Lupta, iulie 1934 (Anul 13, nr. 3803-3828)

1934-07-01 / nr. 3803

ANUL Kill NO. 3803 CONST. MILLS Fost director politic Pecembrie 1921 - Februarie 1927 ABONAMENTE Instituții şi autorități . . . Lei 1000 Fs 12 luni.................. „ soc Pe 6 „ •■•••■•»*•«1 H 400 Fe 3 ...................................................... 200 IN STRAINATATE DUBLU Redacţia şi Administraţia Bucureşti Str. Const. Miile. 12 (Sărindar) Acţiunea tineretului liberal Agapa oferită joi seara de către tineretul liberal din gru­parea „Păreri libere” d-lui Ti­­tulescu nu este un simplu fapt divers. Tineretul adunat pen­tru a sărbători pe ministrul de externe nu constitue o grupare de arivişti, de politiciani cari vor, prin tămâierea personali­tăţilor politice, să ajungă mai repede. E suficient să cităm câ­­te­va nume: Bentoiu, Aznavo­­rian, Vaier Roman, Budurescu, Pleşoianu, Fotino, Sibiceanu, etc., toţi ridicaţi prin meritele lor şi cari nu depind de politi­cianism. Vorba d-lui Titulescu: în aceste cercuri restrânse se pot găsi elitele de gândire şi de cultură, elite cari singure con­tează în viaţa unui stat. Mino­rităţile de grupuri, în cari se concentrează elementele ex­cepţionale ale unei ţări au rea­lizat prefacerile în bine fie prin evoluţie sau revoluţie. In masse găseşti totdeauna minorităţi profund serioase. Ar fi dureros ca, de pildă, în mijlocul unei confusiuni generale, n’ar fi mi­norităţi înţelepte, cumpătate. Wells vorbeşte cu entuziasm de aceste minorităţi pe cari le con­sideră sarea pământului, oa­meni capabili de devotament, capabili de a se sacrifica pen­tru scopuri înălţătoare şi în­depărtate. Liberalii au o r­eprezentanţă distinsă a elitei sale minoritare. D. Aznavorian, vorbind în nu­mele ei la agapa de la Colona­de a spus că grupul „Păreri li­bere” a adoptat deviza libertă­ţii de atitudine şi de discuţiu­­ne în cadrul partidelor politi­ce. Altfel acţiunea ei ar fi moar­tă. Ca să fie vie nu-i nevoe să se atace disciplina şi unitatea partidului. E nevoie de un ritm mai viu, de pricepere, de talent, chiar de iniţiativă pentru a construi, a guverna. Sărbătorind pe d. Titulescu s’a slăvit opera constructivă a unui om superior. D. Aznavo­rian a spus-o: „promovarea bărbaţilor cari asigură normele constante de conduită în viaţa politică, rezumate în doctrina regimului parlamentar demo­crat”. Şi într’adevăr exponenţii cei mai autorizaţi şi mai lumi­naţi ai tineretului liberal şi-au luat libertatea de a promova un om în afară de partide, căci îl­ Titulescu nu-i înregimentat, n’are partid, a colaborat cu toa­te partidele, fără să fi rămas în nici unul, a­cum a declarat în­suşi ministrul de externe. Dar d. Titulescu s’a rostit că este pentru partide şi cu deose­bire pentru partide mari „cari jalonează viaţa unui popor”, în­să ambele partide mari exis­tente trebue să se adapteze ne­cesităţilor timpului tocmai ca să se evite, la un moment dat inventarea unui nou partid, rod al improvizaţiei”. In ce priveşte rolul tineretu­lui d. Titulescu s’a declarat de acord cu tineretul care caută să se ridice prin muncă şi cul­tură, prin pregătire şi ierarhie, nu prin pretenţiuni nejustifica­­te, prin lipsă de măsură sau brutalitate şi a adăugat: sunt contra acelui tineret­ care nu are respectul ordine!, al expe­rienţei, al capacităţii. Nu avem bărbat de Stat care să-şi dea mai bine seama de curentele şi mişcările noui, ca­re le-a văzut cum s-au desfăşu­rat în afară, cum au fost apli­cate pe teren şi a constatat e­­fectele lor. La noi aceste curente şi miş­cări din afară au avut oarecari repercusiuni slabe. Comunis­mul n’a pătruns la sate, ci a a­­tins oarecari centre de munci­tori de la oraşe. Fascismul, care a luat, la noi, numai o formă antisemită, o formă hitleristă nu mussoliniană, s’a manifes­tat printr’o acţiune demagogi­că şi brutală, aşa că toate par­tidele, toată lumea conştientă de îndatoririle cetăţeneşti, au izolat gărzile antisemite şi ce­lelalte