Lupta, iulie 1935 (Anul 14, nr. 4104-4129)
1935-07-02 / nr. 4104
f k ANUL XIV No. 4104 CONST. MILLE Fost director politic Dec. 1921 — Febr. 1927 Director EMIL D. FAGURE Redacţia şi adiţia: Bucureşti, str. Const. Mille 12 (Suriddal) PAGINI TELEFOANE: Direcţia 345-08 ♦ Secretariatul 345-06 4 Administraţia 343-04 C. Marţi 2 Iulie 1335 4 nu fi de folos nimănui fi GOETHE După Chişinău, Craiova, Braşov şi Iaşi, naţional-ţăraniştii au trecut Sâmbătă în revistă for ţie lor în inima Ardealului, la Cluj. Autorităţile, pare-se alarmate la început, au revenit, după un contact telefonic cu Bucureştii, la bunul simţ şi au lăsat liberă defilarea partizanilor partidului naţional-ţărănesc, cum libere erau şi manifestările adversarilor politici când acest partid era la putere. Nici liniştea şi ordinea publică, nici.... prestigiul stării de asediu n’au suferit: demonstraţia dela Cluj s’a desfăşurat cu rânduiala pe care ştiu s’o fie ardelenii şi ştie s’o garanteze înţelepciunea conducătorilor lor. De ce însă această numărătoare de forţe pe care o face învăzul tuturora partidul naţional-ţărănesc? Fiindcă de un timp încoace a fost ţinta unei serii de tentative de dezmembrare şi de atacuri violente la adresa guvernărilor acestui partid, care dacă n’ar fi realizat decât împrumutul de stabilizare din 1929, începutul de descentralizare administrativă şi n’ar fi dat decât Parlamentul Restauraţiei dinastice şi încă şi-ar fi fixat rostul său definitiv în guvernarea ţării , fără să mai stăruim asupra faptului că din toate marile frământări sociale şi naţionale ale împroprietăririi şi închiegării noului stat românesc, e singurul partid de masse şi de ordine născut din aceste mari prefaceri. Tentativele de desmembrare s’au manifestat făţiş prin ieşirea din acest partid a d-lui dr. Vaida — câteva luni numai după revenirea în acest partid a d-lui dr. Lupu. Dar, mai ales după ieşirea d-lui dr. Vaida, s’a întreprins tot felul de încercări de a se semăna în special, zâzania între ardeleni şi conducerea naţional-ţărăniştilor, după care au urmat şi atacurile împotriva guvernărilor naţional-ţărăniste. Ce rămânea conducerii partidului să opună ca răspuns tentativelor de dezmembrare şi acestor atacuri? De alta, dacă nu demonstraţia că massele nu s’au lăsat influenţate de manevrările şi atacurile împotriva conducerii partidului naţional-ţărănesc, rămânând credincioase şi partidului şi conducerii? Demonstraţia aceasta s’a urmărit şi realizat în proporţii cari nu pot fi desconsiderate, rând pe rând la Chişinău, Craiova, Braşov, Iaşi, Cluj. Massele stau neclintite în jurul acestui partid. Verificându-şi astfel forţele, conducătorii au adoptat limbagiul conştienţei şi demnităţii unui partid care, de la retragerea sa în opoziţie, a afirmat o atitudine de înţelegere a situaţiei statului şi de cuminţească conduită parlamentară. . Provocat, el răspunde, adresându-se ţării, care-i reînoeşte dovezile de încredere. Sâmbătă, la Cluj cei trei fruntaşi ai conducerii, d-nii Maniu Mihalache şi Lupu au apăsat cu deosebire asupra tentativelor de divizare, opunând tustrei declaraţiuni cari subliniază unitatea lor de cugetare şi de acţiune — fiindcă a spus d. dr. Lupu: „avem o mare răspundere faţă de ţară şi ar fi o crimă naţională să ne abatem din cale”. La care d. Maniu a adăugat: „suntem un trup şi un suflet, devotat, unul altuia. Partidul e al d-tale d-le Mihalache şi Ardealul te urmează. Du-i unde vrei. E o armată devotată. Iată rezultatul tentativelor de dezmembrare şi al atacurilor împotriva guvernărilor naţional-ţărăniste. D. Mihalache a stârnit Sâmbătă la Cluj o însufleţire extraordinară, cum arată relatările corespondenţilor prezenţi, când luând act de limbagiul d-lor Lupu şi Maniu şi de felul cum a fost primit de adunare, a mulţumit adânc mişcat de asigurările de devotament al celor mai de seamă colaboratori ai săi. — Ştiu pe ce forţă mă bizui, a încheiat d-sa, adăugând că „de