Magazin, ianuarie-iunie 1976 (Anul 20, nr. 952-977)

1976-01-03 / nr. 952

Gogîno­v 2-0 MAGAZIN SAVANȚI ROMÂNI Anghel Saligny Podul peste Dunăre de la Cernavodă. Monumentala lucrare inginerească ne ui­mește și astăzi, după opt decenii de la construire, prin eleganță și suplețe . Al. Vlahuță nota, admirativ : „In liniștea nopții, sub cerul limpede și înstelat, fru­musețea și măreția acestei puternice în­trupări a geniului românesc ne dau im­presia că suntem­ într-o lume de vrăji, în fața unuia din acele minunate poduri de argint, de care ne vorbeau poveștile-n copilărie. Picioarele de sprijin, zidite-n piatră sînt așa de departe unele de altele si atu­ de înalte, încît toată uriașa împleti­tură de fier, pe care aleargă zguduitoarele trenuri, pare că plutește-n aer, ușoară ca o dantelă“. Dar această grație a bolților de oțel avantate peste ape reprezintă materializarea dificilelor calcule asu­pra stabilității și rezistenței structu­rii podului efectuate de către Angenel Saligny — „autor al proiectelor și direc­tor al lucrărilor“ după cum este consem­nat in documentul ce­ a fost iizidit la 14 septembrie 1895, ziua inaugurării podului. Pe lingă frumusețea soluției inginerești oamenii de azi, contemporanii „radioacti­vității controlate" sînt impresionați de uriașul volum de lucrări executate, de materialele întrebuințate : 62 000 m3 săpă­turi de fundație pînă la 30 m adîncime sub apă, 100 000 m3 zidărie pentru picioa­rele podului, 16 000 tone de oțel, 3 000 000 m3 terasamente etc. Născut la 14 mai 1854, în comuna Șer­­bănești-Tecuci (azi Liești, jud. Galați), Anghel Saligny și-a terminat liceul și fa­cultatea în Germania. Se întoarce în țară cu diplomă de inginer constructor chiar in preajma cuceririi independenței de stat a României Evenimentul a lăsat adinci urme în sufletul tînărului inginer. Animat de un profund patriotism, el a militat ne­obosit pentru dobîndirea independenței tehnice. In România de atunci, „emina­mente agricolă“, visul lui Saligny de a forma un co­p tehnic propriu de ingineri, care să se impună prin valoarea sa, pă­rea o utopie. Intervenția sa promptă și calificată ca reprezentant al statului român pe lângă firmele străine cărora le erau concesio­nate diverse lucrări de construcții, sau ca funcționar în posturi de mare răspunde­re seau impus în ochii contemporanilor săi ca pe un om integru, ca pe o înaltă con­știință civică. Intr-o vreme cînd ploconi­rea față de străinătate atingea forme în­robitoare (a fost un timp cînd pînă și gra­nitul pentru pavaj era importat din țări avînd „tradiție Industrială"), Saligny nu a încetat nici o clipă să acționeze, consec­vent fie însuși, pentru crearea premizelor unui viitor industrial independent pentru România. Pilduitoare este activitatea sa, de peste două decenii, ca profesor univer­sitar la Școala națională de poduri și șo­sele din București. Sub conducerea lui, serii întregi de ingineri au avut norocul să contopească într-un tot armonic cunoș­tințele teoretice cu cele practice, aveau să recunoască toți discipolii și continuatorii săi. încă din 1892, Saligny și-a ocupat locul Zăpada este o formă a precipitațiilor atmosferice, specifice anotimpului rece. Ea se formează, de altfel, ca și ploaia, în con­dițiile unor procese fizice ce au loc într-o anumită categorie de nori, condensarea și sublimarea vaporilor realizîndu-se în con­dițiile unor temperaturi negative. In condițiile în care în atmosfera liberă, datorită vintului puternic sunt angrenate particule de sol dislocate, ce pot avea di­ferite culori, sau în alte condiții deosebi­te, în norul care precipită sub formă de CE ȘTIM DESPRE ZĂPADĂ ninsoare pot exista particule