Lupta, iulie 1934 (Anul 13, nr. 3803-3828)
1934-07-01 / nr. 3803
ANUL Kill NO. 3803 CONST. MILLS Fost director politic Pecembrie 1921 - Februarie 1927 ABONAMENTE Instituții şi autorități . . . Lei 1000 Fs 12 luni.................. „ soc Pe 6 „ •■•••■•»*•«1 H 400 Fe 3 ...................................................... 200 IN STRAINATATE DUBLU Redacţia şi Administraţia Bucureşti Str. Const. Miile. 12 (Sărindar) Acţiunea tineretului liberal Agapa oferită joi seara de către tineretul liberal din gruparea „Păreri libere” d-lui Titulescu nu este un simplu fapt divers. Tineretul adunat pentru a sărbători pe ministrul de externe nu constitue o grupare de arivişti, de politiciani cari vor, prin tămâierea personalităţilor politice, să ajungă mai repede. E suficient să cităm câteva nume: Bentoiu, Aznavorian, Vaier Roman, Budurescu, Pleşoianu, Fotino, Sibiceanu, etc., toţi ridicaţi prin meritele lor şi cari nu depind de politicianism. Vorba d-lui Titulescu: în aceste cercuri restrânse se pot găsi elitele de gândire şi de cultură, elite cari singure contează în viaţa unui stat. Minorităţile de grupuri, în cari se concentrează elementele excepţionale ale unei ţări au realizat prefacerile în bine fie prin evoluţie sau revoluţie. In masse găseşti totdeauna minorităţi profund serioase. Ar fi dureros ca, de pildă, în mijlocul unei confusiuni generale, n’ar fi minorităţi înţelepte, cumpătate. Wells vorbeşte cu entuziasm de aceste minorităţi pe cari le consideră sarea pământului, oameni capabili de devotament, capabili de a se sacrifica pentru scopuri înălţătoare şi îndepărtate. Liberalii au o reprezentanţă distinsă a elitei sale minoritare. D. Aznavorian, vorbind în numele ei la agapa de la Colonade a spus că grupul „Păreri libere” a adoptat deviza libertăţii de atitudine şi de discuţiune în cadrul partidelor politice. Altfel acţiunea ei ar fi moartă. Ca să fie vie nu-i nevoe să se atace disciplina şi unitatea partidului. E nevoie de un ritm mai viu, de pricepere, de talent, chiar de iniţiativă pentru a construi, a guverna. Sărbătorind pe d. Titulescu s’a slăvit opera constructivă a unui om superior. D. Aznavorian a spus-o: „promovarea bărbaţilor cari asigură normele constante de conduită în viaţa politică, rezumate în doctrina regimului parlamentar democrat”. Şi într’adevăr exponenţii cei mai autorizaţi şi mai luminaţi ai tineretului liberal şi-au luat libertatea de a promova un om în afară de partide, căci îl Titulescu nu-i înregimentat, n’are partid, a colaborat cu toate partidele, fără să fi rămas în nici unul, acum a declarat însuşi ministrul de externe. Dar d. Titulescu s’a rostit că este pentru partide şi cu deosebire pentru partide mari „cari jalonează viaţa unui popor”, însă ambele partide mari existente trebue să se adapteze necesităţilor timpului tocmai ca să se evite, la un moment dat inventarea unui nou partid, rod al improvizaţiei”. In ce priveşte rolul tineretului d. Titulescu s’a declarat de acord cu tineretul care caută să se ridice prin muncă şi cultură, prin pregătire şi ierarhie, nu prin pretenţiuni nejustificate, prin lipsă de măsură sau brutalitate şi a adăugat: sunt contra acelui tineret care nu are respectul ordine!, al experienţei, al capacităţii. Nu avem bărbat de Stat care să-şi dea mai bine seama de curentele şi mişcările noui, care le-a văzut cum s-au desfăşurat în afară, cum au fost aplicate pe teren şi a constatat efectele lor. La noi aceste curente şi mişcări din afară au avut oarecari repercusiuni slabe. Comunismul n’a pătruns la sate, ci a atins oarecari centre de muncitori de la oraşe. Fascismul, care a luat, la noi, numai o formă antisemită, o formă hitleristă nu mussoliniană, s’a manifestat printr’o acţiune demagogică şi brutală, aşa că toate partidele, toată lumea conştientă de îndatoririle cetăţeneşti, au izolat gărzile antisemite şi