va fi nevoie, vom schimba baza de operaţie în Ardeal” - ceea ce arată măsura devotamentului şi a unităţii ce a constatat din partea ardelenilor. Aceasta e realitatea vieţii publice şi a o nesocoti poate fi operă de rea şi tendenţioasă informare. ▼ ALFA Demonstraţiile naţional-ţărăniştilor CONVERSIUNEA • Deși mesagiile Suveranului au proclamat — nu odată — că problema conversiunei este definitiv închisă, d. Costică Argetoianu nu se astâmpără, fiindcă mai are de băgat în conversiune ceva profitori. „Desăvârșirea legei asanărei datoriilor” s’a făcut după nenorocita conversiune a d-lui Costică Argetoianu, care n’a putut rămâne în picioare. Nimeni n’aşteaptă dela d-sa -----nici desăvârşiri, unei săvârşiri, căci le-a cunoscut cu vârf şi îndesat. ŞOFERH - Grafie unu şofer beat, care şi-a găsit moartea, un autobuz a sărit ori bara şi a ajuns în faţa trenului, care l-a zdrobit. Sunt 7 morţi şi 15 grav răniţi. Adică, jandarmii n’ar putea opri niţel pe şoferi spre a le constata starea de trezire şi călătorii n’ar putea supraveghea şi ei puţin starea şoferilor? Şi-ar apăra şi viaţa lor şi a şoferilor. TEMERE Se anunţă că Negusul şi ministerul de războiu al Abisiniei au declarat că nu se tem de Italia. Ducele se teme şi mai puţin de Abisinia. In asemenea cazuri, tot ar fi bine ca ambele părţi să se teamă dacă nu de Societatea Naţiunilor, barem ele dezastrele pe cari le aduce lipsa de...temere. RIGOLO Creionul actualității O fuidul D. VAIDA. — Noi nu mergem drumul nostru înainte! VAIDISTUL. — Șefule, nu crezi c’ar fi mai bine s’o luăm înapoi, poate dăm iar de najional-țără- nişti?! Nu credem! Un excelent ziar de dimineaţă, văzând că nu avem nici războiu în Abisinia, nici revoluţie în Franţa, nici răsturnarea lui Hitler în Germania, nici măcar o mică crizuliţă de guvern în România, alarmat de această lipsă de subiecte tocmai în toiul verei, a descoperit un cioban — Petrache Lupu — care ar fi vorbit cu Dumnezeu! Şi pe chestia acestei conversaţii absolut... autentice, trage-i coloane întregi, cu poza respectivilor — deocamdată azi a ciobanului, iar mâine probabil a lui Dumnezeu! In ce ne priveşte, să ne dea voe simpaticul cioban Lungu, să nu credem tot ce spune: credem că el a vorbit cu Dumnezeu, dar nu credem că Dumnezeu a vorbit cu el! De mult Tatăl Ceresc a rupt orice relaţii cu copiii lui de pe pământ cari sânt prea păcătoşi şi şi-a îndreptat grija şi dragostea spre progeniturile lui de pe alte planete! Părintele Ceresc are perfectă dreptate: fiii lui pământeni sânt incorigibili. — Sânt cei mai parşivi din toţi! — a exclamat acum câtva timp, Dumnezeu, faţă de Sfântul Petru, care abea i-a potolit furia. Ceea ce-l exasperează în deosebi, e că oamenii se ocupă prea mult de politică şi fac prea multe războae. Mai imparţial decât Liga Naţiunilor, Dumnezeu nu poate lua partea unui popor contra altuia, căci toţi sântem copiii lui, şi de aceea văzând că mereu se iveşte un nou războiu, care îi împuţinează copiii, a hotărât să se retragă tocmai în al 7-lea cer şi să nu mai aibă absolut nici un raport cu oamenii. Pe aceştie i-au dăruit... Dracului! Aşa că d. Lungu se va fi adresat lui Dumnezeu, dar că a şi primit răspuns, că a conversat, că s’a Întins la taifas, să ne dea voe să nu-l credem! DESCA Poziţia Micii înţelegeri in actualele evenimente internaţionale Noul prim ministru şi ministru de externe al Iugoslaviei, d. Stoiadinovici a ţinut ca, îndată după constituirea noului cabinet şi între primele acte ale activităţii sale ca şef al guvernului dela Belgrad să exprime, printr’o telegramă adresată primului ministru al Franţei, „nestrămutatul ataşament al Iugoslaviei pentru Franţa, marea sa aliată” şi totdeodată ca sa dorinţă „de a colabora în mod activ cu d. Laval la opera de apropiere europeană şi la consolidarea păcii”. Această telegramă, precum şi declaraţiile făcute după constituirea noului cabinet arată că acţiunea internaţională a Micii