Lupta, iulie 1937 (Anul 16, nr. 4707-4733)
1937-07-22 / nr. 4725
mj 6 No. 4726 CONST. MILLS Foot director politie Dec. 1931 — Febr. 1987 Director EMIL l. FAGUBB Redacţia şi ad-tia: 6Qture$fl,str. Const Miile 11 (Sărindar) PAGINI . MV TELEFOANE: Direcția S43-08 Secretariatuî 343-00 # Administrafla 343-04 G..Viner Dumnezeu a acordân^u^^Qp^meni privilegiul de a câștiga n^QR^i) dar a legat acest privilegiu de^sijljfficntul răspunderii față de^'colectivE^ iflJOHN D. ROCKEFELLER ■ -1 '• ■ftrtiför/i, încă nu s’a isprăvit în Rusia reprimarea „trotzkismului”. N’au fost executaţi acolo numai politiciani şi generali „trotzkişti”, consideraţi de regimul Stalin ca duşrmani ai poporului. Sovietele pretind că toată industria a fost împănată cu spioni, trădători şi partizani ai luiTrotzki şi, prin urmare, trebuesc curăţate toate întreprinder - -4" industriale şi economice "de aceste elemente duşmane. „Curăţare”, la Moscova şi aiurea’, înseamnă executarea tuturor celor dovediţi sau bănuiţi ca adversari ai regimului trotzkist! După informaţiile unor reviste din Franţa, zilele trecute a fost „curăţat” trustul aurului. Cel dintâi care a fost executat, ca „trotzkist”, e directorul general al trustului de aur, tumul cu care Sovietele s-au lăudat, ca unul ce a sporit considerabil producţia aurului. Omul a fost pus la zid şi împuşcat. Ceilalţi din acest trust sunt puşi sub anchetă pentru falsifaie de bilanţ şi contravenire la planul de producţie. N’au trecut nici trei zile de la „curăţarea” trustului aurului şi a venit rândul industriei metalurgice. „Pravda” precizează că şi şeful acestei industrii pe lângă că conspira cu trotzkiştii, a*, înlesnit intrarea în fabrici a unor spioni japonezi şi germani cum şi a unor agenţi trotzkişti. . .. torul acesta şi ajutoarele lui au fost arestaţi şi deportaţi împreună cu directorul uzinei lor de fer din Kertschenski şi Nowomoskwa cum şi directorii fabricei de cauciuc şi al rafineriilor de petrol. Toţi sunt acuzaţi nu numai că au agitat ca trotzkişti, dar că s’au îndepărtat de prescripţiile programului de producţiune. Din diferitele cuvântări ale dictatorilor economici ruşi, reiese că experienţa Stachanow pentru raţionalizarea producţiei, considerată până deunăzi ca genială, este azi calificată ca falimentară şi totodată ca o trădare trotzkistă. Anchetele şi executările nu s’au oprit aci, ci s’au extins şi asupra altor întreprinderi. Aşa, de pildă, la administraţia Radio-ului s-a descoperit că şeful făcea parte dintre „bandiţii trotzkişti”. Asemenea şi redactorul şef Doletzki de la agenţia „Tass” şi aproape toţi colaboratorii lui au fost deportaţi. Am relevat toate aceste amănunte, fiindcă rostul adevărat al executărilor şi deportărilor noui din Rusia sovietică n’a fost numai de natură politicianistă, n’a fost numai preocuparea de-a extermina trotzkismul, ci s’a descoperit la însăşi conducerea marilor întreprinderi industriale, în legătură cu armamentul, o vastă reţea de spionaj şi de sabotare a planului economic sovietic, spionaj şi sabotare în favoarea germanilor şi japonezilor. To aceia Stalin a procedat cu o sălbăticie fără pereche la exterminarea acestui spionaj. O spun nu numai bolşevicii dar şi corespondenţii străini ai marilor ziare europene ce s’au informat precis asupra nemiloasei „curăţiri” ce s’a operat în Rusia sovietică. * Precum se vede, spionajul german şi japonez a lucrat metodic, sistematic, în Rusia sovietică. Cu cât se întindea mai mult acolo acest spionaj, cu atât se înteţea la Berlin acţiunea pentru o ofensivă generale nu atât contra bolşevismului, ci contra sovietelor, fiindcă s’au apropiat de Franţa şi Anglia. Ne prindem că spionajul de natura aceasta nu s’a oprit numai în Rusia