Magazin, iulie-decembrie 1991 (Anul 34, nr. 27-52)

1991-07-06 / nr. 27

Pașaport pentru viața — Stimate Domnule Profesor Maximi­lian, după ce ne-ați prezentat tabloul ab­solut fascinant de transformări ce va mai a­­vn­e genetica in viata noastră ? — Cine suntem noi ca specie ? — Da. La nivel de specie umană. Să presupunem că ajungem la ce spuneți Dv., la o stare quasi- totală de sănătate. Me­dia de viață va crește fabulos. Ce o să se intim­ple ? Pentru că nu mai încăpem. In mod categoric. — Sigur. Este aceeași întrebare pe care eu aș putea să o pun unui fizician : — Domnule, în momentul în care ai fă­cut bomba nucleară, a fost bine sau a fost rău ? Pentru că o vor avea toți. Dacă nu acum, în următorii 20 de ani o vor avea șapte, sau zece țări. O va putea a­­vea și România. Dacă voia, Ceaușescu ar fi avut-o. E bine sau e rău ? — Pot fi două răspunsuri privind rea­lizările fizicii... — Știu: Depinde cine o folosește. — Poate că dacă ar avea-o toți, le-ar fi tuturor teamă să o folosească. Iar pro­blema efectivă de realizare­­ nu e doar de tehnologie. — Da, dar dacă o vor avea și teroriștii? — Ar f­i o catastrofă. — Așa și în genetică. Depinde cum se va folosi. Nenorocirea e alta. Acum cîțiva ani, un tinăr american și-a construit o bombă singur... — ... după descrieri din reviste. — Și-a cumpărat și detonatorul de la o firmă particulară. Tot ce înseamnă as­tăzi ingineria genetică, presupunind sume imense, va deveni intr-o zi o ches­tie pe care poți să o faci în orice labora­tor. Se va simplifica, se va automatiza. Cu o investiție de citeva milioane, hai să spunem, poți obține tot ce vrei. Cine va împiedica un nebun să producă bacterii sau virusuri înspăimîntătoare ? Cine va împiedica pe unul să producă o bacterie care să distrugă toate cerealele lumii ? Cine va... ? Totul e posibil. — Și totuși nu la asta mă refer. E un gînd cu care, cumva, m­-am obișnuit. Mă refer, dimpotrivă, la partea bună a lucru­rilor. Să presupunem că nici un nebun... — Ce se va intimplă deci cu populația care îmbătrînește sănătoasă ? — Da. Ajungem la o asemenea bună­stare... Să zicem, la o medie de virstă de 120 de ani. Ce facem ? — Problema se pune așa. Dacă popu­lația ajunge la o medie de 12—13 mili­arde, catastrofa va fi inegală, dar va fi. Dacă populația va continua să crească ? Vom trăi 120 de ani? altceva. E posibil. Pămîntul se va sufoca. Din păcate, sau din fericire, în viitorul previzibil mortalitatea va continua să fie inegală. Evident, dacă se pun la punct a­­semenea tehnici, de ele vor beneficia nu­mai privilegiați. Și marea masă va conti­nua să moară. — Deci un fel de eugenie... — Oricum va fi. Categoric ! — ... manipulabilă ca orice eugenie. — Și, probabil, n-ar fi exclus ca peste 100 de ani să se spună că oamenii care împlinesc vîrsta de £0 de ani trebuie să moară, 11 sărbătorești și, în cea de a 365-a zi își bea cucuta. In baie, în sinul familiei care să vină să te vegheze... Să le spui : „Dragii mei, eu, frumos, am ter­minat“... N-ar fi exclus să­ apară aseme­nea situații S-o luăm direct. Hai să luăm un exemplu concret. Crezi că România va putea asigura pensionarilor o viață decentă... — ... o supraviețuire. — O supraviețuire. Crezi că o va putea asigura ? Și acum ce facem ? — Dacă tot fabulez... — Nu, dar nu fabulezi. Este o întrebare firească. — ... pot atungi să-mi imaginez că, a­­jungindu-se la un nivel atit de cumplit de dezvoltare a geneticii, se va putea pro­grama o genă în fiecare organism care să-le oblige să moară la o anumită virstă ? — Sigur. Se poate și asta. Există gene ale morții. Care intră în funcțiune. — în același context, aș vrea să vă în­treb, chiar este adevărat că 95­% din ge­nele noastre sunt tăcute, adică nu pro­gramează NIMIC ? —­ 95% din ADN este nefuncțional. E adevărat, dacă o iei pe organe. In ficat n-are nici un rost să funcționeze genele care produc hemoglobina. Din genele fi­catului funcționează 20%,din genele din măduva osoasă funcționează 2—3%... In acest caz poți să spui că in medie 95% din gene nu funcționează. Dar că o mare cantitate din totalul ADN-ului este ne­funcțional — asta e cert. Sau nu se știe cum funcționează. — Cum se intimplă și in creier... — Cred că acolo se intimplă altceva. Creierul, se