Lupta, septembrie 1932 (Anul 11, nr. 3249-3274)
1932-09-15 / nr. 3261
ANUL XI No. 326T CONST. MILLE Fost director politic Decembrie 1921 — Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni............................................... 800 Pt 6 „ » 400 Pe 3 .......................................................200 IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţia Bucureşti Str. Const. Mille. 12 (Sărindar) 4 PAGINIILE» 3 Direcţia 358-75 — Secretariatul 358-74 — Administraţia 358-73 Reînvierea militarizmului german ■ MSe»u» ■ 1 ■■ 0 Românie întregită, tare inlăuntru şi în afară Acţiunea internă şi externă aGermaniei trebue să ţie trează atenţia tuturor statelor interesate la noua aşezare a Europei. .Felul cum preşedintele Reich-ului a uzat de dreptul de dizolvare a Reichstagului dovedeşte că Constituţia de la Weimar a încetat de a fi o piedică în calea restaurărei militarizmului german. Dacă de la această restaurare la aceea a Hohenzollernilor pe tronul Germaniei distanţa va fi mai lungă sau mai scurtă — lucrul nu are prea multă importanţă. Esenţial rămâne că forţele vechiului militarizm german s’au reînchiegat şi că guvernul von Pappen, menţinut cu orice preţ de preşedintele von Hindenburg, şi-a preparat situaţiunea internă prin nota adresată Franţei spre a reclama sporirea armamentelor — ceea ce înseamnă intenţia de a înlătura stipulaţiunile tratatului deVersailles. De fapt ne aflăm în faţa unei reacţiuni a forţelor militariste susţinute de marea industrie germană, de organizaţia „Căştilor de oţel” şi de naţionalismul prusac al lui von Hilgenberg pentru a opri, în momentul lui culminant, asaltul hitlerismului pentru a pune mâna pe putere. Valul hitlerist apropiindu-se de conducerea Reichului, marea industrie şi militarizmul oficial, şi-au dat mâna spre a face dig împotriva lui. Hitlerismul a fost bun ca instrument împotriva social-democraţiei şi a comunismului. Când a fost *-~ă, vorba să ajungă cârma statului în mâna naţional-socialismului, marea burghezie şi militarizmul s’au regăsit spre a bara drumul şi a-şi instala la putere echipa von Pappen. Hotărârea cu care preşedintele Hindenburg a uzat de dizolvarea Reichstagului abea ales, arată iluziile cu care trăia hitlerismul. Nu numai că guvernul von Pappen nu s’a gândit o clipă a trece conducerea în mâinile lui Hitler, dar tinde la o schimbare a legei electorale în sensul de a scoate din joc clientela electorală hitleristă a tinerilor între 20 şi 24 de ani, fixând această din urmă vârstă ca minimum pentru exercitarea dreptului de vot. Iar pentru a întenşi trecerea în massă a hitlerismului flotant la naţionalismul militarist al „Căscilor de Oţel’ guvernul Papţen a făcut odată cu lovitura dizolvărei Reichstagului lovitura reclamării dreptului ca Germania să-şi sporească înarmările. ’ Răspunsul Franţei că o asemenea pretenţiune ar însemna a transforma conferinţa internaţională a dezarmărei în una de înarmare, a avut de consecinţă, că deocamdată guvernul von Papen, care-şi rezervă studierea amănunţită a răspunsului francez, să suspende participarea sa la conferinţa de dezarmare, cu adausul totuşi că nu se va desinteresa nici decum de lucrările conferinţei. E posibil ca momentan demersul german pentru înarmare să aibă mai mult un caracter politic intern, în vederea colectărei de voturi naţionaliste în viitoarele alegeri pentru Reichstag. Dar e neîndoios că o victorie electorală pe această temă ar fi o etapă decisivă pentru reîntronarea militarizmului în politica Reich-ului şi un avertisment oficial la ce se poate aştepta din partea Germaniei aşezarea actuală a Europei. Când luăm act de toate aceste evenimente, ne dăm şi mai bine seama de nebunia ce ar însemna o închidere a României întregite înlăuntrul hotarelor ei pentru o politică de izolare şi de