Luptătorul, iulie-august 1947 (nr. 62-67)

1947-07-09 / nr. 62

Teatru muncitoresc In turneu In seara zilei de 11 Iu» tie, echipa teatrala a mun[ citorilor de la C.F.R. Bu­­curesti, va da un special cot la Bacău. Bănuim pe fata unor sceptici un oa­recare zâmbet de indife­rentă, sau de superioritate, izvorît de idela preconce­­pută că muncitorii nu pot fi decât numai niște sim» pti „ciocănari”, si nici­decum oameni capabili sa înțeleagă arta. Faptele însă dovedesc contrariul Ansamblul ar­­tistic al muncitorilor cel­feriștt a reușit să se im­­pună, din punct de vede­­re artistic, în fața tuturor, ca un ansamblu de înaltă­­ iintă, concurând chiar teatrele consacrate din Capitală. Luni de zile, spectacolele oferite public cuiul bucureștean au smuls ropote entuziate de apla­­uze chiar de la acei care nu au vrut să creadă că în mijlocul muncitorilor ex­­istă talente viguroase, întreaga presă din ea» pliată și din provincie a închinat pagini elogioase acestui mare succes ar­­tistic muncitoresc. Pro­ta]­gonistii teatrului româ­nesc «1»au exprimat con»­vingerea că teatrul mun­citorilor ceferiști se situ­­iazâ în fruntea pietli ar­­tistice din fără. Si ce e mai vrednic de constatat, chiar „Speciali­știi“ de la „Liberatur au fost nevoiți să recunoască în Ansamblul Teatrului C.F.R. un pas în plus pe tărâmul artei. Se vede limpede câ muncitorimea a fost fac­­torul preponderent producție­­i tot muncito­ru lumea își spune cuvântul său și pe tărâmul artei, dând rezultate din cele mai impresionante. Scoatem o concluzie și pentru domnii esteticieni care au pus arta numai în slujba și pe seama a­­numitor „unii ai zeilor", constatând că democra­­ția românească a scos la iveală talente de reală valoare din sânul masa selor muncitoare, stimu­­lându-le ca să ajungă pe culmile adevăratei arte. Ansamblul artistic CFR, impunător prin numărul artiștilor și prin calitatea producției, va oferi pu­­blicului băcăuan, în seara zilei de 11 Iulie a. c., un spectacol cu adevărat mă­reț. COSMA BUCUR O prob­lemă de­osebit de impor­tantă pentru toți acei care, urmărind evenimen­ele politice, se străduiesc să des­cifreze schimbările de bază ce se produc in societatea umană, să despartă fenomenele rapid trecătoare și fără răsunet, de ceea ce este într’adevăr funda­mentat și puternic ancorat in realitățile actuale,­este fără nn­­­­doială problema noilor democ­rații instaurate in sudul și es­tul Europei. Broșura lui Eugen Varga, apărută in traducerea româ­nească a colectivului Editurii P.C.R. aduce cetitorului o amă­nunțită și limpede analiză a e­­senței acestor noi democrații, care, așa cum spune Varga ,re­­­­prezintă un lucru cu totul nou Istorie Sunt Înfățișate pe rând: con­­dițiile istorice, specifice țărilor noilor democrații; caracteris­ticile economiei statelor de­mocrației de tip nou ; caracterul special al statului în desvoltarea economiei acestor țări , semni­ficația naționalizărilor în aceste State, ca și însemnătatea lichi­dării rămășițelor feudale. Varga arată aspectul nou pe care-l ia lupta de clasă în a­­ceste țări și situiază în cadrele juste însemnătatea politicii de planificare economică. După ce reliefează identita­tea de orânduire socială în ță­rile democrației de tip nou, autorul nu uită de a scoate la lumină nici diferențele istori­cește condiționate, din econo­mia și politica acestor țări și mai cu deosebire, din politica lor națională. Deasemeni, deo­sebirile in ce privește forma dominației politice a poporului muncitor. Scoțând în evidența faptul că politica externă a acestor­­ State este condiționată la ca­racterul tranzitoriu al regimului lor social,—aflat în plină des­­voltare progresistă,—E. Varga