Magazin, ianuarie-iunie 1975 (Anul 19, nr. 900-925)

1975-01-04 / nr. 900

Pagina a 4-a Operația salvatoare . Născut prematur (avea doar 500 de­­ grame la naștere), micuțul Lee Allen Bay­­ley din Lexington (S.U.A.) a fost supus imediat unei dificile operații chirurgicale menită să-l salveze de la o gravă blo­care intestinală. Operația realizată de dr. J. Z. Jona (în imagine) a reușit pe de­plin și micuțul Lee se dezvoltă bine, pen­tru moment­, un incubator. [Planor de 20 kg. Un tânăr inginer din Paris, Thomas Yannis, a construit un planor care cântă­rește doar 20 kilograme (lățime șase me­tri) cu care a reușit să realizeze zboruri de până la 40 de minute. Planorul nu are aparate de conducere (directie, volan etc.), dar poate fi foarte ușor manevrat datorită unor sisteme mecanice simple realizate de inventator. Elefantul poligldt Se numește Vova. A fost adus de la Londra. In timpul călătoriei sale spre­ U.R.S.S. a stat două săptămini in R.D.G. In prezent se află la Grădina zoologică din Erevan (R.S.S. Armeană). Aici, îngri­jitorul a observat, cu surprindere, ci­nova „înțelege“ comenzile pe care i le a­­dresează, atit in engleză cit ți in germa­nă. Singura explicație posibilă era că e­­­­lefantul a invitat cea de-a doua limbă in timpul scurtei sale șederi in R.D.G. . Dindu-și seama că are in fată un exem­­i­plar exceptional de dotat pentru limbi străine, el s-a hotărit să-l invețe încă... două limbi. După numai două luni, ele­­­­fantul a susținut un dificil examen in fața unei comisii de dresori . Vova a e­­xecutat fără greșeală 25 de indicații date în patru limbi. Precizia robotului: Trei­zecimi de milimetru Primul robot industrial cehoslovac cu­­ comandă-program este un stadiu de ve­rificări. El a fost creat de lucrătorii Insti­­­­tutului de cercetări in mașini și tehnolo­gia mașinilor in colaborare cu Institutul­­ de cercetări de tehnologie mecanică din­ Praga. Este vorba de o instalație electro­­nico-hidraulică capabilă să efectueze o suită de operații cu o precizie a manipu­lării de... trei zecimi de milimetru. Ro­botul permite manipularea in spațiu a o­­biectelor ce cîntăresc pini la 40 de kg. El­­ va fi folosit în numeroase ramuri ale in­­­­dustriei '. FOTOGRAFIILE CITITORILOR NOȘTRI In fața pomului de iarnă (Grădinița P.T.T.R., sect. II) Foto : RAD­U IONESCU — București 1 MAGAZIN enciclopedie - fereastră spre Univers: ecranul cinematografic . Acum 80 de ani, fotografiile au început să se miște. • Discuri de carton, lanterne magice, pozele care se agita în cărți și... frații lumière. • De la umbrele chinărești la cinemato­graful creat de spectator. • Ecranele­ anului 2­000. Pe la începutul anului 1895, frații Au­guste și Louis Lumière au brevetat la Pa­ris invenția lor numită cinematograf. In ziua echinocțiului de primăvară a acelu­iași an, cei doi inventatori francezi au făcut și prima demonstrație publică a in­venției lor : un film, bineînțeles mut, nu­mai de 16 metri lungime, reprezentînd un moment când muncitorii fabricii lor din Lyon ieșeau de la lucru. Puțin mai tîrziu, un alt constructor, Max Skladanowsky, atrăgea publicul ber­­linez din Wintergarten cu „scurt-metraje“ (intr-adevăr, scurte , de 1,50 m, fiecare) intitulate „Paradă", „Luptă" ș.a.m.d. Dar în același timp, Louis Lumière iși con­tinua spectacolele pariziene cu filmele sale de 16 metri (zece pelicule cu totul), pe teme tot așa de candide C,Sosirea trenului in gară“, „Barca ieșind în lar­gul mării“) însă