N. D. Popescu: Iancu Jianu (1873)

IANCU JIANU CĂPITAN DE HAIDUCI. I. Mereanu şi ceata sau Acel din iubiţii lectori, cari au cetit prima parte a isprăvilor lui Iancu Jianu, întitulată: „Jianu Zapciu“, ţin minte păţităniile lui din ocna părăsită cum şi modul isteţ ce a întrebuinţat ca să scape dintr’însa; ţin minte asemenea şi păţi­­n­tania lui bietu popa Constantin dela Breaza, care rimase pe jos dincolo de Poiana de lângă Câm­­pina şi făcu­ pe Iancu cu cal, negreşit fără voia lui. Bietul popă se tîrî pănă acasă cum putu, fă­­cendu-şî mered la cruci, dar sereapul lui cu stea în frunte adus dela Misir în ţara Român­escă de cătră un Mârzac-Tătar, nu mai venea în totă viaţa sa grajdul stăpânului său! El biet sbură cam în goană peste dealuri, peste văi, purtând în spinare pe noul stăpân, care-l cumpărase în legea codri­lor cu monedă haiducescă, care nu se vedea, dar care se simţia şi câte­odată chiar ustura şi stă­­pânu-sau în loc sări respUUescu asta hărnicie si­lită prin câte­va ore de odihnă şi o bună mân­care, îl da mereu la călcâe şi-l ardea într'una cu nnele şi beţe smulse din pădure. Astfel merse Jianu toată ziua şi o parte din nóapte; trecu­ pe lângă Tirgovişte, pe lângă Câmpu­

Next