explică pricinile imixtiunilor externe și a deosebirilor de in­tensitate a acestor imixtiuni în treburile noilor democrații , tot­odată el explică motivele relațiilor de strânsă prietenie dintre noile democrații popu­lare și dintre acestea și Uni­unea Sovietică. Broșura bine - cunoscutului teoretician și economist Varga oferi astfel cititorului prilej de meditare asupra unui număr mare de importante probleme. Ea este, fără îndoială, un mij­loc de lărgire a orizontului po­litic al sectorului și de înar­mare a Sa în lupta împotriva reacțiunii, luptă la care fiecare om conștient trebue să se con­sidere mobilizat. L Vitrina cărții L IU: JUlil dl lip mi'' CARNET... Cercetătorul neobosit al literelor românești, luptătorul pentru o viață mai bună celor ce muncesc, con­ducătorul primei Univer­sități muncitorești din țara noastră, Barbu Lă­­zăreanu, a fost decorat. Cinstirea decorării vi­ne ca o recunoaștere me­ritată a masivei sale o­­pere, material prețios ri­sipit prin broșuri, ziare și reviste, a cărui strân­gere în volum ar consti­tui un aport de seamă pentru literele românești. „Poveștile răposatului Ioan Petr­oic] Belkin“ de Pușkin au apărut in traducerea românească a d-lui G. Solcănescu, in Editura de Stat, Cartea întregește pe planul prozei imaginea pe care o a­­vem despre marele poet rus. Proza lui Pușkin este plină, realizată în întregime, cu eroi luați din diferite straturi ale societății, pe care autorul ti urmărește mai ales în acțiuni care despăluie morala fa și per­sonalitatea lor. Citiți In ultimul număr al „Revistei liter­are“ arti­­colul „Michelangelo și Papa Iulius II“ de Alex. Kirițescu. Este spulberat mitul întreținut de isto­riografia oficială, după care în epoca Renașterii, înflorirea artelor s’ar fi datorat în mare măsură sprijinului diverșilor me­­cenați. Genialul Michel­angelo a suferit cea mai cruntă exploatare fizică și morală „protectorului din partea artelor“ Papa Iulius II. In acelaș număr, un interesant articol de Al. Graur, cu privire la „for­marea“ limbii române. „Lenin și problemele culturii” este titlul unei conferințe (Inută de Asociația scrii­­tori­lor maghiari* de Gh. Lukacs. Conferința a apă­­rut acum în broșură în Editura Partidului Comu­­nist Român. O broșură în care se poate învăța mult. Amin­­tim, din noianul de idei înfățișate, caracterizarea Sistemului de critică cula furată a lui Lenin: „a cri­tica, a nimici în așa fel tendințele reacționare, în» cât laturile pozitive pro­­gresiste, ale marilor opere. să se evidențieze*. TICĂLOSUL (Fragment) — Ioane, primarul e un ti­­călos. A furat porumbul adus pentru noi și-l vinde pe as­­cuns. Am văzut cu ochii mei. Ion rămase ca trăsnit. — Ticălosul, făcu și el, fre­­cându-și capul cu mâna lui aspră. — Da, ticălosule! Ne mor copiii de foame și el le fură porumbul. Măi Ioane, chiar burul tot chiabur rămâne. L-am pus primar, i-am dat respectul nostru și el...De asta s’a tot gudurat pe lângă bietul Florea ! Să-i ia locul și să-și facă mendrele, nele­giuitul ! Să știi Ioane că chiaburii ăștia sunt mai rău de Marin Dinu ca pacostea care ne-a lovit. Seceta­i un an, doi, apoi vine ploaia și iar se fac bu­catele, dar chiaburul te usucă și când ai și când nu ai. Nu vezi cum se bagă ? Ca lipi­toarea, își face loc între noi, se dă bine cu stăpânirea pe care o înșeală și se umflă de bani. Ăștia strică omenia. Uite la Căliman. Are pământ, are avere, pătulul plin de grâne, nu rabdă de foame și s’a lăcomit la pâinea copiilor noștri, care nu pun cu zilele o fărâmă de mămăligă în gură! — Să-i freci capul de pietre, ieni din rărunchi Ion Stăn­­cuță. — Ioane, uite ce e. Căliman o să se întoarcă cred astă noapte. Să-l așteptăm și