Alexandru I. Alexandrescu: Dramele Veneției sau pumnalele resbunătoare (1889)
. * El era de o familie nobilă. Crescut in Londra, — focarul culturei Engleze — învăţat in cele mai severe prnscripţiuni de către parinţi săi, Edwards ajunse la etatea de 15 ani, când totdeodată ambii săi părinţi, — din fatalitate — muriră. Rămas astfel orfan la o verstă atât de ciudă , şi ne mai având nici o altă rudă decât un văr, care era de aceiaşi etate cu densul, şi urmă cu succes încă,, câţiva ani studiele sale , cum), i se dete postul de ambasador pe lângă curtea Turciei. Edwards îşi luase pe lângă sine ca ajutor pe vărul seu Stevens. Acesta era un bărbat înalt , de o frumusețe rară era blond. Părul capului batea in galben. Mica și îngrijită sa mustață ’i şedea de minune. Dar natura se părea că n'a voit a'i da pe lângă, phisie și un caracter bun. Departe de a semăna vărului seu, Stevens era de^ un caracter iute, rău și ambițios până la crimă. In mari săi ochi scânteia viclenia. Pe lângă acestea era și gelos de glorie până la extremitate. Voia a ajunge cât se poate mai departe. El doria locul vărului său. Voia să fie ambasador. \ 6 _