Magazin, ianuarie-iunie 1980 (Anul 24, nr. 1161-1186)

1980-01-05 / nr. 1161

Nr 1 161 din S ianuarie 1980 MAGAZIN SI­IL Ф Posibilitățile organismului uman de a se adapta la eforturi nebănuite ф Poate trăi omul fără substanțe minerale ? ф Me­niuri excentrice, sau reminiscențe alimentare străvechi ? ф Tabloul elementelor pe lista de bucate @ Industriile alimentară și farmaceutică consumatoare de materii prime naturale. Agenția France Presse a transmis o știre bizară. Un anume Michel Lotilo a mișcat o... bicicletă. După ce a înghițit ultima porție, constind dintr-o bucată de anvelo­pă tocată mărunt, „gurmandul“ a trebuit să fie internat in spital unde i s-a făcut o intervenție chirurgicală de urgență. Bol­navul, care iși „mîncase“ in porții, timp de trei săptămini, propria-i bicicletă, sub for­mă de pulbere metalică, асит [UNK] o durere violentă in partea dreaptă a abdomenului. Fără a mai sta mult pe ginduri, chirurgul de gardă l-a operat, constatind cu stupoare că originea durerii o constituia nu meta­lul digerat, ci o banală... apendicită. întrebat de către un reporter al revistei „Newsweek“ care a fost scopul actului său neobișnuit, Lotilo s-a declarat prompt că a dorit să stabilească un record in ma­terie de... meniuri și gastronomie. Sigur, această experiență singulară, ține de excentricitate, de dorința unui oarecare, lipsit de alte posibilități onorabile, spre a ieși din anonimat. Dincolo de scatul a­­parent senzațional, ingerarea unei impor­tante cantități de metal de către­­ o anu­mită persoană­, trebuie privită prin­ prisma posibilităților organismului uman de a se adapta la eforturi nebănuite. Fără îndoia­lă, nu este vorba de consumarea unor cor­puri contondente, ci de mistuirea diferite­lor elemente care compun în esență, pla­neta. Iată-ne deci la întrebarea : Pămîn­­tul constituie un aliment ? Luat in ansamblu, da. Deoarece elemen­tele chimice care intră in compoziția pla­netei sunt incluse, intr-o formă sau alta, in alimente. Dar și în particular, Pămintul adesea este luat ca aliment. Acestei con­sumări directe a unor diferite roci sau săruri naturale i s-ar putea da denumirea de geofagie. Geofagia este practicată de om, dar nu numai de om, din timpuri imemo­rabile, cînd substanțele diverse minerale au început a fi adăugate instinctiv, ca ele­mente de completare a „meniurilor“ pri­mitive. In zilele noastre, diferite roci, preparate sub formă de pulbere, sunt utilizate in u­­nele regiuni ale Globului ca ingrediente sub formă pură, sau în amestec cu ali­mente vegetale. Iată, de pildă, în zonele ecuatoriale ale Africii, populații nume­roase folosesc ca aliment o argilă verzuie, cu un gust plăcut, ce amintește vag­intul din laptele de vacă. Pappașii din zona Golfului Humbold consumă ca desert, de asemenea un soi de argilă. Argilele grase sunt utilizate și ca adaosuri in unele pre­­parate culinare populare din Columbia și Venezuela. Argilele alimentare albe, grase, cu un gust dulce — acrișor, se vînd în pie­țele Iranului. Vestita mîncare italiană „alica“ cuprinde in rețeta sa făină de griu și argilă fină extrasă din Golful Napoli. In fine, o delicatesă populară siberiana este preparată din lapte de ren și... cao­­lin. Omului civilizației secolului XX, aseme­nea gusturi gastronomice îi vor părea, poate bizare. De fapt însă, noi consumăm și — fără îndoială vom continua a mîn­­ca — roci și săruri naturale, dintr-o ne­voie organică. Se poate oare concepe o alimentație lipsită total de sare ? Dar nu numai acest mineral este un component indispensabil hranei. Potasiul, bicarbona­tul, diferite chimicale naturale sunt utili­zate ca ingrediente sau coloranți alimen­tari. Insă rocile ajung pe lista meniurilor mo­derne și în ipostaza de componente ale a­­pelor minerale, atît de larg