mişcări extremiste. Necontestat însă că extremiş­tii, fie ei comunişti, fascişti sau h­itlerişti, s’au adresat tineretu­lui. Tinerii ce au răspuns ape­lului lor au legat cartea de gard şi nepregătiţi politiceşte s’au a­­runcat în mişcări pornite în­­tr’un spirit mistic. Asemenea mi­şcări degenerează. Tineretul cu­prins de misticism se crede o­­bligat la toate jertfele ca să de­vină martiri. Tineretul acesta condus de şefi, căpitani, dicta­tori sau comisari, vor să dărâ­me tot ce au creat părinţii lor, mai întâi vor să desfiinţeze li­bertăţile, toate libertăţile, să înlocuiască democraţia prin di­ferite forme de dictatură, după doctrina fiecărei mişcări extre­miste. In contra acestui tineret ne­pregătit, apolitic, se formează acum pretutindeni, tineretul ex­perient, încadrat în marile par­tide de guvernământ, pregătit politiceşte d­e lozinca de-a apă­ra şi întări democraţia, prin revizuirea ei, prin înlăturarea cusururilor ei. Mişcarea e vie, se simte. La liberali ca şi la naţional-ţărănişti. De astădată nu-i un foc de paie. De aceia agapa de la Colona­de ni­ e un simplu fapt divers. Este preludiul unei acţiuni se­rioase care, sperăm, că se va desfăşura, paralel, cu acea a tineretului naţional-ţărănesc a­­nimat de aceleaşi idealuri, cu mici nuanţe de deosebiri, ce nu se vor observa în efectele acțiu­­nii generale. R. X. Pregătirea premilitară In prezent se lucrează la formarea cadrelor, în vederea pregătiri premilitare. La for­marea acestor cadre trebue să se aibe în vedere anumite cri­terii. Ofiţerii ce se vor ocupa cu pregătirea premilitară a tine­retului, vor trebui aleşi în primul rând dintre cei irepro­şabili şi cu evidente calităţi sufleteşti. Prin ei, noua gene­raţie ia contact cu armata, şi după ei tineretul îşi va face o idee despre întreaga oştire. Marea majoritate a ofiţeri­lor din aceste cadre vor fi de infanterie. Se afirmă că au fost aleşi şi câţiva de la cava­lerie; la artilerie nu ar exista disponibili. Ar fi fost util sa fie ofiţeri aleşi din toate armele, fiindcă fiecare armă ar aduce spiritul ei specific. Ar fi fost o ocazie să se pu­nă la curent şi legea cadrelor, care în trecut n’a ţinut seamă de surplusul de efectiv la ofi­ţeri, cu alte cuvinte s’au fixat cadrele armatei fără să se ţi­nă seamă de ofiţerii existenţi la unităţi. S’a procedat la în­tocmirea legii cadrelor, ca şi când armata nu ar fi existat şi atunci s’ar fi creat o arma­tă nouă. In adevăr s’au făcut tabelele fără a fi puse în con­cordanţă cu situaţia reală. S’a putut proceda astfel la înfiin­ţarea armatei polone, de pildă, sau lituaniene, dar la noi, e­­xista o armată şi un corp o­­fiţ­eresc, la întocmirea tabe­lelor. Aceste noui cadre, care se fac pentru pregătirea premili­tară, ar fi deci un prilej de a se îndrepta situaţia ce s’a creat prin întocmirea arbitra­ră a legii cadrelor. Deasemeni, ar fi fost un prilej ca să se fa­că loc înaintării elementelor tinere, cu alte cuvinte unei în­tineriri a cadrelor, mai ales acolo unde efectivul armei res­pective este mic. Nu ar fi rău deci, ca odată cu organizarea pregătirei pre­militare, să se ţină seama şi de toate aceste criterii şi nece­sităţi, pentru a se face de la început o operă durabilă. Dacă e vorba să se creeze servicii şi cadre noui, atunci să se tragă maximum de foloase pentru oştire din aceasta, iar nu să se creze noul servicii care să fie numai azile de ofițeri sustrași de la unități­ ­. * A. B. . 