobosit. Asta îmi aminteşte vorba unei rude a mea la care ţin mult şi care obişnuia să-mi spună, mai de mult: „Edouard, tu eşti mai mult muncitor decât, inteligent!” Da, munca îmi este scumpă. Ea mă împrospătează, când alţii simt nevoia să se recreteze, sau să ia răcoritoare. Tocmai atunci reuşesc să fac o treabă utilă. Intre şedinţele parlamentare, am abia vremea să rezolv chestiunile urgente. Atunci, scumpe d-le preşedinte nu pot anunţa o nouă lucrare a dv. — Nu... mai târziu... Când va surveni căderea cabinetului meu... Cum protestez, d-1 Edouard Herriot pune degetul pe buze.. Sst. . Și, blajin adaogă:1 — Moartea nu surprinde pe înțelept* 1 "........... "• D. EDOUARD HERRIOT