Luptătorul, octombrie-decembrie 1946 (nr. 23-35)

1946-10-01 / nr. 23

Roadele muncii Cercetările arheologice din județul Neamț pe ogorul științei Primim de la preotul C. Matasă din Piatra-Neamț o dare de seamă a cercetărilor arheologice făcute in cursul acestui an în cuprinsul județului Neamț și in regiunile învecinate, cercetări pe care le socotim in­teresante pentru orice om de cultură. Colaboratorul nostru se ocupă, în darea de sea­mă pe care ne-a trimis-o, și de ajutoarele acorda­te de către autorități , subvenția dată de Ministerul Ar­telor Muzeului Regional de Arheologie din Piatra și sprijinul autorităților locale. După ce expune motivele pentru care ne a putut continua cercetările începute la Padei-Tg.­Ocna, unde descoperise o stațiune preistorică, preotul Matasă continuă : „A trebuit să-­mi îndrept cercetările în alte părți. Am început astfel cu Tg. Neamț, unde descoperisem mai de mult o așe­­zare din ultima fază a pieirii lustruite, circa 1700 ani în. de H. E vorba de o cultură din aceiaș epocă, ca și cea de la Podei. Săpăturile din ziua de 2 Sep­tembrie p. c. au dovedit că în regiu­nea Târgului, numită Pometea, pe locul unde se află astăzi Biserica, pe o rază de 4—5 ha., se întindea o mare stați­une neolitică, al cărei strat de cultură începe, mai pretutindeni, chiar de la su­prafața pământului, scoborând cel mult până la 70-30 ani. adâncime. Stratul deal, fiind așa de superficial, decorul minunat care împodobea ceramica ace­stei epoci, a fost distrus de apele pie­ilor. Tot materialul mai vrednic de re­ținut pentru studii, se reduce la câteva fragmente cu pictură, câteva lame de cremene, o sulă de os, doi idoli uman:e­cum și un fetiș zoomorf, reprezentând un taur. Rezultatele slabe ce le-a dat acea­stă stațiune preistorică m’au făcut să încerc un sondaj într'un loc, la margi­nea stațiunei, unde, cu câțiva ani în urmă, constatasem chiar la suprafață urme bogate de ceramică medievală. De data aceasta, materialul găsit în pământ a întrecut toate așteptările, a­­tât ca bogăție, cât și ca valoare do­cumentară, științifică. Maier­alul medieval formează pe a­­locuri strat compact, care îisă nu sco­­boară mai mult de jumătate de metru, amestecat ici și col © cu ceramică pre­istorică. Stratul acesta, extrem de bogat în ceramică medievală, reprezintă urmele unor gospodării înstărite, a unor depo­zite și — poate — a­ aliere de pe la fi­nele veacului al XVII-lea, pârjolite de un năprasnic incendiu. Urmele acestea, așa de bogate și de răspândite, până sus sub Dealul Gol, dovedesc că în vechime temeiul Târ­gului se afla mai sus, pe deal, nu unde este astăzi. Târgul, în acea vreme, a suferit mari și repetate jafuri , iar pu­ținul ce mai rămânea din averea și munca oamenilor era pârjolit de foc. Dealtfel, ceea ce constatăm astăzi ar­­heologicește, nu­ e decât o confirmare a faptelor înregistrate de istorie pen­tru a doua jumătate a veacului al 17 lea.. Ceea ce am găsit deci, la Pometeu, nu vor fi decât urmele sinistre ale a­­cestor vremi cumplite, când și Târgul Neamț va fi suferit, ca și restul țării, ba și mai mult, fiindcă acest vechiu târg trebue să fi fost odinioară cu mult mai mare și mai bogat decât Piatra, aflându-se în preajma și ocrotirea pu­ternicii cetăți de alături, care desigur că se întreținea în bună parte prin oa­menii și bunurile din Târg. Era firesc dar ca această parte a țării să for­meze în primul rând linia tuturor cate­lor prădalnice care se revărsau spre noi adesea. Ceramica descoperită până în pre­zent, e adevărat, nu are o factură prea veche. Totuși, fiindcă nu s’a găsit nimic scris și nici o monedă, nu avem posi­bilitatea unei datări mai