sovietică. Ne prindem că a pătruns foarte uşor şi la noi, mai ales în anumite industrii particulare ai căror patroni lucrează intens cu Germania. Dacă aceste industrii n’ar avea nici o legătură cu înzestrarea armatei, poate că n’ar fi o primejdie aşa de mare mişunarea spionilor. Cert însă că aceştia s’au băgat tocmai acolo unde e primejdie să avem spioni. Iată pentru ce şi la noi, îşi face drum ideia de a se naţionaliza cât mai repede întreprinderile ce sunt în legătură cu apărarea naţională. Cel dintâi care a propus-o la noi, a fost d. Iuliu Maniu. Acum sunt mulţi cari o cer, o cere şi d-rul Lupu, care trebue să ştie pentru ce pune acum pe tapet chestia aceasta. R. P. Secutiție din Rusia Sovietică După politician a venit rândul industriașilor ! MOŞTENIRE Un biet minier polonez, tată a 6 copii, a moştenit zilele acestea, de la un unchi din America, 45 de milioane de dolari. Şi unchi, şi din America, şi 45 de milioane! întrunite la un loc toate elementele clasice ale moştenirii! Ca în frumoasele vremuri patriarhale de altădată! BĂTAE Liberalii, slabi la Pumna, au provocat o cruntă bătae electorală la alegerile din Sascut. Să se astâmpere că-i bate Dumnezeu şi le ia toate etapele! RĂBDARE Față de sabotarea de către Italia a propunerilor engleze privitoare la Spania, se susţine că „Anglia a început să-şi piardă răbdarea”. Ne cam îndoim. Şi-o pierde ea de mult, dar tot îi mai rămâne destul ca să poată înghiţi ESCURSIE D-nii Armand Călinescu şi Ghelmegeanu au plecat într’o escursie în munţi. Au fost prudenţi că nu l-au invitat şi pe d. Virgil Polârcă, că mai bănuia lumea cine ştie ce comploturi mai pun la cale pe acolo, prin creerii munţilor! Sau nu l-au luat pe d. Potârcă pentru că nu rezistau munţii la atâta presiune? Mai probabil! ÎMPĂCARE Se pare că dacă vaidiştii nu se împacă cu naţional-ţărăniştii, liberalii mai stau la putere şi de la toamnă înainte. Urmăriţi, vă rog, manevrele d-lui Inculeţ, ca să vedeţi ce sforţări uriaşe va face ca să se ajungă la împăcarea vaidistoţărănistă! Că dacă are vreun ideal d. vice-preşedinte al consiliului apoi acesta e! RI60L0 toate capriciile Ducelui la fronturile Creionul actualităţii Explicaţie Din „Dailyi Herald" — Tată, de ce nu se mai ofteneşte vîers? Fiindcă s’a scumpit prea mult moartea. ii „Consternare“ Totdeauna, după examenele de bacalaureat, încep destăinuirile, constatările şi învinuirile preşedinţilor şi membrilor comisiunilor de examinare. S’ar părea, după aceste constatări şi învinuiri, că învăţământul nosum e alcătuit din 4 clase primare şi... bacalaureaţi Că elevii se prezintă la examinare fără să mai treacă prin liceu, sau că acest liceu e atât de inexistent, că nici nu contează dacă elevul şi-a ros opt ani de zile pantalonii, pe băncile lui! Iată azi, d. Giorge Pascu profesor universitar din Iaşi, membru într’o comisie de examinare scrie într-un ziar: „Candidaţilor le lipsesc până şi cele mai elementare cunoştinţe, Îi scriu greşit titlul cărţilor, greşit numele autorului. Nu ştiu acordul subiectului cu predicatul. Fac greşeli ruşinoase de ortografie. Nu cunosc valoarea cuvintelor. De pildă: Nu in deajuns de suficient, — temelia aşezată pe baze solide, — Russo ese consternat de frumuseţea literaturii populare, in loc de încântat, entusiasmat, — Alecsandri serveşte ca imbold atât contimporanilor săi cât şi predecesorilor, in loc de succesorilor. — Aceşti trei coniferi (Clam, Şincai şi Maior) se complectează unul pe altul, „ coniferi în loc de conifer”. Mă rog, d-nii profesori de liceu, cam opt ani de zile s’au ocupat de aceşti excelenţi elevi, n’au amit nici odată prilejul să le arate că „consternat” nu e chiar tot una cu „entusiasmat”, şi că Şincai, Maior şi Clain n’au bănuit