Ilie Ighel: Moartea banditului Simion Licinsky (1891)

PREFAŢĂ Simion Lieinsky, îngrozitorul tâlhar, nu mai egzistă. Câte victime n’a f acut şi caii fiori de groază n’a băgat el in visitatoriî şi locuitorii Dobrogiei.. Câţi, cari trebuiau să călătorească, fie din interese, fie pen­tru plăcere, se lipseau de totul, numai să nu dea cu ochii de acest tâlhar iară seamăn. Şi dacă era atâta de temut odinioară, astăzi nu mai este de­cât un hoit de carne ce merge spre putră­­jiune, care mane, soartă a tuturor din noi, fie cinstit sau­ hoţ, rege sau cerşetor, va fi o mână de ţărână, care va ajuta la îngrăşatul pământului!.. A tuturora este sfârşania aceasta şi toată munca şi străduinţa noastră din viaţă se sfârşaşte tot aicea : unii binecuvîntaţi de generaţiile ce ne-or urma, alţii, căzând subt groaznica blestemare a urmaşilor noştri... şi unii şi alţi nu pier , trăesc pururea. Mai nenorociţi sunt insă aceea a căror viaţă apune o dată cu intra­rea lor in mormânt. Eî sunt tocmai ca acele insecte numite Efemere, cari iau viaţă dimineaţa, îşi îndepli­nesc menirea lor dând naştere altora şi, o dată cu sfinţitul soarelui, mor şi ele!.. Am zis-o şi în volumul I, că cine ştie ce ar fi eştt ! ! : ( • * V»V

Next