refacere fără colaborarea internaţională. Răspunsul Franţei, care rămâne fidelă sforţărilor internaţionale de pace sintetizate în Liga Naţiunilor şi conferinţa de dezarmare, denotă cât de înţeleaptă a fost calea adoptată de actualul guvern ca România nu numai să nu se despartă în aceste momente de colaborarea internaţională pentru refacerea ei financiară ei s’o strângă şi mai mult, iar în ce priveşte acţiunea externă, statele cele mai interesate la menţinerea şi consolidarea noului aşezământ european s’o facă mai unitară ca oricând. EMIL D. FAGURE Sa fugim de politica Mizil Oraşele au soarta şi renumele asemănătoare oamenilor. Oricât te-ai strădui, oricât te-ar revolta, oricât te-ar dispera, la un moment dat porţi o poreclă ca o etichetă. Cineva te-a văzut Intr un anume fel şi fără să Ştii, în clipa aceia ţi s‘a pecetluit soarta. Eşi din anonimatul celor mulţi, dar eşi schilod. De Mizil s‘a râs totdeauna. In primul rând şi-a bătut joc de el răposatul Ranetti. Toate ironiile lui au prins şi s'au Împrăştiat somptuos, graţie „Fur’nicel“. Nimeni n’a mai luat în serios de atunci bietul orăşel. Nici măcar cei ce au fost chemaţi şi plătiţi de stat, ca să-l îngrijească. Nu ştiu cum va fi fost altă dată. Ii'am văzut Insă Dumineca trecută. Din goana acceleratelor îmi plăcuse totdeauna lunga alee de piepi înalţi, paralelă cu mersul trenului. Alee aşezată In dosul umilului peron de gară mică. In soarele după amiezelor lămuream strălucind şi câteva acoperişuri de tablă albă sau roşie, prididite de nădada vegetală a pomilor. Duminecă am scoborât insă din personal. Venisem pentru câteva ore la Mizil. Din dosul gării începea într'adevăr frumoasa Înşiruire de plopi. Şoseaua nu era însă decât o largă dospeală de praf gros, adânc, necunoscut de adânc. Aşezat pe şes, căldura e sahariană şi orice vânt mai îndrăzneţ, un teribil Simon. Dar oraşul, Doamne ! Oraşul... N-am văzut niciodată ceva mai îngrozitor, mai suprem de urât. Nu sunt case la Mizil, ci cocioabe imunde, dărăpănate, chircite, căzute într'o rână. Prăvăliile — dacă se mai poate da acest nume tarabelor, unde se vinde, se oferă un obiect sau un aliment oarecare trecătorului — stau poticnite strâmt pe laturile străzilor grețoase. Ceva negru, cleios, murdar, pe ziduri, pe obloane, pe ferestre, pe infirmele rămăşiţe de firme. (Ce cataclism îngrozitor a răvăşit aci aşezarea vremelnică a oamenilor ?) Neglijenţa, tembelis-rmul cel mai oribil, pare să prezideze — de câtă şi câtă vreme?—la tot ce există in acest târg. Nici florile, nu sunt parcă la fel cu cele din alte locuri. Un pârjol nemilos le-a secătuit de orice urmă de vlagă. Oamenii sunt urâţi, negri, murdari... O versiune : „locuitorii Mizilului sunt un număr de 4000 , o mie români, şi trei mii ţigani!“ La propriu,la figurat? Cine ştie ! Ceea ce vede ochiul unui străin, oricât de prevenit ar fi el, e însă cu adevărat ...o şatră ţigănească, în stil mare Am aflat, că actualul primar, se strădueşte din răsputeri să facă ceva pentru mult oropsita sa urbe. Splendidă iniţiativă, dar numai de ar realiza-o cât de cât. Impresia, pe care ţi-o dă acest orăşel e aceia că toţi locuitorii sai s‘au concentrat să-l menţină in cât vrai idilică... murdărie. Oare proverbiala lene şi nepăsare orientală să se fi cuibărit toată la Mizil?Şi ce frumoase sate sunt in jurul lui: Baba-Ana, Cireşanu, Mărăcin... cu case mari, de piatră, foarte curate, foarte arătoase, cu frontoanele din lemn lucrat ca un traforaj. Ogrăzi îngrijir împrejmuite, uliţe cu pământul bine bătătorit şi minuţios măturat. Flori multe, simple, în luna aceasta bogată a anului. Iar de jur împrejur şi minunate, câmpii întinse, pe c care mai sunt sau au şi fost culese roadele unui hernic pământ negru. Mizilul e inima unei regiuni atât de bogată, iar el e atât de sărac, de... ţigănos ? Era lună plină. Duminecă seara. Poezia ei nu acoperea însă nimic în târgul sdrenţăros. Acceleratul care m-a dus apoi — după nuinai câteva ore de lipsă — din nou la Bucureştimi s‘a părut • cel mai strălucitor salon din lume, cel mai somptuos decor de frumuseţe, rânduiială şi eleganţă. O TIU A iHZUCj.