pare, are niște legi cu totul proprii. Adică folosește niște mecanisme pe care restul corpului nu le folosește. Creierul folosește cel puțin 5000 de pro­teine. Numai creierul ! Proteine specifice lui. Ori, dacă faci totalul—pe funcții, pe organe— numărul de gene este mult mai mare decît totalul care rezultă din calcule indirecte. Și atunci creierul folosește o strategie absolut senzațională. Iți sinteti­zează o proteină mare. In ea, secționează, in funcție de nevoi, secvențe de lungimi diferite, fiecare având un rol. Adică, o genă iți­dă un lanț polipeptidic. Cu 500 de aminoacizi. Creierul îți taie din el 25 pentru blocarea durerii — pentru endor­­fine — 50 pentru nu știu ce hormoni restul pentru nu știu ce... N-are nevoie de res­tul — restul îl degradează. Sau eventual prin mecanisme complexe, sintetizează din acea genă doar o parte. Se pare că in general creierul va da peste cap în­treaga genetică. (va urma) MIHAELA DOROBANȚI) Frații, atit de asemănători și, totuși, atît de diferiți care poate fi explicația potrivit căreia frații, deși au o zestre genetică asemănă­toare, deși cresc împreună sub același acoperiș, deși primesc aceeași educație și împărtășesc aceleași experiențe familia­le sunt, de cele mai multe ori, atât de di­feriți ? în fond, printr-o loterie biologică extrem de complicată, în medie 50% din patrimoniul lor genetic este comun.­­Să fie vorba deci de restul de 50"» ? Jean-Louis Serres, genetician reputat, cercetător la INSERM, afirmă că grupele sanguine, culoarea ochilor, majoritatea caracterelor biologice sunt în mod sigur dictate genetic. In schimb, talia, greuta­tea, valorile presiunii arteriale, predispo­ziția pentru anumite boli psihice (îndeo­sebi sindromul maniaco-depresiv) sunt influențate atit de către materialul gene­tic, cit și de către mediul înconjurător. Dar înclinațiile artistice care se transmit din tată în fiu (exemplu: familia Bach) au un suport genetic ? De data aceasta, părerile sunt impărțite Geneticienii con­sideră că există caractere, chiar idei care se transmit prin intermediul clom­ozomilor de la o generație la alta. Mulți biologi in special sunt insă mai rezervați : ei apre­ciază că aptitudinile artistice sau sportive nu se transmit prin cromozomi. Mediul familial este cel care are un rol decisiv în acest sens, deci educația. Același lucru pentru capacitatea intelectuală. În mod cert, așa cum fiecare dintre noi o poate constata, există familii mai inteligente decît altele. Dar aici, spun majoritatea specialiștilor, mediul socio-cultural deter­mină aceste diferențe și nu zestrea gene­tică. Observațiile cercetătorilor arată că un copil provenind dintr-o familie mo­destă din punct de vedere material și cul­tural, adoptat chiar de la naște­re de o familie avind condiții superioare, obține rezultate mult mai bune decît frații lui, rămași in familia de origine. Fără îndo­ială, mediul social este un element co­mun esențial pentru asemănarea dintre frați. Și totuși, cei mai mulți oameni de ști­ință consideră că aproape totul ,­se de­cide" in viața prenatală. Numai că dacă este așa, rămîne totuși cel puțin o pro­blemă de elucidat : cum se explică fap­ Misterul ființei , umane tul­că uneori un frate se dovedește un mic geniu care poate fi admis la politeh­­nică de la 14 ani, iar altul este „un mic idiot“ care cu greu va face față unei me­serii chiar ușoare. Asupra acestui aspect s-au oprit doi cercetători americani,­­Judy Dunn și Ro­bert Plomin, de la Universitatea din Pen­­sylvania, care au scos și o carte ce se bucură de mare succes dincolo de Ocean, intitulată „Vieți separate : de ce frații sunt atit de diferiți intre ei ?