celelalte mişcări extremiste. Necontestat însă că extremiştii, fie ei comunişti, fascişti sau hitlerişti, s’au adresat tineretului. Tinerii ce au răspuns apelului lor au legat cartea de gard şi nepregătiţi politiceşte s’au aruncat în mişcări pornite într’un spirit mistic. Asemenea mişcări degenerează. Tineretul cuprins de misticism se crede obligat la toate jertfele ca să devină martiri. Tineretul acesta condus de şefi, căpitani, dictatori sau comisari, vor să dărâme tot ce au creat părinţii lor, mai întâi vor să desfiinţeze libertăţile, toate libertăţile, să înlocuiască democraţia prin diferite forme de dictatură, după doctrina fiecărei mişcări extremiste. In contra acestui tineret nepregătit, apolitic, se formează acum pretutindeni, tineretul experient, încadrat în marile partide de guvernământ, pregătit politiceşte de lozinca de-a apăra şi întări democraţia, prin revizuirea ei, prin înlăturarea cusururilor ei. Mişcarea e vie, se simte. La liberali ca şi la naţional-ţărănişti. De astădată nu-i un foc de paie. De aceia agapa de la Colonade ni e un simplu fapt divers. Este preludiul unei acţiuni serioase care, sperăm, că se va desfăşura, paralel, cu acea a tineretului naţional-ţărănesc animat de aceleaşi idealuri, cu mici nuanţe de deosebiri, ce nu se vor observa în efectele acțiunii generale. R. X. Pregătirea premilitară In prezent se lucrează la formarea cadrelor, în vederea pregătiri premilitare. La formarea acestor cadre trebue să se aibe în vedere anumite criterii. Ofiţerii ce se vor ocupa cu pregătirea premilitară a tineretului, vor trebui aleşi în primul rând dintre cei ireproşabili şi cu evidente calităţi sufleteşti. Prin ei, noua generaţie ia contact cu armata, şi după ei tineretul îşi va face o idee despre întreaga oştire. Marea majoritate a ofiţerilor din aceste cadre vor fi de infanterie. Se afirmă că au fost aleşi şi câţiva de la cavalerie; la artilerie nu ar exista disponibili. Ar fi fost util sa fie ofiţeri aleşi din toate armele, fiindcă fiecare armă ar aduce spiritul ei specific. Ar fi fost o ocazie să se pună la curent şi legea cadrelor, care în trecut n’a ţinut seamă de surplusul de efectiv la ofiţeri, cu alte cuvinte s’au fixat cadrele armatei fără să se ţină seamă de ofiţerii existenţi la unităţi. S’a procedat la întocmirea legii cadrelor, ca şi când armata nu ar fi existat şi atunci s’ar fi creat o armată nouă. In adevăr s’au făcut tabelele fără a fi puse în concordanţă cu situaţia reală. S’a putut proceda astfel la înfiinţarea armatei polone, de pildă, sau lituaniene, dar la noi, exista o armată şi un corp ofiţeresc, la întocmirea tabelelor. Aceste noui cadre, care se fac pentru pregătirea premilitară, ar fi deci un prilej de a se îndrepta situaţia ce s’a creat prin întocmirea arbitrară a legii cadrelor. Deasemeni, ar fi fost un prilej ca să se facă loc înaintării elementelor tinere, cu alte cuvinte unei întineriri a cadrelor, mai ales acolo unde efectivul armei respective este mic. Nu ar fi rău deci, ca odată cu organizarea pregătirei premilitare, să se ţină seama şi de toate aceste criterii şi necesităţi, pentru a se face de la început o operă durabilă. Dacă e vorba să se creeze servicii şi cadre noui, atunci să se tragă maximum de foloase pentru oştire din aceasta, iar nu să se creze noul servicii care să fie numai azile de ofițeri sustrași de la unități . * A. B. . 