Magazin, iulie-decembrie 2009 (Anul 52, nr. 26-52)

2009-07-02 / nr. 26

26 Apendicita, diagnosticată puțini sunt aceia care s-au pomenit operați de apendi­cită din cauza unor banale dureri abdominale, ca­ re n-aveau nici o legătură cu apendicele. Și totuși, până în prezent singura modalitate de a ști dacă buclucașul organ rudimentar este sau nu infla­mat, rămâne intervenția chi­rurgicală. Lucrurile se vor schimba însă radical și vom avea în sfârșit prilejul să știm cu siguranță dacă este sau nu necesară operația fără să printr-un simplu test de urină ajungem la cuțit”, grație unei descoperiri făcute de specia­liștii de la Spitalul de Copii din Boston. Aceștia au pus în evidență existența în urină, a unor biomarkeri pentru apen­dicită. „în ciuda progreselor înregistrate de tehnologiile imagistice, statisticile de­monstrează că 10% dintre co­piii operați de apendicită sufe­ră degeaba intervenția chirur­gicală, în vreme ce 30-45% a­­jung la medic atunci când apendicele este deja spart”, spu­ne chirurgul Ri­chard Bachur, de la spitalul menționat. Deocamdată au fost identificați șapte­­ biomarkeri, dintre care cel mai relevant pare a fi alpha-2-glicoproteina bogată în leucina (LBG), velul acestora era extrem ridicat în 98% dintre cazu­rile de apendicită acută, re­levate ulterior prin operație, chiar și în cazurile în care as­pectul apendicelui era absolut, normal,­la tomografia compute­rizată. „Grație unei sim­­ple probe de urină, vom ști din timp dacă este nece­sară operația sau e vorba despre o pa­tologie dife­rită de infla­­mația apendi­celui"’, susține Bachur. ■ Dacă, apucând pe un drum ți-ai rupt un picior, nu regreta că n-ai apucat pe un altul, căci nu știi dacă nu ți le rupeai pe amândouă! Confucius ■ Prostia înseamnă să faci același lucru în mod repetat, așteptând rezultate diferite. Jonathan Swift ■ Tăcerea este cea mai perfectă exprimare a disprețului. George Bernard Shaw SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT A fost creată o CLONĂ A PĂMÂNTULUI! Femina club 'Pentru dumneavoastră, doamnă! Culorile și vibrația sănătății Dosarele frumuseții nen deshidratat MICILE SECRETE ale marilor oameni Se vor împlini în curând cinci decenii de la primul zbor uman în cosmos și „știm că nu știm nimic” în privința Sistemului Solar, cu atât mai puțin a galaxiei. Până în prezent, omul nu a reușit să ajungă mai departe de Lună și se pare că prea curând nu vom pune piciorul pe Marte; aceste circumstanțe, opti­mismul manifestat în ur­mă cu o generație, cu pri­vire la cucerirea spațiului extraterestru, a scăzut considerabil și tot mai mulți savanți pledează pentru o ex­plorare cosmică realizată de roboți și nu de temerari astronauți, așa cum preconizau autorii de literatură sci­ence-fiction, cu ani în urmă... „Misiunile robotice sunt mult mai ieftine și pot oferi o serie întrea­gă de informații dar ele nu aprind ima­ginația populară la fel de mult și nu vor permite omenirii să se extindă în spațiu, ceea ce ar trebui să fie, în opi­nia mea, strategia noastră, ca rasă, pe termen lung. Dacă omenirea va vrea să supraviețuiască și în următorul milion de ani, ea nu are altă soluție decât să plece în spațiu, acolo unde nimeni nu a mai fost înainte”, spu­nea, anul trecut faimosul fizician Ste­phen Hawking, reflectând duelul din­tre cele doua tabere existente la ora actuală - cea care pledează pentru o cucerire a spațiului facutâ de om și o alta, ce susține că la nivelul actual de evoluție, singura soluție eficientă ar fi explorarea cosmosului de câtre roboți. Unde lugim de pe Terra La ora actuală, NASA opereazâ peste 50 de sonde spațiale care stu­diază Terra și au atins de­ja marginile Sistemului Solar, de la Mercur la Pluto. Alte 40 misiuni a­­mericane fara echipaj uman sunt în proiect iar agențiile spațiale din Eu­ropa, Rusia, Japonia, In­dia și China au deja sau sunt pe cale să constru­iască proprii roboți spa­țiali. S-ar părea, așadar, că responsabilii progra­melor spațiale nu prea iau în calcul posibilitatea trimiterii spre alte plane­te a unor misiuni umane. Și totuși, astronomul Jim Bell, de la Universitatea Cornell și autor al cărții „Ilustrate de pe Marte”, notează că „...s-ar putea crede câ savanții impli­cați în explorarea spația­lă prin intermediul robo­ților resping din start misiunile cu astrona­uți, ca inutile și costisi­toare. Și totuși, ele sunt absolut esențiale pentru reușita programului nos­tru de explorare”. Motivul este evi­dent: roboții vor face doar ceea ce sunt programați sa facă, iar ei nu sunt pro­gramați sa detecteze și sa studieze anomaliile, necunoscutul, formele de viața care nu sunt bazate pe carbon și care ar putea exista pe alte planete sau sateliți. Roboții actuali nu pot detecta decât forme de viața specific terestre, dar nimic nu ne face sa credem că a­­ar putea exista și alte mecanisme vii, de o structura diferită, pe care niște oa­meni le pot identifica”, explica Bell. In opinia sa, însă, deocamdată robotica pare a fi singura soluție pen­tru explorarea Sistemului Solar, în­trucât ar fi prea riscanta trimiterea în universul sideral a unor echipaje umane. „Practic, am trimite acei as­tronauți la o moarte aproape sigură. Există o mulțime de pericole de care trebuie sa ținem seama, de­ci radiații la fragmente meteoritice. Apoi, mai este și problema costurilor - o rache­ta cu echipaj uman ar necesita costuri infinit mai mari decât o sonda robo­tica.” Stephen Hawking, ilustrul teore­tician al gravitației și al gaurilor ne­gre, care ocupa actualmente catedra Lucasiana de la Cambridge, deținuta cândva de Isaac Newton, are o opinie total diferita, pledând pentru impli­carea cât mai rapida a oamenilor în explorarea cosmică. Recent, el a stâr­nit rumoare declarând ca ar trebui alocat un sfert din resursele financia­re ale planetei în vederea punerii pe orbită a cât mai multor navete spa­țiale cu echipaj uman! „Daca nu vom porni mai rapid spre stele, vom pieri!”, pare a fi deviza lui. Potrivit calculelor sale, în sistemele solare apropiate ar putea exista cel puțin 10 planete similare Temei. „Nu ne putem aventura spre ele cu tehnologia actuala, dar trebuie sa o facem în următorii 200-300 de ani, deoarece călătoriile interstelare de durată trebuie să fie scopul nostru primordial, singura șansă de supra­viețuire a rasei umane, atunci când Pământul își va epuiza resursele”, considera Hawking. SUDOKU jocul săptămânii: 26 11Л 13 ii- yl -Î-T Y 94} \ :1­6 Ïi J 7 £ A:г V \» ? 1 f 2­9 £ r ^ 1 <\ % • 7 ç 4rî 4il-t> i ■li; 3 5iÀ 1• 1q ii 7 1A I t n Ă2­­ !? 16 89 l­ 4­­7 .8 5 [UNK] 31.Sj­­% 5?i/Lil! Rubrică realizată de CONSTANTIN GÂDEA Soluția în numărul viitor

Next