consumate as­tăzi. Alături de bicarbonatele calcice, a­­cestea cuprind clor, sodiu, potasiu, brom, iod, litiu, fier, aluminiu, mangan, sulf, bor. Uneori, asemenea ape conțin canti­tăți atât de mari de substanțe minerale di­zolvate din adineurile Pământului, incit devin materie primă de exploatare... mi­nieră. O asemenea apă, bogată in bor, este fructificată industrial și în țara noastră. Lista de roci ingerabile ar fi incompletă dacă pe ea nu ar figura larga gamă de elemente atît de utile sănătății omului — care intră în componența medicamentelor — de la calciu, la aur. Aproape toate ele­mentele de pe tabloul lui Mendeleev par a fi comestibile, sub o formă sau alta. Și. in mod poate de necrezut, numărul aces­tora, nu scade in raport cu dezvoltarea ci­vilizației, ci crește, dacă ținem seama de producția atit de diversificată a industriei alimentare, care utilizează preparate chi­mice mereu mai subtile pentru păstrarea sau înnoirea calităților sortimentelor, precum și a gamei de produse continuu perfecționate ale industriei farmaceutice. Eeofagia este rezultatul unei experiențe imemorabile. Ea completează firesc carac­terizarea omului ca omnivor, ca element al naturii. GH. BRĂTESCU 1 (Urmare din pagina 1)­ințifice pe care le reclamă diversificarea și ridicarea nivelului calitativ al întregii producții. Pornind de la șapt e­meiste realizări, anul 198» vine sa ne confrunte — în în­săși spiritul dezbaterilor și documente­lor recentului Congres al partidului — cu cerințele specifice unei continuări pe o treaptă superioară a întregului pro­ces de edificare socialistă, de afirmare consecventă, susținută, a revoluției tehnico-științifice, de întărire a forței materiale și spirituale a țării, a bună­stării întregului popor. Lărgirea bazei de materii prime și energie, ridicarea nivelului calitativ al producției cît și dezvoltarea corespunzătoare a sectoare­lor industriale de cea mai înaltă efi­­ciență și tehnicitate — obiective de primă mărime — reclamă mai mult de­­cît oricînd clarviziune și competență deschideri înnoitoare, o potențare su­perioară a întregii activități de cerce­tare științifică, o valorificare maximă a inteligenței tehnice, a creației originale, a forței de previzionare. în Raportul prezentat în fața celui­ ­ de al XII-lea Congres, secretarul gene­ral al partidului, «tovarășul Nicolae Ceaușescu, a subliniat cu pregnanță în­­tr-un capitol distinct, acest rol de primă mărime al științei, factor determinant al dezvoltării sociale. Toate marile pro­bleme ale modernizării economiei — de la descoperirea de noi surse de materii prime și energie pînă la generalizarea mecanizării, automatizării și ciberneti­­zării — implică, în concepția partidului nostru, o gîndire îndrăzneață, un spirit revoluționar și, mai ales, o descătușare fără precedent a uriașei energii de crea­ție a maselor, o dinamizare a forței lor novatoare. Crearea unei puternice opinii de masă în favoarea promovării intense, permanente, a progresului tehnic, a pre­luării și generalizării celor mai judi­cioase inițiative se conjugă, însă, în planul activității formative cu expli­carea și înțelegerea tendințelor și sensu­lui dezvoltării economico-sociale, a profundelor transformări revoluționare care au loc în țara noastră și în întreaga lume. Iată de ce, cu deosebire remarcabil, începutul noului an se identifică spre binele și viitorul de cutezanță și înfăp­tuire al țării, cu efervescentul dialog ci­vic prilejuit de apropiatul Congres al Fr­ont­ului Unității Socialiste, cadru am­plu de dezbatere și promovare a noului, de accentuare a democratismului de esență pentru care milităm, de reafir­mată adeziune, a întregului popor, la Programul partidului, la idealul comu­nist al devenirii noastre. Conferințele județene ale