Lupta, iulie 1937 (Anul 16, nr. 4707-4733)

1937-07-22 / nr. 4725

mj 6 No. 4726 CONST. MILLS Foot director politie Dec. 1931 — Febr. 1987 Director EMIL l­. FAGUBB Redacţia şi ad-tia: 6Qture$fl,str. Const Miile 11 (Sărindar) PAGINI . MV TELEFOANE: Direcția S43-08 Secretariatuî 343-00 # Administrafla 343-04 G­..Viner Dumnezeu a acordân^u^^Qp^meni pri­vilegiul de a câștiga n^QR^i) dar a le­gat acest privilegiu de^sijljfficntul răs­punderii față de^'colectivE^ iflJOHN D. ROCKEFELLER ■ -1 '• ■ftrtiför/i, încă nu s’a isprăvit în Rusia reprimarea „trotzkismului”. N’au fost executaţi acolo numai politiciani şi generali „trotz­­kişti”, consideraţi de regimul Stalin ca duşrmani ai poporului. Sovietele pretind că toată indu­stria a fost împănată cu spioni, trădători şi partizani ai lui­­Trotzki şi, prin urmare, trebu­esc curăţate toate întreprinde­­r - -4" industriale şi economice "de aceste elemente d­uşmane. „Curăţare”, la Moscova şi aiu­rea’, înseamnă executarea tu­turor celor dovediţi sau bănu­iţi ca adversari ai regimului trotzki­st! După informaţiile unor re­viste din Franţa, zilele trecute a fost „curăţat” trustul auru­lui. Cel dintâi care a fost exe­cutat, ca „trotzkist”, e directo­rul general al trustului de aur, tumul cu care Sovietele s-au lă­udat, ca unul ce a sporit consi­derabil producţia aurului. O­­mul a fost pus la zid şi împuş­cat. Ceilalţi din acest trust sunt puşi sub anchetă pentru falsifa­ie de bilanţ şi contra­ve­nire la planul de producţie. N’au trecut nici trei zile de la „curăţarea” trustului auru­lui şi a venit rândul industriei metalurgice. „Pravda” preci­zează că şi şeful acestei indus­trii pe lângă că conspira cu trotzkiştii, a*, înlesnit intrarea în fabrici a unor spioni japo­nezi şi germani cum şi a unor agenţi trotzkişti. . ..­­ torul acesta şi ajutoarele lui au fost arestaţi şi deportaţi împreună cu directorul uzine­­i lor de fer d­in Kertschenski şi Nowomoskwa cum şi directorii fabricei d­e cauciuc şi al rafi­­neriilor de petrol. Toţi sunt a­­cuzaţi nu numai că au agitat ca trotzkişti, dar că s’au înde­părtat de prescripţiile progra­mului de producţiune. Din diferitele cuvântări ale dictatorilor economici ruşi, re­iese că experienţa Stachanow pentru raţionalizarea produc­ţiei, considerată până deunăzi ca genială, este azi calificată ca falimentară şi totodată ca o trădare trotzkistă. Anchetele şi executările nu s’au oprit aci, ci s’au extins şi asupra altor întreprinderi. Aşa, de pildă, la administra­ţia Radio-ului s-a descoperit că şeful făcea parte dintre „ban­diţii trotzkişti”. Asemenea şi redactorul şef Doletzki de la agenţia „Tass” şi aproape toţi colaboratorii lui au fost d­e­portaţi. Am relevat toate aceste a­mănunte, fiindcă rostul ade­vărat al executărilor şi depor­tărilor noui din Rusia sovieti­că n’a fost numai de natură politicianistă, n’a fost numai preocuparea de-a extermina trotzkismul, ci s’a descoperit la însăşi conducerea marilor în­treprinderi industriale, în le­gătură cu armamentul, o vas­tă reţea de spionaj şi de sabo­tare a planului economic so­vietic, spionaj şi sabotare în favoarea germanilor şi japo­nezilor. To aceia Stalin a procedat cu o sălbăticie fără pereche la exterminarea acestui spionaj. O spun nu numai bolşevicii dar şi corespondenţii străini ai marilor ziare europene ce s’au informat precis asupra nemiloasei „curăţiri” ce s’a o­­perat în Rusia sovietică. * Precum se vede, spionajul german şi japonez a lucrat metodic, sistematic, în Rusia sovietică. Cu cât se întindea mai mult acolo acest spionaj, cu atât se înteţea la Berlin ac­ţiunea pentru o ofensivă ge­nerale nu atât contra bolşevis­mului, ci contra sovietelor, fi­indcă s’au apropiat de Franţa şi Anglia. Ne prindem că spionajul de natura aceasta nu s’a oprit nu­mai