colorate (po­len). In aceste cazuri, mai rare ce-i drept, ninsoarea poate apare colorată. Astfel de cazuri au existat și in țara noastră (în iarna anului 1959), cînd zăpada a fost in­tens colorată in galben-portocaliu, datorită prafului adus in spațiul aerian din sud­­vestul Asiei. In ultimii ani cea mai mare cădere de zăpadă înregistrată la București a fost cea din februarie 1954, cînd în unele locuri gro­simea stratului de zăpadă atingea patru metri, ce i se cuvenea în cel mai înalt for știin­țific al țării. Titlul academic nu-i va do­moli energia creatoare : la conducerea lucrărilor de amenajare din portul Con­stanța dovedește aceeași inventivitate ca in tinerețe. La proiectarea cunoscutului pod de la Cernavodă, despre care un zia­rist al timpului scria : „Bătrînul Istros n-a mai văzut pe deasupra lui, în această parte, un pod stabil de pe vremea lui Da­­riu Histaspe, puternicul rege persan a­­tras in aceste locuri de setea de glorie ; ...dînsul a trebuit să se retragă cu rușine căci aceste locuri, atunci ca­ totdeauna, au fost menite să hrănească un popor ener­gic, neînfricat“. Disponibilitățile de creativitate, suple­țea inteligenței și fascinanta sa „îndrăz­neală“ susținută totdeauna de argumente tehnice științifice solide fuseseră relevate și mai demult. Cînd in 1888, Saligny se hotărăște să construiască două silozuri din beton armat, nu trecuse nici un an de la publicarea primului tratat din lume de calcul pentru acest nou material de con­strucție. Despre silozurile construite de Anghel Saligny, acad. Ștefan Bălan scria : „acestea sunt cele mai mari construcții ale epocii ; fiecare siloz are un plan 30 pe 120 metri și o înălțime de circa 32 metri. Fie­care siloz a necesitat mai mult de 7 000 m3 de beton armat“. Această alegere a fost un act de mare curaj pentru timpul său. Pe atunci, astfel de lucrări se exe­cutau în țara noastră, pentru prima dată in lume iar comportarea și calculul beto­nului armat erau încă prea puțin cunos­cute. Dar, ceea ce este mai important pentru istoria tehnicii, abia acum urmea­ză. Saligny a utilizat metode considerate azi ca fiind foarte moderne : prefabrica­­rea elementelor de construcție, asamblarea lor prin sudare, mecanizarea operațiilor de montare. Sunt aici cîteva priorități ro­mânești de necontestat. Cele două silozuri realizate în premieră mondială de această „originală“ manieră, într-un răstimp doar de doi ani sînt încă în funcțiune. Se pot vedea și admira ori­­cînd aceste construcții un beton armat pre­fabricat cu armături sudate, realizate a­­cum 85 de ani, la Brăila și Galați. Om de o modestie și o timiditate pro­verbiale, Saligny, prin toată viața sa exemplară, nu ne-a lăsat doar cîteva lu­crări de excepțională importanță tehnică ci și un model de devotament față de in­teresele națiunii. La moartea sa, contem­poranii se raliau, pe bună dreptate, elo­giului adus, în acel ultim ceas, de întrea­ga lume științifică a epocii: „dacă însem­nătatea omului se măsoară după roadele pe care le-a lăsat, atunci, în generația pe care a cinstit-o, n-a fost român mai de seamă decit Anghel Saligny." D. COCORU Chiciura este un aspect al aceluiași feno­men de cristalizare Una din formele esențiale ale cristalelor de zăpadă VIAȚA RAȚIONALĂ Randamentul optim al organismu­li „Odihna nu este opusul muncii, spunea interlocutorul nostru, dr. docent Bernard Barhac directorul Institutului de igienă și sănătate publică, ci o stare complementară a acesteia. Noțiunile nu pot fi înțelese se­parat, ci într-o unitate dialectică. Munca este o condiție a odihnei și inversă. — Totuși, ce înțeles are cuvîntul odihnă? — Din punct de vedere biologic, este o reducere a activității. In