Theodor A. Myller: In Jassy (1871)
O eră ce e acesta Tătarаят? este, duрё câta îmi potu aduce aminte, mulţumită suvenirea melle de copilărie, căci suntu deja mulţî ani, de când n’amil ve^lum acesta pământui iubita, este. феи, posiţiunea cea mai pitorescă, putută avea vr’uă dată uă suburbie de oraşu. Aici, în ф‘11е!е celle frumose de primă-verră şi verră, e uă desfătare a trăi, în sînuln acestui locă voioşii, unde totu ce e ’n natură, pare a contribui la uă vesselie, aşa de dorită de cel ce ştia a profita !... Tătăraşul, nu este, sea ca si фса mai bine, nu era, de câta uă desfătătore Terra, cu cassegraciosi clădite, în тефи locuri a nişte grădini pline de arbori fructiferi, unde liliacula, roşa şi fiecare flore la tempulu seU, te făcea s6 respiri una aera profumata. Aici pe uă nopte senină, e una spectacola în adevera măreţii: lîe-ce ram,lă a unei, ce cade p’unile 'punţii de privire, p’unii arbore, pe-năcasă, îl dă una aspectu grandiosa: fie-ce astră’ţî pare că nu luceşte pe ceruri de câta pentru a înduoi farmecul acestuî loca încântători; fie-ce adiere avântului, te face s6 absorbi опй aera îmbălsămată; ori-ce sgomotiî, în natură e uă melodie, strigătile de vesselie ale bacanţilor, care s’auda din când în când, sunetele viorilor seu a altor instrumente musicale şi chiar lătratura cânilor, amestecate printr’unu capriciosa gusta ala întîmplărei, aduse de ventil din depărtare, ce a