Magazin, iulie-decembrie 1994 (Anul 37, nr. 27-52)

1994-12-22 / nr. 51

S Nr. 51 (1939) din 22 decembrie 1994 omnișoara Bradley luă oamenii în­­­să compare mărturia bătrînului Tom (pe care în sinea sa și după antecedente nu-l suspecta de crimă) cu spusele celorlalți doi ca un fel de garanție și verificare­ a veridicității depozițiilor acestora. îndelungata lui experiență de paznic al farului va fi foarte valoroasă. Tînărul Dugald fu primul care se confruntă cu ea. Era un băiat cu părul roșcat, nu prea arătos, butucănos, de douăzeci și opt de ani, căsătorit și avea doi copii. Victima avea treizeci și doi de ani, un mariaj nu prea reușit fără copii. Tragedia s-ar fi putut întîmpla la ieșirea din schimb, dacă Dick ar­­ avut vreo legătură cu so­ra lui Dugald, gîndea domnișoara Bradley.­­ Eu și Dick n-am lucrat niciodată în același schimb, spuse Dugald, cuprinzînd marea cu privirea caldă a ochilor săi limpezi ca topazul și vorbind pe un ton melodios tipic pentru partea de vest a Scoției.­­ Dar cu toate acestea eram în termeni buni. Ca atare n-aș fi avut de ce să-i fac vreun rău. Doamne, Dumnezeule. Nici pentru tot aurul din lume!­­ Bine, bine, dacă dumneata n-ai făcut-o, atunci cine? întrebă instantaneu domnișoara Bradley, temîndu-se că această crimă va declanșa o jale generală în Scoția.. Dugald întoarse capul și o privi îngîndurat. în fața lui se afla o femeie în vîrstă cu ochii negri, cu un ten palid,­care în nici un fel nu te invita s-o privești. înfățișarea ei nu părea să-l afecteze. Nu avea cine știe ce pretenții în ce privește frumusețea fizică. - Și eu aș vrea să știu cum s-au petrecut lucrurile, a replicat el. Vă rog să înțelegeți că ce v-am spus este adevărul gol-goluț. - Făcu o pauză să-și adune gîndurile. - Poliția mi-a pus mie în cîrcă totul, zise el cu tristețe. Mi-a fost clar chiar înainte de interogatoriu. Domnișoara Bradley înclina să-i creadă aserțiunea. Și aștepta cu răbdare. - Vă rog să mă credeți că așa s-a întîmplat cum v-am spus, a repetat Dugald cu vocea sa molcomă și tristă. - Dick era atunci de serviciu în lampisterie, iar noi ceilalți trei ne aflam la priciuri pentru a ne odihni. Deci, Dick făcea de serviciu de seara pînă la miezul nopții, după el urmam eu pînă la ora două, apoi Walt de la două pînă la patru, iar Tom de la patru pînă în zori. Domnișoara Bradley și-a notat orele în decursul cărora fiecare dintre ei a asigurat paza farului.­­ Dar cînd am urcat eu să-l înlocuiesc, bietul om nu mai era, a subliniat Dugald. - Nu se afla la post. Nu era nimeni acolo. Deci, Dick a­ fost ucis înainte de miezul nopții. Aceasta ar putea constitui o probă dacă ulterior n-ar fi infirmată, gîndi domnișoara Bradley. - Da, înțeleg, îi spuse ea încurajator. - S-a mai întîmplat altceva deosebit in afară de asta? . - Să vedeți, s-a întîmplat ceva ciudat si nu-mi amintesc să se mai fi întîmplat vreodată al­ceva. în seara respectivă, cînd Dick se afla in CRIMĂ LA FAR de Gladys Mitcell Jură, noi toți trei, adică și eu, nu ne-am simțit prea bine, așa că am ieșit afară, dar dumneavoastră, unei doamne nu pot să vă spun despre ce este vorba. Dar înțeleg perfect, îl asigură domnișoara Bradley.­­ Ați avut cu toții o indispoziție stomacală și a trebuit să ieșiți din priciuri. Aici este clar, nu mai e nevoie de nici o explicație. Dumneata susțin că fiecare dintre cei trei l-ar fi putut omorî pe Dick. Ați lipsit mult timp pentru aceste nevoi?­­ Păi nu te uiți la ceas în asemenea situații, îi explică Dugald. De regulă încercăm să dormim, dacă vreo boală nu ne obligă să ieșim afară. Domnișoara Bradley îl aprobă din cap. - Deci, mama urma­ să-l schimbi pe Dick, sublinie ea cu o naivitate prefăcută. Dugald îi aruncă o privire pătrunzătoare. - Chiar așa, i-a răspuns el: - Iertate să-mi fie păcatele, dar nu cumva credeți că eu l-am omorît pe bietul om! Vai de mine! Nici în ruptul capului n-aș fi putut face așa ceva. Pe crucea mea că nu! Domnișoara Bradley îi consemnă spusele­ cu o indiferență totală și Dugald fu transportat pe uscat, își petrecu timpul pînă la aducerea celui de al doilea suspect, bînd ceai cu paznicii din echipa de serviciu - trei în loc de cei patru obișnuiți - și făcînd un tur istovitor al turnului farului, i-a fost arătată lampa cea mare și i s-a explicat cum lucrează. A inspectat aparatele de semnalizare pe timp de ceață, a urcat și a coborît de nenumărate ori scara de metal în spirală, a privit marea prin ferestrele neobișnuite de la etajele inferioare ale turnului. O interesa în special partea domestică a vieții singuratice a paznicilor. Vizită bucătăria și primi detalii referitoare la hrană, gătit, spălat și călcat.­­ Trebuie să fiți cu toții de mare folos soțiilor și mamelor dumneavoastră, remarcă ea în timp ce se așeza pe unul din priciuri. Bărbații rînjiră.­­ Partea caraghioasă, remarcă unul dintre ei, este că numai unii sînt pricepuți să facă haleală. Și ăștia sînt cei căsătoriți pentru că o fac și acasă.­­ Găsesc de înțeles faptul că bărbații singuri trebuie să știe să gătească, observă domnișoara Bradley. Ei sînt cei care trebuie să-și poarte de grijă și pe uscat. Unul dintre bărbați fu de acord, iar celălalt reflecta asupra problemei. Cel de al treilea era de serviciu pentru că supravegherea trebuia făcută, iar jurnalul de bord completat atît ziua cît și noaptea. Curînd ambarcațiunea care-l transportase pe Dugald la țărm s-a întors cu Walt. Domnișoara Bradley l-a condus, împreună cu escorta de polițiști, în lampisterie care, după părerea ei, ca și a poliției, era locul cel mai potrivit în care s-ar fi putut comite crima. Nu exista nici o îndoială că victima era de serviciu cînd a fost asasinată; așa ar fi dacă mărturia lui Dugald ar putea fi crezută, dar ea ar putea fi ușor recuzată de ceilalți, dacă el mințea. Oricum, platforma care înconjura lampisteria trebuia să fie locul cel mai comod pentru aruncarea cadavrului în mare. Domnișoara Bradley se pregătea pentru întrevederea cu Walt, în românește de VASILE OROIAN­U (Va urma) ordinea inversă a vîrstei. Era curioasă POLICIER Principalul este ce al un suflet ORNELLA MUTI „îmblînzitoarea“ lui Celentano (o... timidă) se confesează Recent, actrița a participat la turnarea episoadelor „rusești“ pentru coproducția ruso-spaniolă „Păpușa rusească“, în care Ornella Muți (numele ei­ de actriță) deține rolul principal; în ajunul reîntoarcerii la Roma, ea a acordat ziarului ,Izvestind un interviu, din care am reținut: - Ați a jucat deja rolul dumneavoastră cel mai important în cinematografie? La ce rol visați acum? - în cinematografia italiană, femeilor li se acordă, din păcate, un loc secundar. Ele nu au o voință a lor, elemente clar exprimate, de personalitate. Iar pe mine m-ar interesa rolurile în care femeia este prezentată ca personalitate, ca ființă capabilă să creeze, să lupte, să-și apere idealurile.­­ Ați spus că femeile din cinematografia italiană nu au o voință a lor. Dar în viață, dumneavoastră sînteți mai puternică decit eroinele pe care le jucați? - Da. Eu am avut noroc, întotdeauna am jucat roluri de femei puternice și am căutat ca nici în viață să nu mă las mai prejos. - înseamnă că sînteți o femeie emancipată? In filmul lui Marco Ferreri, „Ultima femme“, jucați ridul tutei feministe înfocate, un fel de întruchipare a victoriei elementului asupra cdm пиивля [UNK]п­­­е o problemă complicată. Pe de o parte, mie nu-mi place cum seni cuvîntul .feministă“. Iar pe de alta, și în țara mea, și în Spania, femeia ocupă astăzi o poziție destul de umilă, iar eu consider că ea trebuie să-și apere drepturile: în filmul lui Ferren, eroina mea luptă pentru viață și pentru dragoste, iar eu mă declar solidară cu ea. Așadar, într-o oarecare măsură sînt o feministă. - Vă place dragostea? - Depinde ce aveți în vedere. Există femei са [UNK]е-și trăiesc întreaga viață cu un singur bărbat. Din punctul lor de vedere, eu mă îndrăgostesc prea des și mult. Dar există și din acelea са [UNK]е-și schimbă bărbații în fiecare lună. După opinia lor, eu mă îndrăgostesc, probabil, prea puțin.­­ Ce e mai important în viați pentru dumneavoastră?­­ Copiii. Nu am întotdeauna posibilitatea să-i văd, dar ei sînt principalul pentru mine. Pe locul doi pun dragostea, iar pe al treilea munca.­­ in vremea noastră, multe femei consideră că trebuie să aibă cel mult un copil, și că e mai bine să trăiască pentru ele visele. Cum de v-ați hotărît să aveți trei copii?­­ Drept să vă spun, nu știu. Copiii sînt un lucru... Ei pur și simplu... ți se întîmplă. Sigur, am făcut și avorturi, dar mi se pare că pentru o femeie este foarte importantă aducerea pe lume a unui copil. El reprezintă o colosală încărcătură de energie. - Cu ce se ocupi copiii dumneavoastră? - Fiica mea are douăzeci de ani. Este studentă și vrea să devină scriitoare. Băieții au zece și șapte ani, îi iau adesea cu mine, cînd plec pentru multă vreme. Ce-i drept, ei nu pot întotdeauna să întrerupă școala, ceea ce constituie motiv de suferințe, atît pentru ei, cît și pentru mine. - Sînteți căsătorită? - Acum nu. Sînt divorțată. - Avem­ relații prietenești cu partenerii de pe platourile de filmare? Mă refer la Michele Placido, Alain Delon, Adriano Celentano. - Nu. Desigur, conversăm cînd ne întîlnim, dar nu pot­ spune că sînt prietenii mei. Rar mi se întîmplă în viață să am relații cu cei de care sînt legată prin muncă. Prietenii mei nu aparțin lumii cinematografiei. - Vi se întîmplă să simțiți o gelozie profesională față de alte actrițe? - Nu, nu cred. E drept că nu întotdeauna îmi place ce fac și cum se comportă actrițele americane, dar nu pot numi acest lucru gelozie sau invidie. Invidia este un instinct, iar eu întotdeauna caut să nu cedez unei asemenea porniri­ în privința vieții, da, aici sînt geloasă la nebunie. Probabil pentru că nu prea sînt sigură pe mine.­­ O femeie atît de frumoasă ca dumneavoastră ar­e rănii să aibă noroc În viață. Sînteți fericită?­­ Trebuie să ai o mare stăpânire de sine și un caracter echilibrat pentru a trece peste obstacolele vieții. Nu-mi place să mă plîng, dar uneori mă simt tare nefericită. Fericirea reprezintă doar niște clipe ce trebuie prinse, iar eu încerc să le prind.­­ Ați jucat în două filme minunate, după Marcel Proust și Gabriel Garcia Marques. Care sînt pasiunile dumneavoastră în literatură, artă, cinematografie...?­­ Cinematograful îmi place să fie puțin agresiv, contemporan, poate chiar nemilos. Nu-mi plac melodramele. Iar în privința literaturii, trebuie să recutasc că am citit puțin din clasici, deoarece toată viața am alergat undeva, eram grăbită, niciodată nu aveam timp, iar clasicilor trebuie să li te consacri, însă Marques îmi place.­­ Profesia de actor este o profesie foarte dependentă. Dumneavoastră îl ascultați întru totul pe regizor, sau căutați să vă manifestați personalitatea? - îmi place să-i ascult pe regizori, întrucit eu fac parte din acel tip de actrițe, care trebuie dirijate. Dar în viață, relațiile dumneavoastră cu bărbații se realizează după același principiu?