I. C. Fundescu: Scarlat (1875)
/ PARTEA ÂNTEIU UNDE DUCE UNELE AMORURI . Scarlat era de vr’o două-flecî şi cincî de ani, verstă cândă spiritulă începe se cugete, inima să iubiască, sufletul să se îmbete de plăcerile viăţeî. Dără ela nu întâlnise pe cine să iubiască, nu de- l bîndise încă gustulă plăceriloru viăţeî ; totă ocupaţiunea luî era a citi, a cugeta. Ela era fruraosă, însă d’o frumuseţe transferante. Talia de miÿïlocü , perula desn şi forte negru, în cătă Paru fi luatu cineva dreptă unu spaniolă; fruntea lată şi inteligintă ; nările deschise, aerulă sinceră şi liniştită. Obrazulă săă avea ceva care areta măndriă, gândire şi nevinovăţiă. Profilulă, ale