Luptătorul, martie-iunie 1948 (nr. 37-111)
1948-03-29 / nr. 37
!Î1 FSGÜT C01H LA LUPTA Î n țara noastră oamenii artei nu au simțit că munca lor, crețiile lor, sunt atât de prețut». Vechile r gimuri reactionare le-au arătat în permanență disprețul lor, sau transformit în cerșetori pe laurte diferiților potentați ai banului. De aceia astăzi, artști, scriitorii si ziariș’ii, merg în front comun de lupta cu întregul popor pentru victoria Soarelui, a Frontului Democrației Populare. Alegerile care au loc Niciad*’te până et taxi ostez , au constituit un nou p*înj al tuditorlor din câtivva tei, al insplectuolilor pro gresiști, de a și manifesta atașamentul fațâ de regimul rrsau nou, față de Republica Populară Română , c I» de scrisori publicate în presa noastră din partea acestora, const tue tot atreia dovezi elocvente ale odezlunii fău ilarilor de a sta la regimul de democrație populară. Ei ș i-au exprimat bur ia pentru procesul de constituție, cae consfințește drepturile și libertățile masselor largi populare, asigură și creatorilor de voioși artistici posibilitatea dezvoltării lor. Acești mișcătorîri manifestațiuni de solidaritate cu forțele progrslui din țara noastră, au culminat cu meetingul organizat de U. S. A. Z. și la care au vorbit *ov I. Chișinevschi fii Rautu, părintele Gala Galaction și artistul Niki Atmatiu. Noțiunea votată de dunăre a subliniat hotărârea arttilor, scriitorilor și ziariștilor de a lupta cu hőtania pentru reușita în alegeri a Frontului Democrației Populare. Cumnii artei din țara noastră au simțit, «n drumul ce lor câțiva ani de guvernare a fost iar CU adwart democratice, că temea nu e pe care o zidesc oamenii minții este fiind«lo»ui lor, în folosul creației l or Pe măsura ce edificiul demo C cției populare si viața, pe aceași măsură văzau ei ca numai in aceste condiiuni talentelor, pot valorifica pot deveni Cu adevarat createii du opere permanent viabile. Și datorita acestui f pt, zi de zi, ei au devenit luptători mai activi, mai hotărâți pe frontul de lupta ideologic, democrații, și aniii personal. Scriitorii, artiști si ziariștii au simțit grija pe care I- o poartă guvernul mmuncitoilor, țâțânilor și intelctualilor progresiști, grija pe care ie-o poarta armenilor muncii. Ia.® ds«t după instalarea tov. Vasile Luca în fruntea minutului de f ncnțe, prin tot aioidicnului Jignirea Alexandrini, au fost «puc te none norme de star zare ele puiștilor doja instituțite statului, la recent tov. V. L C a alocat suma de 15 000.000 lei „Fondului de creație" al U. S. A. Z. P. GRUIA fLOTE RECENZII Sub semnătura lui Liman «par«* in ultimul Huria număr al „ContemporanuluiH, un articol intitulat .Primi* vara (uluimii rom ân">tiH, ia tare analizează poziția unor scriitori și artiști din trecut, care ia iredinta ca iși vad de data lor și nu au ni 1 un amestec in viata politică, eian la realitate aserviții last duminante burgheze , au lib naiva «trifioiului, a pictorului, actriței burgheze, nu era decât depeedecta mai mult sau mai puțin mascată fața de casa de bani a putentdțiior zilei. Uda a tu reforma monetara, a pare din potentații bunului au dispărut și mulți uiulie inși au fecut prin momelile de painiedi «iue ne Va cumpăra tablourile?, roluoue e? Acum și-a atinsa seama ca de fapi erau alte suavi ai acelor iuiuemați, ca luceau O arta decadenla, o aia de clasa, ca arta e un produs al mediului SCKIch.tie Și au mai înteleg ca „princa orile luiuaecatu pe care ralansera pâna atunci, a I7 oUeail un liun als! Și ar 11,111 uișni s’ou indreptui spre popoi**. Cat d- l Uila a iuit a easta lol o demonstrează gura adduca pe care lașa uiuibitoare o are pentru progresul viziiuiii și aleior romanești, pui.iru iuiiuiirea ion »asigurared areptul ui ia munca iuii eu a din pilu.spaiele sareiul alei ritului .Democrației Populare* ne spil.ie Mauftediul program al I. D. p.