și prima comedie cine­matografică : „Stropitorul stropit“. Totul fusese începutul, căci după a­­ceea, a opta artă (care nu avea nici mă­car o muză a ei dintre cele nouă muze ale mitologiei grecești, și de aceea avea să se adreseze mai tirziu tuturor muze­lor, pe rînd, sau deodată) a evoluat im­petuos, ajungînd azi acolo unde a ajuns acest larg și eficient mijloc nu numai de divertisment și de artă uneori de imensă forță, ci poate din ce in ce mai mult de informare științifică. Momentul Lumière era fenomenal în­­trucît niște fotografii, niște poze cu care lumea se și obișnuise in starea lor­ imo­bilă, au Început să se miște. Totuși, miș­carea imaginii nu era un lucru prea nou. In peșterile omului neolitic există de­sene în suită, părînd că descompun miș­carea vinătorului și a fiarei fugărite ; în asemenea imagini, englezul Will Day a crezut că descifrează primul pas spre... cinematograf. Dar, dincolo de exagerări, primul pas spre cinematograf poate fi regăsit și umbrele chinezești, sau poate mai degrabă in pozele descompuse de pe filele unei cărți speciale ce, răsfoită repede, oferă senzația vizuală a mișcării. Socotind însă alte discipline științifice și tehnice au concurat la apariția cinema­tografului (optica fiziologică, psihologia experimentală, mecanica, fotografia in­stantanee, proiecția luminii, electrotehni­ca, acustica etc.), strămoșii autentici ai celei de-a opta arte, apar mai tirziu. Intre 1825—1827, doctorii Fitton și Pa­ris confecționaseră niște originale jucă­rii, bazate pe ceea ce numiseră ei tau­­matrop, adică pe conservarea senzațiilor vizuale, care se alcătuiau din cartoane circulare rotitoare, avînd, de pildă, la o margine o colivie și la alta o pasăre, iar printr-o rapidă rotație se crea impresia că păsărică intră în colivie. Ceva mai tîrziu, fizicianul belgian Plateau inven­tează stroboscopul (aparat care reintră puternic in actualitate, azi, dar cu alte scopuri), avînd un disc cu aceeași figură dispusă In elementele descompuse ale mișcării, părind din cauza rotirii cu vi­teză că se mișcă. In 1860, inginerul me­canic Coleman Sellers aplică fotografia instantanee la crearea efectului mișcării, aparatul său fiind patentat in Statele fi­nite sub numele de kinematoscop (acum citeva decenii, se mai putea găsi și pe la noi, prin bilciuri, o formă perfecțio­nată de Edison). In 1878, fotograful englez Edward Muybridge așază la rind 24 aparate fotografice care se declanșează Pe rînd cinci caii fotografiați In galop ating cu copita niște sfori intinse special, iar francezul Marey inventează „fotopuș­­ca“ cu care realiza, o dată, 12 imagini succesive ale zborului păsărilor. Mai târ­ziu, Învățătorul Emile Reynaud prezenta un „teatru optic" realizat prin proiecția combinată a unui decor imobil, cu o lan­ternă magică, și a unor imagini de miș­cări descompuse, schimbate manual, cu altă lanternă. Etapele sînt însă mult mai numeroase pînă la frații Lumière. Apoi a venit ci­­matograful sonor, apoi, de o jumătate de veac, experiențele cu filmul in relief, apoi ecranul lat, cel panoramic, alb-ne­­grul și tehnicolorul... Dar iată că de pe acum se vorbește de un cinematograf a­­dresîndu-se tuturor simțurilor (inovația este... olfactivă !), iar unii scriitori de anticipație, printre care Lino Aldani, imaginează un cinematograf (!) in care imaginile și subiectul le creează însuși spectatorul... gîndind. Cinematograful anului 2000 ? S-ar pu­tea să-l privim peste zece ani. VICTOR