C. D. Aricescu: Misterele căsătoriei vol. I (1861)
221444 RCEFAFA În conclusiunea epeghei mnelte de la 1847, intitulată BLORISA, am promis secsului frumosu că voiu descghie într'o zi căsătoghia egoilogiei din acea operă. Azi îmi sinescu acea promiesiune. Ca să descghiu căsătoghia cum zgelue să fe urma să descghiu mai întăiu căsătoghia cum este ea azi, cum a formato adică corupțiunea. A tebuit să facu anatomia catategului, ca să cază lectogul unde e scaunul mogbului cronicu; și, cunoschind găuri, să poată aplica leacul cu suciesu. Am împăcțit dagopega aceasta în trei pășți: În Ingrea Idescghiu pe femeea cu aplicări agite, ce a șumit o educațiune afară din familie, și în contact cu femei tițioase: puiu pe acea femee subt epiigonia unui răgbatu cagi, oghin defectele și vitinghile lui, căpătate de la natură, de la educațiune și dela societate, împinge singur pe femeea lui în abisul perghii, dar nemagginea acestui abisu, legatul unui amantu, în lipsă de egida unei mame sau a unui mentogu, o oprește a se apunda în acelu abisu unde disnag azi atîtea higiuți! În Partea P., aceeași ieșee, ca soție a amantului ei, devine o soață și o bună mamă de Tamisie,