Magazin, ianuarie-iunie 2003 (Anul 46, nr. 1-26)
2003-01-09 / nr. 1-2
4 ^magazin Nr. 1-2 (2357) din 9 ianuarie 2003 . “OZN-U'p robabil cel mai prestigios cercetător al fenomenului răpirilor OZN la ora actuală este John E. Mack, M.D. profesor de psihiatrie timp de peste douăzeci de ani la Harvard Medical School, fost director al secției de psihiatrie a spitalului din Cambridge al acestei universități și laureat al Premiul Pulitzer. Inițial, Mack era convins că rapoartele despre răpiri OZN ascundeau înșelătorii sau o boală mintală. După ce în 1990 Budd Hopkins i-a prezentat câteva persoane care acuzau că au fost răpite, Mack a examinat el însuși un mare număr de cazuri, publicându-și rezultatele în două cărți: Abduction: Human Encounters wit Aliens (1994) și Passport to the Cosmos (1999), întâmpinate cu aplauze și cu critici, egal de vehemente. Până în 1992, când a făcut primele comunicări în acest sens, la conferința de la Massachussetts Institute of Technology, prof. Mack examinase, timp de aproape patru ani, peste o sută de persoane care spuneau că ar fi fost răpite. Șaptezeci și șase dintre acestea (cu vârsta între 2 și 57 de ani, 47 femei și 29 bărbați) îndeplineau criteriile pe care el însuși le impusese pentru a accepta că a avut loc o „răpire”. Cele constatate de Mack au confirmat descoperirile anterioare făcute de Budd Hopkins, David Jacobs, Leo Sprinkle, John Carpenter și alții. Cei răpiți sunt oameni obișnuiți Cei examinați de Mack nu au putut fi incluși în nici un grup anume. Ei păreau să vină, la întâmplare, din toate zonele societății, incluzând: studenți, constructori, secretare, scriitori, oameni de afaceri, informaticieni, muzicieni, psihologi, un recepționer dintr-un club de noapte, un paznic de închisoare, un acupuncturist, un lucrător social, un lucrător de la o benzinărie. La început părea că dintre ,răpiți” predomină persoanele de condiție mai simplă. Ulterior a reieșit că aceasta se datora faptului că persoanele proeminente profesional sau politic ezitau să-și raporteze pățaniile, pentru a nu se expune ridicolului și a nu-și pune cariera în pericol. Nu s-a găsit nici o corelație cu vreun tip anume de personalitate, nici cu o anumită structură familială, nici cu existența unor abuzuri sexuale în copilărie etc. Nici unul dintre cei examinați de Mack nu avea probleme psihiatrice, cu excepția unui sens secundar, ei suferind în urma consecințelor a ceva ce li s-a întâmplat. Nici unul nu era genul care să inventeze astfel de istorii, ori să-și dea visurile sau fanteziile drept realitate, pentru vreun câștig. Testele s-au făcut adesea în paralel, comparând un lot de „răpiți” cu un lot martor de oameni obișnuiți, fără a putea evidenția o deosebire semnificativă între acestea. Sinceritatea emoțională Prima carte a lui Mack începe cu cuvintele: „Nimic în ex_______________ periența mea de aproape 40 de ani în domeniul psihiatriei nu m-a pregătit pentru ceea ce am întâlnit lucrând cu persoanele care mi-au raportat experiențele unor răpiri”. Relatând cele întâmplate, conștient sau sub hipnoză, martorii erau profund implicați emoțional, într-un mod care greu putea fi contrafăcut în fața ochiului exersat al clinicianului. Oameni altminteri sobri și controlați se zvârcoleau, transpirau, gemeau, țipau de teamă sau furie, suspinau și plângeau în timp ce durerea li se citea pe față. Mack observa că „teroarea, furia, mâhnirea dar, uneori, și fericirea exprimate în cursul sesiunilor mele, de cei ce au trecut prin aceste întâmplări, sunt printre cele mai intense pe care le-am întâlnit în viața mea”. El preciza într-un interviu: „pentru nici un caz din cele pe care le-am investigat - nici vreunul, după câte știu, examinat de oricine, de Budd [Hopkins], Dave [Jacobs], John Carpenter, sau de mine însumi - nu s-a identificat o traumă sau set de traume care să poată explica aceste stări emoționale”. Mack preciza „Impresia cea mai puternică asupra mea a produs-o autenticitatea oamenilor, credibilitatea modului în care vorbeau [...] Indivizi care nu fuseseră în contact unii cu alții și care nu erau familiarizați cu relatările fenomenului din mass-media, relatau în bună măsură aceleași trăsături specifice și aceleași detalii”. DAN D. FARCAȘ Incursiune în paranormalin profesor de Mame cucerit de mărturii Ați dori să știți cum își pun astfele amprenta asupra destinului vostru? Doriți să știți ce bucurii și ce necazuri „sunt scrise” în existența voastră? Curiozitatea vă poate fi satisfăcută de BRĂȚARA, vrăjitoarea și clarvăzătoarea care nu a cunoscut eșecuri cu harul și arta ei magică. Este prețuită chiar și peste hotare, ca o superdotată care vă poate da informațiile dorite despre viața, destinul, greutățile, necazurile, succesele și insuccesele dumneavoastră, despre boli și trecut, despre șanse și viitor. „Testată de mii de ori, BRĂȚARA a uimit, pe cei care au solicitat-o, prin precizie și rezultate. Ea vă poate oferi și dv. informațiile solicitate. Pentru aceasta trimiteți pe adresa revistei „Magazin” o scrisoare detaliată ref.—г__7^eferitoare la ceea ce doriți de la BRĂȚARU, o fotografie și talonul alăturat, completat cu datele astrologice exacte: nume și prenume, anul, luna, ziua nașterii și localitatea. Răspunsul îl veți primi prin poștă la adresa indicată de dumneavoastră, după achitarea mandatului poștal. Costul acestor servicii este de 150.000 lei. Suma respectivă trebuie trimisă printr-un mandat poștal pe numele IONESCU SIMION, Piața Presei Libere nr. 1, sector 1, București, cod 71341. Pentru alte detalii puteți telefona la 2243996 și 2228336. BRĂȚARU a făcut sute de cupluri fericite, a vindecat de epilepsie, argint viu, disfuncții sexuale. Cu puterile ei magice, dăruite exclusiv magiei albe, și-a consacrat un nume în lumea vrăjitoarelor și a clarvăzătorilor. а [UNK]po NOTA REDACȚIEI: Pentru a primi răspunsul solicitat cât mai rapid vă rugăm să expediați în același timp scrisoarea și mandatul poștal. în acest moment multe scrisori neînsoțite de mandat sunt „în așteptare”. Dacă ați uitat să expediați mandatul, grăbiți-vă încă o precizare, numai prin intermediul nostru intrați în legătură cu adevărata Brățaru. Pentru că, atenției, mai multe persoane din Craiova, București etc., lipsite însă de puteri magice, și-au luat acest pseudonim. <LU 2 oo CD шI— С> < <3 rsi < 3 LU 2 z <со ш осо< o CDСО CL 03 TD оо CĂLĂTORII ÎN EXTRASENZORIAL Totul debutează printr-un test în care subiectul trebuie să „vadă”, să „viziteze” mental o anumită zonă pe care apoi trebuie să o descrie în detaliu. Cercetașulclarvăzător Nici subiectul, nici organizatorii nu cunosc dinainte acest obiectiv și aprecierea rezultatelor revine unor observatori independenți care monitorizează experimentul. Așa s-a putut confirma posibilitatea efectivă a obținerii de informații corecte prin tehnici de vedere-la-distanță și de psihokinezie, altfel spus prin deplasări în afara corpului. Perspectivele devin uluitoare: se poate pătrunde chiar și în cartierul general al inamicului și accesa documentele cele mai secrete, și aceasta practic fără nici un fel de pericol! Posibilitatea, cum spunem, există „singura” problemă care rămâne este că numărul persoanelor care dispun de astfel de capacități este totuși foarte mic și, practic, corectitudinea datelor obținute nu are cum să fie verificată! Și totuși, experții militari sunt de părere că timpul este propice pentru recurgerea la psihokinezie în scopul distrugerii sau perturbării sistemelor de