precise. S’au scos multe vase, în deosebi ulcele, ul­­c­osre și talgere. Vase mari prea pu­ține, dar foarte multe plane de diverse dimensiuni. Multe cu un frumos decor pictat cu roș și alb, la altele decorul e format prin imprimare cu un instrument dințat, ca și în preistorie, ori poartă minunate înflorituri din smalț. Se în­tâmplă, adesea și ca formă, tipuri ar­haice, dar de obicei, formele su­nt ase­mănătoare celor ce le mai vedem astăzi în gospodăriile sătești. Faptul nu e de mirare, când­ se știe că ceramica românească mai păstrează încă multe analogii, atât ca formă, cât și ca decor chiar, cu ceramica getică din perioada­­ fierului". Fără îndoială că explorarea stratu­lui medieval descoperit la Pometea Neamțului va continua spre a se face o lumină cât mai complectă, nu numai din punctul de vedere al datării, dar mai ales din cel al limpeziței și altor probleme, pe care această ceramică se pune. intre altele, a de urmărit pro­blema păstrării în decorul acestei ce­ramice băștinașe a multora din carac­terele decorative ale ceramicei pre­­istorice. Acest aspect științific poate procesa o lumină prețioasă și asupra continui­tății, fără întrerupere, a aceleiași vieți omenești pe aceste locuri. Preot C. MATASĂ @%g? luptătorul N­D­I­D­A­T FARA NOROC D. C. Patrașcanu TINERETUL ITALIAN către cel sovietic E interesant, tra ce­­a ce privește raportu­­rile democratice din­tre popoare, mesagiul adresat de tineretul italian, tineretului so­vietic: „După o ședere de o lună în țara voastră, suntem pe cale de a vă părăsi. Vrem și vă mulțu­mim pentru faptul că ne-ați dat putința de a cunoaște țara voa­stră și tineretul vos­tru. ■ In perioada în care am fost oaspeții voștri, noi am vizitat orașe și sate, fabrici, kolhozuri, parcuri de cultură și de odihnă, biblioteci, muzee alte instituții cultura­­i­le, sanatorii și spitale biserici, case de locuit, tabere de pioneri, gră­dinițe de copii, câm­puri sportive. Am vor­bit cu conducătorii instituțiilor economice sociale, sindicale, cul­turale, școlare, spor­tive ale tineretului țării voastre, am pu­tut vorbi cu simpli cetățeni sovietici, cu lucrători, țărani, in­telectuali, femei, ti­­neri și copii. Am pu­tut constata în cursul acestor vizite marile cuceriri realizate de tineretul vostru. Am văzut cum în țara voastră a dispărut șo­majul, cum munca e­­ste asigurată tuturor, cum munciți pentru a reconstrui țara voa­stră și pentru a rea­liza planul cincinal, trecând toate greută­țile provocate de răz­boi. Am constatat că lucrătorilor sovietici le este asigurat drep­tul la odihnă, la in­grijirea și asistență gratuită și că învăță­mântul si școlile sunt într’adevăr deschise fiilor tuturor munci­torilor, țăranilor și in­telectualilor sovietici. Am mai constatat că în țara voastră este dată o mare atenție ridicării culturale a cetățenilor și a tine­retului, răspândirii cul­tur­ii în popor, dezvol­tării capacității și ca­lităților personale ale fiecărui individ ; că în țara voastră toți tin­erii pot practica sportul și pot crește astfel sănătoși și voi­nici" Ne-a mișcat foarte mult vizitarea unor locuri ca Leningrad și Stalingrad, unde tin­eretul sovietic luptat cu eroism, me­a­tru cu metru, pentru salvarea patriei sale, pentru apărarea cuce­ririlor sale, pentru li­bertatea tuturor po­poarelor. Vă salutăm frățește dragi prieteni, vă mulțumim mișcați de primirea voastră, de prietenia voastră, de marea simpatie pe care a­ți arătat-o pentru tineretul no­stru, pentru renaște­­­rea țării noastre, Enrico Berlinguer, co­munist; Paolo Pescelli, so­cialist; Valentino Galeotti, demor c­reștin; Maria Michi­­ti, comunistă; Gemma Ac­­enifa, socialistă ; Amos