KERNBACH Un spectacol de teatru optic DIN PRESA INTERNAȚIONALĂ Nr. WO din 4<Ianuarie 1975 MAGAZIN PROCESE CELEBRE Gutenberg (1) RAȚIUNILE SECRETE ALE ÎNVINUIRII . Tiparul și... cea de a treia explozie informațională ® Actul notarial Helmasperger • Eu,­Johannes Fust, pretind prin cele ce urmează... • Dublul aspect al unui contract litigios • Ar fi putut Gutenberg, intr-adevăr, să se apere ? Astăzi cînd știm cit se poate de bine că tiparul și, implicit, răspîndirea tot mai vertiginoasă a cuvîntului tipărit au marcat începutul și dimensiunile celei de a treia explozii informaționale (cea de a patra declanșînd-o, chiar în epoca noastră, apariția calculatoarelor) ;­­astăzi cind tot mai mulți cercetători vorbesc despre influența „momentului Guten­berg“, asupra evoluției umane sau despre „galaxia Gutenberg" — veritabilă ga­laxie a cărților — ni s-ar părea, poate, ciudat, dacă nu incredibil, să ni-l ima­ginăm pe acest tipograf de început, omul care a contribuit decisiv la afir­marea tiparului pe întinsul Europei, pe ingeniosul Johann Gutenberg... în­vinuit și condamnat, cu aparentă legali­tate — erou al unui proces judiciar, in­calificabil, deși nu lipsit de semnificații. „Actul notarial Helmasperger", cel care a venit să dezvăluie posterității, cu foar­te mari întîrzieri (la sfirșitul sec. XIX) existența istoric confirmată a acestui proces, nu se ocupă însă atit de Guten­berg, acuzatul, ci­ despre persoana acu­zatorului său, un anume Fust, care se angajase in anul 1449, în calitate de asociat, să finanțeze activitatea tipogra­fică a lui Gutenberg. Citeva precizări sînt însă absolut necesare. Se știe azi despre Gutenberg că s-a născut în jurul anului 1400, in orașul german Mainz, că a trăit într-un timp la Strasburg (aici și realizează de altfel în 1438 primele sale tentative tipografice­ și că, nedispunînd niciodată de resursele necesare pentru confecționarea unei ve­ritabile tiparnițe, pentru procurarea hir­­tiei, a pergamentului și a cernelurilor a fost nevoit mereu să-și caute asociați. Din acest punct de vedere, istoric, al înțelegerii peste timp a activității de pionierat a lui Gutenberg, a inerentelor greutăți întîmpinate în epocă, cit și a condițiilor social-economice în care au apărut totuși primele tipărituri, docu­mentul descoperit la sfirșitul secolului al XIX-lea în biblioteca Universității din Göttingen („actul notarial Helma­sperger“) prezintă, dincolo de tragism și ridicol, o semnificație deosebită. Actul amintit consemnează astfel că la 6 no­iembrie 1455, între orele 11 și 12, în sala de mese a mănăstirii călugărilor cordilieri din Mainz, in fața notarului Ulrich Helmasperger, s-au prezentat frații Iacob și Johannes Fust.. .ultimul dintre ei declarînd cu evidentă intenție acuzatoare : „Eu, Johannes Fust am luat cu împrumut 1550 galbeni pe care i-am dat lui Johann Gutenberg, suma fiind folosită la lucrarea noastră comună (ti­părirea unei prime cărți n.a.) Pentru galbenii împrumutați, am plătit dobînzi in fiecare an ..." Pe scurt, Fust venea să confirme prin jurămînt faptul că lua­se cu împrumut, la rîndul său, o sumă de bani pe care o oferise apoi lui Gu­tenberg. Dar Fust nu cerea doar acope­rirea dobînzilor suplimentare pe care era obligat să le plătească, așa cum s-ar fi crezut, ci solicita restituirea integrală și imediată a sumelor cu care îl finan­țase pe Gutenberg. Ce urmărea, deci, la o analiză mai atentă, acuzatorul Fust? Așa cum reiese din actul notarial, Gu­tenberg a acceptat propunerea de aso­ciere, cu condiția ca Fust să-i acorde un împrumut substanțial necesar pentru confecționarea tiparniței. In felul acesta se crea de fapt un dublu contract : de asociere, pe de o parte, prin care Gu­tenberg se obliga să pună la dispoziție forța sa de muncă și tiparnița iar Fust se angaja să contribuie anual cu 300 gal­beni pentru acoperirea cheltuielilor de tipar (chirie, salarii, pergament, hîrtie ș.a.)