timpul muncii, au loc în organism arderi, se elimină pro­duse catabolice (de pildă, acidul lactic, bioxidul de carbon). Apariția oboselii este o reacție logică a organismului la solici­tări, dar o reacție reversibilă, o stare fi­ziologică necesară și nu una patologică. — Această reducere a activității nu tre­buie legată de ritmul vieții noastre in ge­neral ? — Firește. Reducerea activității privește ritmul de solicitare a unor organe cum ar fi inima, ficatul etc. a căror funcționare nu încetează nici in timpul somnului... Ritmul se încetinește însă și tocmai această încetinire produsă în timpul somnului influențează pozitiv activitatea întregului organism după trezire. — In decursul unei activități, oboseala nu apare în același timp și nici in același fel pentru toți... — Depinde în primul rînd de felul acti­vității. Intr-o muncă preponderent fizică,­­ apare oboseala musculară ; în cea prepon­derent intelectuală, se ivește oboseala sis­temului nervos central. Pauzele necesare in prima categorie, desigur în funcție și de intensitatea muncii, intervin cam după două ore, două ore și jumătate. Pentru munca intelectuală, se socotește că sunt necesare cinci minute de odihnă, după o activitate intensă de 55 minute. Cercetă­rile ergonomice care se fac pentru a mă­sura caracteristicile unui raport optim în­tre om și mașină au făcut și fac recoman­dări care, aplicate corect, dau rezultate bune în ceea ce privește productivitatea muncii. — Sînteți de acord, de pildă tu maxi­ma : „Dacă odihna nu este și ea oarecum muncă, atunci devine plictiseală“ ? — Să ne înțelegem. Nu poate fi vorba de o negare a odihnei pasive necesare, a somnului în primul rînd, care să aibă loc la ore potrivite și să se desfășoare normal, liniștit, fără stimulente artificale. Dar o­­dihna, în general, nu poate fi confundată cu lincezeala. — Cit de dăunător este să lincezim ? — In timpul activității, nu sunt solicitate în aceeași măsură, toate organele, toate sistemele organismului. Deci, numai anu­mite organe și anumiți centri nervoși care le coordonează trebuie lăsați in stare de repaos și alții stimulați. Iată de ce este necesar ca odihna să însemne o schimbare a activității obișnuite, să folosească o pa­letă bogată de posibilități, de la simple mișcări respiratorii, mersul pe jos, pînă la sporturi complete cum sunt înotul și schiul, de la muzică pînă la exerciții de matema­tică... O stare de sincezeală este obositoa­re, devine anormală fiindcă e lipsită de stimuli. — Spuneți că odihna s-ar putea identi­fica, uneori cu ceea ce nu faci in mod obișnuit Intervin insă și caracteristici in­dividuale preferințe, nu-i așa ? — Bineînțeles. Un „hobby“ este întot­deauna un deconectant. Șofatul nu este, în general, un mod de a ne odihni. Pe unii îi liniștește însă, îi calmează. — Totul ar fi, deci, să știm cum să ne odihnim ! — Rețete nu există, dar dacă odihna apare ca o reducere a muncii la semnele de oboseală și nu la epuizare, dacă inter­vine ca o schimbare de activitate, ca o pa­siune extra-profesională și nu ca o slnce­­zeală, dacă folosește neapărat mișcarea (mai amplă, la sfîrșit de săptămînă și mai ales la o muncă preponderent intelectuală) are toate șansele să-și îndeplinească rolul ei de refacere a organismului, de stimu­lent pentru reintrarea in ritmul de muncă și de viață obișnuite. LUCIA MANOLESCU Nr. 952 din 3 ianuarie 1976 AGENDĂ • De număr record de premii — 141 — a obținut apicultura româ­nească in perioada 1965—1975 in di­feritele confruntări internaționale • Dintr-o tonă de melasă se pot obține 400 kg de zahăr, afirmă un grup de cercetători bucureșteni, care au stabilit in acest scop un proce­deu de tratare