Frontului Unității Socialiste desfășurate chiar în aceste zile de­monstrează astfel antrenarea consec­ventă a milioane și milioane de oameni ai muncii la viața social-politică și eco­nomică a țării, prilej de manifestare a unor noi inițiative, a unei excepționale unități de acțiune și angajare politică, sporită exponențial prin suflul de în­noire și cutezanță al Hotărîrilor celui de-al XII-lea Congres, prin înaltul exemplu comunist al celui aflat — prin hotărîrea noastră unanimă — în fruntea partidului și a țării. Cu atît mai mult, începem noul an cu nesfirșită încredere în calea comunistă a viitorului țării, cu optimism și nestră­mutată convingere că stă în puterile noastre să înfăptuim ceea ce ne-am­ propus, făcînd astfel din 1980 un an de justificată mîndrie, începutul de aur al unor ani viitori și al unui deceniu de strălucita afirmare a României în rîndul țărilor lumii. Informatica în peste 3000 de ipostaze aplicative (Urmare din pagina 1, tează toate formele gîndirii umane și care se repercutează, in consecință, asu­pra Întregii noastre existențe și conștiințe sociale. Tot ceea ce numim activitate in­telectuală, de la formele ei concret-prac­­tice la cele mai elevate expresii ale gnosi­­sului teoretic, se pretează la dezvoltare și optimizar­e pe baze informatice. Nu ne-am propus aici să trecem în revistă aplicațiile majore ale informaticii în economie. Ele sunt destul de bine cunoscute și au început de un număr de ani să fie transpu­s în realitate și in țara noastră. Ele par firești și necesare. Există în­să aplicații care brus­chează imaginația și pe care trebuia mizat, credem, pentru mobilizarea spiritului, pen­tru scoaterea lui din cimpul magnetic al paradigmelor, al rutinei, chiar dacă uneori aceste aplicații sunt pitorești, dar minore. Valoarea lor modelatoare, „didactică“, este inestimabilă, legîndu-se direct de persona­litatea pregnantă a omului contemporan care își cere exprimarea în forme cît mai adecvate propensiunilor ei estetice și ideo­logice, ceea ce contravine flagrant legilor industriei moderne. Ieșirea de sub lipsa de personalitate a marilor serii în industria textilă, cea de mobilă, construcții, se poate face, de exemplu, la modul ideal tot prin calculator. De remarcat că debuturi promi­țătoare pe linia celor menționate mai sus au avut loc și in țara noa­tră prin străda­niile unui grup de studenți de la Institutul de arte plastice „N. Grigorescu“ sub con­ducerea matematicianului Cr. Bruteanu. Proiectarea imbrăcăminții și simularea evoluțiilor modei este un complement fi­resc al acestor preocupări. Ieșirea din cer­cul strict al alternativelor de același nivel și înlăturarea sentimentului de repetare se poate realiza prin implicarea marelui cău­tător al noului care este calculatorul pro­gramat corespunzător. S-au înregistrat de asemenea simulări ale ,,administrației, menajere, proiectări ale concediilor și va­canțelor in­variante în funcție de prefe­rințele și disponibilitățile pecuniare și o soluționare a unor probleme care păreau cîndva doar de domeniul psiho-sociologiei. Prevederea și simularea regimului ploilor, uraganelor și cutremurelor, se poate face la un nivel de fiabilitate și finețe care le-ar minimiza efectele nefaste. La acestea se adaugă studiile computerizate de seis­micitate a clădirilor, testarea oboselii me­talelor și a rezistenței construcțiilor. Un alt imperativ mondial, care capătă însă accen­te specifice in cazul economiei, este cel al gospodăririi resurselor energetice, mă­rirea eficienței lor în utilizarea și reducerea la cote minime a pierderilor. Datele obți­nute prin cercetarea în mira­roșu sau prin alte metode a radiațiilor calorice ale ca­merelor și clădirilor sunt stocate și prelu­crate automat. De fapt una din marile resurse