în Rusia sovietică. Ne prindem că a pătruns foarte uşor şi la noi, mai ales în a­­numite industrii particulare ai căror patroni lucrează in­tens cu Germania. Dacă aceste industrii n’ar avea nici o legă­tură cu înzestrarea armatei, poate că n’ar fi o primejdie a­şa de mare mişunarea spio­nilor. Cert însă că aceştia s’au băgat tocmai acolo unde e pri­mejdie să avem spioni. Iată pentru ce şi la noi, îşi face drum ideia de­ a se naţiona­liza cât mai reped­e întreprin­derile ce sunt în legătură cu apărarea naţională. Cel dintâi care a propus-o la noi, a fost d. Iuliu Maniu. Acum sunt mulţi cari o cer, o cere şi d-rul Lupu, care trebue să ştie pentru ce pune acum pe tapet chestia a­­ceasta.­­ R. P. Secutiție din Rusia Sovietică După politician­ a venit rândul industriașilor ! MOŞTENIRE Un biet minier polonez, tată a 6 copii, a moştenit zilele aces­tea, de la un unchi din America, 45 de milioane de dolari. Şi unchi, şi din America, şi 45 de milioane! întrunite la un loc toate ele­mentele clasice ale moştenirii! Ca în frumoasele vremuri pa­triarhale de altă­dată! BĂTAE Liberalii, slabi la Pumna, au provocat o cruntă bătae electo­rală la alegerile din Sascut. Să se astâmpere că-i bate Dumnezeu şi le ia toate eta­pele! RĂBDARE Față de sabotarea de către Italia a propunerilor engleze privitoare la Spania, se susţine că „Anglia a început să-şi piar­dă răbdarea”. Ne cam îndoim. Şi-o pierde ea de mult, dar tot îi mai ră­mâne destul ca să poată înghiţi ESCURSIE D-nii Armand Călinescu şi Ghelmegeanu au plecat într’o escursie în munţi. Au fost prudenţi că nu l-au invitat şi pe d. Virgil Polârcă, că mai bănuia lumea cine ştie ce comploturi mai pun la cale pe acolo, prin creerii munţilor! Sau nu l-au luat pe d. Potâr­­că pentru că nu rezistau mun­ţii la atâta presiune? Mai probabil! ÎMPĂCARE Se pare că dacă vaidiştii nu se împacă cu naţional-ţărăniştii, liberalii mai stau la putere şi d­e la toamnă înainte. Urmăriţi, vă rog, manevrele d-lui Inculeţ, ca să vedeţi ce sforţări uriaşe va face ca să se ajungă la împăcarea vaidisto­­ţărănistă! Că dacă are vreun ideal d. vice-preşedinte al consiliului apoi acesta e! RI60L0 toate capriciile Ducelui l­a fronturile Creionul actualităţii Explicaţie Din „Dailyi Herald" — Tată, de ce nu se m­ai ofteneşte vîers? Fiindcă s’a scumpit prea mult moartea. ii „Consternare“ Totdeauna, după examenele de bacalaureat, încep destăinuirile, con­statările şi învinuirile preşedinţilor şi membrilor comisiunilor de exami­nare. S’ar părea, după aceste con­statări şi învinuiri, că învăţământul nosum e alcătuit din 4 clase prima­re şi... bacalaureaţi Că elevii se pre­zintă la examinare fără să mai trea­că prin liceu, sau că acest liceu e atât de inexistent, că nici nu contea­ză dacă elevul şi-a ros opt ani de zile pantalonii, pe băncile lui! Iată azi, d. Giorge Pascu profesor universitar din Iaşi, membru într’o comisie de examinare scrie într-un ziar: „Candidaţilor le lipsesc până şi cele mai elementare cunoştinţe, Îi scriu greşit titlul cărţilor, greşit nu­mele autorului. Nu ştiu acordul su­biectului cu predicatul. Fac greşeli ruşinoase de ortografie. Nu cunosc valoarea cuvintelor. De pildă: Nu in deajuns de suficient, — temelia aşe­zată pe baze solide, — Russo ese consternat de frumuseţea literat­urii populare, in loc de încântat, entu­­siasmat, — Alecsandri serveşte ca imbold atât contimporanilor săi cât şi predecesorilor, in loc de succeso­rilor. — Aceşti trei coniferi (Clam, Şincai şi Maior) se complectează unul pe altul, „ coniferi în loc de conifer”. Mă rog, d-nii profesori de liceu, cam­ opt ani de zile s’au ocupat de aceşti excelenţi elevi, n’au amit nici odată prilejul să le arate că „con­sternat” nu e chiar tot una cu „en­­tusiasmat”, şi că Şincai, Maior şi Clain