R. T. Rizescu: Călugărul misterios (1891)

— 6 — ce intrebuinţe cu cuvântul de tristeţii, când aceştia dupe cum veţi vedea in şirul naraţiunei mele, se bucurau de cea mai frumoasă posiţie.— Dar, sigur s­unt, că cu toţi cunoasceţi, că pe acest pământ, muritorul crea(tâ-l ci­ne­va cel mai fericit, insă trebue se existe un ver- - me distrugător şi pentru el care veşinic puţin câte puţin roade din rărunchi sei. Priveai in figurile lor tinere tris­­teţa şi durerea şi te întrebai insuţi , ce grele dureri va fi consumând aceste fiinţe care abia in floarea tinerelei lor, bărbatul abia atinge etatea de­­­30 ani, femea abia are 25 ani şi care se bucură de cele mai plăcute fericiri, palate, aur, trături ect. şi pe feţile lor, vezi figurând tristeţa cea mai adâncă— ce or fi având ore ? Ii zăreai până târziu noaptea in frumoasa boschee stând in adânci cuge­tări şi din când in când scoteau din pepturile lor fragede câte-un gemăt şi cu mâinele întinse către cer, exlamau: Ah D-­Jeule ! tu care ai tat totul şi ţoale muritorilor, tu, care ne-fii dat şi

Next