să-i cerem socoteală. Pe mine unul nu mă mai rabdă inima. Parcă nu-mi vine să intru în casă să văd, mâine în zori, obrajii gălbeniți ai ător mici gurile uscate de foame, bur­țile scurmate de nemâncare. — Să-l așteptăm și să-i cerem socoteală afurisitului, bade Gheorghe. Mă duc să iau ceva pe mine. Bradu Gheorghe rămase singur în noapte, afară. Cerul era senin. Câteva stele îl lu­minau. Satul tăcea. Pomii se vedeau negri pe lângă case, cu crăcile incă neînfrunzite. — Să mergem, făcu Ion, ieșind din casă. Dar eu zic, bade Gheorghe, să mai luăm pe cineva. Pe d’al de Stan al Măriții, pe Drăgan Săftoiu, pe Mitru, pe Ștefan. Să fim mai mulți că nu-i cerem so­coteală numai pentru noi doi, s-o cerem pentru tot satul, pentru toată Moldova asta a noastră lovită de se­cetă și peste care se mai a­­bate și câte un păcătos de ăsta, cum e Căliman. Și nu trebue să ne lăsăm Gheorghe, că chiaburii ăștia vor să ne întoarcă la vremea de robie. Să ne deșteptăm și să ne a­­părăm drepturile, că sângele nostru l-am vărsat in răz­boaie, că noi suntem ășa de suferim. Pământul e al nos­tru acum. Să ne scăpăm nu­mai de jivinile de pe el. — Așa e, Ioane! Să ne grăbim să-i aducem și pe ăilalți. Până-i trezim, până se îmbracă, trece vremea și-l scăpăm pe ticălos.­­ După vreme de un ceas, opt săteni erau strânși și gata să pornească să-l aș­tepte și să ceară socoteală lui Căliman de unde are po­rumb de-l macină noaptea și-l vinde pe ascuns. Când Ion și Gheorghe au spus celorlalți ce cred și ce-au văzut, nu toți s’a iscat gândul că așa trebue să fie. Ticălosul a furat porumbul. Și lor li s’a părut ceva ne­potrivit în felul de a se purta al lui Căliman. Au pornit. Au mers puțin prin sat, apoi au ieșit în capul lui, spre câmp, de unde trebuia să vie primarul. N’au avut mult de așteptat. Era trecut cu mult de miezul nopții și mai era puțin până la întâiul cântat de cocoși, întâi, așa ca un gângurit surd, s’a auzit din depărtare ropotul căruței. Apoi mai tare și mai tare și s’a văzut o mogâldeață neagră care venea pe drumul tăiat prin mijlocul miriștilor. Era el. L-au recunoscut după raportul sdravăn al cailor lui bine hrăniți. uși­ni se Eimin in HI IE UIMI 11101 Duminica trecută, nu­meroase echipe de mun­citori au cutreerat stră­zile orașului și iarmaro­cul, pentru a difuza „Scânteia“ și „Vestea Sa­telor". O muncă frumoasă au depus tovarășii din or­­ganizația Bistrița, care au vândut 300 ex. „Scân­teia“ și 200 ex. „Vestea Satelor“. S’au evidențiat tovarășii Maria Afloarei și Marcovici Herman. Comuniștii de la „Tăbă­­căria Românească“ au difuzat 375 ex. „Scân­teia“. Exemplul lor de atașa­ment pentru Partid tre­bue să constituie un im­bold pentru toți comu­niștii. D.­SLAU. Datorită efortului de­pus de comuniștii din comitetul sindical al fa­­bricei de postav Buhuși, in cursul lunei Iunie s’a mărit tirajul la „Viața Sindicală“ cu incă 800 abonamente. Deasemeni, tot in cursul lunei Iunie, s'au făcut printre mun­citorii fabricei încă 000 abonamente la „Scânte­ia“, distribuindu-se zil­nic 1700 exemplare. D. HANGANU LUPT AFT­O RüU L „UTOPIA“ La 7 iulie 1535 a fost decapitat la Londra, Tho­mas Morus, unul dintre cei mai cunoscuți socia­liști utopiști. Făcând parte din tagma juriști­lor, sprijinitori ai bur­gheziei în ascedență, om de o vie inteligență, de o moralitate ireproșabilă, Morus a fost condamnat la moarte pentru că se opusese capriciilor stă­pânului său, regele Hen­­ric al VII-lea, al cărui cancelar era. Numele său a rămas în istorie prin celebra sa operă „Utopia“, în care opune societății timpului său o societate imagi­nară, în care să dom­nească dreptatea. „Uto­pia“ este în aceeași vre­me un protest împotriva nedreptății