-ului. *** Poezia de avantgardă publicata săptămână aceasta in revistele „Contemporanul" și „Flacara*, împletește Versuri frumoase pe tema Proectului de Constituție și a alegărilor. Acelaș cânt de muncă și notă, acelaș optim îm străbate și poezia .Soare soare, soare“ a Sandei Movilă și „Poemul" lui C. Lesnea. „Merg gloatele muncii cântând înainte e ® • o s ora » 9 In fruntea lor astăzi a sobrei» (G. Lesnea) ...Și’n forma Hadică mioritică, versurile Sandei Movilă proclamă victoria soarelui Pe-un picior de plaiu Pe o gură de raia La din au pornit, La voi an so>lt Ță * a o 1 făurari, $i mulți meșteri mați Că de-a» i ’nainte Cât ochiul cupr inde Nu e decât S-o are Soare, soare, s »are. Pe un pretext de poveste pentru copii, Veronica Porumbacu notează (Flacăra nr. 12) impresii la aparița Constituției și încheie cu o frumoasă metaforă: „Ni s'a năzurit decodată, prin spartul covor al norilor la gâtul plopului, mârfișor—un galben zimțat.* noul socre (Poveste dintr'un nou abecedar). Mult mai combativ și mai caustic, Nitul ! Tantii în «41<selacti rol* (Contemporanul 78 da un ritm vioul V* r»ului, acel al num 11 al elanului strigat In lozinci: „Ni-e vorba lozincă și aspră in gură iar inima bate, ci mare un tolu de munci, de pare ritmic măsură a cântecului, a luminosului cântec, al zilelor noul lor mai de arie adresânduse celor Iași și indiferenți la fața marilor prefaceri sociale li avertizează: „Hei tu, —ai tăioasă ca spada va fi remușcarea In Clavice’a ocolit astăzi baricada, torei c’ai dezertat din fata istoriei, steag LUPTATORUI Alegerile din trecut în literatura română Nu se putea ca domeniul literaturii să nu «ofere influența unuia din cele mai caracteristice momente ale vieții noastre sociale din trecut : alegerile. Sau, mai precis, nu se putea ca o literară, nu «peță romanul, povestirea sau nuvela, abo dând la un moment dat tărmul socialului, să nu se lase ispitită de specularea tocmai a acestei forme de manifestare a vieții publice, in care se relevau mai pregnant ca oriunde, contradicțiile tragice și comice In acelas timp, ale societății burgheze. Nu intrămn intenția noastră să prezentăm filmul complet al acestei literaturi. Motivul electoral a oferit scriitorului material suficient. De aceea, ceea ce ne interesează mai ales, este mărturia cu valoare de document pe care literatura aceasta o prezină $1 felul in care realitatea socială a fenomenului electoral a fost oglindită în ea. Cel mai adeseori, romancierul, nuvelistul sau dramaturgul, izbit de vălmășagul grotesc ale alegrilor, au observat faptul, l-au consemnat și au luat apoi o atitudine față de el: protestul, salis, ironia sau sentimentul molcomei constatări a unei stridențe. Din ciocnirea celor două caracteristici, — de o parte sănătosul simț instinctiv al poporului iar de alta, metoda exploatării lipsită de scupule a clasei domnen»e — rezultă întregul conflict pe care avea apoi să-l surprindă literatura. .....Țapu Vasile a luat poziț‘t» de repsos, trag* din cestecul ț'gării și înteaba : — Ce zici domnule învățător? A mai venit ându* nostru !... Mai în>â tim și noi o leasă de politică, nu numai domnul Emil Siva « Spiritul Ni c$ulescu... Și au bait traiul și și-au mâncat mălaiul !“ (Cezar Petrescu — Apostol) Partidele politice iși trăiau traiul și își mâncau mălaiul. Traiul lui era al datelor donminte, — marea burghezie, marele capital, marea Pop'letate fancia a — al partidele aparținând acestor categori, și-l disputau cu în*e șumare. Mălanul însă era a poporului și nu în’O’deauna îndestulător. In alegeri i se înfățișau, tn haine diferite, aceiași oameni. Aici, trebuia să înceapă demagoga. „Fraților și iubiților! Joia voitoare aveți de «ie« între guvern și opoz tie. Guvernu», d’or, reprezintă vrednicie, tăria și puterea; opoziția reprezintă slăbiciunea, neputința, altmintrelea, dacă ar fi fost vrednici, n’ar fi pierdut puterea pe care au avut-o și dumnealor...