4 PAGINII LEI 3 Direcţia 343-08 — Secretariatul 343-06— Administraţia 343-04 Partidul naţional-ţărănesc la discuţia bugetului - I iq—mi,1 «gm—M — Un discurs documentat şi de critică serioasă rostit­ori, la Cameră, de d. Virgil Madgearu In moravurile politice dela noi s’a produs o schimbare îmbucurătoare Discuţia generală a bugetu­lui s’a desfăşurat la Cameră pentru prima dată după mul­tă vreme — într’o atmosferă de calm tulburată numai la un sfârşit de şedinţă printr’un incident... extra-bugetar al unui deputat majoritar. Faptul merită să fie relevat ca deosebit de semnificativ a­­tât din punct de vedere al vie­ţii parlamentare cât şi din a­­cel al politicei generale în mo­mentul de faţă. In primul rând s’a făcut de astă dată dovada că un proect de buget pregătit din vreme în­tr’o colaborare strânsă cu co­­misiunile Camerei nu poate pro­voca discuţii inutile şi încă mai puţin rezistenţa parlamen­tarilor în momentul când el es­te supus desbaterilor Adunării. In adevăr, actualul proect de buget a fost elaborat aproape sub ochii reprezentanţilor Par­lamentului chemaţi din vreme să asiste la lucrările de întoc­mire a bugetului la Ministerul de finanţe, în con­siunea ra­porturilor bugetelor departa­mentelor. Este drept că în vremurile de azi, bugetul a devenit atât de anemic încât e cu desăvârșire... străveziu, nimic neputând fi ascuns în articolele şi capitole­le lui, reduse la limita minimă a posibilităților de cheltueli. # Discuția se limitează deci la expuneri teoretice, la discursu­ri academice şi principiale ca­ri nu se pot deosebi prea mult între ele mai ales când se în­tâmplă ca oratorii să fi înde­plinit cândva şi greaua funcţi­une a ministrului de finanţe. Aşa­dar criza generală a a­­dus cel puţin acest folos de a scurta discuţia la buget şi de a potoli patimile politice ce se manifestau de obicei în ase­menea ocazii în Cameră. Parlamentul dă astfel un prim exemplu de îmbucurător spirit de economie scurtând o desbatere utilă numai atunci când este încadrată în limitele obiectivităţii şi preocupărilor serioase pentru interesul gene­ral. * Sub această­­ prizma trebue privită discuţia generală la bu­get ce s’a desfăşurat în cursul acestei săptămâni la Cameră. Atitudinea partidului naţio­nal - ţărănesc la discuţia buge­tului constitue de asemenea un important element de înoire a moravurilor politice de la noi. Această atitudine a fost sin­tetizată prin discursul docu­mentat pe care l-a rostit eri d. Virgil Madgeani. A fost un discurs de critică serioasă dar şi de expunere a unei politici constructive, întoc­mite pe realităţile momentului. D. Madgeani a păstrat desi­gur ceva şi din subiectivismul omului de ştiinţă care vede so­luţiile numai sub prizma pro­priilor sale concepţii dar a a­­cumulat, în anii de guvernare şi de răspundere, un vast ma­terial de experienţe practice şi de cunoaştere a realităţilor. De aceia discursul d-sale a fost urmărit cu atenţie de ma­jorităţi ca şi de banca minis­terială. Din modul cum a decurs de astă-dată discuţia la buget se mai desprinde o constatare ca­re trebue reţinută de guver­nanţi. Proectul de buget trebue pre­gătit din vreme şi supus Came­rei în termen util pentru a se evita sesi­­unile extraordinare realmente inutile. L. A. ministrul lucrărilor publice în Fran­ţa, care a întocmit un vast program de construcţi, atât în jurul Parisu­lui cât şi pe riviera mediteraneană în vederea combaterii şomajului. MARQUET înarmarea naţională MINISTRU CIVIL SAU MI­LITAR? Înarmarea naţională e pusă pe primul plan al preocupări­lor de ordin practic — de când conferinţa de dezarmare e a­­meninţată din cauza sabotărei securităței. In consecinţă, căutarea unui conducător cu maximum de au­toritate la departamentul apă­­rărei naţionale e şi ea o preo­cupare urgentă. Chestiunea a fost subliniată prin însuşi faptul că preşedin­tele consiliului a luat interi­matul apărărei naţionale. Cum e însă vorba de a unifi­ca din nou apărarea naţională cu armamentul, se discută ca­re ar fi soluţia cea mai bună. Ministru civil sau militar? Se pare că în chiar unele sfere militare, ideea unui mi­nist­ru civil al armatei câştigă teren, pe tema că cercetarea comenzilor de armament ar mi­lita în momentul de faţă pen­tru asemenea soluţie, mai cu seamă că se înfăţişează even­tualitatea ca şeful liberalilor să intre în guvern, luând con­ducerea departamentului care devine extrem de im­portant ca realizări. Nu ştim