Magazin, ianuarie-iunie 1978 (Anul 22, nr. 1057-1081)
1978-01-07 / nr. 1057
Nr. 1057 din 7 ianuarie 1978 MAGAZIN Brigada științifică „Magazin în județul Vrancea EVOLUȚIA OMULUI ȘI CUNOAȘTEREA O înnoire a darwinismului ? • Rezervorul genetic al organismelor • Ce se ințelege astăzi prin selecția naturală • Există oare caractere neutre ? • Teoria sintetică a evoluției • Gene in două sau mai multe forme ф Noua teorie a evoluției : multe gene se fixează in afara selecției naturale. ION ȘTEFAN. Se vorbește foarte mult despre o înnoire a darwinismului. Este exact ? Și dacă, da, care este semnificația fenomenului ? Dr. CONSTANTIN MAXIMILIAN. Da, este adevărat. Aceasta nu înseamnă că se pune la îndoială evoluția și evoluționismul ca atare. Dovezi impresionante demonstrează, dincolo de orice îndoială, că tot ce înseamnă „viață“ este rezultatul unei îndelungate transformări. Este contestată doar importanța relativă a factorilor care au generat Întreaga diversitate a formelor sub care există „viața“. Pentru marea majoritate a geneticienilor contemporani, de tradiție darwinistă singururul agent major al evoluției a fost selecția naturală. Ea a fost cea care a ales din diversitatea accidentelor genetice — a mutațiilor — prezente în orice populație, genele care vor intra in rezervorul genetic al populației și tot ea a decis care gene vor fi eliminate. Firește selecția naturală, în sens modern nu presupune — așa cum s-a crezut la începuturile darwinismului — supraviețuirea celor mai apți și extincția celor neadaptați la mediu, ci mult mai simplu, natalitate si mortalitate preferențială ; purtătorii unei structuri genetice favorabile trăiesc mai mult, au mai mulți descendenți și, implicit, mai multe șanse de a transmite generației următoare propriile lor gene. In mod necesar genele lumii vii sînt avantajoase — conferind purtătorilor lor un potențial adaptativ superior comparativ cu cei care nu le au. Intimplarea a avut o participare minoră — întîmplare înseamnă, în acest context, mutație. Dar cum mutațiile au un caracter întimplător, selecția a fost „obligată“ să aleagă din ceea ce a avut la dispoziție. De aceea, speciile sînt așa cum sînt și nu cum ar fi fost cel mai bine să fie. Dar cu toate eforturile făcute a fost imposibil să se demonstreze că toate caracterele sînt utile. Se contura astfel o primă și tulburătoare întrebare : nu cumva există și caractere neutre ? Era imposibil de găsit răspunsul corect deoarece, se spunea, este de ajuns ca o genă să aibă un avantaj de 1 la sută și se fixează. Tezele darwinismului modern erau „sprijinite“ de un arsenal matematic descurajator pentru neinițiați , teoria sintetică a evoluției aducea o explicație satisfăcătoare chiar dacă lăsa fără răspuns nenumărate intrebări. Teoria evoluției moderne ION ȘTEFAN. Ce descoperiri au impus revizuirea teoriei sintetice a evoluției ? Dr. CONSTANTIN MAXIMILIAN. Probabil cel mai important rol l-a avut genetica biochimică. Ea a demonstrat că există o surprinzătoare variabilitate enzimatică. Mai exact că o proteină oarecare poate exista in zeci de variante. Cum fiecare dintre ele este sub control genetic, trebuie să admitem că există o remarcabilă diversitate genetică. Conform unor estimări minimale cel puțin 30 la sută dintre gene există în două sau mai multe forme (alele). Este greu de presupus că fiecare dintre ele este avantajoasă, chiar dacă populația ocupă un spațiu considerabil cu condiții de mediu extrem de variate. Singura explicație plauzibilă este aceea că multe gene scapă selecției naturale — cu alte cuvinte că se pot fixa în absența selecției naturale. Aceasta este — formulată lapidar — celebra teorie a evoluției nedarwiniene. Ea admite implicit că marele făuritor al evoluției a fost intimplarea. Trebuie subliniat insă că ea nu elimină rolul selecției naturale, ci îi reduce importanța. Nu toate mutațiile au participat în egală măsură la diversificarea speciilor. Aceasta este cea de a doua concluzie majoră impusă de genetica contemporană. Mutațiile „obișnuite“ — mutațiile consecutive substituirii unei singure baze din lanțul de ADN, mutațiile care antrenează înlocuirea unui singur aminoacid în structura proteinei au contribuit doar la diversificarea speciilor (populațiilor). Speciația a fost condiționată de mutații particulare la nivel cromozomial — de modificări ale numărului de cromozomi sau de remanieri ale materialului cromozomial. Și ele au avut un caracter individual. Speciația — surprinzătoare concluzie — a început cu un simplu accident cromozomial — cel puțin pentru multe specii — survenit într-un