înţelegeri, în cadrul căreia Iugoslavia are un rol atât de important, îşi va urma cursul ei normal. Poate niciodată ca acum, rolul Micii înţelegeri, castraje a păcii în această parte a Continentului european, nu a fost mai important iar solidaritatea desăvârşită şi realitatea reciprocă integrală ,mai necesară între aliaţii din această vastă comunitate internaţională a Micii înţelegeri. Evenimentele internaţionale se desfăşoară în ultima vreme într’un ritm din ce în ce mai precipitat. In asemenea împrejurări se impune un contact cât mai strâns între aliaţi şi o informare cât mai promptă şi mai discretă a conducătorilor politicii externe ai statelor componente ale comunităţilor internaţionale. Din fericire, statutul de organizare al Micii înţelegeri a ţinut seama de eventualitatea unor asemenea împrejurări şi asigură promptitudinea informării şi acţiunii prin rolul rezervat preşedintelui consiliului permanent care reprezintă interesele comune în politica externă ale celor trei state. Pentru a asigura întreaga eficacitate acţiunei diplomatice actuale a Micii Inteleegri, conferinţa consiliului permanent care trebuia să se întrunească în iunie la Belgrad a fost amânată iar mandatul de preşedinte deţinut de d. Titulescu este prelungit în mod automat. Acest aspect al poziţiei Micii înţelegeri în actualele împrejurări internaţionale şi semnificaţia rolului excepţional ce revine d-lui N. Titulescu impune o deplină Înţelegere şi din partea opiniei politice româneşti. Activitatea diplomatică a d-lui Titulescu şi evenimentele internaţionale în curs de desfăşurare reclamă cel puţin o evoluţie normală a vieţii politice interne, capabilă să asigure ministrului de externe libertatea de acţiune ce rezultă din solidaritatea şi adeziunea întregii naţiuni. L. T. A. v ■Cradle de tot De câteva zile se vorbeşte în Franţa că organizaţia fascistă „Crucile de foc” de sub şefia colonelului de rezervă de la Roque — cea mai puternică din organizaţiile de dreapta — se pregăteşte pentru o lovitură de stat. Guvernul a dat un comunicat liniştitor, iar organizaţiile franceze de stânga — mult mai puternice, cum s’a dovedit adesea, ca cele de dreapta — au dat și ele un comunicat-avertisment. E aproape insă sigur că nu se va întâmpla nimic. kk COLONELUL DE LA ROQUE Ca in 1914! Italia are azi un nou erou: maiorul Cimaruta şi câţiva eroi mai mici, şase soldaţi, indigeni din Somalia. Toţi 7, au fost aduşi la Roma pentru a-i vedea Ducele şi a fi prezentaţi apoi şi poporului. Ei sunt bravii Cari au apărat cu sângele, lor postul de la Văltial, când l-au atacat ticăloşii de abisinieni! Ştiţi prea bine că guvernul Abisiniei a prezentat o versiune a acestei întâmplări cu totul alta decât cea italiană. Lucrul nu mai are azi Insă nici o importanţă. Italia s’a hotărît definitiv să atace Abisinia şi, dacă va avea noroc în lupte, să anexeze, pur şi simplu, imensa ţară a Negusului. Străduinţele d-lui Eden de a-l abate pe Duce dela această hotărîre au rămas zadarnice. Dealtfel Anglia nici nu are autoritate morală de a insista prea mult. N’a anexat ea ţări şi continente întregi? Ce-i poate riposta lui Mussolini, când acesta, cu francheţa lui brutală, îi spune: — Am nevoe de Abisinia! D-ta ai procedat altfel? Da, „am nevoe”! Iată raporturile reale dintre cei mari şi cei mici, dintre cei puternici şi cei slabi, 15 mai după întemeierea Ligii Naţiunilor,, când lumea, dornică de un spirit de dreptate, acelaşi pentru toţi, îşi mai făcea iluzia că conducătorii popoarelor sânt de altă construcţie sufletească şi politică decât cei de dinaintea masacrului mondial! Iată-i însă şi azi lucrând cu aceleaşi mijloace pentru a influenţa şi înflăcăra pe supuşi. Amintiţi-vă zilele de înfrigurare din Iulie 1911: — Avioanele franceze au zburat noaptea deasupra Nuerenbergului! tunau, indignaţi, germanii. Sârbii ne-au atacat fără declaraţie de război — insinua, Berchtold, la urechea bătrânului împărat