­­ și un contract de creditare, pe de altă parte, Fust acceptînd să-l împru­mute pe Gutenberg cu suma necesară pentru confecționarea tiparniței (sumă garantată, de altfel, prin întreaga insta­lație de tipărire). De reținut că dobîn­­zile pentru acest împrumut — princi­piu capitalist, care avea să cunoască abia în secolele următoare o adevărată extindere — erau reținute cu anticipație din împrumut. Scopul imediat al aso­cierii, îl constituia tipărirea unei cărți de rugăciuni, foarte solicitată în acel moment și care asigura celor doi, po­tențial, un foarte mare cîștig, în para­lel cu această primă carte — tipărirea ei interziind totuși din motive tehnice — se proiectează­­ și se realizează) de că­tre cei doi tipărirea,­ tot pentru prima oară, a bibliei (așa-numita „Biblie cu 42 de rînduri” pe fiecare pagină). Ce s-a întîmplat, însă ? Tiparnița era gata, pregătirile înche­iate, diferitele tipuri de literă confec­ționate, iar contribuția lui Gutenberg — cel puțin din unghiul de vedere al aso­ciatului său, Fust — nu mai era absolut necesară. Pe de altă parte, Gutenberg, vînzîndu-și eventual partea sa de cărți tipărite, ar fi putut să-și achite inte­gral datoriile și să nu mai aibă nevoie de asociați.... Motive suficiente deci, pentru ca Fust să acționeze astfel încit — mult înainte de vînzarea primei tran­șe de tipărituri — să obțină o sentin­ță de confiscare a tiparniței, în numele datoriei inerent încă nerecuperate. Un aranjament, deci, pentru a-l îndepărta pe Gutenberg cu aparentă legalitate și a-l obliga să renunțe la această asocie­re. Aveau să reușească, oare, toate a­­ceste mașinații ? De aici — drama și procesul lui Gutenberg... Una dintre cele mai cunoscute lucrări sculpturale închinate lui Gutenberg­­ „...Și s-a făcut lumină“. ^ IfIONALÄ • DIN PRESA INTERNAȚIONALĂ :Щ ; DIN PRESA INTERNAȚIONALĂ De unde are această dublă pompă mușchiulară, acest mușchi nu mai mare decît pumnul, inima omului, ener­gia necesară Îndeplinirii menirii sale ? Dacă socotim 70 sau 80 de pulsații pe minut, înseamnă că cinci sau șase litri de singe trec prin fiecare ventricul. In 70 de ani de viață, contractîndu-se de trei miliarde de ori, inima pom­pează un sfert de miliard de litri de singe. Munca ei de o zi corespunde ridicării unei greutăți de 1 kg. la o înăl­țime dublă față de cea a Everest­ului. Iar în timpul unui efort fizic deosebit, această muncă sporește de la șase pînă la opt ori. Este momentul cînd, în confruntare cu dificultățile vieții, inima iși dezvăluie nebănuitele rezer­ve funcționale. De fapt, inima este un complex de fibre reunite. Cele­­ mai numeroase sînt fibrele de „lucru" ale auriculelor și ventriculelor, în special ale celor din partea stingă. Vita­­­­litatea fibrelor inimii este menținută de două artere co­ronariene (stingă și dreaptă). Plecind de la baza aortei, arterele înconjoară inima ca o coroană, oferind fibrelor singe proaspăt. Singele coronarian „uzat" revine în inte­riorul inimii pe căi diferite dar in special prin sinusul coronarian