regimului în care trăia, și totodată o încercare de a deschide orizonturi mai bune o­­menirii. Căci Morus, ca toți so­cialiștii-utopiști își închi­puia că pentru a trans­forma societatea om­e­­nească într’o societate în care să nu mai existe exploatare, — este de a­­juns ca oamenii să do­rească acest lucru. Știin­ța în vremea lui Morus era departe de a putea desvălui legile care câr­­muiesc evoluția omenirii. Om al timpului său, neputând depăși gândi­rea vremii, Thomas Mo­rus nu putea rezolva problema socială decât cu mijloacele care-i stă­teau la îndemână. Opera sa este însă mărturia dorinței care străbate istoria umană, de a se­creia o lume dreaptă, fără exploatare, dorință pe care omenirea de pe a șasea parte a globului, din U.R.S.S., a realizat-o și pentru înfăptuirea că­reia sunt în marș popoa­rele lumii, conduse de clasa muncitoare și par­tidul ei. La moartea unei tovarășe La 24 iunie 1847, a în­cetat din viață în urma unei grele boli, tovarășa Aneta I. Casin, veche luptătoare pentru cauza muncitorească. Născută în 184$ la Pân­­cești, a învățat meseria de călcătoreasă. Din 1913 a activat în rândurile mișcării muncitorești. Sprijinea pe deținuți, a­­dăpostea pe cei urmăriți, difuza gazetele muncito­rești. A luat parte la susținerea acțiunilor muncitorești, începând cu cea de la 1916 dela fa­brica Zingher, din 1918 a tăbăcarilor, a brutari­lor, etc. A fost arestată in 1920 cu prilejul grevei gene­rale. Suferințele n’au do­­borît-o. Tov. Aneta I. Casin a participat până în ultimele sale zile la lupta muncitorimii, ca luptătoare credincioasă pentru interesele celor mulți. Moartea ei lasă regre­te adânci în rândurile tuturor celor care­ au cu­noscut-o» uimi iciiiiiaie trimiuia p« Valea Trotușului In scopul ridicării ni­­velului cultural al clasei muncitoare, toate organi­­zatiile de masă, sindica­­tele, comitetele ARLUS și Căminele Culturale din plasa Moinești au început o muncă hotărîtă pe teren. Astfel, la Sindicatul mi­­nier din Comânești, s’a­­ pășit la reorganizarea secț­ț­­iei culturale și s’au în»­ființat două școli de a» aalfabeti pentru muncito­­rii minieri. Echipa de muncitori care formează fanfara s’a completat și a început cele dintâi repetiții. Mo­dernizarea și amenajarea terenului sportiv cu pistă, cabană, tribună, teren de Vot­ey»balt s’a terminat. Materialele sportive ne­­cesare s’au cumpărat din suma de 120 milioane tei destinată acestui scop. In toate aceste lucrări mun­citorii minieri și»au ară­tat toată priceperea, dra­­gostea și dorința lor de muncă. Serbare de sfârșit de an In ziua de 3 Iulie crt., a a­vut loc la Gimnaziul Unic din Comănești, serbarea de sfârșit de an. Cu acest pri­lej s’a vădit puterea de mun­că și talentele fiilor de mi­nieri, care au căpătat, dato­rită regimului democrat in­staurat în țara noastră, drep­tul la lumină. Serbarea a a­­vut o frumoasă reușită. Cu acest prilej, directorul gimnaziului a mulțumit tu­turor celor care au dat spri­jin moral și material gimna­ziului. Festival dat de tineret Sâmbătă 30 Iunie al­e„ In sala Creditului Carbonifer, în fața unui numeros public a avut loc un frumos festi­val artistic, prezentat de ti­nerii UTM­-iști de la Foresta Italo-Română din Comănești. Festivalul, care a mulțumit pe deplin asistența, a dove­dit încă odată munca tine­retului muncitoresc pentru ridicarea nivelului său cul­tural și dorința sa de luptă pentru binele clasei munci­toare. M. BOACA, coresp* PERIFERIE Perla Cuzbasului Inima acestei regiuni carbonifere este orașul Procopievsc, denumit și perla Cuzbasului. Este un mare oraș mi­nier, înconjurat de în­tinse suprafețe carboni­fere. In centrul orașului se înalță instalațiile ce­lei mai mari