Magazin, ianuarie-iunie 2010 (Anul 53, nr. 1-25)

2010-01-07 / nr. 1

3p SC SEI COlu­l CLijfiCEI SL Sr­l Omenirea, dacă nu are dușmani, îi caută. Blestemul războiului, care a marcat întreaga istorie a omenirii, continuă să facă ravagii. Din războaie, învingătoare ies țările cele mai bogate, cele care își permit tehnologii puternice și sofisticate. Unele dintre ele au devenit însă atât de bogate încât, într-un viitor nu prea îndepărtat, vor trimite pe câmpurile de luptă roboți cvasi-invulnerabili și autonomi, capabili să ia singuri decizii. Я Ы/11УЛШЬ Шт V Я HH, aucun pv_ coasta unui munte din Afganistan. Un detașament american înfrunta un ba­talion de talibani. După 20 de minute de focuri, liniștea se reinstalează. Spectacolul e însă cumplit: islamiștii zac în bâi de sânge. Au fost uciși cu toții în afara de unul dintre ei, care s-a refugiat în spatele unui deal. La un moment dat, își părăsește adăpostul și înaintează spre adversar cu un steag alb. Se aude o împușcătura și omul se prăbușește, ucis de un soldat ameri­can. Mai exact, de un robot. O mașina incapabila sa înțeleagă ca inamicul s-a predat. Mașinile armate au invadat câm­purile de bâtâlie. Omul le spune ce au de facut, încotro sa se deplaseze, când și în ce direcție sa traga. Un exemplu îl constituie micile tancuri Talon Maars, telecomandate și dotate cu o puternica artilerie. Soldații le dirijează de la distanța, privind prin ochii lor, prin camere de luat vederi, adica, afla­te în rețea cu calculatoare. Daca unul dintre tancuri se află fața în fața cu dușmanul, pilotul aces­tuia decide, de la distanța, sa traga. A­­ceasta decizie va fi cu­rând comutata, mașina fi­ind cea care va hotărî când va elibera focul și în ce direcție. Un astfel de aparat exista deja: un ro­bot santinela ce răspun­de la numele de SGB-A1 și oprește intrușii care în­drăznesc să intre în zona de tampon dintre Coreea de Sud și cea de Nord. Cum e posibil sa la­sâ ia astfel de decizii? Daca-i întrebi pe cercetători, aceștia estimează ca aceste creaturi sintetice pot avea reacții mai responsabile de­cât oamenii. Și asta pentru ca judecata lor nu e poluata de stres sau de mânie. „ Așadar, roboții inteligenți pot lua o decizie corecta pâstrându-și sângele­­ rece. Cu condiția sa beneficieze de un program complex, ireproșabil. In urma unui studiu efectuat pe trupe americane din Irak, 10% dintre militari au mărturisit că au maltratat un non-combatant în situații care nu cereau acest lucru. Pe de alta parte, 50% dintre soldați nu înțelegeau de ce trebuie sa trateze non-combatanții cu respect. în august 2008, avia­ția americană, vrând sa-i ucidâ pe rebeli, a bombardat un­ sat afgan, fâcând 90 de morți în rândul civililor, printre care 60 de copii! Teoretic, mașinile nu sunt capabile sa genereze astfel de drame, daca sunt programate corect. Aces­tea știu sa facă diferența între dușmani și civili, în­tre un combatant și un sol­dat care se preda. Cercetătorii americani au simulat pe calculator comportamentul roboților militari, inspirându-se din fapte reale. Iată și un e­­xemplu: în septembrie 2006, într-o zi de patrulare, un mic avion fârâ pilot - Pre­dator - a detectat în sudul Afganistanului un grup de 180 de talibani. Dacă ar fi fost programat doar pentru a ucide dușmanul, Pre­dator ar fi expediat ra­chete asupra sa. Echi­pele de la sol, care te­lecomandau focul, au observat ca talibanii erau adunați într-un ci­mitir, asistând la fune­ralii, în acest caz e in­terzisa intervenția ar­mata. Acest scenariu a fost reprodus cu dificultate pe calculator. Trebuia ca aparatul de zbor sâ recunoască cimiti­rul, ajutat de coordonatele GPS-ului. Și mai ales sâ interpre­teze poziția oamenilor în interiorul sitului. Dacâ erau risipiți, grupați, ascunși... Programul a­ dedus faptul ca nu e cazul sâ se traga. Acest gen de reușita vizeazâ noua generație de roboți autonomi. O chestiune de timp. Cel mult 15-20 de ani. Aceasta e­­voluție ar trebui, înain­te de toate, sâ primească a­­sentimentul cetățenilor. Pentru ca o țară care-și permite o armata high-tech știe ca poate duce un război fârâ sâ riș­te viața soldaților. O­­pinia publica din SUA, de pilda, e foar­te sensibila la dra­mele tinerilor care se întorc mutilați din razboi sau în coșciuge. Robotul, un militar infailibil? Funcție: Transport mate­riale Fabricant: Bos­ton Dynamics (SUA) Utilizator: în viitor, armata americană -magazine Mașini de război inteligente Funcție: Tir (mobil) Fabricant: Doster-Miller (SUA) Utilizator: Armata americana în Afganistan și Irak Caracteristici: Cântărește 60 kg. E dotat cu 4 camere de luat vederi cu vedere termica pentru a detecta ținta în orice condiții. Se poate deplasa pe orice tip de sol, putând urca și scări. Nr. 1 (2719) din 7 ianuarie 2010 Șocul