cuplu. Restul evoluției a fost opera micilor mutații, a proceselor genetice intîmplătoare și evident a selecției naturale. Dar... chiar rolul selecției trebuie privit cu totul altfel. Noi am crezut că ea a „împins“ evoluția pe drumuri noi, uitînd adesea că selecția a avut ,mai curînd un rol stabilizator, că ea a ameliorat adaptarea la mediu. Exista gene mobile ? Genetica populațiilor, a devenit la rindul ei ținta unor critici violente. Ea nu explică fenomenele evoluției in ansamblu, ci caută formule pentru fenomene mai mult sau mai puțin reale. Ne găsim în fața unor fapte noi care cer o explicație nouă. Cert, vechiul evoluționism n-o poate da. Ne trebuie un sistem conceptual inedit, capabil să explice fenomene peste care până acum am trecut cu multă ușurință. Apoi, ritmul descoperirilor actuale, impresionant, ne va obliga să ne remaniem continuu concepțiile. Vreau să dau un singur exemplu. Foarte recent s-a descoperit o categorie nouă de gene — genele mobile — gene capabile să-și schimbe locul în universul genetic al individului. Descoperirea este cu totul neașteptată și în flagrantă contradicție cu legile geneticii clasice (încă una dintre dogmele geneticii de ieri a fost anulată — și nu este singura). Nu se știe care e întreaga semnificație a acestei descoperiri, dar se crede că ea va modifica profund nu numai concepțiile actuale asupra fenomenelor genetice fundamentale dar că va antrena și o restructurare a teoriei evoluționiste. Apoi pe măsură ce vom descifra mai bine structura cromozomilor vom descoperi noi modificări cromozomiale, modificări care au jucat un rol evolutiv important. Noul evoluționism abia se scrie. Tot ce putem spune este că va fi mult deosebit de cel în care am crezut citeva decenii. Informația în lumea vie • Organismele și condițiile de mediu • Mecanismele prin care sunt recepționate și prelucrate informațiile • Rolul structurilor endocrine • Cercetări românești privind transmiterea fluxului nervos. TANASE GEORGESCU. însușirea informației este proprie doar materiei vii ? Dr. MARCEL ULUIȚI. Adaptarea organismelor la condițiile de viață, adaptare efectuată în scopul conservării individului și a speciei, presupune crearea de mecanisme de insușire a stimulilor mediului ambiant, care nu-i decît o însușire a informației. Aceasta nu este proprie numai organismelor vii, ei întregii materii, însă numai materia vie este in stare să răspundă in anumite limite, adaptativ, adică informația poate să fie inclusă in sistemul viu ca răspuns integrat conform necesităților păstrării vieții. Dacă materia nevie își însușește informația, ea Își schimbă forma sau anumite proprietăți. De exemplu, o piatră in cădere va păstra urmele coliziunilor pe care le-a avut, schimbîndu-și forma ; sistemele electronice moderne păstrează și ele informația, de exemplu, pe o bandă magnetică, fără însă ca prin aceasta să poată acționa asupra elementelor mediului, in timp ce răspunsul organismului viu, după ce și-a însușit informația, este îndreptat selectiv spre elementele naturii ca izvor de informație. TANASE GEORGESCU. Care sînt etapele și mecanismele de recepționare a informației în lumea vie ? Dr. MARCEL ULUITU. însușirea informației din mediu presupune un efort din partea organismului, un efort care are ca scop recepția informației, transmiterea in sistemul viu, stocarea ei, prelucrarea și elaborarea comenzii. Dacă la organismele inferioare recepția informației apare ca un proces global, care include întregul lanț menționat mai sus, într-o reacție imediată, ca urmare a contactului direct de cele mai multe ori mecanic sau clinic, la organismele superioare au apărut organe specializate pentru realizarea procesului de captare a informației și elaborare a răspunsului. Astfel, organismul superior dispune de un sistem extrem de sensibil pentru cele mai diferite tipuri de informație, avind structuri specializate, structuri aparținînd sistemului nervos. Dispune, de asemenea, de o rețea de transmitere a informației recepționate, de centri nervoși de analiză a informației primite, de confruntare a acesteia cu informația depozitată anterior, pe baza căreia se elaborează comanda de către o rețea de transmitere a comenzii și de organe de efectuare, adică, organele prin care organismul își definește o anume atitudine față de mediu. In procesul evoluției, s-au păstrat și mecanismele locale, celulare, prin care sistemul nervos — la viețuitoarele superioare — pune sub stare de tensiune organismul întreg, pe o durată mult mai lungă decît acțiunea stimulului. Este vorba de un răspuns umoral, realizat prin structurile