n’au bănuit niciodată c’o să ajungă „coniferi”?! In patru ani de şcoală primară şi in opt de liceu nu se poate învăţa acordarea subiectului cu predicatul? S'au înfăptuit pe lumea asta atâtea acorduri mult mai grele: politice, economice, financiare, navale, — ei, e o imposibilitate să ajungem la un acordişor, acolo, ca să nu mai auzim pe bacalaureaţii noştrii spunând cu o convingere înspăimântătoare, că „nu e rele”, ba chiar „este bine”?! Ori­cum, profesorii de liceu ar trebuii să se simtă direct vizaţi de toate aceste învinuiri şi constatări, cari, dacă sânt întemeiate — şi se pare că sânt — înseamnă că o bună parte a corpului profesoral secundar e alcătuit din nişte „coniferi” ai în­văţământului, faţă de cari „conster­narea” lui Russo este nimic compa­rată cu a noastră! Şi asemenea bacalaureaţi trec apoi in universitate şi cum ies şi da aici o cam ştim cu toţii. Bine-bine, e adevărat că „viitor da aur ţara noastră are”, că „avem un noroc orb”, că posedăm, precis, „şapte vieţi în peptu­ne de aramă”, dar putem tră­i totdeauna din aceste zicale niţel cam perimate? O lecuţă de carte, şi de muncă se­rioasă în locul atâtor zicători și pro­verbe n’ar fi mai nimerită? DESCA Exemplul de la Braşov Un eveniment neaşteptat s-a întâmplat, acum, cu prile­jul alegerilor comunale. La Braşov — elementul românesc, trecând peste interesele de partid — a întocmit o listă co­mună — compusă din reprezentanţi ai tuturor partidelor politice — ca să lupte împotriva minorităţii sase care , acolo, la Braşov, profitând de lipsă de solidaritate a elemen­tului naţional, reuşise să acapareze gospodăria comunală. Luptă împotriva saşilor? Front comun împotriva ele­mentului minoritar german ? Unde şi care este pericolul ? De ce este nevoe de solidarizarea românilor? Iată întrebări la cari, desigur, cititorul este în drept să ceară un răspuns şi acest răspuns este următorul: imediat după război, ele­mentul german — judecând realităţile istorice la lumina in­tereselor minoritare, — a făcut declaraţiuni categorice de fidelitate faţă de ţara nouă in care a fost integrat. Declara­­ţiunile nu au fost desminţite multă vreme. Ţara noastră a avut, în populaţia germană, elemente de ordine şi de muncă constructivă, elemente integrate definitiv în colectivitatea românească. Iată, însă, că dela o vreme, minoritatea sasă s’a depărtat dela linia dreaptă de conduită. Lucrând din ordine şi sub su­­gestiuni din afară, străine de interesele Statului nostru, mi­noritatea germană, se consideră, la noi, avantgarda tendin­ţelor şi intereselor din altă parte, tendinţe şi interese cari pot fi contrare cu ale României. In slujba acestei politici, minoritatea germană a devenit agresivă. Dar nu numai atât. Ea a venit în conflict cu reprezentanţii ordinei şi siguranţei, nesocotind dispoziţiunile luate de guvern în ceea ce priveşte pariul uniformelor şi al insignelor şi organizând gărzi para­­m­ilitare un “abu­s de lege. Din fericire, la Braşov, s’a trezit conştiinţa românească în timp ca să cheme la realitate pe cei cari au început să nu mai vadă lucrurile limpede ca mai ’nainte. Elementul românesc a reuşit să prezinte o listă unitară şi, astfel, vom avea, acolo, la Braşov, o gospodărie comu­nală lipsită de preocupări politice şi care va avea numai pre-­c­upări de ordin gospodăresc şi edilitar. Fapta oamenilor politici de la Braşov se poate repeta în toate centrele minoritare unde nu se poate ajunge la o înţe­legere şi la o colaborare cu conducătorii minorităţilor. Căci aceştia nu trebue, evident, să fie scoşi din viaţa ad­ministrativă sau politică a ţării. Dar ceea ce este necesar, este ca ei să se integreze în Viaţa internă a Statului, să nu-şi tragă isvorul de inspiraţie sau metodele de luptă din străinătate, importând metode cari, la