“. (D. D. Pătrășcanu — Un candidat fără noroc) Iar in totul, întâmplările se desfășurau in ritmul trepidant al iarmarocului, in care reclama mărfurilor se face „pe strigăte“ . »Cei cu strigătele părăsiseră ulițele iftgului și veneau cu alaiul lor de automobile să strige și la sate, despre gara care i-a lovit pe toți să dea numaidecât ostașului de la Oituz și Marășești drepturi, libertate și pământ, ca să-i cear un schimb numai un vot“. (Cezar Petrescu — Apostol) Cerdgale scotocise deja moment Intr'un asemenea de »alegeri“, caracteristicile grotești fie unei anumite categorii sociale care sintetiza ceea ce s’ar putea numi bughezia hilarianta . Iar „Scrisoare pierdută“ odată cu cetățeanul turmentez și al său ,eu cu cine voi ez?" și-au cucerit pe deplin popularitatea. Caragiale a surprins un moment caracteristic vremurilor lui, și l-a satirizat la maximum. Opera lui rămâne, de aceea, ca un document care eternizează o realiste, fără a o explica ună și fără a oferi spații. El a înregistra? o iituație, dar n’a analizat o în profunzime. D«nw î‘sp*a își avea, jS>asudată, efec elef F< și -n recruta aderenți. Dar cei care se împoriveau să sufere fără nârziere toate rigorile unui guvern care, *fl»t >ca la putere, ru putea admite sa fie »trâuat“de eltenii li’O a,n defmtiv, se în, h nise toae »eforturile“ guvernăii. »N’a mai crâcnit niciunu . Până dimineața au ca ut la secție ca pe toții de cai. Pe unii ii rg^O cobză jandarmii le mâini și de picioare i-i spânzureu cu funiiiele gtnzile podului. Petiții li Întindeau la pănânt. (N. D. Cocea — Penr’un petec de negreață). Scrisoul obsevă fapul, îl notează $1-1 comentează , iar față de Iuitatea lui are un sennal de revoltă și a acivitate de protest. Mai departe însă nu înăsnește, sau nu soco........ nici pentru a explica de ce lucrurile se întâmplă așa, nici pentru a indica C« trebue să se facă pentru ca ele să nu te mai întâmple. In general literatura noastră a ostrat între aceste două posibilității: fie zugrăvirea în culorile negre ale brutalității și teroarei, fie sublinierea elementului comic, grotesc rizibil. Intâlnindu-și adversarul politic pe stradă, Lucan, eroul din, „Un> când a dat fără noroc“, se repede la 1. Acesta scoate revelveu’, iar Lucan se oprește. Mulțimea Intervine numaidecât: — D le Lucan ! — Dr*>gă Tătarul — Șide râu ! — Vă vede lumea, Domnior... — Br*! Nu înebniți... — Veți să se întâmple moarte de om ? — Au să-ți plângă țiitoarele de m*ă, banditule!... — Complimente Pămicesei! — Hu^!.. — Hidro!.. (D. D. Pâtrășcanu — Un candidat fără no 0i). După aceea Ia â, adversarii se despart și strada rămâne finiș ita, cum fusese și mai înainte. Oglindirea ac stor reaitați nu este, farâ îndoială, lipsită de importanță. Literatura ei a creat adeseori ținuți și a fixat în geneal, punctele calajiste ale uno vremuri care se caracterizau cu adevărat prin tragicul realității și comicul situațiilor. Dar față de toate acestea, scriitorul nu a fost altceva de un spectator. El a asistat, a văzut și a scris. De explicat, nu a explicat nimic, și nici nu a ntrevăzut sau comunicat vreo soluție. De aceea, literatura socialului în care se ivesc adeseori și motivele electorale ale trecutului, a rămâne cu valoarea certă documentului și a mărturiei. Ea furnizează aspectul direct al unei realități astăzi apuse, fără a avea în acelaș timp și valoarea analizei a literaturii Critice care pune și rezolvă problem;le contribuind stfel la realizarea unui progres social a cărui lipsă nu mai o constată. VICTOR ADRIAN „(Contemporanul*) 28 Martie 1948 Hai cetâțene, Astăzi li 28 de Morte... cald, sufletul ți-i iscălit pe carte. Pe haine strălucind de sărbătoare, pe buletine și’n surâsuri» „Soare"« Azi nu votezi peceți de cerneală, mizerie și foame, „liberală" nici vorbe „țărăniste" dar deșarte, nici închisori, nici sânge și nici moarte... Azi nu-ți