Franz Iosef! Atâtea amintiri, atâtea destăinuiri asupra pregătirii dramei sângeroase din 191, am citit cu toţii în sutele de volume cari s’au scris în ultimii 15 ani. Şi totuşi, cu aceleaşi mijloace se operează şi acum şi popoarele înşelate, cred şi pornesc iarăşi la luptă. Iar peste alte doua decenii în perspectivă istorică, vom citi destăinuiri asupra mijloacelor cu cari s’a înlesnit izbucnirea războiului abisinian. Omenirea nu învaţă nimic. E elevul cel mai rău din câţi sânt pe lumea asta mare. G. MILLIAN O LUNA PE MARE Barcelona—Svonuri pe bord Spre Barcelona! Pe coasta pitorească a Spaniei se văd înşiruite, unul lângă altul, orăşele mici, parcă ar fi, privindu-le din depărtare, castele în miniatură, construite din blocuri de carton aşa precum le au copiii în cutiile de construcţii, jocuri distractive. Mii de aceste căscioare se văd ziua din largul mărci, iar noaptea coasta îţi oferă o privelişte feerică. Spania, frumoasa Spanie, de când visez s’o văd! Iată că am văzut-o, iată realizat şi voiajul cel frumos al vieţii mele. „Croisiera” aceasta e plină de farmec. Micile inconveniente, mai ales căldurile, le suporţi voios, le uiţi repede, urmărind filmul grandios ce se desfăşură în natură, desfătându-ţi ochii, răscolindu-ţi mintea şi sufletul în faţa încântătoarelor regiuni. Pretutindeni ceva nou, mai frumos decât ceia ce ai văzut până în acest moment şi mai frumos decât ceia ce vezi peste o oră, toate provocându-ţi sensaţii variate şi satisfăcând chiar temperamentele cele mai blazate. Cel mai prozaic om se transportă, înţelege atunci pasiunea poetului, a pictorului, a artiştilor şi boemilor, amanţii naturii ai măreţelor creaţiuni arhitectonice, înălţate undeu mai mult farmec şi cari de veacuri stau ca o mărturie a geniului omenesc din vremurile preistorice. Şi te întrebi: se mai poate realiza azi, în plină civilizaţie şi progres, aşa d© minunate opere ? Spania! Barcelona e capitala Catalmiei. Catalanii se deosebesc de spanioli. In Catalania e un amestec ispano-arab şi italian, în stil şi poate chiar în populaţie. Tipul clasic spaniol nu e acel catalan. Nici bărbaţii, nici femeile nu sunt aci aşa de frunoşi cum se spune. Dar temperamentul e tot expansiv. In Barcelona, unde revoluţia s’a desfăşurat poate într’un ritm mai înflăcărat, unde revoluţia poate mai mocneşte— ca şi în toată Spania — nu se vede nici o urmă.Viaţa continuă, — ca şi sub monarhie. Nu se vede nici republica, nici monarhia. Se vede numai o intensă luptă pentru trai, pentru un trai cât mai bun. Acei ce cunosc Parisul iau Capitala Franţei drept termen de comparaţie cu oraşele mari, grandioase. Barcelona e măreaţă, e o capitală nouă, dar n’are caracteristica Parisului. Barcelona privită de la înălţimea Tibidabo-ului, unde perspectiva se desfăşura până în Pirinei, sau văzută de la Miramara, un restaurant, din câmpul Expoziţiei, nu seamănă cu priveliştea de pe terasa de la St. Germaine de unde vezi întregul Paris. E cu totul altceva. Altă senzaţie la St. Germaine, alta pe înălţimile Barcelonei. Deşi Barcelona n’are decât o populaţie de 1.200.000 locuitori, când o admiri din parcul Expoziţiei, aşezată în amfi- teatru intrun cadru poate .- Negus1 pozează La curtea împăratului Abisiniei.—Un burg medieval. 6 ședințe de sculptură -Celebra sculptură ’Anna Quinquaud a avut ocazia să facă bustul actualului negus al Abisiniei. Negusul i-a pozat la Addis Abeba. In timpul lucrului, Anna Quinquaud a avut ocazia să stea de vorbă cu suveranul îndepărtatei Abisinii. In articolul publicat în ziarul Le Journal — şi pe care noi îl reproducem mai jos — sculptură îşi povesteşte impresiile. Pe când încercam, în cursul călătoriei meie în Etiopia să obţin o audienţă la negus, sperând chiar să pot obţine şedinţe de poză, ştiam foarte bine că ceea ce ceream era foarte greu de obţinut din partea acestor jumătate orientali, impenetrabili, politicoşi şi neîncrezători totodată, a căror vorbă