«tlLViII înviorarea de la Bursă Ni se scrie din public. Înviorarea bursei face ca un val de optimism să se reverse asupra întregii noastre vieţi economice. Fermitatea externă în special la petroliferele mondiale, a avut repercusiuni imediate asupra cotei acţiunilor noastre petrolifere. Astfel "Astra Română” cotează 560 dela MO, „Creditul Minier” (fără nici o justificare) 155 dela 90, „Steaua Română” (fără nici o justificare) 220 dela U5. Bancarele au urmat și ele la un moment dat ascensiunea lor normală. Au avut astfel: „Banca de Credit Român” 260 dela 180, „Banca Românească” 270 dela 180. Iar „Reşiţa” s’a ridicat la 200 dela 130 cu tendinţă, după aparenţă, foarte fermă. Dacă nu era azi la noi problema devizelor care permite intrarea devizelor dar nu şi transferul lot liber, toate acţiunile mai sus cotate ar fi avut dublul cursurilor actuale, indiferent de cota Paris, Zürich sau Haga, întrucât specula decide şi nici de cum logica. Noţiunea baissist sau haussist fiind totdeauna numai funcţii economice de cerere şi oferte. Lipsa notorie de bani e o vorbă reală curentă, întrucât circulaţia de azi întrece circulaţia din 1929 anul cursurilor de oţel dela bursă. Neîncrederea şi depresiunea mondială, au făcut ruina miliardelor dela bursă, iar nicidecum lipsa banilor. Bani sunt! Azi sunt şi la bănci! Dar în situaţia de azi a bursei noastre e o mare anomalie şi anume: Necotarea tuturor acţiunilor româneşti. Din moment ce Camera de comerţ dă autorizaţia de constituire a indiferent cărei societăţi pe teritoriul român sec, trebue imperios ca acea acţiune să coteze la CORBEILLE la oficial căci altmintrelea subscriitorii şi deţinătorii sunt ruinaţi. Doleanţele marilor detentori de valori bursiere este ca Sindicul Bursei, Camera de comerţ şi ministerul de industrie şi comerţ să se sesize şi să facă aşa ca anomalia necotării oficiale a hârtiilor româneşti la bursa noastre să înceteze. într'',câit e păcat încrederea arătă la un moment dat bursii noastre să ruineze pe detentorii de valori necotate din cauze diferite la bursă. O oră de cotare pentru valori neînscrise, ar fi îndemn de noui operaţiuni, cari ar mai desmorţi întreaga bursă, aducând un numerar nou care rulat tricontinu ar fi o sursă de câştig pentru atâtea categorii de comercianți ai banului. " : ' ’ v. AZANA primul-ministru spaniol va veni cu o serie de măsuri cari să asigure ordinea internă. Habsburgii şi statele succesoare Ceea ce a îndemnat desigur pe un colaborator al „Patriei” din Cluj să facă asupra ceremo-* niei de la Moedling pentru botezul fiului arhiducelui Anton de Habsburg şi a prezenţei ministrului României la Viena la această ceremonie comentariile reproduse ori de noi, e desigur interesul ca să nu se interpreteze greşit sau tendenţios asemenea evenimente de ordin strict familial, ceea ce anumite cercuri sunt totdeauna dispuse a face. Dacă prezenţa Reginei-mame Maria la acest botez era din cele mai fireşti, actul de curtenie al ministrului României la Viena era tot atât de natural, cum o şi relevă un comunicat al guvernului nostru adresat ori după amează presei. Se pare însă că apariţia pe teritoriul ceho-slovac a archiducelui Anton de Habsburg ca pilot al avionului care a transportat pe Regina Maria la Carlo-Vivary (Karlsbad) a fost considerată de autorităţile ceho-slovace ca o contravenire a arhiducelui la prohibirea strictă a teritoriului pentru membrii familiei de Habsburg. Aceasta n’a împiedicat autorităţile ceho-slovace a arăta toată curtenia