N. Moreanu: Un vis pe Carpați (1857)
RCOLOST. On! Ia mpes se doit aph rețrles, sane dotense Tonuiie alogu Gamont, lIa tamile, genfanse, Et les moțles shansonu, et le loiuig setein. Et Jaionte a ma Țte cne sogde d'aigain. (Vistog Epvo.) Mă nturnasemu de mai multu timpu în Patria mea, revăzusemu iarăși suferințele sale: auzisemu iarăși suspinele sale ce mă pătrundeau, cu atîtu mai multu, că'mi vedeamu nimicniciea și neputința de a'i șterge măcaru o lacrimă din șironele ce'i vejtejeau obrajii, revăzusemu iarăși. O vrează pe Ropîni în mîinile celoru ce'i vînduse, suferindu fură speranță de scăpare! Și ce'i vieața, cînd cineva sufere fără să spere scăpare? O temniță perpetuală și fără margini, în tenebrile cărnea omulu în zadar caută lumina și libertatea sufetului ce singure potu a l susține, pe cînd păzi-