Ilie Ighel: Banditul Simion Licinski (1890)
de comunicaţii; dacă ucidem bestiile sălbatice negreşit că facem ceva moral şi raţional ; dacă însă, cu el ne ucidem unii pe alţii, ca în resbele, atunci praful de puşcă, această dumnezeească invenţiune, e dăunător omenirii. Dacă curagiul şi voinţa lui Simion Licinski ar fi apucat pe o cale bună, sănătoasă, cine ştie dacă n’ar fi devenit şi el o capacitate nemărginită, un om de geniu folositor omenireî ? Dar, mediul ticălos în care a trăit, înclinările moştenite de la bătrînî, i-au deschis calea răului : povirniş alunecos, care duce în fundul temniţelor întunecoase ! Licinski e un tilhar nobil ; un Grozea al trecutului; un Grozea insă modern, rafinat, un hoţ de salon. Un om, care a alarmat opiniea, nu numai a unei ţări, dar chiar a Europei, cu indrăsneţele sale hoţii şi dispariţia sa miraculoasă, are şi va avea o epocă în istoria criminală a ţăreî. Greutăţile ce întimpin la scrierea romanului acesta sunt forte mari, deoarece cestiunea e actuală şi trebuesc menajate foarte multe persoane implicate în această istorisire. Sper că cititorii vor şti a alege din această ţesătură de crime, de tîlhărie, partea ce am ţintit a face să reiasă în relief : partea tristă, dar adevărată. ILIE EMANOIL IGHEL.