alegi stâpânii, servitor, muncind zadarnic pentru visul panii., spre „Soare" azi urcând biruitor calci in picioare hoții și stăpânii. Pe frații cei mai buni azi îl alegi Sa-ți cânte libertatea ’n 'egi... Azi, 28 de Mart, iți face „Soarele" semne vesele de Pace... Hal, cetâțene ! Sufletul curat Arată-ți-l în „Soarele" votat. LUCIAN MIRCEA SA VOTAM Riimii iți In ezine, biurouri* ogoare, Viață nouă cu toții clădim ’ Si’n inimi simțim sărbătoare Când muncind R. P. R. întărim. Azi avem de’mplinit o poruncă, Sâ înscriem în Legea cea Mare Că avem drept la carte și muncă, Și odihnă acum fiecare. Căci noi vrem ca din bunuri comune (S’ sâ știe și alte popoare) Să putem face zile mai bune intr’o țară ce merge spre „Soare" D. DOBRE Veniți la voi Mă ’nșeală auzul, sau cerul se darma ! Lumina vieții spre dânsul ne cheamă, Veniți luptători ce'n fabrici măreți Cu fruntea -n sudoare, cu aprige fețe Sfarmeți și oțelul și fierul fărâme. Veniți, căci azi ziua dă dreptul la pâine. Veniți voi, minerii, veni sumedenii Sâ nu uite nimeni „Grivița" „lupenii* Unde sângele roș a curs în șiroaie... A noastră putere, a noastre convoaie jertfitu și au viața, pentru pace, pâine. Sâ cânte natura zilelor de mâine. Ne cheamă sirena lui Vasile Roaitâ, Farmen Sârbu ca vocea ’ngreunată Glasul proletar de pe ’ntreg pământul... Veniți sâ ne spunem cu toții cuvântul, Căci nouă ne curge un sânge prin vine Mineri, muncitori din fabrici, uzine… Sâ sfârmâm și munții de este nevoie.» Sâ sune văzduhul, sâ huie pământul Căci noi muncitorii ne spunem cuvântul. La urna de vot vom vota noua zare. Dreptatea și pacea sub semnul de soere KELLINER DAVID Ajun de degeri. Lt.Județeana P M. R. Ne.mț oamenii nu stau o clipă locului. Telefoanele sună prelung. Din toate părțile la cer informații, se dau lămuriri. Sala de așteptare «5 înțesată de dslecați în majoritatea lor țărani, veniți din toata pârtie judetului, după ultimie instrucțiuni și cere eșteaptă nerăbdători să fie primiit de secretorul județenei tov. V. At >muiesei in poarta, moș Căliman omul de serviciu al județenei, se ceartă cu niște copii. — Nen«, aici e sediul P. M. R. ? Vrem să vorbim cu tov. Atorculesei. — Zau «â chiar pe voi voți ațteaptă. Altă treabă nici nu ore. Io, Imit-o din lor, că cp«?i acuș... Mos Călima nu e în genere prea binevoitor cu diverșii s olicita ti ca Vor să intre în locolul stollulu’, ți care după pa* reteaui, nu fii olteva, decât că tu bure munca tovarâților dinlâuntru. Dar acum, în preajma alegerilor, și mai ales fața de cei 4 putti care ar fi făcut mai bine să fi stat acasă pe cuptor, decât să umble pe sărăcia arta de slotă, cu picioarele aproape goale și mic gți de c«a mai mare frig de-ț milă să-l pr Viiți, și a ieșit cu totul din fire. Consdera discuția în chemă ți privește deasupra lor In rarii tracători de pe stradă. Copii însă nu dezarmează. Se roagă, caută să-l îmbuneze. Se vede că nu-l cunosc pe însă moș Coliman. E o zi friguroasă de Hârtie. Vântul suflă puternic, spulberând zopadet și pracin în toate părțile. Ampreala pătrunde prin hăinuțele iubit și peti~cita ale copiilor. In momentul acesta, o mașină stropită pică de norocul tuturor drumurilor din Jufiet, opii în fața dețenei. Coboară tov. Simeon Bugbei candidat pe lista Județului Neamț. Aruncând o privire asupra celor 4, întreabă un treacăt pe moș Câtimen. — Ce vor copiii în Sân c«rca lumea de pomană—răspunde acesta încruntat. — 8a fiu-i adevărat — treiar puștii — presimțind că au înaintea lor pe unul din conducere. Noi suntem o delegație de elevi și am venit in chestia alegeilor. Un zâmbet fugar lumină pentru o clipă fața severă și puțin cam obosită a tov. Bughici. — Dacă i așa, dă-le drumul înăuntru. Scuturându-și de noraiu încalțâ” iuțea ruptă Copiii urcă grăbiți scările netezindu-șî din mers cutele hănulelor ude de apa zăpezii; stâbt sala de așteptare urmăriți de privirile tuturora