niciodată c’o să ajungă „coniferi”?! In patru ani de şcoală primară şi in opt de liceu nu se poate învăţa acordarea subiectului cu predicatul? S'au înfăptuit pe lumea asta atâtea acorduri mult mai grele: politice, economice, financiare, navale, — ei, e o imposibilitate să ajungem la un acordişor, acolo, ca să nu mai auzim pe bacalaureaţii noştrii spunând cu o convingere înspăimântătoare, că „nu e rele”, ba chiar „este bine”?! Oricum, profesorii de liceu ar trebuii să se simtă direct vizaţi de toate aceste învinuiri şi constatări, cari, dacă sânt întemeiate — şi se pare că sânt — înseamnă că o bună parte a corpului profesoral secundar e alcătuit din nişte „coniferi” ai învăţământului, faţă de cari „consternarea” lui Russo este nimic comparată cu a noastră! Şi asemenea bacalaureaţi trec apoi in universitate şi cum ies şi da aici o cam ştim cu toţii. Bine-bine, e adevărat că „viitor da aur ţara noastră are”, că „avem un noroc orb”, că posedăm, precis, „şapte vieţi în peptune de aramă”, dar putem trăi totdeauna din aceste zicale niţel cam perimate? O lecuţă de carte, şi de muncă serioasă în locul atâtor zicători și proverbe n’ar fi mai nimerită? DESCA Exemplul de la Braşov Un eveniment neaşteptat s-a întâmplat, acum, cu prilejul alegerilor comunale. La Braşov — elementul românesc, trecând peste interesele de partid — a întocmit o listă comună — compusă din reprezentanţi ai tuturor partidelor politice — ca să lupte împotriva minorităţii sase care , acolo, la Braşov, profitând de lipsă de solidaritate a elementului naţional, reuşise să acapareze gospodăria comunală. Luptă împotriva saşilor? Front comun împotriva elementului minoritar german ? Unde şi care este pericolul ? De ce este nevoe de solidarizarea românilor? Iată întrebări la cari, desigur, cititorul este în drept să ceară un răspuns şi acest răspuns este următorul: imediat după război, elementul german — judecând realităţile istorice la lumina intereselor minoritare, — a făcut declaraţiuni categorice de fidelitate faţă de ţara nouă in care a fost integrat. Declaraţiunile nu au fost desminţite multă vreme. Ţara noastră a avut, în populaţia germană, elemente de ordine şi de muncă constructivă, elemente integrate definitiv în colectivitatea românească. Iată, însă, că dela o vreme, minoritatea sasă s’a depărtat dela linia dreaptă de conduită. Lucrând din ordine şi sub sugestiuni din afară, străine de interesele Statului nostru, minoritatea germană, se consideră, la noi, avantgarda tendinţelor şi intereselor din altă parte, tendinţe şi interese cari pot fi contrare cu ale României. In slujba acestei politici, minoritatea germană a devenit agresivă. Dar nu numai atât. Ea a venit în conflict cu reprezentanţii ordinei şi siguranţei, nesocotind dispoziţiunile luate de guvern în ceea ce priveşte pariul uniformelor şi al insignelor şi organizând gărzi paramilitare un “abus de lege. Din fericire, la Braşov, s’a trezit conştiinţa românească în timp ca să cheme la realitate pe cei cari au început să nu mai vadă lucrurile limpede ca mai ’nainte. Elementul românesc a reuşit să prezinte o listă unitară şi, astfel, vom avea, acolo, la Braşov, o gospodărie comunală lipsită de preocupări politice şi care va avea numai pre-cupări de ordin gospodăresc şi edilitar. Fapta oamenilor politici de la Braşov se poate repeta în toate centrele minoritare unde nu se poate ajunge la o înţelegere şi la o colaborare cu conducătorii minorităţilor. Căci aceştia nu trebue, evident, să fie scoşi din viaţa administrativă sau politică a ţării. Dar ceea ce este necesar, este ca ei să se integreze în Viaţa internă a Statului, să nu-şi tragă isvorul de inspiraţie sau metodele de luptă din străinătate, importând