N. Andriescu-Bogdan: Trandafir (1878)
2 CABINETUL DE LECTURA se apropia dapre in ce . —nu trecu trei momente și un cavaler fugar se isbi de violările celor dupi ce’l aşteptau. —Cine sunteţi voi? strigă d’o dată noul venit cu un aer turbat. —Trandafir Dragoş şi cu prea bunul seu ver Bujor oameni buni cu frica lui Pdea, respunse unul din cei doi Ieri ricinei. —Ce-ați cătat in casa părintelui meu? —Iată ce am cătat..., strigă d’odată Bujor tragend sabia și vrând se’l loveascâ. — Opreștete, întrerupse Trandafir,iar d-ta spune ce poftești de la noi? — Cinstea casei mele. —Cinstea casei tale nu este jignită. —Hm! vrei aţi bate joc de mine, nu vei putea însă şi necunoscutul repedi sabia spre Trandafir. —Vrei se glumim, sunt gata, respunse Trandafir isbind cu sabia sa pe acea a adversariui la câţiva paşi: stai mai bine la toamala, căci nu se varsăsingele aşa uşor. —La tomnală cu tine hoţule ?... —A! e prea multă rebdinne, întrerupe Bujor pundndu-se intre cei doi in posiţie de aparare. —Nu, mişeilor, ori voi muriţi ori eu. —Ba îrici'unii, TncT'â]trr! —Se vedem, şi loniţă căci astfel se numea necunoscutul, se repezi cu hangerul ş’il înfipse pe lângă coapsa lui Bujor in şeaua calului. — Hm ! vrei se glumesci, zise Bujor ■asvârlindui hangerul din mână cu o lovitură de sabie. —Pentru toţi dracii ori loviţimă ori prinții luptă dreaptă. . . — Nici nu se luptă, nici nu se lovesce, pe omul ce este fratele sociei mele respunse Trandafir. Fratele sociei tale, mişelule ? !... strigă loniţă disperat. —Sora ta e soţia mea, hărăzită de cer, dacă pănă acum pu’mi e decât logodnica, mâne vise imi va fi legiuita soţie! Aşa dar fii liniştit şi te depărteazăTaci. Zicend aste cuvinte,cei doi amici porniră spre miază jji, iar loniţă remase ca o statuă, șuerându pe nas și făcend spume la gură. —Hm ! murmură el, se văd cu ocnip mei p’acei Hoții care nu s’au sfiiit d’a calea casa mea5'părințească, p’acei mişei, careau hidrăânit^ lse ăpropiAde^. fr; » ..•1.. . stea surorei mele și se nu pot resbuna? Ori nu mai sunt un om ?... Ori nu mai ara in mine acea inimă mareaţă cu care am luptat si inotat in singele barbarilor? Nu, inima imi mai bate incă o simt, dar mai târziu , in se jur pe cerul cu toţi sfinţii, ca nu ma voiu lasa înainte de amiresbuna !... Termină ast monolog, şi idei, şi diferite proecte se strecură prin minţile sale înfuriate. Apoi strinse pintenii şi capii seu se îndreptă spre partea laşului de unde venise. N. A.-B. (Va urma) EXPOZITIUNEA UNIVERSALA DIN PARIS Corespondenta originala a Cabinetului de Lectura. ( Paris ) Mai 1878. piua de una Mai este una din (Lilele ■.udo mai insemnate in analele civilisatiunei intregei lumi. Franţa astăzi vine iJin noi la planul in tain pe această scenă ca prim actor, representând unul din cele mai grele roluri cu toate nenorocirile ce de câţiva ani isbisă această ţară, care din ce in ce işi perdea valoarea sa morala, Franţa asta îli reînvie şi se trezeşte glorioasă pe câmpul lupnu cu tunul sau cu baioneta, ci cu o armă mai tare, cu laborea, civili— saţiunea ea câştigă mai mult astăzi cu aceasta operă pacifică, de cât a căşti-| gat ţerile cele mai gloriose prin diferi- te resbee. Aproape tota lumea și in special Francesul simte inima’i sbătânduse la aceasta frumoase serbare. . Eu tot Parisul părea un adevărat paradis.— Aproape, de Câmpul lui Marte nu era in stare nimeni se resbată căci un potop de omeni ce vinea de prin toate ungherile orașului seu mai bine (Jisa lumei intregi facea ca se nu poți presbate macar cinci șese păși inainte'de linde apucai a te stabili. Pe da orele doue când Mareșalul incunjurat de principii potentați și ' celebrității lumei intregi’'sosi la poarta magnificului Palat al Exposițiunei, tote capetele , se descoperirà și iin iira genentl resena tóatá cârnj .pia. — Neptun ânsă vrând să glumească Ki* cava- - - tei.• j