Matteucci, independent; Nero Nesi, demo-creștin; Elviro Ranucci, socialist; Vitaliano Manehelli, re­publican ; Roberto Leoni, socialist; Vito d’Amiro, independent; Marisa Muso, comunistă; Jose Rodice, independentă; Franco Dio­dat­, comunist; Addis El­doardo, independent. G A (Fragment) Fragmentul redat din nuvela „Candidat fără noroc” este edi­ficator in oseaua privește moravurile politice din trecut. El ilustrează cu prisosință, practicile vechilor politicieni, metodele și »argumen­tele»­ de care sa foloseau pentru a deveni, »aleșii națiunii", trambu­lină pentru satisfacerea propriilor lor interese. Pentru ca a căzut amicul­­ nostru Ionică Lucan la ale­­­­gerile generale, n'aș putea­­ sa vă spun la puțina cuvinte­ : înfrângerea lui a preocupat câtva timp cercurile politice dintr’o capitală de județ Moldovei și a Întristat înde­a ajuns pe cei interesați. S’au spus mult ® și s’au acuzat câțiva.. Unde Insă lui Ionică Lu­can i-a mers cam anapoda, e când a umblat din casă în casă, cum obișnuiesc candi­dații, când stârnesc câinii de prin mahala.* Lucan nu era de loc mul­țumit de rezultatul propa­gandei lui electorale. Vasă­­zi că n’a avut dreptate C. C. Manolache Ilieș, când discu­­tându-se tocmai asupra ace­stei materii, a declarat fără rezervă că­­ „toți iau“.­ Acum însă , prea târziu .. Neghio­bia s’a făcut. Din această re­­mușcare se trezi gândindu-­­ se: „Trebuia să văd și pe­­ părintele Silvestru“. Părintele Neculai stă pe­­ strada Vasile Alexandri, in dosul grădinii publice, un­­­­de-i este și biserica și po­­­­porul. O căsuță curată, cu geamlâc de sticlă, cu ograda V­­ plină de găini, de curci și de gâște, e adăpostul bătrâ­­nețelor Sființiei Sale, cum îi place Părintelui adeseori să se laude. Lucan apăsă pe butonul soneriei. Preotul, în antereu, încins cu o curea, căre­i scoate puțin pântec înainte, îl primește singur cu semne de bucurie.. — Chiar vă așteptam — începu Sfinția Sa. Eram si­gur că veniți. V’am văzut a­­dineaori. Apoi așa-i făcută lumea să ne ajutăm unii pe al­ții la nevoie, spune părin­tele, strângând mâna lui Lu­can. — Tocmai de asta am ve­nit la Sfinția Ta. — Bine-ai făcut... sa poftim­ici, la răcoare... în odaia mare. Părintele și candidatul se așezară pe o canapea. — Programul nostru... în­cepu Lucan... — N­ știu... îi tăie popa de vorba. Acum să vorbim de­­ nevoile voastre­ ? — Să vorbim, Părinte. — Știi că am o fată... Am­­ găsit ginere bun... feciorul lui Costa­che Pintilie... N­ cum I no ști desigur. — Cum nu, făcu Lucan. I — Eu avere­a am — urmă 1­opa — da pleacă de bulen­ !­re... o mîișoarâ două de lei... 1­i ce s'o mai găsi pe lângă casă... tot i-oi sclipi eu. Bă­iatul e bun. Are școală... sluj­bă sigură la casierie... și e econom... Acuma.. aș dori și­­ eu de la dumneata. — Spune Părinte Neculai. . te ascult cu dragă inimă. . — Să-i cununi. . — Cum nu.„ te și­ botez. — Apoi atunci unu-i popa Sălvăstru din Gioseni ! — S'a făcut, părinte! — Ți... mai e ceva, reluă Părintele. Am să te rog, când îi fi la București, să pui un cuvânt la minister, să-l îna­inteze. Pentru dumneata as­­ta-i un fie­r. — Cu plăcere. — Și acum, iaca ce m'am mai gândit, spune din nou popa, mutând cureaua de pe pântec ceva mai jos. Fiindcă î fata nu prea are zestre, și i cuseră-mea cam bâzâie^— mi-a spus Ghiță Lungu c'ar­e fi vorbit... cătră femeia lui— de aceia, dacă vrei și nu te­­ superi, să trec în foaia de­­ zestre și numele dumitaie... — Adică cum ? făcu Lucan , uimit. — Adică la urmă... după se înșir totul... să arăt că dumneata le ești... cum s'ar zice... un protector .» și ai și stâruiești pentru dânșii... Lucan cumpăni o clipă lu­­crul, socoti paguba și folosul