care va fi soluţia şi nu facem prognosticuri, dar constatăm­­ că problema înar­mărilor reclamă un realizator cu maximum de autoritate şi ea nu poate să-i fie dată decât printr’un total consens între şeful suprem al Armatei şi şe­fii răspunzători ai partidelor. Consensul acesta îl aşteaptă ţara şi interesele ei superioare. S. U. R. ­mag- i­s­­... — Scăderi catastrofale la bursa revizionismului De am­­ele zile guvernul de la Budapesta a fost pus în gar­dă împotriva supralicitaţiil­or demagogice cu privire la spe­ranţele revizioniste. Este adevărat că Berlinul şi Roma au făcut tot posibilul spre a întreţine agitaţiunile maghiare, în speranţa de a combate influenţa franceză în Europa centrală şi sud-estică — fără a se gândi însă că, îna­inte de influenţa franceză, e­­xistă forţa Micii înţelegeri, ca­re reprezintă prin ea însăşi 45 de milioane de suflete. Acum că Franţa a trebuit să clarifice situaţia internaţiona­lă, în vederea unei politici de securitate bazată pe realităţi, s’a dovedit limpede că Mica înţelegere nu înseamnă o poli­tică de cabinet, ci una de mas­se naţionale compacte şi per­fect conştiente şi decise. D. Barthou s’a putut con­vinge că unitatea Micii înţele­geri nu se manifestă numai în acordul total dintre d-nii Titu­lescu, Beneş şi Jeftici. Massele de ţărani cari l-au întâmpinat în Ardeal, felul cum l-a salu­tat populaţia bucureşteană, ca şi cea din Oltenia până la Or­şova, precum şi cea iugoslavă până la Belgrad, au subliniat îndeajuns politica instinctului naţional care nu concepe nici un fel de atingere a teritoriu­lui ţinuturilor liberate de sub jugul austro-maghiar. Aşa se explică asigurările date de d. Barthou la întoarce­rea sa la Paris că „politica re­vizionistă nu este numai ne­dreaptă şi contrară voinţei po­poarelor, ci şi plină de primej­dii şi conţine germenii răz­boiului”. Iar Franţa, a adăugat d. Barthou, trebue să aibă o po­litică şi să o urmeze, trebue să îşi aleagă prietenii şi să-i sus­­ţină aceasta fiind cea mai bună garanţie a colaborării europene. Efectele acestei politici de claritate și fermitate încep să apară. In presa unitară italiană „frontul” revizionist manifes­tă spărturi, cari nu pot fi de­cât autorizate, cunoscută fiind disciplina fascistă. Articolul din „Lavoro Fas­cista”, care arată Germaniei „primejdiile unei politici a­­vând ca bază revizuirea tra­tatelor” şi ieşirea din Liga Na­ţiunilor priveşte poate mai mult Ungaria decât Germania. „Există în tratatele de pace dispoziţii fundamentale, scrie „Lavoro Fascista”, care nu mai pot fi revizuite şi pe cari opinia publică internaţională, pe cari se bazează în ultimă analiză valoarea tratatelor, LE CONSIDERĂ CA EMINA­MENTE JUSTE”. Un asemenea limbagiu al cu­minţeniei, după constatarea d-lui Barthou asupra forţei şi unităţii Micii înţelegeri, în­seamnă că bursa revizionis­mului a devenit extrem de os­cilantă şi că sunt de prevăzut scăderi catastrofale la efectele germane şi ungare. Deţinăto­rii italieni încep a se cotorosi de ele. Era de prevăzut. E. D. F. tasz ACURE ' ^P^TSuâiicitat* Pilmeytar^frect Administrația ziarulu­i v agențiile de publicitate 3 Lei numărul în 1«14 6 Lei în străinătate Creionul actualităţii Revizuirea Constituţiei D. ARGETOIANU. — D­e la­­ raţiunii, băgaţi şi ea­m­ iuţi gala, infanti articol din Constituţie, căci alt­fel o să intre Constituţia la cazan! Anglia se izolează? Conservatorii încearcă să mo­difice politica Marei Britanii — Nu este exclusă posibilitatea retragere! d-lui M­acdonald şi convocarea corpului electoral — O telegramă sosită zilele a­­cestea din Londra anunţă în mod laconic că primul minis­tru Macdonald va pleca în cu­rând într’un concediu mai lunar şi va lăsa cov'ihicol'^H MACDONALD guvernului d-lui Stanley Bald­win, şeful conservatorilor. Vestea aceasta prezintă o mare importanţă, atât din punctul de vedere al politicii interne britanice cât şi din punct de vedere al evoluţiei situaţiei internaţionale, în­tr-un moment în care atitudi­nea guvernului englez faţă de problemele externe la ordinea zilei poate avea o influenţă ho­târâtoare. Intenţia d-lui Macdonald de a se retrage cel puţin în mod temporar de la postul de răs­pundere pe care-l deţine era cunoscută de mai multă vre­me în cercurile politice brita­nice. Premierul.