N. D. Popescu: Meșteru Manole sau fundarea Monastirei Curții de Argeș (1882)

e M­­A­­­I C?lo MESTERU MAEOLE CI SAU FUNDAREA MONASTIREI GURTII DE ARGES 1 DE i. mantuirei ... suri, călăreţi şi iT numai lovind cu coctl^vPOPESCtJ mulţime a Târgoveştenilor, şi boem puterea pepturilor cailor lor din Slam Râmnic pe^că Intr’acea di, Măria Sa Negoe cel cucernic, cel religios ca găr şi cer­urilor de singe ca un pustnic, în urma vncie cumnatului seu Preda Spătarul, mergea împreună cu casa sa civilă şi militară la Cămpul­ lung spre a lua parte la o mare vânătore de urşi, lupi şi mistreţi. Negurele nopţi abia începuse să se imprăşcie roşite de apropierea rosalbeî aurori, şi deja căruţele încărcate cu provizii şi slujitori ai palatului pornise ca să ajungă la locul unde Măria­ Sa avea să conă­­cescă sera; abia se făcuse diuă,şi caiî Măriei Sale împreună cu ai cur­tenilor şi Fruntaşilor asceptau inchingaţî şi îndăbălaţî la scara Dom­­nescu;abia răsărise so­rele, şi poporul acoperise piaţa şi stradele după lingă Palat. Totă lumea era în mişcare, toţi de la mic până la mare erau nerăbdători so vază cât mai curând pe vodă pornind spre înde­plinirea acestei răsboinice petrecere; numai M. S. nu se grăbea, nu­mai el întârzia­se. și fusese frcsătă pentru purcedere ora resarirei soarelui, insă dînsul eși în scara mare gata de plecare tocmai la mie­dul dileî, tocmai după ce’l săturase boeriî cu nenumărate îndemnuri după ce poporul deja își manifestase de mai multe ori impaciența ^ imm A sy•? y

Next