și cu gândul la Tataru, con­tracandidatul său, aprobă in­deia popii. — Bine, Părinte, primesc și asta. % — Atunci, adă palma... — Noroc să dea Dumneze­­u — Joi deputat și în curând ministru ! — Să te audă Cel de sus... Și popa cu candidatul bă­tură palma de sus, în semn de perfectă armonie, bizuîn­­du-se unul pe altul. Prietenul nostru părăsi vo­ios pe preot, mai făcându-i a temenea cu pălăria și când se așeză pe perinele moi ale droștii. — Complimente Domnișoa­rei Profirița­­ strigă Lucan întorcându-și capul pa când birjarul îndemna din hățuri. Apoi, mai încet, îndepărtân­­du-se: „A dracului boaită, ce i o mai trăsnit prin gând“! Și venindu-i în minte foa­ia dotală, stătu la cumpene să nu s’aleagă cu vr’un pro­ces. Oricum... făcuse bună a­­facere. Și candidatul, învio­­rându-se, sa așeză mai cu­l temeiu în trăsură. Un referat interesant la Institutul Gorki pentru literatura mondială, profesorul Grossman, scriitor cunoscut pentru lucrările sale despre im­portanța mondială a literaturii ruse, a prezentat vara aceasta un raport despre : „Tipul lui Raskolnikov și locul său în li­teratura universală“. Grossman a arătat pe temeiul a numeroase exemple cum, in diverse țări și în diferite epoci, a fost înțeleasă și folosite sub aspecte multiple filozofia adâncă încarnată de Dostoievski in personajul său. Influența romanului „Crimă și pedeapsă" asupra literatur­­ii franceze a fost enormă. In anii 1880-1890, această influență s'a făcut simțită în subiectele și ideile operelor ca „Discipolul“, de Bourget, „Sa­crificiul de Roche și „Conștiința“ de Maiot. Sunt studiate che­stiunile morale, dreptul la criză și responsabilitatea morală a criminalului, ca și în „Crimă și pedeapsă“. Soluția acestor probleme este inspirată, în mod neîndoelnic, de Dostoievski. Mulțumită lui, ideea compătimirii și a ispășirii păcatului prin suferință, domină la acești romancieri francezi. In analiza ro­manelor franceze din această epocă (Bourget, Maiot și alții), Grossman arată asemănarea textelor, a diferitelor episoade și chiar menționarea numelor lui Raskolnikov și Sonia Mam­ela­­dova. Impresioniștii și decadenții s-au inspirat cu totul altfel din tipul lui Raskolnikov, fiind atrași mai mult de filozofia decât de etica sa. Grossman a citat dialogurile filozofice ale lui Schwab, câteva cărți de André Gide și alte lucrări. El sa oprit mai amănunțit asupra influenței pe care avut-o -Crimă și pedeapsă" asupra literaturii franceze a ve­­a­cului XX. Aici, dimpotrivă, sunt scoase în relief analiza psi­­h­ologică și chiar intriga romanului lui Dostoievski : influența crimei asupra psih­ologiei criminalului, prăbușirea sa morală la fața primejdiei, etc. Ute puțin, tipul lui Raskolnikov s’a înrădăcinat în lite­ratura franceză; acest nume devine un calificativ, ca acelea ale lui Hamlet și Faust. Este semnificativ faptul că în 1932, scriitorul Emmanuel Bove a tipărit un roman intitulat „Un Raskoln­kov". __ (Literatura sovietică No. ) METROPOLITANUL din Moscova Congresul slavilor din­ America Cea de a treia Conferință a Congresului Slavilor din America s­a încheiat în ziua de 22 Septembrie printr-un mee­ting care a avut ca lozincă : „Sa ne reunim pentru apărarea păcii . La meetingul dela Madison Square Garden au partici­pat peste 15 mii de americani de origină slavă care au­ apla­udat cu căldură discursurile în care se sublinia necesitatea u­­nității popoarelor din țările slave și U.S.A. pentru păstrarea păcii in lumea întreagă. Când s'a citit mesagiul lui I. V. Stalin adresat p­­eședin­­telui Congresului, asistența s’a sculat în picioare și a ovațio­nat fierbinte. Au adresat deasemeni Congresului mesaaii de felicitări Mareșalul Tito și G. M. Dimitrov. După desbateri, a fost acceptată în unanimitate resorul Cultura pentru popor Caravana filmu­lui popular în județul Bacău Caravana cinematografică Nr. 32 a „Filmului Popular“ a dat o serie de reprezentații în plasa Tg. Ocna jud. Bacău, pentru plugarii din ur­mătoarele comune : Dofteana, Salina, Tis­ești, Slănic Băi, Cer­dac și Tg. Trotuș. La toate spectacole au luat parte un număr mare de spec­tatorii acțiunea întreprinsă de guvernul actual pentru cultu­ralizarea masselor, fiind pri­mită pretutindeni cu entu­ziasm. Festival pentru săteni în cursul săptămânii trecute, echipa artistică a tinerilor mun­citori din fabricile Filderman și Isvoranu din Bacău, au dat in satul Sârbi un reușit la care au luat săteni și tineri festival artist­« parte numeroși din acest­­eat. Din partea Frontului Pluga­­r lor au luat cuvântul d. Ambu­­ruș care a arătat importanța prieteniei între muncitori și plugari, pentru a se asigura întregului popor o viață liberă și condițiuni mai bune de trai. Activitatea arti­stica din județul Neamț Tinerii muncitorii din fabricile din Piatra-Neamț, au depus la cursul săptămânii trecute o intensă activitate pentru ridicarea nivelului cultural al săteniilor din jud. Neamț. Astfel în comunele Buhalnița, Hange, Bistrița, Ceahlău, Farcașe, și Gârcina, au avut loc reușite festiva­luri artistice date de către tinerii­­ muncitorii din Piatra-Neamț, la ca­re au luat parte un mare număr de săteni din comunele de mai sus. Activitatea tinerilor muncitori din Piatra-Neamț, merită să fie semnalată, contribuind la lumi­narea celor de la sate și la întări­rea alianței dintre­ cei ce muncesc la orașe și cei ce muncesc pe ogoare. Tineretul muncește pentru reconstrucția țării In urma reorganizării comite­tului Tineretului Plugăresc din plasa Scorțeni, organizațiile din această plasă au cunoscut noul succese in munca lor. Astfel tinerii plugari din comuna Ar­de­o­ani, au început voluntar munca da aplicare a Platformei- Program a Blocului Partidelor De­mocrate. Ei au lucrat la repararea unui drum lung de 2 kilometri, care fusese surpat de ape și care împiedica transporturile sătenilor pe această porțiune de drum. Deasemeni și munca culturală ar­tistică a cunoscut un nou impuls. S-a format un comitet­­ artistic pe plasă, care a împărțit materiale pentru șezători și a organizat co­­ruri în diferitele comune. Au fost organizate adunări pe co­mune, la care au luat parte nume­roși tineri ce au fost lămuriți asupra importanței organizării lor în Ti­neretul Plugăresc pentru a-și apăra interesele și pentru a-și ridica ni­velul cultu­ral. fia care cere președintelui Truman să renunțe la „politica a­­tomică imperialistă”. Conferința a trimis o scrisoare lui Walla­ce, în care îl asigură că va sprijini politica lui, care urmă­rește obținerea păcii. Decanul chimiștilor Uniunea Sovietică a sărbătorit de curând a 83-a aniver­sare a decanului chimiștilor­ sovietici, Nicolae Zelinski. Bătrânul savant și-a început cariera științifică prin cursuri la Universitatea din Odesa. In 1898 el era titularul catedrei de chimie la Universitatea din Moscova. De atunci, viața sa a fost strâns legată de viața celei mai vechi universități a țării. El nu a ieșit din zidurile ei decât pentru câțiva ani, în 1911, când un grup de profesori de avant-gardă a părăsit tatea, în semn de protest contra politicii reacționare a Universi­guver­nului țarist. In timpul primului război mondial, când nemții întrebu­ințară pe front gazele toxice, Zelinski sugeră ideea întrebuin­țării cărbunelui activi­zat pentru absorbția substanțelor­ toxice. Masca de gaze a lui Zelinski a salvat