mine din Uniunea Sovietică, mina „Stalin“. In jurul minei centrale denumită „Stalin“ se a­­flă numeroase mine mici. Aproape tot procesul extracțiunii cărbunilor a fost mecanizat. Mașinile de sfredelire, construcția , inginerului Alexei Moghilevschi, pă­trund adânc în pământ iar minerii lucrând cu u­­neltele cele mai moderne învind ușor greutățile muncii în întuneric. Munca de zi și de noapte Munca în aceste mine continuă ziua și noaptea. De sub pământ se aude zgomotul săpilor mecanice tronznetul cărbunilor în­cărcați în vagoane sau în ascensoarele electrice. Uzinele Subpământene din Curbas lucrează zi și noapte. Ele lucrează în a­cordat. Este vorba de 33 uzine instalate în mine. Ele au fost construite în timpul planurilor stati­­nistice în luncile și prin­­tre mlaștinile din Taiga. Procopievsc-ul Este, ca dealtfel în­treaga regiune, un oraș foarte tânăr. Are numai 16 ani. Un oraș copil și totuși copilul acesta se prezintă ca o forță ma­tură. Orașul minierilor din Cuzibac are astăzi străzi frumoase, clădiri confortabile, spitale, școli, institute de cultu­ră, teatre și cinemato­grafe. Centrul orașului este legat prin linii de tram­vai de toate așezările muncitorești de la perife­rie. Orașele minierilor sunt construite pe principiul vilelor individuale. Fie­care miner are dreptul de a-și construi o casă, stil vilă, pe baza unui împrumut pe care Statul i-l dă pe un termen de 10-15 ani. Deasemenea tot Statul îi procură materialul de construcție și-l pune la dispoziție mână de lu­cru suficientă. Procopievsc, orașul mi­nerilor din Siberia Apu­seană va crește și se va desvolta în cadrul pro­gramului general al re­giunei Cuzbasului. fel mi­totam« | IM! Un tânăr bazin carbonifer. Cuzbasul In regiunea apuseană a Siberiei, tn zona de mlaștini și păduri a Taigei înzăpezite, se află unul din cele mai tinere bazine carbonifere din lume. Este vorba de bazinul Caznesk. Subsolul acestei regiuni conține după aprecierea geologilor sovietici, miliarde de tone de cărbuni de toate felurile. Experiența repetată a dovedit că este vorba de cel mai bun cărbune din lume. Regiunea cea mai bogată se află în partea sudică a Curbanului. Straturile carbonifere ajung pe alocuri până la suprafața pământului, întinzându-se până la adâncimi foarte mari. 2 siíen­ un S­ l­ hn pe care o duc oamenii de bine, pentru a lumina pe plugari. La Tescani a avut loc săptămâna trecută o a­­dunare publică, organi­zată de sub filiala ARLUS. S'a explicat sătenilor în­semnătatea prieteniei cu U.R.S.S. și rosturile AR­­LUS-ului. In acelaș timp, plugarilor adunați li s'au dat sfaturi pentru com­baterea bolilor contagi­oase și s-a lămurit pe în­țelesul tuturor noul re­gim al cerealelor, insti­tuit de guvernul țării, pentru a asigura hrana și interesele țărănimii muncitoare și a munci­torimii industriale. O adunare asemănă­­nătoare a fost organiza­tă de subfiliala ARLUS din comuna Berești-Taz­­lău. In ambele comune, lă­muririle aduse au fost primite cu mult interes de către plugari. MIHĂILĂ, coresp. * La Comănești și Moi­­nești au fost alese zilele trecute noui comitete AR­­LUS. Ambele comitete și-au întocmit planuri de activitate bogate, pe care s’au angajat sa le aducă la îndeplinire. Subfiliale ARLUS din unele comune ale jude­țului se alătură muncii FUMUL POPULAR Zilele acestea caravana „Filmului popular" a ple­­cat într’un turneu prin comunele din judetul no­­stru. In ziua de 3 Iunie, s’a rulat la sediul sectorului P.C.R. din Comănești, în mod gratuit, în fata a nu’ meroși locuitori, filmul sovietic „Ceapaea". Același film, s’a rulat în fața unei numeroase asistente și în sala cine­matografului din Moinești, în ziua de 4 Iulie, A X f

Next