echinaga (foarte bine, pe mâine) reuşeşte să plictisească pe inoportuni. Cu toate acestea, după vreo două luni, un achker a venit în zorii zilei, ca să-mi anunţe că stăpânul mă aştepta peste un sfert de oră. Era prea puţin pentru a pregăti armătura, soclul, argila, să sar într’un automobil şi să ajung fără agitaţie aparentă la Guebi, reşedinţa imperială. O mulţime agitată se grămădea de jur împrejur. Bărbaţi cu aspect de soldaţi antici, cu diamma drapată pe umăr, frumoşi voizeros cu mersul grav în grelele cute ale veştmintelor, tanagras reînviate sub o umbrelă de pai. Bogaţi şi săraci din toate colţurile imperiului veniau să implore: Dianoi. INTERIORUL PALATULUI Trei rânduri de ziduri înconjurau palatul. Cerberi incoruptibili veghiau la porţi. Dar ordinul era dat: automobilul meu trecu repede prin furnicarul de vizitatori speriaţi. Catâri îmbrăcaţi ca armăsari de cavaleri viteji, umpleau prima curte. Stăpânii lor erau primiţi de împărat. In cea de a doua curte care era mai mare, indigenii se salutau ceremonios închinându-se adânc, înainte de a se îmbrăţişa. Alţii ghemuiţi într’un colţ, veniţi din depărtările împărăţiei, aşteptau de luni de zile întâmplarea fericită, care-i va face să fie remarcaţi de negus, convinşi că atunci după ce-şi vor expune cazul, ar putea să reia liniştiţi drumul spre toucoun. Printre vestmintele albe, ici colo, se vede haina de piele galbenă a vreunui pustnic, care-şi agita teheraua (apărătoarea de muşte) peste o carte de rugăciune deschisă. Şiruri de servitoare agile, purtând coşuri cu merinde, îşi făceau drum până la adăpostul unde se aflau vizitatorii. In cea de a treia curte nu puteau intra decât privilegiaţii, miniştrii sau ofiţerii superiori. Toţi purtau togi romane, cu chama înodată în jurul taliei. Ţinuta aceasta interzisă pe stradă este obligatorie pentru un oaspete de vază. Discutau. Unii aşezaţi pe vreun trunchiu de chiparos, alţii în picioare cu privirea ţintă la fereastra de unde o privire de a stăpânului îi va face pe toţi să se prosterneze la pământ. Atunci apăru negusul. Maiestatea sa Haile Salassie l-iu domit Cimtrruste în pag. II-a) BARCELONA. — MONUMENTUL LUI CRISTOFOR COLUMB nie în lume, se pare că adăposteşte multe milioane de suflete, atât de grandios se desfăşoară acest minunat oraş. Mişcaremare în port. Impresia mea este că e mai multă viaţă decât la Marsilia. O promenadă prin aleele din parcul Unde anii trecuţi a fost expo (Continuare la pag. 1ţa) Citiţi în pag. 8: D. Titulescu la Londra ziua Universală, pune în evidenţă în ce măsură se poate manifesta activitatea economică şi culturală a capitalei Cataloniei. N’am avut şansa, în cele două zile, cât a stat „Peleşul” la Barcelona, să vedem o cursă de tauri. In afară de monumentele ce le-am văzut, de edificiile măreţe, noui şi vechi, în afară de cele trei parcuri grandioase ce domină oraşul, monumentul lui Cristofor Columb se zăreşte din largul mărci ca şi imensastatuie din portul New-York-ului. Barcelona petrece. Seara lumea se adună pe terasele cafenelelor, în baruri, în varieteuri. Intr-un varieteu călătorii români au văzut o parte din viaţa veselă spaniolă. Au Catalanii . ..Carmencittă rânitoare dansând drăceşte aşa precum numai o spaniolă ele pur sânge poate să-ţi înfăţişeze, cu acel temperament neîntrecut, dansurile spaniole. Un jazz celebru acompania, în ritmul muzicii spaniole, cântăreţele şi dănţuitoarele de o ideală frumuseţe şi interprete neîntrecute ale artei coreografice. Un spectacol ca acesta se plăteşte, desigur, în alte ţări, cu 200—300 lei intrarea. La varietéul unde am fost intrarea e liberă, dar consumaţia, obligatorie, e împătrită, un preţ unic, e pesetas orice consumaţie (cafea, oranjadă, limonada), adică vreo 60 loi! Varietéul e totdeauna plin, lumea petrece trei ore minunat cu o cheltuială minimă şi antrepriza câştigă bine. La noi pare exclus a se organiza astfel de spectacole. Prăvăliile Barcelonei sunt: