Magazin, ianuarie-iunie 1992 (Anul 35, nr. 1-26)
1992-01-04 / nr. 1
спа Dar cine urmărea distrugerea clanului Kennedy ? La această întrebare, James Spada aduce dovezi necunoscute pînă in prezent, dar care prezintă o importanță excepțională in dezvăluirea misterelor care au înconjurat pînă acuma această poveste. Autorul volumului a reușit să găsească un martor absolut inedit care i-a pus la dispoziție date necunoscute pînă acum. Este vorba de Fred Otash, un detectiv particular foarte bine cunoscut in lumea cinematografică întrucît a fost solicitat de multe vedete în diferite acțiuni. Otash l-a informat că în perioada respectivă cunoștea faptul că convorbirile celor implicați erau intr-adevăr interceptate din ordinul Mafiei in complicitate cu Jim Hoffa, un lider sindical corupt al puternicului sindicat al șoferlor din autotransporturile grele, ambele părți implicate nefiind mulțumite de măsurile foarte restrictive și dure luate împotriva activității criminale ale Mafiei și ale dificultăților conducerii sindicatului sus amintit care refuzau să accepte unele măsuri impuse lor de guvern. In continuare, Fred Orash a dezvăluit și faptul că cel puțin o jumătate de duzină de grupuri dn care făceau parte foști amanți ai lui Marilyn, adversari politici ai fraților Kennedy (inclusiv Lawford), poliția federală, CIA, etc. controlau și urmăreau evoluția situației. Certurile care au urmat între Marilyn și Bob, situația generală care se crease prin descoperirile prezentate mai sus, au însemnat apropierea ultimului act al tragediei care s-a consumat în numai trei săptămîni. Astfel, James Spada menționează faptul necunoscut că exact cu opt zile înaintea nopții fatale, Sawford împreună cu soția sa, pentru a o sustrage pe Marilyn de la preocupările sale și a încerca s-o distreze, au invitat-o la un mare restaurant aparținând unui hol de lux situat pe malul lacului Tahoe. După o masă îmbelșugată și consumarea unei foarte mari cantități de alcool care i-a pus în imposibilitate de a se întoarce acasă, ei au decis să rămînă să doarmă acolo. Ajunsă în cameră, obsedată de nopțile sale repetate de insomnie, Marilyn a înghițit o cantitate foarte mare de somnifere și terorizată de ideea că rămîne singură și că eventual va fi deranjată de un eventual telefon, a scos receptorul din furcă, rămînînd in acest fel în contact direct cu centrala hotelului. Apoi, s-a culcat. Telefonista alarmată de faptul că telefonul sună mereu centrala, fără ca cineva să răspundă la apel, a alertat pe soții Lawford. Aceștia au pătruns imediat în camera actriței pe care au găsit-o într-o stare foarte gravă determinată de un consum exagerat de băutură combinată cu cantiatea mare de somnifere. Marilyn a fost salvată în extremis și totul a fost trecut sub tăcere din motive lesne de ințeles. înapoiată acasă în zilele următoare, Marilyn a declarat unui număr de prieteni că regretă faptul că nefericita ei intîmplare s-a încheiat cu bine, mărtursind printre altora și fiului medicului său psihiatru, Daniel Greenson, că prefera să moară și că va încerca să repete folosirea acelui cocktail ucigător. Peter Lawford alarmat de aceste mărturisiri, o păzea cu strășnicie și in lipsa lui se folosea de cîțiva prieteni. In fiecare seară, pină la noaptea fatală, actrița a consumat multe sticle de șampanie și încerca mereu și mereu să intre în legătură telefonică cu Bob, dar acesta se afla departe și avusese grijă să lase vorbă telefonistei să nu accepte solicitările venite de la Marilyn. James Spada menționează că in seara fatală, actrița fusese invitată de Lawford la cină împreună cu alți invitați, dar i-a telefonat acestuia că nu se simte bine și că nu poate veni. Lawford și-a amintit foarte bine că a fost foarte impresionat de ultimile cuvinte pe care i le-a adresat cu acest prilej Marilyn : „Transmite din partea mea lui John salutările mele, aceleași pe care ți le adresez și fie care mi-ai fost un bun prieten, indiferent de ceea ce s-a intîmplat.“ Suspicios, Lawford a telefonat avocatului său Ebbins, rugîndu-l să se ducă pînă acasă la Martyn pentru a vedea cum se simte. Acesta, foarte comod, a preferat, la rîndul său, să dea un telefon avocatului actriței, Mickey Rudin, transmițîndu-i rugămintea lui Lawford. Avocatul a telefonat și a vorbit cu femeia de serviciu, doamna Murray. Aceasta, fără să se obosească să controleze situația, i-a dat asigurarea că totul este în ordine. In realitate, în camera ei de dormit Marilyn se afla în agonie. Cind doamna Murray s-a decis înainte să se culce să arunce o privire în camera stăpînei sale și și-a dat seama care este situația reală, ea a chemat salvarea. Cind ambulanța a sosit, Marilyn mai trăia, dar, așa cum James Spada a izbutit să afle, toate încercările care s-au făcut pentru salvarea ei, au eșuat. In încheierea volumului său, James Spada emite două versiuni pe care le-a avansat dar, în lipsă de probe evidente nu le-a reținut ca atare. Prima se referă la faptul că în acea noapte înaintea actului tragic, Bob Kennedy ar fi vizitat-o, avînd cu ea o ultimă explicație ; a doua, că dr. Ralph Greenson, medicul ei psihiatru, nu i-a indicat cele mai potrivite medicamente vizavi de starea ei și nici dozele corespunzătoare. Și un alt amănunt foarte semnificativ , aflînd de moartea lui Marilyn, Lawford s-a îndreptat rapid spre casa ei și a adunat toate obiectele și alte mărturii ale legăturii ei cu frații Kennedy. Ca să fie mai sigur de intervenția sa, Lawford l-a însărcinat pe detectivul particular Fred Crash să termine el „operația“ respectivă. Toată acțiunea a fost întreprinsă de Lawford pentru a proteja (fapt care ulterior s-a dovedit inutil) familia Kennedy. A dus in mormînt multe, foarte multe amănunte necunoscute, dar ideea prelungitei agonii și ultimele ei cuvinte care i le-a adresat i-au tulburat restul vieții. A murit la 24 decembrie 1984, distrus de consumul de droguri și băuturi. GH. RUSSU Clanul KENNEDY ți MARILYN MONROE m Remember: Creedence Clearwater Revival 12 piese pe prima poziție a topurilor americane, chiar să-i eclipseze pînă și pe faimosul grup Beatles, succesul venind, pe de o parte, de la calitatea muzicii lor, iar pe de altă parte de la aspectul lor exterior (acel „image"). A sn dt momentul să aflăm ce înseamnă acest Creedence Clearwater Revival — Credință într-o renaștere curată. Soarele răsărise în sfîrșit. Intr-adevăr, primul single a fost „incredibil“, nici unul din membrii grupului nesperînd la un asemenea succes. Pe 28 ianuarie, noul lor hit 1 Believe intrind direct pe locul 9 în topul britanic, o săptămînă mai tîrziu fiind pe locul cinci. Totuși, sextetul nu este foarte mulțumit deoarece cea mai mare parte a admiratorilor săi o constituie tinerele fete și grupului. Marc Decledt (21 ani, tobe), 7, h IV-1 nV (21 ani, bass) lan>end (24 ani, chitară, pian), Just Mill (21 ani, vocal) și Derry В. (21 ani, clape). „1967 a fost anul care a îngropat prejudecățile micilor grupe, așa zis burgheza. N-am ințeles comportamentul Beatles-ilor dar trebuie să recunosc că albumul Pepper“ este foarte bun. Cind am ascultat .„Rocky Racoon“ mi-am spus că Si noi vom avea șanse “ — povestește John Fogerty despre începutul poveștii grupului său. Ne aflăm, deci, în 1967 dar vă propun să ne întoarcem în 1959 cind același John, împreună cu fratele său Tom (chitară), Stu Cook (bass) și Doug „Cosmo“ Clifford (tobe), cîntă sub numele Tom Fogerty And The Blue Velvets încercînd să se afirme... In 1964 fuzionează cu o trupă din San Francisco (Fantasy) schimbîndu-și numele în Golliwogs, editind și un prim single, iar pînă în 1967 vor scoate alte cîteva discuri, care mai de care mai „nereușit" ! Vine anul de grație 1968 în care apărea primul LP sub numele de Creedence Clearwater Revival, urmat în 1969 de alte trei albume de mare succes (Bayou Country, Green River, Willy And Poorboys), perioadă în care grupul reușește să urce pe strada lor... Tot în anul 1970 apărea Cosmos Factory, un album ale cărui piese se ascultă, cu mare plăcere, și astăzi (în special Down On The Corner, Fortunate Son și Who’ll Stop The Rain). 1971 marchează apariția albumului Pendulum (cu excelentele Pegan Baby și Have You Ever Seen The Rain). Să fi atins grupul limita posibilităților sale ? Spun aceasta deoarece albumul, apărut în 1972, a fost Number One în SUA în vara trecută, astfel analogia cu New Kids continuă... Tocmai pentru a dovedi că sînt altfel. EMF au scos un al treilea single Childen (de care v-am pomenit astă vară), o piesă mai dură și care nu este, în nici un caz, comercială. Dacă această melodie nu vă este pe plac ascultați și restul conținutului discului : Long Summer Days, When You’re Mine. Lies. Longtime. Sper să vă placă. Iată acum componența grupului : James Atkin (22 ani, solist și liderul ALBUMUL SĂPTĂMINII SCHBERT BIP-EMF Iată in sfîrșit albumul promis de astă vară. Poate vă mai amintiți, atunci am spus că-i consider pe EMF o „gropiță". Intre timp mi-am revizuit aprecierea și cred că va trebui să acord(ăm) mai multă atenție acestor tineri... Cind discul de față a fost gata, cei cinci simpatici s-au opus categoric lansării lui pe piața discografică. De ce ? După părerea lor acest disc era „prea” dansant și ei nu doreau, in nici un caz, să semneze cu NKOTB (lucru de înțeles...) și, ca urmare, au angajat un alt producător și au prelucrat toate arjumentele pieselor aducîndu-le mai aproape de rock. Efortul le-a fost zadarnic, mass-media numindu-i din nou, „prototipul englez al celor cinci NKOTB” iar publicația Smash Hits le-a lipit eticheta cu „noii Jesus Jones“ o dată cu ocazia ieșirii marelui lor hit Unbelievable care la finele anului trecut a ocupat „Insula”. Nr. 1 (1785) din 4 ianuarie .191 TOLBĂ CU SCRISORI Cati Ioniță — București : nu este adevărat că NKOTB s-au despărțit. Osmond Boys nu prea sînt cunoscuți la noi... Daniela Boroș — Tulcea . AC/DC sînt americani. Daniela dorește să corespondeze cu fani ai formațiilor AC/DC și holograf. Adresa ei. Str. Isaccei nr. 81, bl. U2B, et. 3 ap. 4, Tulcea, cod. 8800. Edith Mihăilescu — Ploiești , nici pomeneală de un nou LP Depeche Mode. Poate la anul... Dana Minea — Cîmpina , nu am discurs cu Duran Duran. Nicoleta Oprea — București : NKOTB C/O Internațional Fan Club. P.O. Box 79, Ashford. Kent, TN 23, 3 AG. ENGLAND. Mardi Gras devine simbolul despărțirii. Tom părăsește grupul preferind să atace topurile cu un trio purtîndu-i numele, iar John lansează un prim single de succes Sweet Hitch Hiker. Totuși, între '73—’76, cvartetul mai editează trei albume (conținind înregistrări din concerte) numele acestora fiind Gold (’73), Live In Europe (’74) și Chronicle (’76). Mă veți întreba acum: сi-au mai făcut cei patru „credincioși" de atunci 7. Simplu, au muncit. Fiecare pentru sine.... cel mai prolific fiind John Fogerty care a editat mai multe LP-uri.T.C. — ’75, Centerfield — ’85, Eye OF The Zombie — ’86). Orieit de multe albume solistice ar scoate, simbolul grupei va fi întotdeauna mult prea puternic pentru ca ei, lucrînd individual, să se poată identifica cu el... MARIAN MINCULESCU mm Reviste realizată TORIALA SRI Monazin este de CASA tot„MAGAZIN” Autorizată prin sentința civilă nr. 383 din 4 aprilie 1991 a Judecătoriei sectorului 1» București, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. 1 40/2623/1991 din 8 mai 1991 CONT 40 10 10 85 00 (lei) 40 20 10 53 30 (S) 40 20 10 53 31 (DM.) BANCA COMERCIALA „ION TIRIAC* S.A. COMITETUL DIRECTOR : Dumitru FÜ.IP (director general), George CUȘNARENCU, Ecaterina BATRINEANU, Mihaela DOROBANTU, l’oul ЮА [UNK] (directori). Redoițlu : Piata Presei Libere, nr. 1, telefon: 17.60 10/17.60 20. Tiparul: Regia Autonomă a Imprimeriilor. Imprimeria „CORESI" - București. Administrația „Editura Națională S.A.* Redactor șef : DUMITRU FILIP Secretar general de redacție : GEORGE CUSNADENCT REDACȚIA : Dorel Dorian (șef secție), Ion Țugui, Manuela Spătaru, Șerban Filip (1612) ; Ecaterina Bătrineanu, Mihaela Dorobanțu, Paid Ioan (șef secție), Aurora Popescu (1630) ; Irina Stoica, Melania Constantiniu, Delia Costea, Adrian Hoajă (1282) ; Teodora Bujor Panaitescu, Elena Ilie (1633). SECRETARIAT DE REDACȚIE : Ionel Cojocaru, Dumitru Matență, Costea Spiru, Vasilica Mărgărita (1659) , Dorin Măran (1692) Manuscrisele si fotografiile nepublicate ne se înapoiau!.