­ englez suferă de ochi şi este surmenat din cau­za activităţii intense pe care a desfăşurat-o în ultima vreme, în timpul­ sesiunei „Comitetu­lui privilegiilor” care a durat, fără întrerupere, de la 19 Apri­lie până la 6 Iunie. Din cauza lucrărilor acestui consiliu, guvernul s-a văzut nevoit să amâne hotărârile ce trebuiau luate cu privire la o serie de probleme de un inte­res vital în legătură cu agri­cultura şi­ navigaţia. Toate aceste hotărâri vor fi luate în absenţa primului mi­nistru. In adevăr, primul ministru intenţionează să părăsească Anglia încă în cursul săptă­mânii viitoare pentru a între­prinde, împreună cu fiica sa, Miss Ishbel Macdonald, o că­lătorie­­ spre America de Sud şi pe fluviul Amazon. Călăto­ria va dura 3 luni. Cercurile politice britanice cred că plecarea d-lui Macdo­nald este determinată nu nu­mai de motive personale dar şi­ de importante cauze poli­tice. D. Macdonald se găseşte de câtăva vreme într’o perma­nentă tensiune cu membrii conservatori ai guvernului na­ţional. In urma eşecului conferin­ţei economice mondiale şi a greutăţilor ce s’au ivit la con­ferinţa dezarmării, conserva­torii au îndrumat politica An­gliei pe calea izolării şi spori­rii înarmărilor. Bătrânul luptător socialist şi pacifist Macdonald se gă­seşte în imposibilitate de a se opune politicii conservatori­lor şi suferă enorm din cauza aceasta. Situaţia este caracterizată de trei considerente recente de mare însemnătate. POLITICA NAVALA Amiralitatea engleză, a in­sistat în ultima vreme asupra necesităţii construirii unui nu­măr de 30 de noui crucişătoa­re şi unui mare număr de dis­trugătoare care să formeze, o nouă flotă de războiu brita­nică. Primul Lord al amiralităţii a şi­ comunicat această inten­ţie experţilor navali americani sosiţi la Londra pentru a pre­găti marea conferinţă navală care urmează să se întruneas­că anul viitor la Londra. Această atitudine a Marei Britanii este menită să pro­voace o nouă cursă a înarmă­rilor navale şi să reducă în mod simţitor perspectivele con­ferinţei de dezarmare navală. Or, primul ministru Mac­donald exprimase în repetate rânduri speranţa că viitoarea conferinţă navală va putea fi transformată într’o nouă con­ferinţă a dezarmării. ÎNARMĂRILE AERIENE Primul ministru îşi expri­mase atât în consiliile de mi­niştri cât şi în alte ocazii punc­tul de vedere că Anglia trebue să urmărească continuarea ne­gocierilor pentru dezarmare şi, să împiedice prin toate mij­loacele posibile o sporire a înarmărilor aeronautice. Totuşi guvernul a hotărât să construiască într’o perioa­dă de 3 ani 600 de aeroplane­ militare noui, iar construcţia efectivelor a 4 noui escadrile a şi început. In fine, se ştie acum că pri­mul ministru a combătut în­ consiliile de cabinet tendinţe­le­­de „izolare” ale membrilor conservatori ai cabinetului şi în­ special acţiunea propriului său ministru de externe.­­ Guvernul a anunţat însă, în mod oficial, atât la Geneva cât şi la Londra — că Anglia nu va participa la­ viitoarele pacte regionale. Iată o parte din motivele su­părării d-lui Macdonald. Divergenţele din sânul gu-­ vernului naţional se resimt şi în Parlament. Nu numai ade- * renţii personali ai d-lui Mac­donald sunt nemulţumiţi de supremaţia conservatorilor. Şi prietenii lui Sir John Si­mon sunt­­de părere că echili­­brul trebue restabilit în sânul guvernului...sau, altfel, va tre­bui să se provoace alegeri noui. Iu . cercurile... parlamentare engleze nu este considerată ca exclusă eventualitatea unei apropiate demisii a d-lui­­Mae~*­donald și convocarea corpu­­l­ui electoral. BALDWIN

Next