4 PAGINII LEI 3 Direcţia 343-08 — Secretariatul 343-06— Administraţia 343-04 Partidul naţional-ţărănesc la discuţia bugetului - I iq—mi,1 «gm—M — Un discurs documentat şi de critică serioasă rostitori, la Cameră, de d. Virgil Madgearu In moravurile politice dela noi s’a produs o schimbare îmbucurătoare Discuţia generală a bugetului s’a desfăşurat la Cameră pentru prima dată după multă vreme — într’o atmosferă de calm tulburată numai la un sfârşit de şedinţă printr’un incident... extra-bugetar al unui deputat majoritar. Faptul merită să fie relevat ca deosebit de semnificativ atât din punct de vedere al vieţii parlamentare cât şi din acel al politicei generale în momentul de faţă. In primul rând s’a făcut de astă dată dovada că un proect de buget pregătit din vreme într’o colaborare strânsă cu comisiunile Camerei nu poate provoca discuţii inutile şi încă mai puţin rezistenţa parlamentarilor în momentul când el este supus desbaterilor Adunării. In adevăr, actualul proect de buget a fost elaborat aproape sub ochii reprezentanţilor Parlamentului chemaţi din vreme să asiste la lucrările de întocmire a bugetului la Ministerul de finanţe, în consiunea raporturilor bugetelor departamentelor. Este drept că în vremurile de azi, bugetul a devenit atât de anemic încât e cu desăvârșire... străveziu, nimic neputând fi ascuns în articolele şi capitolele lui, reduse la limita minimă a posibilităților de cheltueli. # Discuția se limitează deci la expuneri teoretice, la discursuri academice şi principiale cari nu se pot deosebi prea mult între ele mai ales când se întâmplă ca oratorii să fi îndeplinit cândva şi greaua funcţiune a ministrului de finanţe. Aşadar criza generală a adus cel puţin acest folos de a scurta discuţia la buget şi de a potoli patimile politice ce se manifestau de obicei în asemenea ocazii în Cameră. Parlamentul dă astfel un prim exemplu de îmbucurător spirit de economie scurtând o desbatere utilă numai atunci când este încadrată în limitele obiectivităţii şi preocupărilor serioase pentru interesul general. * Sub această prizma trebue privită discuţia generală la buget ce s’a desfăşurat în cursul acestei săptămâni la Cameră. Atitudinea partidului naţional - ţărănesc la discuţia bugetului constitue de asemenea un important element de înoire a moravurilor politice de la noi. Această atitudine a fost sintetizată prin discursul documentat pe care l-a rostit eri d. Virgil Madgeani. A fost un discurs de critică serioasă dar şi de expunere a unei politici constructive, întocmite pe realităţile momentului. D. Madgeani a păstrat desigur ceva şi din subiectivismul omului de ştiinţă care vede soluţiile numai sub prizma propriilor sale concepţii dar a acumulat, în anii de guvernare şi de răspundere, un vast material de experienţe practice şi de cunoaştere a realităţilor. De aceia discursul d-sale a fost urmărit cu atenţie de majorităţi ca şi de banca ministerială. Din modul cum a decurs de astă-dată discuţia la buget se mai desprinde o constatare care trebue reţinută de guvernanţi. Proectul de buget trebue pregătit din vreme şi supus Camerei în termen util pentru a se evita sesiunile extraordinare realmente inutile. L. A. ministrul lucrărilor publice în Franţa, care a întocmit un vast program de construcţi, atât în jurul Parisului cât şi pe riviera mediteraneană în vederea combaterii şomajului. MARQUET înarmarea naţională MINISTRU CIVIL SAU MILITAR? Înarmarea naţională e pusă pe primul plan al preocupărilor de ordin practic — de când conferinţa de dezarmare e ameninţată din cauza sabotărei securităței. In consecinţă, căutarea unui conducător cu maximum de autoritate la departamentul apărărei naţionale e şi ea o preocupare urgentă. Chestiunea a fost subliniată prin însuşi faptul că preşedintele consiliului a luat interimatul apărărei naţionale. Cum e însă vorba de a unifica din nou apărarea naţională cu armamentul, se discută care ar fi soluţia cea mai bună. Ministru civil sau militar? Se pare că în chiar unele sfere militare, ideea unui ministru civil al armatei câştigă teren, pe tema că cercetarea comenzilor de armament ar milita în momentul de faţă pentru asemenea soluţie, mai cu seamă că se înfăţişează eventualitatea ca şeful liberalilor să intre în guvern, luând conducerea departamentului care devine extrem de important ca realizări. Nu