energetice Încă aproape virgină este tocmai minimizarea risipei și înlătu­rarea soluțiilor neavantajoase. In sfirșit, să reamintim saltul calitativ realizat prin computerizare în agricultură și medicină. Optimizarea amestecului hranei la animale și simularea evoluțiilor genetice in zooteh­nie, diagnosticul precoce al cancerului, de­tectarea localizării, stabilității și naturii leziunilor intracraniene, stau alături de studii ale alcoolismului, identificarea de­senelor papilare, amprentei vocale ca și de furnizarea unei mase de informații și solu­ții anchetatorului penal. S-a relatat recent in presă despre o colaboratoare a fostului premier japonez Tanaka, care reușise să obțină fraudulos mari sume de bani de la diverse firme japoneze prin imitarea vocii fostului său patron. Unul singur dintre cei abordați, deși fără nici o bănuială expresă, a avut prevederea de a da spre analiză calculatorului banda convorbirii, dînd ast­fel un vileag impostura. Și, departe de a încheia seria aplicațiilor pe care le propune informatica și ciberne­­tizarea, să reflectăm la tot ceea ce ar putea oferi în ansamblul lor, omenirii, toate aceste progrese ale științei in condițiile re­ducerii cheltuielilor pentru înarmare, în­­tr-un climat de colaborare, cooperare și pace. Pagina a 3-a Captator solar Prof. E­mil Hai­vas din Constanta și co­laboratorii săi I. Vele, D. Coman, Oprea Pantazicd și Stănescu Vișan experimen­tează de 5 ani un tip de captator solar din plastic, cu rezultate deosebit de bune. In acest an au funcționat 10 case solare, pre­cum și dușurile de plajă din Eforie Nord și Constanța — insumind o suprafață de 200 m2 care încălzesc 40 tone apă pe zi intre 40—65 ° C și circa ■ 4 000 tone intr-un sezon estival. In fotografie , cel mai rentabil tip de captator solar pentru o locuință indivi­duală , are 4 m2, capacitatea de 200 l, și încălzește 920 l. apă pe zi. Se economisesc circa 2800 kwh­ anual, care anterior erau consumați de boilerul electric. în ținuturile arctice dar și în deșert... Este curios, dar albinele reușesc să zboa­re și in ținuturile arctice și in deșert. Căl­dura excesivă sau gerul nu le prea inco­modează. Cum de izbutesc astfel de per­formanțe ? Răspunsul l-a găsit un cerce­tător american, B. Heinrich care, după cercetările făcute cu Apis mellifera, e de părere că albina iși folosește... capul pen­tru a risipi un exces de căldură, cu aju­torul unui mecanism foarte ingenios. Cind sunt ținute la temperaturi de 46 grade C, albinele secretă picături de nectar care se evaporă. Apariția unei picături de nec­tar pe limba albinei provoacă o răcire cu citeva grade a temperaturii corpului ei. După aceea, ele înghit din nou nectarul și il eliberează iar, dacă temperatura se ridică și așa mai departe... Temperatura toraxului este stabilizată, cite­va secunde mai tirziu, fie printr-o difuzare pasivă a căldurii fie prin transfer activ, prin cir­culația sanguină. Dimpotrivă, cînd tem­peratura mediului ambiant este foarte scăzută, albinele își folosesc toraxul pen­tru a înmagazina căldura, care este re­distribuită apoi, pasiv, către cap. Jocurile copiilor... După cum­ opinează experții din R.F.G., educația in materie de circulație rutieră trebuie să înceapă de la vîrsta de doi ani. Răspunderea pentru o comportare corectă pe stradă revine in primii ani ai copilăriei exclusiv părinților. La vîrsta preșcolară, intervin instituțiile specializate, iar mai tirziu, școala va trebui să șlefuiască edu­cația respectivă, familiarizând elevii cu le­gile circulației moderne. In imagine, un copil de doi ani învață, jucindu-se, reguli­le de circulație, sub supraveghere, mane­­vrind un mic automobil de plastic. Refle­xele sale sunt urmărite cu un tester, ra­cordat de micul vehicul jucărie printr-un cablu.

Next