Reginei-mame Maria a României. In ce priveşte însă pe arhiducele Anton de Habsburg, el a părăsit chiar a doua zi teritoriul Ceho-Slovaciei. Statele succesoare ale Ceho Slovaciei nu pot avea două politici faţă de membrii familiei de Habsburg, ci una singură . Politica interzicerei oricărui amestec al Habsburgilor în treburile interne sau externe ale statelor succesoare ale fostei monarhii habsburgice. Tot ce poate da loc la comentarii şi interpretări în acest sens, e bine să fie evitat. Şi cu aceasta, credem închis aşa zisul incident de la Moedling, sau de la Carlo-Vivary. Lt. „Inchizitorii dela Athenee Palace“ Printr’un adevărat miracol, — datorită poate diverselor grefe... politice, — stilul d-lui prof. N. Iorga a întinerit cu un sfert de veac. N’o constatăm numai noi cei deprinşi cu tonul articolaşelor semnate cu steluţă, — în vremea de dulce gospodărie ritmistă. Au observat-o şi alţii. Căci, — spre deosebire de proza de până maieri, din fruntea „Neamului Românesc“, — oficiosul d-lui prof. N. Iorga publică numai editoriale dârze, patriotice şi dojenitoare... Dârze, — fiindcă, de? domnul profesor are de ce să fie supărtat: puterea, nu se recucereşte cu una, cu două! Patriotice, — fiindcă aşa-i stă bine rumânului: la supărare, merge şi niţică teorie!... Dar... dojenitoare — vă veţi întreba dv.? Evident! Dojana acordă o superioritate celui ce-şi arogă dreptul de a se răfui cu toată lumea. Astfel, se reface o virginitate politică îndoelnică... Dârzenia, patriotismul şi tonul dojenitor au întinerit stilul maestrului de la Văleni. Par’ca neam afla in preajma unei reprezentaţii franţuzeşti la Teatrul Naţional. Şovinismul şi huliganismul îşi sumecă mânecile, aprovizionându-se cu bolovani Argumentul bâtei șueră prin aer. Suntem ..vasali“... Liftele spurcate trebuesc alungate. Lepra străină trebuie înlăturată. Buruian a privit... Candela dragostei de țară, reaprinsă. „Inchizitorii de la Athénée Palace“, — domnii cari trec subt control întreaga noastră gospodărie" — pălmitesc demnitatea naţională. Trăim vremurile dureroase „ca atunci când un Capugi-başă venia cu firman dela Stambul pentru a examina gestiunea unui domn pârât“... Nu vrem să ne pierdem în comentarii. Cât strică şi cât folosesc ţării atacurile „Neamului Românesc“ se va vedea. Noroc că lumea nu le prea la in serios. Intr’altfel ce trebuie să gândească aceşti oaspeţi, — ceva mai pricepuţi decât „specialiştii“ şi „technicienii“ trecutei guvernări, — veniţi din încredinţarea supremului for internaţonal? Că d-lui prof. N. Iorga îi displace munca experţilor străini? Era fatal. Oamenii aceştia, competenţi, scormonesc prea adânc în anarhia şi desmăţul regimului „ritmului nou“... Dar a ţine limbagiul „Neamului Românesc“, este a ofensa pe toţi factorii de răspundere, a învăţa şi pe d. Titulescu şi pe d. Alex. Vaida cum trebuie să-şi iubească ţara, — şi, mai ales, a răspândi în jurul statului nostru o atmosferă de balcanism, de şovinism, de xenofobism, de trivialitate! „Inchizitorii“ de la Athénée Palace, — înconjuraţi, după expresia d-lui N. Iorga, de un „guvern al tuturor prosternărilor“, trebuie lapidaţi. Nu ştim dacă între onorabilii experţi ai Societăţii Naţiunilor sunt şi câţiva domni cu barbă. Succesul unei diversiuni patriotice ar fi extrem de uşor de realizat. „Ei lucrează asupra abuzurilor şi asupra mizeriei noastre“, afirmă monitorul fostului preşedinte al consiliului. Ce mai aşteaptă „băeţii“? Pe ei! G. S. Granate Duel ? Un deputat lupist a desvoltat de la tribuna Camerei o interpelare asupra celor ce se petrec la cazinoul din Sinaia. In cursul cuvântării şi date fiind faptele expuse, interpelatorul a întrebuinţat şi câteva expresii mai apăsate, cari n’au plăcut, bine ’nţeles, celor puşi in cauză. Doi din aceştia, conducători ai Eforiei, i-au trimis interpelatorului