ştim care va fi soluţia şi nu facem prognosticuri, dar constatăm că problema înarmărilor reclamă un realizator cu maximum de autoritate şi ea nu poate să-i fie dată decât printr’un total consens între şeful suprem al Armatei şi şefii răspunzători ai partidelor. Consensul acesta îl aşteaptă ţara şi interesele ei superioare. S. U. R. mag- is... — Scăderi catastrofale la bursa revizionismului De amele zile guvernul de la Budapesta a fost pus în gardă împotriva supralicitaţiilor demagogice cu privire la speranţele revizioniste. Este adevărat că Berlinul şi Roma au făcut tot posibilul spre a întreţine agitaţiunile maghiare, în speranţa de a combate influenţa franceză în Europa centrală şi sud-estică — fără a se gândi însă că, înainte de influenţa franceză, există forţa Micii înţelegeri, care reprezintă prin ea însăşi 45 de milioane de suflete. Acum că Franţa a trebuit să clarifice situaţia internaţională, în vederea unei politici de securitate bazată pe realităţi, s’a dovedit limpede că Mica înţelegere nu înseamnă o politică de cabinet, ci una de masse naţionale compacte şi perfect conştiente şi decise. D. Barthou s’a putut convinge că unitatea Micii înţelegeri nu se manifestă numai în acordul total dintre d-nii Titulescu, Beneş şi Jeftici. Massele de ţărani cari l-au întâmpinat în Ardeal, felul cum l-a salutat populaţia bucureşteană, ca şi cea din Oltenia până la Orşova, precum şi cea iugoslavă până la Belgrad, au subliniat îndeajuns politica instinctului naţional care nu concepe nici un fel de atingere a teritoriului ţinuturilor liberate de sub jugul austro-maghiar. Aşa se explică asigurările date de d. Barthou la întoarcerea sa la Paris că „politica revizionistă nu este numai nedreaptă şi contrară voinţei popoarelor, ci şi plină de primejdii şi conţine germenii războiului”. Iar Franţa, a adăugat d. Barthou, trebue să aibă o politică şi să o urmeze, trebue să îşi aleagă prietenii şi să-i susţină aceasta fiind cea mai bună garanţie a colaborării europene. Efectele acestei politici de claritate și fermitate încep să apară. In presa unitară italiană „frontul” revizionist manifestă spărturi, cari nu pot fi decât autorizate, cunoscută fiind disciplina fascistă. Articolul din „Lavoro Fascista”, care arată Germaniei „primejdiile unei politici având ca bază revizuirea tratatelor” şi ieşirea din Liga Naţiunilor priveşte poate mai mult Ungaria decât Germania. „Există în tratatele de pace dispoziţii fundamentale, scrie „Lavoro Fascista”, care nu mai pot fi revizuite şi pe cari opinia publică internaţională, pe cari se bazează în ultimă analiză valoarea tratatelor, LE CONSIDERĂ CA EMINAMENTE JUSTE”. Un asemenea limbagiu al cuminţeniei, după constatarea d-lui Barthou asupra forţei şi unităţii Micii înţelegeri, înseamnă că bursa revizionismului a devenit extrem de oscilantă şi că sunt de prevăzut scăderi catastrofale la efectele germane şi ungare. Deţinătorii italieni încep a se cotorosi de ele. Era de prevăzut. E. D. F. tasz ACURE ' ^P^TSuâiicitat* Pilmeytar^frect Administrația ziarului v agențiile de publicitate 3 Lei numărul în 1«14 6 Lei în străinătate Creionul actualităţii Revizuirea Constituţiei D. ARGETOIANU. — De la raţiunii, băgaţi şi eam iuţi gala, infanti articol din Constituţie, căci altfel o să intre Constituţia la cazan! Anglia se izolează? Conservatorii încearcă să modifice politica Marei Britanii — Nu este exclusă posibilitatea retragere! d-lui Macdonald şi convocarea corpului electoral — O telegramă sosită zilele acestea din Londra anunţă în mod laconic că primul ministru Macdonald va pleca în curând într’un concediu mai lunar şi va lăsa cov'ihicol'^H MACDONALD guvernului d-lui Stanley Baldwin, şeful conservatorilor. Vestea aceasta prezintă o mare importanţă, atât din punctul de vedere al politicii interne britanice cât şi din punct de vedere al evoluţiei