și pătrund la secretar. • Tov. V. Atomul esel, secretarul Județene! ascultă cu răbdare raportul unui îndrumător, notând din când in când ceva în carnetul său personal. La intrarea copiilor, ridică n^rat ochii. Ce-e mai fi însemnând și astî—gândi el. — Tovo’ășe secretar, cetățenii aceștia vor sa-ti comunice ceva, anunță tov. Bughici. Cu privirile ațintite asupra urmelor de noroiu lăsate pe podea, cu mânuțele roșii de frig, strângând cușmele ude de ploaie, ca și cum s’ar fi temut sâ nu le piardă, cepid înaintează sfios pânâ aproape de biureu. Fură poftiți să stea jos. — Suntem delegația școlii primare Nr. 1 din Darmenești și vrem sa contribuim și noi pentru alegeri. Glasul copilului Jora Mhal sună hotărât, pronunțând aceste Uitase de frigul cuvinte. și umezeala îndurată, iar în ochii lui se aprinse o lucire de mândrie. — De 3 săptămâni ne frământăm cum sâ contribuim și noi la victoria dela 28 Martie. In cele din urmă, noi ăștia de aici am hotărât să strângem bani pentru fondul electoral. Am adunat colegii din clasa treia și a patra, le-am spus că noi suntem cu toții ai poporului și trebue să dăm o mână de ajutor. Au consimți. Adunând toate economiile noastre, am strâns18 lei, pe care adus. Vă rog, sâ vii-am nu fiți supărați că n’am strâns mai mulți La noi In școală sunt copii de oameni sărac. Spunând acestea, se sculă de pe scaun și de* puse pe biureu patru fi* șicuri. ... Bani mărunți de un leu și doi, pe care copilul sărac îi capătă atât de rar... Hi Capii, în curtea școlii, privind cu jind la bunătăție din coșul halbarului, dar neîndurânduse să cheltuiască bonul, pe care în generozitatea lui de copii, îl destinase unui scop frumos... ...Dar câte nu evocau aceste 4 fișicuri, udate de ploaie în sală s’a așternut tăcerea. Tov. Bughici, vădit emoționant, se silea să pară indiferent. Dumitru Ailincăi-Almaș mișcat până la lacrimi făcea sforțări sâ vorbească, fără a reuși lesă. Cei 4 copii trezeau în el amintiri dureroase, durându-l cu ani în urmă, pe vemea când urma la școala din Almaș. — $1 de ce țineți voi neapărat sa reușească poporul în alegerii —reuși el în fâșit sâ întrebe. Copii se uită mai întâi, uimiți unul la altul, ca și cum sa mai pot pune astfel de întrebări. — Păi, ca să se voteze Constituția, care sprijină pe toți copiii săraci, sa poată ajunge oameni de nădejde în Republică. Aminteri ce-am ajunge noi la fugă la mașter,ea fratele meu mai mare I răspunde Petrescu Gh. Și încetul cu încetul, s’a încins o adevărată discuție, din care reeșea că puștii noștrii, nu sunt chiar atât de străini de frământările celor mari. — Constituția, e mama legilor,— precizează plastic Jura Mihal, Și tov. Atomul esel care pusese întrebarea constată, că trebue sa se mulțumească cu răspunsul primit. []]Ea e făcută de muncitori. Acolo sunt prevăzute drepturi pentru noi și pentru părinții noștri. Unul din puști privi peretele din față împodobit cu tablourile conducătorilor noștrii. Urmându-I privirea, tov. Bughici întrebă : — Voi știți cine sunt aceștia —Cum să nu, — răspunse vesel Jora Mihai. Atta-i tov. Ana, ăsta-i tov. Dej, cel din dreapta tov. Luca, dedesubt tov. Teohari, iar acolo în colț tov. Vasilichi. Copilul îi cunoștea pe toți... * Telefonul sună prelung, rechemând pe fiecare la realitate. — Copii — spune tov. Atomulesel, ridicându-se de pe scaun. In numele organizației P. M. R., vă mulțumesc pentru cei 218 lei aduși, dar mai ales pentru ceea ce el reprezintă sbuciumul sincer și cald al sufletelor voastre curate de copii, ce simt și bat pentru popor. Cât privește micimea suimei vă pot asigura că în ochii noștri ea a căpătat proporții mari, mai mari, decât puteți bănui voi și colegii voștri, cărora vă rea sâ le transmiteți mulțumirile noastre. In poartă, moș Căliman gândește plin de uimire ! Ce-o fi gâsind de vorbit atâta cu el, tovarășul Antomulesei î n LUCA Și copiii își fac datoria