metode cari, la noi, au înfipt, prematur, cruci noui în cimitirele răspândite pe toate colțurile României întregite. L. T. A. Criză de... celuloză Printre nenumăratele crize postbelice avem, în Italia, şi una a celulozei. Din cauza lipsei ele celuloză s’a interzis ziarelor cotidiane italiene să apară în mai mult de 6 pagini. Asta ce înseamnă: ori Italia nu mai importă suficientă lemnărie, ori lemnul este întrebuinţat în alte scopuri. Nu e, o recunoaştem, nici o catastrofă dacă ziarele italiene sau din alte ţări, chiar de la noi, au să apară numai în 6 pagini. Numai să apară în plină libertate şi mulţi ar renunţa la multe pagini. Dar e caracteristică astăzi preocuparea tuturor statelor de a se înarma şi în acest scop restricţiuni în toate direcţiile. Pentru a spori materia explozibilă, reducem celuloza ce trebue presei. Pentru a spori flotele şi armamentul, încărcăm la maximum bugetele, sporim dările, reducem chiar raţiile alimentare! In loc de sanatorii şi spitale pentru bolnavi, uzine de gaze asfixiante! Aceasta este preocuparea mai tuturor statelor. E deajuns s-o pornească câţiva pe drumul înarmărilor, pentru ca toţi ceilalţi să fie siliţi să procedeze la fel, unii chiar să supraliciteze. Aşa se explică de ce asistăm la o cursă nebună de înarmare ce dă, în unele State, prin reducerea şomajului, iluzia că e... prosperitate! De câte ori Briand şarja contra războiului, la Liga Naţiunilor, la toate conferinţele, la toate festivităţile, spunea invariabil: războiul de mâine va fi cea mai teribilă catastrofă mondială, apoi va veni imediat revoluţia în care se va prăbuşi civilizaţia. Totuşi mergem înainte cu înarmările. Şi nu se pot opri fiindcă acei ce au început înarmările sunt dictatorii, şi dictatorii nu sunt pacifişti, consideră pacifismul ca o laşitate şi glorifică războiul. Iată explicaţia economiei de... celuloză din Italia. E nevoie de celuloză pentru explozibile, deci reducerea gazetelor cari, de altfel, sub dictatură, nu explodează. A. H. Aniversarea regală Azi e ziua reginei Maria, a reginei atât de iubită şi respectată de întreg poporul românesc, care vecinie îşi va aminti, dealungul veacurilor, ce a făcut marea Suverană pentru unitatea lui naţională. Cu adâncă recusioşteniă, cu duioşie, ţara urează reginei Maria încă mulţi ani de viaţă, cu sentimentul că fiecare clipă din această viaţă îi este închinată ei şi numai ei. Piloţii cei mai issini in războiul din Spania Constatările scriitorului francez Abel Guidez, comandantul escadrilei „Espana“ Cu prilejul împlinirii unui an de la isbucnirea războiului civil din Spania, ziarul londonez Daily Herald” a publicat un interesant articol al tânărului scriitor francez Abel Guidez care comandă escadrila „Espana” din armata guvernamentală spaniolă. Deşi are numai 30 de ani, Guidez a intrat la vârsta de 18 ani in aviaţia militară franceză, ca pilot de vânătoare şi apoi a trecut în aviaţia comercială. La isbucnirea războiului civil din Spania, el a fost chemat de Andre Malraux în fruntea escadrilei „Espana” distingându-se în numeroase bătălii. In ultima vreme, el a luptat pe frontul Bilbao. „Am luptat șapte luni în Spania, în calitate de comandant al escadrilei „Espana” — scrie Guidez. „Am luptat adeseori, ca pilot de vânătoare, împotriva avioanelor germane şi italiene, „Heinkel” şi „Fiat”, iar ca şef al unei formaţiuni de bombardament, am aruncat explozibile deasupra multor poziţii inamice. Am înfruntat focul precis şi ucigător al artileriei anti-aeriene germane. Voi încerca acum să rezum aci valoarea, combativitatea, eficacitatea diferitelor forţe în luptă pe firmamentul Spaniei. Voiu începe cu germanii, urca mai repede şi era mai uşor de manevrat. Italienii au fugit la