comandă și control și a armelor strategice. Psihokinezie poate fi explicată prin capacitatea subiectului de a genera o forță electromagnetică suficient de intensă pentru a mișca sau distruge un anumit obiect. Asemenea experimente s-au efectuat și modul în care obiectele au fost distruse este diferit de ceea ce se obține sub acțiunea unei forțe fizice, obișnuite, să spunem. Dar în multe centre de cercetare, atenția cea mai mare este acordată așa-numitei „hipnoze telepatice” mecanismului prin care se poate realiza un transfer Hipnoza telepatică direct de gânduri de la o persoană sau un grup de persoane la un auditoriu selectat. Care, detaliu important, ei nu vor ști că este vorba de o „implantare de gânduri”, ci vor fi convinși că acestea sunt propriile lor gânduri. Efectele bioemisiilor devine astfel esențial de studiat efectul bio-emisiilor asupra sistemelor de comandă și control, a sistemelor de comunicații, a armamentului, în special cel electronic, și a dezvoltării unor generatori artificiali de bio-energie care să afecteze trupele inamice și populația pentru a crea condiții psihice anormale în rândul lor. Iar din știrile apărute în presa americană reiese că se lucrează împreună cu parapsihologi cunoscuți pentru a evalua posibilitatea ca persoane cu capacități paranormale să creeze interferențe cu operațiile computerelor. De asemenea, o importantă direcție de cercetare are în vedere punerea la punct a unor sisteme pentru detecția și monitorizarea bio-emisiilor artificiale și naturale periculoase și a realizării unui sistem de protecție activă și pasivă împotriva lor. „Obiectul” îl reprezintă deci sistemele om-mașina. Și este punctul de vedere al cecetătorilor că actualul nivel de dezvoltare a fizicii, chimiei și biologiei permite studiul științific a biocâmpului. Inclusiv controlarea capacității unei persoane de a emite și recepționa bioenergie. EUGEN CELAN y Porți în spațiul mioritic SARMIZEGETUSA zonă sacră Sarmizegetusa, capitala regatului dac, nu este prezentă doar în pagini de studii autohtone. Informații și comentarii cu totul speciale găsim de exemplu la Diodorus din Sicilia, autorul unei Istorii Universale scrise în jurul anilor 50 Î.Ch., lucrarea bazată pe izvoare istorice oferite de o altă carte, a istoricului grec Hecataeus, pierdută însă la jumătatea secolului cinci. In Istoria lui Diodorus putem încerca să găsim nici mai mult, nici mai puțin decât o cheie a enigmei de la Sarmizegetusa. Vorbind despre Hyperboreeni, pe care îi localizează „dincolo de punctul unde bate vântul de Nord", Diodorus spune că aceștia aveau „zonă sacră” și un „templu memorabil”, de formă rotundă, dedicat Zeului Soarelui, Apollo. Specialiștii și-au exprimat părerea că ceea ce a descris el este de fapt un templu construit de Hyperboreeni la Nord de Istru, adică de Dunăre. Hiperboreenii (sau hiperboreii), despre care am mai vorbit, sunt menționați și de un alt nume celebru al Antichității, Strabon, când el vorbește despre „populațiile așezate mai sus de Pontul Euxin, de Istru (Dunăre) și de Adriatica”, populații pe care le desemnează ca hiperborei. La rândul său, Clement din Alexandria vorbește despre Zalmoxis, pe care îl consideră ca fiind hiperboreu. Iar la noi N. Densușianu este cel care îi identifică pe hiperborei cu pelasgii, considerându-i ca un „ram al națiunii celei mari și puternice pelasge". Se vorbește și despre un erou al acestui misterios popor, care poartă chiar numele de Hiperboreu și pe care Pindar îl prezintă ca fiind fiul lui Pelasg, sau Pelasgos. Acesta din urmă este considerat... primul om din lume. Născut în Arcadia și strămoș al pelasgilor, popor pre-indo-european, stabilit pe la anul 3000 Î.Ch. în zona insulelor și coastelor Mării Egee. Un