endocrine, care asigură mijloacelor organismului timpul necesar pentru a acționa, modificând concomitent și posibilitățile de răspuns ale stimulului. De fapt, cele spuse mai sus reprezintă o schemă simplificată a însușirii de către organism a variațiilor energetice ale mediului ambiant. Este necesar în completarea schemei să amintim totuși că însușirea informației are la bază — la scara tuturor viețuitoarelor — modificări la nivelul edificiilor macromoleculare. Variabilitatea volumului și cutării emisferelor cerebrale la mamifere incepind de la cele mai puțin dezvoltate pină la om (24j Pagina a 3-a Plante care vindecă Cercetătorii africani semnalează o serie de rezultate în tratarea unor boli cu ajutorul plantelor medicinale. Un astfel de tratament, deosebit de eficient in cazuri de psoriazis, este cel oferit de proprietățile pe care le are coaja plantei cunoscute sub denumirea de Securida ca longipedunculata (foto nr. 1), în ceea ce privește Phralima nitida (foto nr. 2), rădăcina ei Laserul și hipertensiunea La Institutul de patologie din Alma-Ata se folosește cu bune rezultate o metodă de tratament interesantă : radiația laser roșie in tratarea hipertensiunii, în acest scop a fost construit un aparat pentru iradierea acelor locuri de pe corp unde se află ganglionii nervoși care reglează tonusul vascular. După 3—4 ședințe, tensiunea arterială începe să scadă, gradul de viscozitate a singelui se reduce, durerile de cap dispar. In unele cazuri, după un tratament complet de laseroterapie, tensiunea se menține normală un an de zile. Ambulanță pentru noi-născuți Specialiștii vestgermani au pus la punct o ambulanță (in imagine) pentru transportul noi-născuților. Ea este echipată cu un grup electrogen și aparatură specială pentru transfuzii și reanimare, aparate pentru urmărirea electro-cardiogramelor, dispozitive de climatizare și radiofonie precum și un spațiu comod pentru personalul medical însoțitor; posedă însușirea de a vindeca zona zoster, nn foarte scurt timp. Dezvoltarea funcțională a creierului (Urmare din pagina 1) dinte, matrice funcționale, sisteme închise sau deschise. Creierul mereu se organizează sau se programează, unitatea sa de lucru fiind denumită sugestiv construct. Deci e vorba de ceva ce a fost achiziționat sau construit pe parcursul vieții. Interacțiunile cu lumea sunt mijlocite prin interacțiuni lăuntrice care se schematizează și stabilizează, servind ca verigi in lanțurile noilor interacțiuni. In aceasta și constă evoluția funcțională a creierului despre care m-ați întrebat și care este perpetuă și riguros determinată de corelațiile socio-culturale și de activitatea proprie. Ne naștem ca personalități umane nu odată cu nașterea propriu-zisă, ci pe parcursul vieții, prin învățare și educație (enculturație). Creierul își construiește mecanismele în cadrul unor sisteme informaționale și programatice care sînt supraindividuale și aparțin nașterii sociale. De aceea, nu trebuie să se absolutizeze dotația ereditară. Aceasta este un fapt real, indiscutabil, dar nu este cazul să se uite că evoluția nu este informațională și că ea nu prefigurează nici una din operațiile de tip logic sau matematic. Sub raport psihologic, ereditatea înzestrează pe subiect cu disponibiliăți funcționale foarte generale și care pot fi favorabile sau nefavorabile pentru realizarea de sine. Fără învățare și educație insă, conștiința și personalitatea umană n-ar fi posibile. Adăugăm că însăși destinul și forma concretă a personalității sînt dependente de condițiile în care subiectul se formează și exersează. Astfel, dacă în secolul nostru, nivelul generic de inteligență s-a deplasat spre zonele superioare, dezvoltarea intelectuală a copilului accelerîndu-se cu aproximativ un an, aceasta nu se explică prin modificări infrastructurale ale creierului, ci prin regimul în care potențialul cerebral este valorificat in etapa celei de-a doua revoluții tehnico-științifice. ILIE JITIA. Care sînt concluziile cercetărilor întreprinse de dr. Prof. univ. dr. PAUL POPESCU-NEVEANU. Considerînd că toate structurile operaționale ale intelectului sînt dobîndite, am elaborat teoria anticipării operaționale care-și propune ca prin tehnici de interiorizare și antrenament modelatoriu să elaboreze mai devreme și intr-o ordine strictă operațiile necesare. Astfel, cînd subiecții mei nu erau in stare să rezolve un anumit tip de probleme, am căutat ce anume operație le lipsește și, prin antrenamente speciale, am constituit-o, obținînd, apoi, cu ușurință rezolvarea respectivei probleme. Pagină realizată de ION VĂDUVĂ-POENARU