N. D. Popescu: Căpitan Busdugan (1890)
I Copii în Busdrigan Toată oastea romanească s’a bătut cu vitejie în resbelul din care eşirăm mai deunăzî atât de triumfători, dar curcaniii-a întrecut pe toţi. Plugarul oltean care a lăsat din mană sapa şi coasa spre a lua puşca şi sabia, muncitorul careşî-a părăsit nevasta şi copii spre a se însura, cu moarhea^Tcetâteanul romăîî ,cafea s buraiul hotare pentru ca să 'şî apere moşia de năvălitori, afi fost cei maî vrednici între vrednici, cei mai voinici între voiinicî,şi ceî maî netemătorî de moarte. Alergau cetăţeni! noştri olteni înaintea primejdiei cu inima bărbătească ca înaintea paradei spre a mântui ţara, după spusa lor, cu un minut maî curând de spurcaţii de păgâni, pentru ca apoi să se întoarcă acasă ca să’şî vadă de nevastă şi moşie, şi ,dau de svântau pămentul ca să facă o dată pusderi! şi să nu se maî audă vorbindu-se de urgia turcească. Căpitan Busdugan era comandantul uneî companiî de curcani. Căpitan Busdugan era fiul faptelor sale; născut întrio colibă de țărani, el a fost crescut pe bătătura tatăluî' seu fără să fie dat la școală, căcî în copilăria sa nu erau prin sate scolî nicî pe hârtie, și la versta de 21 anî când începuse a’î miji mustăcioara şi al sburda inima, solî ca omuluî, fu luat pe sus de vătăşeî, legat cot la cot, trămis la casârmă, tuns pe tobă şi făcut soldat fără scirea şorţului care încă nu era introdus în legislaţiunea noastră.