nenumărate vieți. In 1917, Zelinski a revenit la Universitatea din Moscova, lucrând în domeniul chimiei petrolului. Pe acest tărâm, el a făcut descoperiri remarcabile și cercetări profunde. Cum să transformi produsele puțin valoroase ale petrolului în produse chimice mai valoroase ? Zelinski deține acest Secret. El studi­ază fără încetare problemele care li sunt supuse. Bătrânul sa­vant vede descoperirile sale științifice aplicate în industria țării. Dar Zeliiski nu se interesează numai de petrol. El are lucrări foarte importante privind alte ramuri ale chimiei orga­nice : chimia cărbunelui și cea a albuminei. Totodată el con­duce lucrările laboratoarelor în care se studiază problemele de biochimie. N. Zelinski a format câteva generații de savanți sovietici. Este șeful școlii sovietice de chimie organică. Elevii săi lucrează în multe orașe ale U. R. S. S.; ei își amintesc cu recunoștință de anii de munci sub conducerea acestui savant eminent. C­F­R Editura P. C. R. a scos de curând de sub ti­par lucrarea tov. Gh. Gheor­­ghiu-Dej, secretarul general al Partidului nostru. Purtând titlul „O politică românească de realizări democratice”, lu­crarea cuprinde cuvântări, articole și interviewuri ale tov. Gheorghiu-Dej, publicate în răstimpul de la 30 August 1944 până la 6 Iulie 1946. In succesiunea lor cronolo­gică, discursurile și articolele tov. Gheorghiu-Dej marchea­ză etapele succesive prin ca­re au trecut forțele cu ade­vărat democratice din țara noastră, în munca lor de clă­ NET I­ dire a unei Românii libere și prospere. Cităm câteva titlur­­caracteristice: „Fascismul trei jie strivit!“ „Rolul clasei muncitoare în actualele îm­prejurări“, „Necesitatea con­centrării tuturor forțelor de­mocratice“, „Pentru un gu­vern cu adevărat democrat", „începe o epocă de construc­ție, de muncă", „Măsuri pre­conizate de Partidul Comu­nist Român pentru anul 1946“, „23 August, 6 Martie, bătălie alegerilor, alcătuesc m­eîela unuia și aceluiași lanț". Volumul mai cuprinde și Raportul politic al Comitetu­lui Central, expus de tov. Gh. Gheorghiu-Dej despre i „Po­ziția Partidului Comunist Ro­mân față de curentele șovine și revizioniste. «Procesul marei trădari naționale" este titlul unui volum tipărit de e­­ditura Eminescu, cuprinzând stenograma desbaterilor de la Tribunalul Poporului în proce­sul fostului guvern Antonescu. Cităm din prefață: „Prin documentele care au fost produse in timpul desba­terilor, ca și prin mărturisirile pe cari le-au prilejuit ancheta preliminară și desbaterile pro­cesului, se poate afirma că s’au stabilit în mod precis și defi­nitiv răspunderile directe și in­directe — pe plan național și internațional — ale crimelor de războiu și ale dezastrului incalculabil cu care a fos îm­povărată România de regimul trădător antonescian". «Contemporanul» săptămânalul politic, social și cultural, care continuă tradiția revistei cu acelaș nume a Io Dobrogeanu-Gherea, și-a înce­­­put apariția, aducând contribu­ții serioase la clarificarea pub­licului româ­nesc asupra problemelor de actualitate în lumina con­cepției celei mai înaintate despre lume și despre so­cietatea ome­nească, îmbrățișând toate aspectele vieții omenești, de la cele econo­mice și sociale, până la cele din domeniul suprastructurii. Ideo­logice „Contemporanul" și-a pus ca sarcină să combată tot ce­ea ce înseamnă atitudine retro­gradă, întemeiat pe cercetarea știin­țifică a problemelor și plin de combativitate, „Contemporanul" împlinește un gol care se făcuse puternic simțit în cultura ro­mânească. Este sarcina tuturor celor care se interesează de problemele cul­turii, să-l citească și Să-l răs­­p­ândească,

Next