­­ Multă vreme mi s-a imputat dependența de bărbați, dar acum am devenit mai independentă. Apoi, credeți că viața poate fi comparată cu cinematografia? Un regizor e cu totul altceva. - In ce stil preferați sl vl îmbrăcați? - Dintre designerii italieni, cel mai mult îmi place Giorgio Armani. E le îmbracă pe femei foarte simplu, iar mie-mi place simplitatea. - Ce faceți pentru a vă menține atît de în formă? - Tot ce pot. Fac sport, nu beau alcool, caut să dorm suficient, sînt destul de atentă la tot ce mănînc. Fac acest lucru și pentru mine, și pentru bărbatul iubit, și pentru copiii mei. Traducem și prezentant LAURENȚIU CHECICHEȘ ❖ 25 de ani în cinematografie, timp în care actrița a jucat un mare număr de filme, nncit cu greu își amintește o parte din ele. Regizori i-au fost Marco Ferreri, Faulkner Schiendorf, Mario Monicelli, Dino Risi, Damiano Damiani, iar dintre parteneri ii amintim doar pe Alain Delon, Hugo Tom­azzi, Michel Piccoli, Adriano Celentano. Numele ei adevărat este Francesca Romana Rovelli, și-i place să i se spună astfel. Astăzi, la 39 de ani (cu trei copii) actrița arată la fel de bine, ca și pe vremea filmelor „Îmblînzi­toarea nărăvașului“, „Roman popular“ și „ Viața-i minunată“. Ea continuă să fie o superstea in Italia dar și în alte țări. Navă ancorată sub ••• asfalt O întreprindere specializată în construcția și repararea drumurilor, care executa lucrări in orașul englez Dover, a descoperit la o adincime de șapte metri, o ... navă veche de trei mii de ani păstrată în condiții deosebit de bune. Nava din lemn, lungă de 15 metri și bine conservată, a permis specialiștilor s-o examineze în condiții satisfăcătoare. Descoperirea ei a stîrnit un interes deosebit iar una din concluziile avansate a fost și aceea că locul unde a fost găsită reprezenta, în urmă cu 3000 de ani zona unui important port comercial O fericire meritată Gary Coleman, popularul interpret al serialului „Arnold”, și-a găsit fericirea prin căsătoria sa cu Terry Johnson. Orgoliosul actor a organizat, cu acest prilej, o festivitate cu adevărat faraonică, la care au participat foarte mulți invitați, în majoritate actori de film. După cum se știe, Gary, care a împlinit 27 de ani, este foarte scund, asemănător unui adolescent, insuficient dezvoltat, datorită unei grave boli care i-a oprit creșterea în înălțime. Ceea ce ia făcut să sufere, dar, în paralel, i-a înlesnit drumul spre producțiile cinematografice care reclamau un astfel de personaj pentru Gary, mai scund cu 20 de centimetri decât soția sa. Relativa „infirmitate“ nu mai contează prea mult, deoarece pentru Gary a sosit ziua unei fericiri absolut meritate... Abstinenții nu trăiesc mai mult Folosirea băuturilor alcoolice în cantități limitate permite oamenilor să trăiască mai mult decât toți cei care în general nu beau. La această concluzie a ajuns un grup de medici britanici, care și-au publicat comunicarea în „British Medical Journal“. Dacă veți bea zilnic un pahar, maximum două de vin, vă veți putea înscrie printre longevivi. Totuși orice mic abuz în folosirea alcoolului duce sigur la rezultate regretabile. Căsătorii, dar nu în jeanși Primarul orașului Livorno, Gian­franco Lamberti a transmis repre­zentanților oficiilor de stare civilă­­ dispoziția de a nu mai oficia căsătorii ale acelor persoane care se prezintă la oficierea căsătoriei îmbrăcați în jeanși. In caz contrar, ofițerii oficiilor de stare civilă vor fi sancționați și chiar­ înlocuiți în cazurile de recidivă.

Next