care ajunge în auriculul drept. Astăzi, se știe că fibra alimentată de singele coronarian este o centrală biologică, mică dar destul de complicată, in care se petrec simultan, cu fiecare excitație ritmică, fenomene electrice, mecanice și chimice. Din punct de vedere energetic, inima este, deopotrivă generatoare de curent electric, o pompă pentru singe și o centrală care eliberează energie utilă. Sursa tuturor acestor fe­nomene este energia eliberată de fibrele inimii. Fenome­nele respective sînt cunoscute sub denumirea de efecte bioenergetice sau, mai simplu, de bioenergetica inimii. Important este să fie bine cunoscute, să fie precis mă­surate. Efectele electrice care se nasc la fiecare contracție și se propagă instantaneu în tot organismul sunt măsurate prin electrocardiograme. Este ceva mai greu de măsurat cum muncește inima in calitatea sa de pompă dublă. Debitul inimii poate fi cunoscut doar prin palpitația tipi­că de deasupra aortei. Dar cea mai dificială apreciere este cea a activității chimice, adică a metabolismului ini­mii. In general acesta este evaluat după cantitatea de oxigen prelevată de inimă în singele coronarian. Ceea ce este extrem de dificil, chiar dacă experimentul este fă­cut pe un animal. De aceea, se încearcă măsurarea bio­­energeticii inimii simultan, pe oameni și pe animale. începute cu mulți ani in urmă, investigațiile cercetă­torilor polonezi de la Institutul de fiziologie experimen­tală al Academiei de medicină din Cracovia, pentru mă­surarea bioenergeticii inimii, au debutat cu metoda ace­­tilenei prin care se determină in primul rînd debitul ini­mii unui om in repaos sau supus unor eforturi. In acest din urmă caz, e-a observat că debitul creștea de patru pînă la șase ori față de starea de repaos. Intr-o cameră DIN PRESA INTERNAȚIONALA­­ ENERGETICĂ A Ce dezvăluie o sondare a arterei coronariene­ de hipertensiune și îmbogățit ca urmare a adaptării mu oxigen. Completată, metoda s­a de s-a recurs la o metodă indicu­lui inimii și a circulației sin mul strangulării subite a circi factori de șoc asupra organ­ă cu oxigen, debitul scădea in­ cordului la surplusul de trebit mai sigură. De fapt, ■cta de cercetare a travalin­­gelui. S-a studiat mecanis­­lației datorită acțiunii anor­ismului, cum ar fi hemora­z ° A. •V . •.> gin­e, traumatismele puternice, infarctul, reacțiile alergi­ce etc. Ea trebuia perfecționată, insă. Și principala pro­blemă care se ridică era cum să se ajungă, fără să fie lezat organismul, la principalele artere și vene coronarie­ne pentru a evalua nu numai activitatea electrică și cea mecanică a inimii, dar și cantitatea și calitatea sîngelui ce curge prin mușchiul inimii astfel ca să poată fi măsu­rată munca sa cea mai importantă , biochimică sau me­tabolică. S-a încercat și s-a reușit să se ajungă prin carotidă pînă la aortă și la începutul arterei coronariene stingi cu o sondă legată la o ansă circulatorie in afara organis­mului și a aparatului. Transformările mușchiului inimii au fost cercetate cu o precizie mult mai mare. în repaos, Inima preia, pentru propriile sale nevoi, 5 la sută din singele aruncat in aortă. Singele acesta ce vine prin ar­terele coronariene aduce inimii in dar, oxigen, substani­­țe nutritive și alte componente vitale, îi răcește mușchiul incălzit de efort și elimină produsele consumate. Așa se explică de ce singele arterelor coronariene este roșu des­chis și rece iar cel al sinusului coronarian-negru și cald. In