George Ioan Dimancea: Alexandru (1883)
i naturalii veselii, impresionabilii, şi tot-d’auna dispuşi la plăceri. Acum, mai cu osebire, eî suntu farte veseli şi mulţumiţi că se găsescă împreună, şi maî mulţumiţi încă că părăsescu Bucuresciî, atâtii de nesuferită în timpulăvereî, în care cineva nu face de câtă se se răscoică de căldura, se frământe şi se înghiţă prafulu şi să se axfiisieze de aerul greu şi infectată prin multele necurăţenii şi slaba îngrijire, maî cu semă pe acelii timpă, a acelor care erau însărcinaţi cu salubritatea publică, şi a căroră neîngrijire culpabilă avea consecinţele cele maî triste. Cată să mărturisimă cu francheţă că în acâstă privinţă astă-tî suntemă cu multă maî bine, că actualulă consiliă comunală se ocupă în modă seriosă de înfrumuseţarea, şi prin urmare de salubritatea publică pentru viitoră, că în acestă scopă lucrărî de mare importanţă suntă deja începute. Cu aceiaşi francheţăensă trebue să spunem că în câtă pentru presenţă, suntăm încă multe de dorită. Să sperămă ensă că vomă ajunge acolo ca capitala regatului României se corespundă cu demnitate la numirea ce portă. Că se va depune atâta îngrijire în câtă viaţa locuitorilor să fie apărată de epidemiile causate prin necurăţeniile depuse pe meidane — mai cu samă prin localităţile mărginaşe — precum şi pe stradele laterale. Că în fine dorinţele şi trebuinţele contribuabililoră se corespundă cu sacrificiele lor, cu sarcinile ce li se impună. Dară se lăsămă speranţele la uă parte, pentru a nu ne îndulci prea multă cu ele şi urmându-ne calea înainte, se ne ocupămă de celă maî tânără dintre fraţii călători. Cu densulă vomă avea a face în totă cursulă istoriei, şi prin uirmare luî se cuvine se dămă toltă atenţiunea. Fără a vă descrie în parte fiecare trăsură a fisiogno-