noi, au înfipt, prema­tur, cruci noui în cimitirele răspândite pe toate colțurile României întregite. L. T. A. Criză de... celuloză Printre nenumăratele crize post­belice avem, în Italia, şi una a celu­lozei. Din cauza lipsei ele celuloză s’a interzis ziarelor cotidiane italie­ne să apară în mai mult de 6 pagini. Asta ce înseamnă: ori Italia nu mai importă suficientă lemnărie, ori lemnul este întrebuinţat în alte sco­puri. Nu e, o recunoaştem, nici o ca­tastrofă dacă ziarele italiene sau din alte ţări, chiar de la noi, au să apară numai în 6 pagini. Numai să apară în plină libertate şi mulţi ar renunţa la multe pagini. Dar e caracteristică astăzi preocuparea tuturor statelor de a se înarma şi în acest scop restricţiuni în toate di­recţiile. Pentru a spori materia ex­plozibilă, reducem celuloza ce tre­bue presei. Pentru a spori flotele şi armamentul, încărcăm la maximum bugetele, sporim dările, reducem chiar raţiile alimentare! In loc de sanatorii şi spitale pentru bolnavi, uzine de gaze asfixiante! Aceasta este preocuparea mai tuturor state­lor. E deajuns s-o pornească câţiva pe drumul înarmărilor, pentru ca toţi ceilalţi să fie siliţi să procedeze la fel, unii chiar să supraliciteze. Aşa se explică de ce asistăm la o cursă nebună de înarmare ce dă, în unele State, prin reducerea şoma­jului, iluzia că e... prosperitate! De câte ori Briand şarja contra războiului, la Liga Naţiunilor, la toate conferinţele, la toate festivi­tăţile, spunea invariabil: războiul de mâine va fi cea mai teribilă ca­tastrofă mondială, apoi va veni imediat revoluţia în care se va pră­buşi civilizaţia. Totuşi mergem înainte cu înar­mările. Şi nu se pot opri fiindcă acei ce au început înarmările sunt dictatorii, şi dictatorii nu sunt pa­cifişti, consideră pacifismul ca o la­şitate şi glorifică războiul. Iată explicaţia economiei de... ce­luloză din Italia. E nevoie de celu­loză pentru explozibile, deci redu­cerea gazetelor cari, de altfel, sub dictatură, nu explodează. A. H. Aniversarea­­ regală Azi e ziua reginei Maria, a reginei atât de iu­bită şi respectată de întreg poporul românesc, ca­re vecinie îşi va aminti, dealungul veacurilor, ce a făcut marea Suverană pentru unitatea lui naţio­nală. Cu adâncă recusioşteniă, cu duioşie, ţara urează reginei Maria încă mulţi ani de viaţă, cu sentimen­tul că fiecare clipă din această viaţă îi este închi­nată ei şi numai ei. Piloţii cei mai issini in războiul din Spania Constatările scriitorului francez Abel Guidez, comandantul escadrilei „Espana“ Cu prilejul împlinirii unui an de la isbucnirea războiului civil din Spania, ziarul londo­nez Daily Herald” a publicat un interesant articol al tânăru­lui scriitor francez Abel Guidez care comandă escadrila „Espa­­na” din armata guvernamenta­lă spaniolă. Deşi are numai 30 de ani, Guidez a intrat la vârsta de 18 ani in aviaţia militară france­ză, ca pilot de vânătoare şi a­­poi a trecut în aviaţia comer­cială. La isbucnirea războiului ci­vil din Spania, el a fost chemat de Andre Malraux în fruntea escadrilei „Espana” distingân­­du-se în numeroase bătălii. In ultima vreme, el a luptat pe frontul Bilbao. „Am luptat șapte luni în Spa­nia, în calitate de comandant al escadrilei „Espana” — scrie Guidez. „Am luptat adeseori, ca pilot de vânătoare, împotriva avioa­nelor germane şi italiene, „Heinkel” şi „Fiat”, iar ca şef al unei formaţiuni de bombar­dament, am aruncat explozibile deasupra multor poziţii inami­ce. Am înfruntat focul precis şi ucigător al artileriei anti-ae­­riene germane. Voi încerca a­­cum să rezum aci valoarea, combativitatea, eficacitatea di­feritelor forţe în luptă pe fir­mamentul Spaniei. Voiu începe cu germanii, urca mai repede şi era mai u­­şor de manevrat. Italienii au fugit la Capo­­retta, au fugit­­acei