popor venit „dinspre nord", care a locuit în Grecia înaintea venirii aheilor (Herodot) și care, o mie de ani mai târziu, era „înghițit", asimilat de valurile indo-europene care sau perindat prin zona respectivă. Ceea ce este aproape senzațional însă, grecii, în ciuda orgoliului lor uriaș, îi menționează pe hiperborei, deci pe pelasgi, ca fiind constructori ai templelor de la Delfi și Delos. Recunoscând astfel, mai corect spus, înregistrând o realitate etnică, preelenă. La baza construcției vechii Europe, mergând direct spre vest, sau pe această senzațională rută care a edificat Europa occidentală pornind de la civilizația și spiritualitatea greco-romană, întâlnim astfel popoarele carpato-dunărene, îl întâlnim pe Aplu (care înseamnă alb și care a devenit Apollo la greci) - divinitate pelasgă prin excelență, generator de cult la daco-romani, și de la care avem și noi săptămâna albă, de dinainte de Paști și Duminica Tomii. Aceeași divinitate o regăsim și la etrusci, așa că îi descoperim pe pelasgii hiperborei, carpato-danubieni, construind unele din cele mai vestite temple ale antichității europene (hiperboreanul Olen fiind menționat ca cel dintâi prezicător al lui Aplu-Apollo). Este astfel aproape imposibil de rezistat să nu ne gândim la aceiași constructori ai complexului astronomic de la Sarmizegetusa! Unde, pe pământ sacru, se află sanctuarul lui Aplu-Apollo, numit și „Soare de Andezit”, înconjurat de cei zece ucenici ai săi... MIHAELA DOROBANȚU ine crede că poate ghici în zațul de cafea oricum și oricând, se înșală amarnic. Lodovico de Sicilia punea ibricul într-o scorbura, preț de trei nopți, pentru ca toate animalele oraculare ale pădurii „sâ-și verse puterile asupra lui”, va să zică ibricul devenea magic. Urma preparatul cafelei. Atenție! Dozarea trebuie sa asigure cam o uncie (circa 30 de grame) de zaț gros, pufos și mâtăsos. Și iar atenție! Nu ghiciți când ploua. Umezeala dauneazâ formelor care povestesc viitorul. Nu ghiciți când afara e prea cald! Zațul se solidifică prea repede și formele vor fi confuze, misterioase, tacute... Careomancia e lucru mare. Chiar și farfurioara pe care așterneți zațul trebuie sâ fie alba, farâ modele, uscată și, pentru meticuloși, descântată. O data vârsat „nămolul” pe ea, miracolul se desfașoarâ sub ochii voștri. Apar semnele, desenele, premonițiile scrise de o mână nevazuta și competentă. Farfurioara trebuie agitata în toate sensurile, ca sa nu va favorizați singuri destinul, ar fi prea de tot. Mai diluați „mlaștina” cu apa fiartă, dacă priveliștea e prea cețoasa. Apoi purcedeți cu încredere la descifrat. Cerculețele, chiar daca au conturul zigzagat, anunța o casatorie fericită, un soț activ, care știe sa taie lemne și-i sta bine cu șorțul de bucătărie. Un cerc bine conturat prevestește dragoste cu nabadai, eventual vânătăi. Cruciulițele aduc boala grea și moarte ușoară, pe alese. Cu prea multe cruci, nu treci de 50 de ani. Linii bine delimitate înseamnă bătrânețe fericită, ploaie de nepoți, hambare gemând de recolta. Pătratele aduc ghinion, fie câ ți cade o unghie, fie câți cade pârul, fie câ ți cade grea iubita din vis. Pentru maeștri, în „mocirla” zațului se ivesc și călăreții. Numarul impar aduce apocalipsa, cel parvine cu bucurii la drumul mare și pe poteci. Alți maeștri văd și femei, chiar daca sunt dezmembrate ca la Picasso. Atenție! O dama farâ cap înseamna nopți albe, zbucium cât cuprinde și blestemul zilei când ai spus „te iubesc!” O muierușca fara picioare înscrisa într-un oval te obliga să spargi o oglinda, în tindă. Aruncă un ciob în fântână, și ai scăpat de belele... Cafeomancia, un scenariu de Oscar pe o farfurioara alba, câștigată la tombola credulității. PAUL IOAN Istoria ibricului magic