situaţiei internaţionale, într-un moment în care atitudinea guvernului englez faţă de problemele externe la ordinea zilei poate avea o influenţă hotârâtoare. Intenţia d-lui Macdonald de a se retrage cel puţin în mod temporar de la postul de răspundere pe care-l deţine era cunoscută de mai multă vreme în cercurile politice britanice. Premierul. englez suferă de ochi şi este surmenat din cauza activităţii intense pe care a desfăşurat-o în ultima vreme, în timpul sesiunei „Comitetului privilegiilor” care a durat, fără întrerupere, de la 19 Aprilie până la 6 Iunie. Din cauza lucrărilor acestui consiliu, guvernul s-a văzut nevoit să amâne hotărârile ce trebuiau luate cu privire la o serie de probleme de un interes vital în legătură cu agricultura şi navigaţia. Toate aceste hotărâri vor fi luate în absenţa primului ministru. In adevăr, primul ministru intenţionează să părăsească Anglia încă în cursul săptămânii viitoare pentru a întreprinde, împreună cu fiica sa, Miss Ishbel Macdonald, o călătorie spre America de Sud şi pe fluviul Amazon. Călătoria va dura 3 luni. Cercurile politice britanice cred că plecarea d-lui Macdonald este determinată nu numai de motive personale dar şi de importante cauze politice. D. Macdonald se găseşte de câtăva vreme într’o permanentă tensiune cu membrii conservatori ai guvernului naţional. In urma eşecului conferinţei economice mondiale şi a greutăţilor ce s’au ivit la conferinţa dezarmării, conservatorii au îndrumat politica Angliei pe calea izolării şi sporirii înarmărilor. Bătrânul luptător socialist şi pacifist Macdonald se găseşte în imposibilitate de a se opune politicii conservatorilor şi suferă enorm din cauza aceasta. Situaţia este caracterizată de trei considerente recente de mare însemnătate. POLITICA NAVALA Amiralitatea engleză, a insistat în ultima vreme asupra necesităţii construirii unui număr de 30 de noui crucişătoare şi unui mare număr de distrugătoare care să formeze, o nouă flotă de războiu britanică. Primul Lord al amiralităţii a şi comunicat această intenţie experţilor navali americani sosiţi la Londra pentru a pregăti marea conferinţă navală care urmează să se întrunească anul viitor la Londra. Această atitudine a Marei Britanii este menită să provoace o nouă cursă a înarmărilor navale şi să reducă în mod simţitor perspectivele conferinţei de dezarmare navală. Or, primul ministru Macdonald exprimase în repetate rânduri speranţa că viitoarea conferinţă navală va putea fi transformată într’o nouă conferinţă a dezarmării. ÎNARMĂRILE AERIENE Primul ministru îşi exprimase atât în consiliile de miniştri cât şi în alte ocazii punctul de vedere că Anglia trebue să urmărească continuarea negocierilor pentru dezarmare şi, să împiedice prin toate mijloacele posibile o sporire a înarmărilor aeronautice. Totuşi guvernul a hotărât să construiască într’o perioadă de 3 ani 600 de aeroplane militare noui, iar construcţia efectivelor a 4 noui escadrile a şi început. In fine, se ştie acum că primul ministru a combătut în consiliile de cabinet tendinţelede „izolare” ale membrilor conservatori ai cabinetului şi în special acţiunea propriului său ministru de externe. Guvernul a anunţat însă, în mod oficial, atât la Geneva cât şi la Londra — că Anglia nu va participa la viitoarele pacte regionale. Iată o parte din motivele supărării d-lui Macdonald. Divergenţele din sânul gu- vernului naţional se resimt şi în Parlament. Nu numai ade- * renţii personali ai d-lui Macdonald sunt nemulţumiţi de supremaţia conservatorilor. Şi prietenii lui Sir John Simon suntde părere că echilibrul trebue restabilit în sânul guvernului...sau, altfel, va trebui să se provoace alegeri noui. Iu . cercurile... parlamentare engleze nu este considerată ca exclusă eventualitatea unei apropiate demisii a d-luiMae~*donald și convocarea corpului electoral. BALDWIN