“. După pă­rerea celor doi specialiști, mediul încon­jurător „non partajat“ începe de fapt imediat după fecundare. în mod ciclic, in ovare se maturizează un ovul care se umple cu o substanță nutritivă — cito­plasmă. Substanța nutritivă (formată din proteine, glucide, lipide și săruri minerale) are un rol fundamental, după părerea specialiștilor : timp de opt zile de la fecun­dare, înainte de a se implanta in uter, oul trăiește din aceste rezerve acumulate în ovul. Este primul mediu înconjurător — citoplasma­tic ! Ovulele nu au însă aceeași calitate, deci mediu] înconjurător citoplas­­matic, oferit oului, nu este întotdeauna identic. O echipă de cercetători de la CNRS, condusă de profesorul Roubertoux, a demonstrat că șoarecii avind același patrimoniu genetic, dar un mediu cito­­plasmatic diferit, nu au același comporta­ment la vîrsta adultă. Apoi, timp de nouă luni, fetusul se dez­voltă in uter. Desigur, și acest mediu va­riază enorm de la o sarcină la alta, chiar dacă e vorba de aceeași femeie. Munca, oboseala, stresul impietează asupra cali­tății substanțelor nutritive de care fetusul are nevoie. ..In timpul dezvoltării, spune profesorul Roubertoux. oul este înconju­rat de o membrană placentară care fil­trează hormonii materni. Permeabilitatea acestei membrane variază de la o sarcină la alta. Dacă filtrul este mai puțin­­ se­ver­», fetusul va fi impregnat de hormoni feminini care-și vor pune amprenta pe­­ sistemul său nervos. In acest caz, copilul (mai ales dacă va fi băiat) va avea un comportament­­ extins asemănător cu al fratelui său care a fost mai bine protejat de hormonii materni ? Experimentele pe șoareci demonstrează că nu ! •Unii oameni de știință mai lansează o ipoteză interesantă : copiii concepuți vara au mai multe șanse în viață (în sensul că sunt mai dotați fizic și intelectual) decît cei concepuți iarna. Cum se explică ? Răspunsul specialiștilor, într-un număr viitor. AURORA POPESCU Cel mai zgomotos loc din lume in orașul olandez Nordwejk-an-See a fost construită o cameră destinată incer­­cărilor acustice ale aparatelor lansate irr Cosmos. Ele sunt supuse in timpul startu­lui rachetei purtătoare unor zoomote si vibrații infernale, fapt ce impune să se cunoască in prealabil modul in care apa­ratele deosebit de sensibile suportă aceste solicitări. Intr-o incăpere ermetic închisă aparatele pot fi supuse solicitărilor crea­te de către sunete, cu frecventă cuprinsă intre 25 și 8 00­ f de hertzi și o intensitate de 120 decibeli, valoare care creează deja senzații dureroase în urechi. In imagine se pot remarca orificiile sur­selor sonore care se află in peretele ca­merei : cel din marginea din stingă de jos emite sunete cu frecventa de 25 de hertzi iar cel din marginea din dreapta jos su­nete de 35 hertzi. Sursele situate deasu­pra lor emit sunete cu frecventa de 80 hertzi. Nr. 27 (1759) di­n 6 iulie 1991 Asiaticii îmbătrânesc! Demografii si sociologii atrag atentia asupra unui rapid proces de imbătrinire in rîndul populației dintr-o majoritate însemnată a statelor asiatice. De pildă, numărul japonezilor de virstă înaintată a crescut cu 10—20 la sută in decursul a 21 de ani, in timp ce în Suedia acest proces va dura 6S de ani, iar in S.U.A. 86. Se numără dinozaurii Paleontologul american de la Universi­tatea din Pensylvania, Peter Dodson, afirmă că numărul de genuri (500) și specii (800) de dinozauri calculat pină nu demult este exagerat. In realitate, pe bază de documente, există numai 285 genuri și 336 specii de astfel de reptile preistorice. Existenta fiecărui gen de dinozauri a os­cilat intre 5 si 10 milioane ani față de 7—8 milioane calculate pentru mamifere. Record... La una din stațiile de radio din Berlin s-a ars o lampă. Desigur la prima ve­dere acesta pare să fie un caz obișnuit. Totuși lampa arsă a fost expusă, in mu­zeul firmei ..Simens“. Acest ..tratament“ deosebit se datorește faptului că termenul de garantie al acestui tip de lămpi este 4000 de ore iar durata medie de serviciu a lor atinge 20.000 de ore. Exemplarul ex­pus a reușit să funcționeze timp de opt ani realizind o durată de serviciu de 65.248 ore de funcționare aproape neîntre­ruptă zi și noapte. Liniile de înaltă tensiune și cancerul Un studiu efectuat pe 135 000 de lucră­tori va permite un sfirșit cumașterea im­pactului radiației electromagnetice asupra organismului. Va permite să se preci­zeze dacă liniile electrice de vialtă ten­siune sunt sau nu cancerigene. Răspun­­zînd afirmativ, după doi ani de studii, a­­genția americană de protecția mediului înconjurător toarnă gaz peste foc in a­­ceastă dezbatere pasionantă. Totuși va trebui așteptat anul 1992, cind se va cu­noaște verdictul unui alt studiu lansat pe această temă... FOTOGRAFII DE LA CITITORI Excursioniștii Niculau NICOLAE, București

Next