Dimitrie Bolintineanu: Elena (1862)
Lucru ciudat ! această natură a făcut o minunată cumpănire : astfel vedem fiarele cele mai înrăutăţite supuse la o lege ce regulează cu mare apariţiune reproducţiunea lor ! fiinţele reninate sînt nevoite a se tîrî şi lipsite de facultatea de a zbura ! El moştenise o mică avere de la tatăl său. Cînd intrase în serviciul statului era sărac. Retribuţiunea cunoscută i-a fost atît de puţină îneît nu numai nu i-ar fi permis a-şi mări averea ; ba încă nu i-ar fi ajuns nici la întreţinerea vieţii ; cu toate acestea ieşi din serviciu, dupe doisprezece ani, cu şase mii galbeni venit in moşii. Nimeni nu se miră de aceasta, căci asemenea fapţi sînt deşi în această ţară. Cînd se retrase din serviciu cu începutul guvernului interimar al principelui A. Chica, îi veni ideea de a se însura. Postelnicul George era o partidă strălucită în Bucureşti. Era bogat şi boier mare. Aceste calităţi sînt de ajuns pentru un bărbat ca să ceară mîna celei dinţii fete din ţară. Era bătrîn, răucrescut, fără spirit, fără învăţătură, încărcat de defecte fizice şi morale ; însă în ţara noastră, în căsătorie, nu se cere decit avere şi un nume. Avea dar drept să caute o fată de 16 ani, frumoasă, binecrescută, cu spirit, cu inimă şi cu avere mare. El trimise in toate părţile de ştire să i se găsească o mireasă cu toate aceste calităţi. Pînă a nu se găsi mireasa, se puse să-şi cumpere cai, calesoi, case. Şi scrise la trei cabinete o petiţiune circulară, cerînd a i se da o decoraţiune pentru serviciile ce a făcut în timpul ocupării ţărilor de streini. Dupe trei luni de cercetare pe ici pe colo, întîmplarea făcu să găsească o mireasă, şi cu toate calităţile ce dorea el. Sînt trei ani, era în Bucureşti o fată, o minune, o perfecţiune sub toate raporturile. lume, frumuseţe, spirit, creştere, simtimente delicate, toate le poseda în puntul cel mai înalt ; în fine, era una din acele fiinţe rari, unici poate, ce Dumnezeu din timp în timp face să nască în unele societăţi degenerate, ca cum ar voi ca oamenii să-şi aducă aminte că nu i-a părăsit.