Magazin, ianuarie-iunie 2005 (Anul 48, nr. 1-26)

2005-01-06 / nr. 1

SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Mulțumim tuturor cititorilor și colaboratorilor care ne-au felicitat cu ocazia Sărbătorilor de iarnă și a Anului Nou. Absurdul, banalitatea ascunsă lângă noi Femina club Dosarele frumuseții Iarna atentează la frumusețea pielii à* O invitație pe săptămână Expoziție eveniment Cea mai actualizată prezentare a programelor I Pro TV ! România □ sau jurământul de credință față de drapelul State­lor Unite pe ca­re toți elevii tre­buie să-l ros­tească în fiecare dimineață, din 1956, la înce­putul orelor de școală, cu fața spre steag și cu mâna dreaptă pe inimă, a fost introdusă sin­tagma „under God”, plasându-l pe cel care rostește jurământul sub aripa re­ligiei creștine. A existat și o mișcare care s-a opus adăugirii sub motivul că nu toți cei care rostesc jurământul, deși sunt cetâțeni americani, aparțin religiei creștine. Intr-un articol, SA­MUEL P. HUNTINGTON, celebru pentru cartea „Confruntarea civiliza­țiilor”, scrie că „americanii nu sunt doar religioși, ci într-o măsură co­pleșitoare creștini. Statisticile arată că 85 la sută dintre americani se re­cunosc creștini”, iar la întrebarea da­că „cred în Dumnezeu”, 92 dintre aceștia au răspuns afirmativ. „Națiu­nea americană este profund religioa­să”, scrie SAMUEL P. HUNTING­­TON, și adaugă: „Doar 10 la sută dintre americani se declară atei, dar majoritatea americanilor nu aprobă această atitudine”. Iisus și Mohamed au avut și ei această genă?­ ­ în sprijinul acestor idei, s-au găsit și oameni de știință care au vrut să explice științific „reli­giozitatea” făcând apel la cea mai importantă ce­lulă a organismului: ADN. O carte apărută în septembrie 2004, semnată de Dean H. Hamer și intitulată The God Gene (Gena lui Dumnezeu) a devenit aprins subiect de discuție în Statele Unite. Revista „Time Magazine” i-a dedicat coperta pe 25 octombrie, iar „Washington Post” o pagină întreagă pe 13 noiembrie. Genetician la Institutul Național pentru Sănătate, doctorul Hamer pretinde că a descoperit faptul că gena numită VMA­T2 controlează spiritul uman, mai exact spus, „religiozitatea” lui. Suntem cu toții predispuși, după doctorul Homer, să credem în Dumnezeu și doar cultura noastră determină apartenența noastră la una sau alta dintre religii. Concluzia­ este una: ateismul este o formă de handicap, în dezbaterea pe marginea jurământu­lui de credință pomenit mai sus au fost chiar auzite voci, unele ale responsabililor americani, care au declarat că un ateu nu se poate considera un adevărat cetățean al SUA. în 1998, doctorul Hamer a mai provo­cat discuții în urma afir­mațiilor sa­le conform cărora com­­portamenul homosexu­al este ur­marea unor dezordini genetice. Teoriile „comporta­­mentalis­­mului ge­netic” sunt susținute de majoritatea cercetătorilor americani, deși, pe de altă parte, ele sunt considerate adevărate elu­cubrații de colegii lor din restul lumii. Nici la teoriile emise în ultima sa carte, opoziția n-a întârziat să apară. Unii lideri religioși din SUA, dar nu numai, au contestat „gena lui Dumnezeu” cum este numită gena VMA­T2. „Buddha, Ma­homed și Iisus au împărtășit cu toții o serie de experiențe mistice sau alterări ale conștiinței, deci probabil că și ei au fost purtători ai genei”, spune Homer, afirmație considerată chiar și de clericii cu aplecări științifice nu atât o blas­femie, cât o greșită abordare științifică. „Ideea unei gene a lui Dumnezeu este contrară tuturor convingerilor mele teologice personale. Dar nici nu poți reduce credința, științific, la cel mai mic numitor comun, cel al supraviețuirii gene­tice. Cred că asta arată sărăcia gândirii reducțio­­niste”, a declarat reverendul dr. John Polkin­­ghome, un membru al Societății Regale britani­ce. Un coleg de-al sau a susținut și el: „Credința religioasă nu este legată numai de constituția unei persoane; ea este legată de societate, de tra­diție, de personalitate. A avea o genă care poate face toate astea mi se pare a fi foarte improba­bil”. Hamer insistă totuși că studiul său nu este antitetic cu credința în Dumnezeu. „Credincioșii religioși pot arăta spre existența unei gene a credinței ca spre un semn în plus al ingeniozită­ții Creatorului - o cale inteligentă de a-i face pe oameni să recunoască și să îmbrățișeze prezența divină”, a subliniat el. Oricum ar fi, „gena lui Dum­nezeu” nu este altceva decât o hazardată abordare științifică. GEORGE CUȘNARENCU O dilemă artificială lansată de un cercetător american GENA De mai multă vreme, în SU­A a repornit, mai vivace ca niciodată, o dezbatere pe marginea „religiozității” poporului american și a descoperirii unui genetician conform căreia purtăm în noi o „genă” a credinței religioase. DUMNEZEU How Faith is 1 lardwircd Into Our Genes DEAN H.HAMER the GOD gene I Biblioteca Juoetem

Next