martori, ca să-l scoată pe teren, deşi mult mai nimerit ar fi fost să producă martori din cei cari să dovedească că nu sunt vinovaţi de cele ce li se impută. Să zicem că interpelatorul iese pe teren, se bate şi moare! Ce se dovedeşte cu asta? Că Eforia n’a fost frustată, că la casinoul din Sinaia lucrurile se petrec corect ca la Academia Română? De aceea foarte bine a făcut d. dr. Lupu c’a dat un ordin de zi pe mica d-sale oștire de parlamentari prin care avertizează că deputatul lupist care ar primi să se bată in duel va fi exclus din partid. Intr’adevăr, dacă după fiecare interpelare, ar urma să fie omorât cate un deputat, atunci drepturile Parlamentului și imunitatea parlamentarilor ar fi complect anihilate, deşi unele interpelări sunt atât de anoste, că interpelatorul ar merita să fie niţel asasinat! Cine e învinuit de fapte incorecte sau infamante, are destule căi legale de apărare. Ar fi puţin cam exagerat să plasezi un glonte sau un vârf de spadă in pieptul unui reprezentant al naţiunii, de dragul ruletei sau al bacaralei! — Faceţi jocurile, domnilor — dar fără duel! DESCA C. Joi 15 Septembrie 1932 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Primeşte direct Administraţia ziarului şi toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul în ţară 6 Lei în străinătate Creionul actualităţi Atac direcţi TANCRED CONSTANTINESCU. — Aşadar, d-le ministru, cine nu-şi achită impozitele, nu poate nici vota, nici nu poate fi ales. Am înţeles, vrei să mă scoţi din viaţa politică ! Teatrul sovietic fără autori! Un senzaţional articol al regisorului Mayerhold Celebrul renovator al teatrului rusesc regisorul Mayerhold deplânge într’un articol apărut în presa mondială şi care a stârnit o enormă senzaţie în cercurile artistice starea critică în care se află teatrul sovietic, impus de actualii şi aprigii conducători, deoarece se găsesc prea puţini autori în stare să alimenteze producţia „â these” impusă de bolşevici. Oridecâte ori călătoresc în ţările apusene, aud tot timpul, punându-mi-se întrebarea: „In ce mod conduceţi propriul dv. teatru la Moscova. „Cum e cu putinţă, faţă de atotputernicia statului să conducer im teatru în * anul comun, din care sunt plă Rusia sovietică ?” „Statul sovietic, răspund eu, se îngrijeşte de toate cele. Totuşi, teatrul în Rusia sovietică este, în momentul de faţă, complect independent de tutela statului. Autorităţile sovietice se mărginesc să înzestreze teatrele cu mijloacele financiare necesare. La Moscova sunt cel puţin o duzină de teatre subvenţionate destat. Comisarul poporului pentru Artele Frumoase, numeşte directorii cari au, apoi mână liberă pentru alegerea colaboratorilor săi. Veniturile statului merg la un tiţi directorii şi artiştii. In cazul unui deficit, sare statul imediat, într’ajutor. VEDETA SI FETELE DIN COR Nu avem nici un fel de „stat”. Cei mai de vază artişti primesc la noi o leafă lunară de 450— 500 ruble şi nici o „fată de cor” nu primeşte mai puţin de 100 ruble. In America, se ştie, o vedetă câştigă 5000 dolari pe săptămână şi o „chorus firi” abia 20 dolari. Asemenea diferenţe nu se pomenesc la noi. Talentul este apreciat la noi, însă sistemul american al deosebirilor de gajuri nu ne spune nimic. In teatrul meu sunt 1200 locuri. Cele mai scumpe costă 3.50 ruble, cele mai ieftine 70 copeici, deci 100 lei și 20 lei. Sala e totdeauna plină, deoarece sindicatele de lucrători cumpără aproape toate biletele, cari nu s'au vândut în cursul după amiezii. Se vorbeşte, în toate ţările, mult despre criza teatrului. Şi că Americii, la 15 Decembrie curent suma scadenţei bianuale din datoria sa de războiu către Statele Unite. Precizăm, în cazul când neam ţine de litera tratatelor, căci nu încape îndoială, pentru nimeni, că acordul de la Lausanne, care a redus datoria