Caporetta, au fugitacei cari mau Toată lumea ştie că germanii sunt soldaţi remarcabili. Eu am numai 30 de ani. Eram prea tânăr în 1914 pentru a lupta cu nemţii. Dar unii dintre camarazii mai vrâstnici, ca Henry Lacroche şi Jean Dary, au cunoscut curajul germanilor în războiul mondial. Am putut constata acelaş lucru eu însumi în Spania. Germanii au un adevărat spirit de luptă şi o tenacitate extraordinară. Când lupţi împotriva unui german, poţi fi sigur că unul din doi nu va mai părăsi viu terenul. Aviatorul german rămâne pe poziţie chiar atunci când avionul său a fost serios avariat de gloanţe de mitralieră, bine plasate. Atâta timp cât pilotul nu a fost serios rănit, atâta timp cât părţi vitale ale avionului sunt intacte, el continuă să lupte. Am avut norocul să dobor două aeroplane germane de vânătoare. Nu este însă scopul acestui articol să vă povestesc despre aceste lupte epice. Fără îndoială că am avut mult noroc. Dacă în cele din urmă mi-am doborât adversarii, a fost că aeroplanul meu era mai bun decât un Heinkel. Aparatul meu fost ucişi la Guadalajara, dar trebue să mărturisesc că aviaţia lor este cu mult mai bună decât infanteria. Aviatorii italieni sunt foarte buni piloţi. Ei sunt foarte bine antrenaţi, au multe ore de zbor şi sunit în curent cu tactica uzuală a războiului aerian modern. Totuşi ceva nu este în regulă la ei. Nervii lor nu sunt atât de tari ca acei ai germanilor. Pe măsură ce lupta se prelungeşte, calitatea aviatorilor scade. Atunci când avioanele lor sunt deteriorate de focul mitralierelor, curajul aviatorilor se topeşte încât sar sigur. Desigur, sunt şi excepţii. Unii piloţi italieni luptă până la capăt, dar (Continuare în pag. II-a) Citiţi in pagina 6-a Războiul chino japonez va fi evitat ? Practica intoxicării spirituale Ce învaţă tineretul german în şcolile httleriste D. Pierre Bloch, deputat dAisne şi secretar al comisiunii armatei, publică în ultimul număr al revistei pariziene „Marianne” acest interesant articol cu privire la modul savant în care e intoxicat tineretul german de azi. Nu înseamnă de loc că deserveşti interesele păcii relevând metodele pe cari le întrebuinţează dictatura hitlerista pentru a infiltra în copiii de şcoală supunere absolută faţă de disciplina militară, ură până la pasiune împotriva străinilor. Fascismul italian e mai puţin cinic în orice caz mai puţin consecvent, mai puţin ştiinţific în practica intoxicării spirituale. Adolf Hitler a formulat el însuşi în cartea sa „Mein Kampf” proeminenţa militarismului. Ne referim la textul original, din care nu lipsesc capurile făcute în traducerile editate pentru străinătate. „In satul rasist, scrie fuhrerul, armata nu trebue să dea numai alură şi ţinută individuală, ea trebue să devină şcoala superioară şi definitivă a patriotismului. Tânărul recrut nu trebue să înveţe numai instrucţia pe care o comportă mânuirea armelor; el trebue să primească în acelaşi timp o formaţie care să se impregneze pentru tot restul vieţii... Trebue să înveţe să tacă, nu numai atunci când e pedepsit pe drept, dar să suporte la nevoe chiar o pedeapsă nedreaptă”... Cât de departe suntm de disciplina pe care o vrem umană, de armele democratice şi de drepturile imprescriptibile ale justiţiei! In modul acesta, Hitler cere ca învăţământul istoriei în şcoli să fie predat şi considerat nu ca o ştiinţă, ci ca „un mijloc de a trezi orgoliul naţional, deoarece teama de şovinism este un semn de impotenţă a timpurilor noastre”. * S’a semnalat în presă că la aparîîial „Almanahului tineretului german” — guvernul olandez a aciosit un protest în urma căruia au adus rectificări primei ediţii — care prezenta o listă a „frontierelor însângerate” aleCongaare în pagina IIaj