cari mau Toată lumea ştie că germanii sunt soldaţi remarcabili. Eu am numai 30 de ani. Eram prea tâ­năr în 1914 pentru a lupta cu nemţii. Dar unii dintre camara­zii mai vrâstnici, ca Henry La­­croch­e şi Jean Dary, au cunos­cut curajul germanilor în răz­boiul mondial. Am putut con­stata acelaş lucru eu însumi în Spania. Germanii au un adevărat spi­rit de luptă şi o tenacitate ex­traordinară. Când lupţi împo­triva unui german, poţi fi si­gur că unul din doi nu va mai părăsi viu terenul. Aviatorul german rămâne pe poziţie chiar atunci când avio­nul său a fost serios avariat de gloanţe de mitralieră, bine pla­sate. Atâta timp cât pilotul nu a fost serios rănit, atâta timp cât părţi vitale ale avionului sunt intacte, el continuă să lupte. Am avut norocul să dobor două aeroplane germane de vâ­nătoare. Nu este însă scopul a­­cestui articol să vă povestesc despre aceste lupte epice. Fără îndoială că am avut mult no­roc. Dacă în cele din urmă mi-am doborât adversarii, a fost că ae­roplanul meu era mai bun de­cât un Heinkel. Aparatul meu fost ucişi­ la Guadalajara, dar trebue să mărturisesc că avia­ţia lor este cu mult mai bună decât infanteria. Aviatorii italieni sunt foarte buni piloţi. Ei sunt foarte bine antrenaţi, au multe ore de zbor şi sunit în curent cu tacti­ca uzuală a războiului aerian modern. Totuşi ceva nu este în regulă la ei. Nervii lor nu sunt atât de tari ca acei ai germanilor. Pe măsură ce lupta se prelungeşte, calitatea aviatorilor scade. A­­tunci când avioanele lor sunt deteriorate de focul mitraliere­lor, curajul aviatorilor se tope­şte încât sar sigur. Desigur, sunt şi excepţii. Unii piloţi ita­lieni luptă până la capăt, dar (Continuare în pag. II-a) Citiţi in pagina 6-a Războiul chino japonez va fi evitat ? Practica intoxicării spirituale Ce învaţă tineretul german în şcolile h­ttleriste D. Pierre Bloch, deputat d­Aisne şi secretar al comisiunii armatei, publică în ultimul nu­măr al revistei pariziene „Ma­rianne” acest interesant articol cu privire la modul savant în care e intoxicat tineretul ger­man de azi. Nu înseamnă de loc că de­serveşti interesele păcii rele­vând metodele pe cari le între­buinţează dictatura hitlerista pentru a infiltra în copiii de şcoală supunere absolută faţă de disciplina militară, ură pâ­nă la pasiune împotriva străi­nilor. Fascismul italian e mai pu­ţin cinic în orice caz mai pu­ţin consecvent, mai puţin ştiin­ţific în practica intoxicării spi­rituale. Adolf Hitler a formulat el în­suşi în cartea sa „Mein Kampf” proeminenţa militarismului. Ne referim la textul original, din care nu lipsesc capurile făcute în traducerile editate pentru străinătate. „In satul rasist, scrie fuhre­­rul, armata nu trebue să dea numai alură şi ţinută individu­ală, ea trebue să devină şcoala superioară şi definitivă a pa­triotismului. Tânărul recrut nu trebue să înveţe numai instruc­ţia pe care o comportă mânui­rea armelor; el trebue să pri­mească în acelaşi timp o for­maţie care să se impregneze pentru tot restul vieţii... Tre­bue să înveţe să tacă, nu nu­mai atunci când e pedepsit pe drept, dar să suporte la nevoe chiar o pedeapsă nedreaptă”... C­ât de departe sun­tm de dis­ciplina pe care o vrem umană, de armele democratice şi de drepturile imprescriptibile ale justiţiei! In modul acesta, Hitler cere ca învăţământul istoriei în şcoli să fie predat şi considerat nu ca o ştiinţă, ci ca „un mij­loc de a trezi orgoliul naţional, deoarece teama de şovinism es­te un semn de impotenţă a timpurilor noastre”. * S’a semnalat în presă că la apa­rîîial „Almanahului tineretului german” — guvernul olandez a aciosit un protest în urma că­ru­­ia au adus rectificări primei ediţii — care prezenta o listă a „frontierelor însângerate” ale­­Con­gaare în pagina II­aj

Next