germană la 3 miliarde mărci-aur, cu un moratoriu de trei ani, a creiat o situaţiune absolut nouă. Este într’atât de adevărat lucrul acesta încât creditorii Germaniei au avut înţeleaptă precauţiune de a notifica d-lui von Pappen, chiar în dimineaţa sem noi, cei din Rusia sovietică, cunoaştem această criză, numai că, la noi, ea are, cu totul un alt caracter. Criza, în toate celelalte state, e de natură pur economică. Publicul e sărăcit şi teatrele, relativ scumpe nu mai sunt frecventate ca acum câţiva ani. La noi, în Rusia sovietică, dimpotrivă, criza e de natură pur intelectuală, sau mai bine zis, artistică. Nu avem destui autori dramatici. Cu excepţia câtorva autori tineri, foarte puţini, suntem siliţi să jucăm necontenit, pe Gogol, Ostrowsky şi alţi scriitori din acea familie. Valoarea lor literară şi artistică e în afară de orice discuţie, însă trebue să ne gândim şi la viitori. Căutăm actori. CHINA ŞI JAPONIA SUNT UN ATU Sunt un elev al lui Stanislawski şi toată tinereţea mea nu am avut decât o singură dorinţă: să ajung regisor. înainte de a lucra cu Stanislawski, întemeia Datoriile Franţei către America Şi le plăteşte ? PARIS, 13.— Ziarul „Le Journal” scrie următoarele, cu privivire la chestiunea achitării daoriilor europene către America. Moxatorul Hoover, expirând de la 1 Iulie, Franţa, ţinându-se de litera vechilor tratate, ar trebui, în mod normal, să plăteasc nării, că aranjamentul nu va deveni definitiv decât ulterior. In acelaş timp, ei au schimbat o contra scrisoare, prin care se angajau, reciproc, să nu ratifice nimic înainte, de a fi obţinut condiţiuni satisfăcătoare pentru propriile lor datorii. Este ceea ce s’a numit „gentlement’s agrément” care avea drept scop să supună valoarea nouei amenajări a reparaţiilor unei noui amenajări a datoriilor. Aşteptând să intervină între Statele-Unite şi debitorii lor, fie acordul general, fie aranjamentele speciale cari se impun, însă a cărui încheiere nu poate fi sperată decât peste foarte multă vreme, din cauza situaţiunei politice în America şi anume alegerea preşedinţială, se pune chestiunea de a şti dacă Franţa va face faţă scadenţei de la 15 Decembrie. Insă e unanim recunoscut că această facultate nu ar putea fi invocată decât pentru incapacitatea de plată sau imposibilitatea de a asigura transferturile, ceace ,evident, nu e cazul nostru. In plin, moratoriul acesta nu ne poate dispensa de plata totalităţii sumei care achitată la scadenţă însă cu 50 la sută mai puţin. După câte ştim, nici o deriziune oficială nici măcar oficioasă, nu s’a luat încă în această privinţă, de guvernul francez. Totuşi, soluţia s’ar putea găsi în negocierile amicale cuguvernul dela Washington, negocieri duse, fie separat fie de acord cu Marea Britanie, în vederea unui aranjament amiabil care să constitue un fel de prefaţă la o reglementare definitivă a chestiunii datoriilor. sem un teatru cu care străbateam toată Rusia. într’o zi, la sosirea mea în Petersburg avui norocul să-l cunosc pe Stanislawski, care m’a angajat ca regizor secund. Mai târziu, ne-am despărţit şi eu deschisei propriul meu teatru. Când înscenez o piesă, caut să insuflu artei teatrale şi mijloace de expresie, cam de obiceiu sunt străine de teatru. Aşa după cum un dans poate fi ritmic, pot întruni expresii ritmic şi celelalte mişcări. O grupă de scrimeuri poate prezenta aceaşi plăcere estetică, pe care o înfăţişează o grupă de dansatori. In ce priveşte desvoltarea teatrului sovietic se pare că el s-a eliberat de influeiţa europeană, pentru a-şi însuşi caracteristicile artei teatrale din Extremul Orient şi a le asimila. Teatrele chinez şi japonez se bucură, la noi, de cea mai mare simpatie şi aproape toţi directorii noştri se străduesc să urmeze exemplul asiaticilor. GERMAIN MARTIN ministrul de finanţe francez