timpul unui efort fizic fluxul coronarian se mărește de trei-patru ori pentru a face față nevoilor energetice sporite ale inimii. In repaos, inima nu transformă decît 10-14 la sută din toată energia cheltuită pentru pomparea sîngelui, răspindind restul­­ sub formă de căldură. La efort, acest randament mecanic este de 20-25 la sută. Cu ace­eași metodă, s-a obturat parțial sau complet una dintre principalele artere coronariene provocindu-se o ischemie acută a regiunii vecine mușchiului inimii și chiar necro­za sa, adică un infarct. Obturarea unei artere coronarie­ne, in general a celei din stingă, s-a făcut prin intro­ducerea unui microcateter la capătul căruia se găsea un mic balon. Umflarea balonului însemna începutul infarc­tului ce putea fi astfel studiat cu precizie. Se înregistrau, în același timp, perturbările in acțiunea electrică, meca­nică și metabolică a inimii. Cit de importantă este o astfel de experiență ? In pri­mul rînd, ea permite o cunoaștere mai aprofundată a mecanismului infarctului și a complicațiilor sale; în al doilea rînd, permite să se găsească mijloace și medica­mente care să împiedice infarctul. Insfirșit, experimentul poate dovedi ce factori ai vieții cotidiene favorizează sau previn o stenocardie (anghină pectorală) sau un infarct precoce. Rezultatele ? S-a observat, de pildă, că mușchiul inimii, mai ales in cea de a doua fază a infarctului, elibe­rează un exces de catecolamine care favorizează, pare-se, tulburările activității inimii și slaba bătaie a ventricule­lor. Nu mai puțin important este faptul că s-a demons­trat precara eficiență a celor mai multe dintre medica­mentele folosite pînă acum împotriva infarctului. S-a dovedit, de asemenea, că tutunul, zgomotul, stress-urile nervoase modifică foarte mult circulația coronariană și bioenergetica inimii.­­După articolul semnat de dr. Wincenty Weislo in re­vista „La Pologne“). Fiecare fibră a inimii, alimentată de singele oaselor capilare, este o centrală complicată. Ori­ce contracție ritmică este insotită de fenomene electrice, de concentrare mui de eliberare a energiei Prin procedeul folosit de cercetătorii polonezi, astăzi se poate obtura o arteră coronariană și provoca o ischemie tipică pentru anghina pecto­rală. Ceea ce permite, fără îndoială, o investigare de mai mare precizie a bolii Pagina a 5-a Extinctor -la­, domiciliu Un echipament ușor portabil, ușor ma­nevrabil și de mare eficiență . „Angus AF 100“. Un nou prototip de extinctor realizat de o firmă din Newcastle-upon- Tyne (Anglia), cântărind numai 64 de kg și capabil să producă pînă la 32 000 litri de spumă din 100 litri de spumă concen­trată. Se poate folosi în întreprinderi, magazine, și, de ce nu,... la domiciliu. Testarea rapidă a motoarelor O impresionantă construcție metalică, a­­semenea unei piramide, este noua insta­lație de testare rapidă­ a motoarelor, rea­lizată de Institutul național pentru tur­bine cu gaz din Anglia. Aparatul din fo­­tografie se folosește pe scară largă la verificarea motoarelor, injectoarelor cu gaz, a turbinelor și a anumitor configura­ții de conducte. Datele obținute in urma ■-­­■ -------istrează pe o bandă mag­să fie analizate detaliat netică, urmând in laboratoarele de acest profil. Baschet... In orașul Antibes (Franța) funcționează un delfinariu ale cărui vedete sînt Lucky și Splash. Spectatorii îi pot urmări disputînd — ' j — meci­ de baschet, cu multă dexteritate un ȘTEFAN BOROȘ Fără cuvinte.

Next