Ilie Ighel: Moartea banditului Simion Licinsky (1891)
PREFAŢĂ Simion Lieinsky, îngrozitorul tâlhar, nu mai egzistă. Câte victime n’a f acut şi caii fiori de groază n’a băgat el in visitatoriî şi locuitorii Dobrogiei.. Câţi, cari trebuiau să călătorească, fie din interese, fie pentru plăcere, se lipseau de totul, numai să nu dea cu ochii de acest tâlhar iară seamăn. Şi dacă era atâta de temut odinioară, astăzi nu mai este decât un hoit de carne ce merge spre putrăjiune, care mane, soartă a tuturor din noi, fie cinstit sau hoţ, rege sau cerşetor, va fi o mână de ţărână, care va ajuta la îngrăşatul pământului!.. A tuturora este sfârşania aceasta şi toată munca şi străduinţa noastră din viaţă se sfârşaşte tot aicea : unii binecuvîntaţi de generaţiile ce ne-or urma, alţii, căzând subt groaznica blestemare a urmaşilor noştri... şi unii şi alţi nu pier , trăesc pururea. Mai nenorociţi sunt insă aceea a căror viaţă apune o dată cu intrarea lor in mormânt. Eî sunt tocmai ca acele insecte numite Efemere, cari iau viaţă dimineaţa, îşi îndeplinesc menirea lor dând naştere altora şi, o dată cu sfinţitul soarelui, mor şi ele!.. Am zis-o şi în volumul I, că cine ştie ce ar fi eştt ! ! : ( • * V»V