Alexandru Lăzărescu: Stroie Corbeanul (1870)
, Joltuhin, Minziaki şi altor blagorodnice făpture din epoca Mavrocordatilor, Ipsilanţilor, Moruzilor, Hangerliilor şi compania tv, care ai asistat udinioră la predicele lui Savonarola şi ai suflat spiritul apologiei la atâţia doctori şi teologi cari au făcut religiune în felul lui Cagliosi.ro, lui Robert Macker şi multor alţi iscutiţi, spune-mi şi învăţă-mă prin ce cuvinte aşa putèa trece la posteritate luptele disperate ale unui micu număr de infortunaţi munciţi de ideea emancipării terei, iar de altă parte bucuriele, desfătările, cereasca fericire a atâtor mărimi lumesci, privind cu uă deplină linişte a consciinţei şi cu uă resemnaţiune evangelică când durerile acelor svănturaţi, când simplitatea Nemţilor, hotârîţi a perde atâţia bani şi omeni pentru, cucerirea Ţerei-Românesci, şi când în fine nebunia lui Mavrogheni, nevoindu-se prin cuvintele de aputrid şi elevifirmă să învioreze nesce corpuri din cari plecase de mult esenţa divină a sufletelor bărbatesci. Narodatu, o Masă a blasoanelor şi a scuturilor feudali, prin ce minunată altoire de sânge fii acelor boieri, bătuţi unii la scara palatului iar alţii la talpe In antecamerele beilor din Fanar, s’au încredinţat astădi de sincera convertire a acestor inamici juraţi ai neamului românescu . Prin ce metamorfosâ neînţelăsă, descindenţii acelor boieri ce fura daţi Turcilor spre junghiere în urma păcii dela Belgrad- -drept resplătire a fidelităţii lor către casa Habsburgilor — se făcu acum valeţii umiliţi ai acelor Nemţi cu drept cuvînt detestaţi de trata gintea latină. Spune, prin ce nepricepută întorcere totă acea prăsilă a Fanarului care pîne eri se închină la numele sântului Ţar, astădi nu află mai bun ortodoxu decât, pe Majestatea sa teutonă. Fă aceasta, o Musă, caci singură o scii. Fă-o ! Nu în deşert mă voiu fi rugat ţie, precum mai sus se vede. A ! Musă, strălucit va fi triumful tău daca — ceea ce nu credu vei pută să te faci ascultată în cele doă tabere ale societăţii noastre , în grupa compactă a ignoranţilor sau nătărăilor, a nepăsătorilor, a scepticilor, a celor stătuţi de lupte şi a celor ce-şi au perdut iilusiunile, toţi aceştia formânduă varietate de vieţuitore date în exploatare , iar de altă parte în mănuchiul celor nesăţioşi de putere, de aur şi de îmbuibare ! Nu ! nu mai cercă ! Ce voce şi ce formă vei împrumută spre a deşteptă amorţirea unora şi a înfrâgedi inima împetrită a celorlalţi? Nici figura unei feciore în primul stadiu al juneţii, nici aspectul unei vestali din cei d’ântăiu timpi ai Romei, nici ănsuși versul lui Jehovă nu’ți ar fi de vr'un folos în întreprindere. Totul s’a urat. Fecioarele au perdut totdeauna de bună voie partida, dorind să devină femei în necasul celor urîte.