care a răsturnat Spre arhivele lunare de milenii, Luna simbolizează calmul și regularitatea, mereu aceleași faze, aceeași față plină de serenitate, în fiecare seară. E greu de crezut că a fost altfel vreodată. Câțiva cerce­tători americani de la Institutul de Fizică a Globului au ajuns la concluzia că la începuturile ei Luna a avut o evoluție foarte agitată, în care prezenta o altă față văzută de pe Terra, cea care acum e ascunsă. De-a lungul timpului și-a întors spre Terra fața pe care o vedem acum. Cauza acestei răsuciri poate fi ex­plicată prin intervenția unui asteroid de mari dimensiuni. Pen­tru a explica acest fenomen, cercetătorii s-au întors în timp cu 4 miliarde de ani când Terra era doar un corp constituit din roci perforate de vulcani și brăzdat de torente de lavă. Cercetătorii au fost ajutați în această investigație de însuși astrul nopții, care posedă „arhive” din trecutul său tumultuos. E vorba de gropile lăsate de impacturile asteroizilor. Datorită fotografiilor luate de misiunile spațiale, Luna își oferă cu ge­nerozitate peisajele: în unele locuri, suprafața sa e marcată, așadar, de loviturile asteroizilor; în altele, suprafața sa e netedă. Și asta, pentru că Luna nu e imobilă. Cercetătorii și-au ima­ginat cum ar fi trebuit să fie repartizate impacturile dacă Luna ne-ar fi arătat mereu fața sa vizibilă. Aceasta a fost lovită ase­menea unei mașini, de insecte care se zdrobesc mai ales de parbriz, mai puțin de portiere și deloc pe luneta din spate. Da­că punem Luna în locul mașinii și asteroizii în locul insectelor, vom vedea că urmele șocurilor se concentrează în regiunea care se înalță în sensul mișcării. Ori, rotația în jurul Terrei con­tează mai mult decât deplasarea în jurul Soarelui, pentru­ a explica repartiția craterului. Așadar, această mișcare trebuie luată în considerare. Vă­zută de pe Terra, Luna se rotește în sensul invers al acelor de ceasornic, regiunea cea mai bombardată aflându-se spre vest. Evident, doar asteroizii pot destabiliza un satelit. De fiecare dată când unul dintre aceștia a lovit Luna, i-a mo­dificat viteza de rotire în jurul ei. Micii asteroizi n-au avut un efect major în acest sens. Cei mari și mai rapizi au produs șocuri violente. Cercetătorii au făcut un portret robot al unui asteroid uriaș, măsurând între 50 km și câteva sute de km în diametru evo­luând cu o viteză de 7200-180.000 km/h, capabil de a amputa o mare parte din corpul lunar. Craterul de impact ar fi avut câteva sute de km în diametru. Or, cel mai tânăr dintre marile cratere lunare are 3,8 miliarde de ani iar cel mai vechi, 4,4 miliarde de ani. Răstur­narea Lunii ar fi avut loc între aceste perioade în care Luna și Terra se aflau sub o ploaie de meteoriți care au contribuit la formarea planetelor. Semnătura suspectului (craterul) ar fi în opinia cercetătorilor, marele bazin Smythii, situat în extremul est, pe partea vizibilă a Lunii, cu un diametru de 567 km. Pen­tru a completa lista datelor de care au nevoie pentru a-și im­pune teoria, cercetătorii au nevoie de o datare precisa și de o hartă mai clară a presupusei zone de impact. O sarcină preluată de misiunile sondei spațiale indiene Chandrayaan, care a decolat în octombrie 2008 și care acum se rotește în jurul Lunii. Cine a îndrăznit? Militari, oameni de știința și industriași americani s-au reunit la Arlington pentru a discuta despre noua generație de instrumente de bruiaj a comunicațiilor radio.Unul dintre apara­tele prezentate - Prew - are ca obiectiv -bruiajul comuni­cațiilor radio în spații limitate, reușind printre altele sau faca inutilizabile telefoanele mobile. Prew este com­pus dintr-o rețea de mini­­emițatori radio sincroni­zată cu ajutorul unor orologii atomice, fiind purtata de un balon­­meteo la 20 kilometri altitudine care se afla în legătura cu balize terestre ce focalizează bruiajul asupra țintei. și inelul său uriaș Un nou inel a fost descoperit în jurul lui Saturn de Observatorul spațial american Spitzer. E cel mai mare detectat ÿ.e vreodată în Sistemul So­lar. E constituit din ghea­­­­­ța și prafuri și se întinde pe doua milioane de kilo­metri fiind de douâ ori­­ mai gros decât Saturn, în interiorul sâu orbiteazâ Phoebe, o luna a planetei. al lui Hitler Horten 2­29 a fost proiectat de inginerii celui de-al III-lea Reich in urma cu mai bine de 60 de ani. Apoi a fost rea­lizat un prototip care a zburat în decembrie 1944. Modelul a fost reprodus de o societate germana pentru a se verifica noto­rietatea originalului, pri­mul avion „invizibil” al istoriei, care ar fi scâpat de vigilența radarelor. A­­vionul a fost testat cu teh­nologia din epocă, cons­­tatându-se ca e reperabil la o distanță de 130 km. Pagină realizată de DORIN MĂRAN ■ [UNK]ПМИИ [UNK] [UNK]ВНМНЯ

Next