specială a subprodu­selor rezultate din procesul de cris­talizare a zahărului • O concluzie a cercetătorilor de la Institutul na­țional de gerontologie și geriatrie , unul dintre secretele longevității umane îl constituie consumul con­stant de lapte, brinzi, legume și fructe, alimente capabile să frineze procesul de sclerozare • Un cioban modern : gardul electric, perfecțio­nat recent de către un grup de spe­cialiști. Atingerea firmelor acestuia provoacă un reflex de teamă la vite, obligîndu-le să pască intr-un peri­metru precis determinat • In ca­drul Institutului de geologie și geo­fizică se află o secție unde se as­cultă... Pămintul, inregistrîndu-se mișcările tectonice care se petrec în străfundurile planetei. Datele obți­nute sunt utilizate la întocmirea de buletine și hărți seismice • „Albul de Cislău“ este numele unei rase de vierme de mătase foarte productiv și rezistent la boli, creație a ingine­rei Eugenia Stroescu • „Pyroceram“ constituie o realizare a specialiștilor noștri, fiind un material utilizat la fabricarea obiectelor emailate de uz casnic, cărora le conferă calități su­perioare . La Muzeul de istorie din Roman sunt cercetate numeroasele piese descoperite in urma săpături­lor arheologice de la Bradu (unde se află relicvele cetății dacice Zar­­gedava). N. COZLA CĂRȚI NOI Solurile de la Pol la Ecuator de MIHAI PARICHI Denumit impro­priu pământ, solul — de fapt doar stratul subțire de la suprafața Terrei — întreține viața plantelor, a tuturor viețuitoarelor, fer­tilitatea fiind însu­șirea lui de bază. Toată geografia și îndeosebi biogeografia, geografia umană și geografia economică sunt dependente de cunoștințele despre sol. Știnta care-l studiază, pedolo­gia, se sprijină astăzi pe complexul științelor naturii (geologie, minera­logie, petrografie, botanică) și al ști­ințelor de bază (chimia, fizica), toa­te servind agronomia. Concluziile cercetărilor întreprinse in veacul nostru, la care au contribuit și oa­menii de știință români, fac obiec­tul acestei cărți. La început, autorul explică — accesibil, clar, ca de alt­fel pe întreg parcursul — cum se formează și cum se dezvoltă solul, din ce este alcătuit, structura sa. Apoi, cea mai mare parte a cărții se ocupă de caracteristicile tuturor zonelor de la Pol la Ecuator, cu tot ce le este propriu, tot ce le asea­mănă și le deosebește. Dar fie că e vorba de solul tundrelor, de cel al regiunii temperate, al pustiurilor sau al tropicelor, solul e descris totdeauna in relație cu clima si ve­getația. Acest mod de tratare conferă acestei lucrări, apărută in Editura Științifică și Enciclopedică, plusul necesar de interes și utili­tate. CALENDAR S IANUARIE 1933 :: aviatorul Thorez a zburat prima dată in lume fâra motor intr-o cursă de 7 ore și 3 mi­nute. 4 IANUARIE 1642 : s-a născut fizi­cianul, matematicianul și astronomul englez Isaac Newton (m. 1727), care a fundamentat mecanica clasică, enunțînd cele 3 principii fundamen­tale ale dinamicii și a descoperit le­gea atracției universale. t IANUARIE 1897 : s-a născut ma­tematicianul român Ernest Abason (m. 1942), autorul unor valoroase con­tribuții la teoria funcțiilor periodice. 8 IANUARIE 1642­­ a murit marele savant al Renașterii italiene Galileo Galilei (n. 1564), fizician, matemati­cian și astronom, constructorul pri­mei lunete, descoperitorul munților din Lună, al naturii stelare a Căii Lactee, al petelor solare, al legii iner­ției, al legii căderii corpurilor și al pendulului. 1 IANUARIE 1890 : s-a născut scrii­torul ceh Karel Capek (m. 1938), care, In piesa lui „R.U.R.”, conținînd o vi­ziune de anticipație, a introdus terme­nul robot. Intrat azi in largă circulație

Next