Magazin, iulie-decembrie 2010 (Anul 53, nr. 26-52)

2010-11-25 / nr. 47

SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT La granița realului Unii cred cĂ REÎNCARNAREA EXISTĂ! Cine a fost prima americancă ajunsă în Europa? O nativă amerindiană, răpită de navi­gatorii vikingi acum circa o mie de ani ar putea să fi adus prima americancă ajunsă în Europa, potrivit unui studiu de ultimă oră. Descoperirea unei gene întâlnite la doar 80 de cetățeni islandezi îi leagă pe aceștia de locuitorii americani din epoca precolumbiană, care ar fi putut fi aduși, ca sclavi, de prădătorii vikingi. Aceasta înseamnă că o femeie sclavă a fost adusă din America în Europa cu cinci secole înainte ca genovezul Cristofor Columb să înfățișeze regilor catolici indigenii aduși de el din Caraibe. După cum se știe, cele mai vechi urme de locuire europeană în America de Nord au fost descoperite la L'Anse Aux Meadows, în Newfoundland, ele datând din secolul XI. Cum Islanda a fost izolată de restul lumii după secolul XI până aproape de epoca modernă, unul dintre autorii studiului, dr. Charles Lalueza-Fox, apreciază ca foarte plauzibilă ipoteza aducerii de locuitori din Americi de către vikingi, în Islanda. Se pare însă că doar o singură femeie ar fi rezistat voiajului peste ocean, ADN-ul specific rasei amerindiene fiind identificat la doar patru familii din sudul Islandei „Secvențele ADN identificate sunt mitocondriale, ceea ce înseamnă că genele au fost introduse de o femeie, răpită probabil de vikingi din America”, sugerează Lalueza-Fox. ■ Lumea nu e a cui o străbate cu piciorul, ci a cui o înțelege cu gândul. Joseph Joubert ■ Celebru este unul care începe să trăiască după ce a murit. 11. Caragiale Sfaturi nentru MAI DUNA După anunțul descoperirii unei presupuse „găuri negre”, la o distanță pe care până și lumina se plictisește să o străbată, comunitatea astronomică internațională a revenit la lucruri mai realiste, analizând din nou posibilitatea realizării unei călătorii pe Marte. Și cum un bilet dus este întotdeauna mai ieftin decât unul tur-retur, se pare că primii călători spre Planeta Roșie nu se vor mai întoarce niciodată pe Pământ.. Astronauti pentru eternitate Colonizarea planetei Marte s-ar putea face mai rapid și mai ieftin da­că astronauții vor proceda asemenea primilor coloniști ai Americii de Nord - adică nu s-ar mai aștepta să revină vreodată pe plaiurile natale. Aceasta este ideea pe care au lansat-o recent doi savanți americani și care a stârnit deja vii controverse în rândul colegilor lor. Cei doi, Dirk Schulze- Makuch, de la Universitatea Statului Washington, și Paul Davies, fizician la Universitatea Statului Arizona, propun ca misiunile marțiene să debuteze cu echipaje formate din câte doi astronauți trecuți de vârsta de 60 de ani, care vor zbura în navete ce le vor servi ulterior și drept „apar­tamente”, de îndată ce vor amartiza. Vor urma alți și alți astronauți și nu­meroase rachete aducătoare de pro­vizii. Articolul celor doi oameni de știință vine la mai puțin de o lună de când NASA a dezvăluit că investi­ghează posibilitatea colonizării altor lumi din Univers, prin intermediul unui proiect numit „nava de o suta de ani”. Acest proiect implică trimiterea unui echipaj uman format din mai multe persoane, femei și bărbați, care vor trăi, vor procrea și vor muri la bordul navei spațiale, la fel ca și ur­mașii lor și urmașii urmașilor lor, ast­fel ca racheta să călătorească practic fara oprire prin cosmos. Candidații ideali, oamenii de stiință de peste 60 de ani Schulze-Makuch și Paul Davies sunt de părere că oamenii trebuie să înceapă colonizarea altei planete ca o măsură de precauție față de o even­tuală catastrofă ce ar putea distruge Pământul și anihila complet rasa umană. Ei sunt de părere că această „călătorie cu un singur bilet” ar putea începe în cel mult două decenii. O asemenea misiune ar salva miliarde de dolari fiind cu 80% mai ieftina decât un voiaj dus-întors, căci cele mai mari costuri legate de expedițiile pe Marte vizeazâ aducerea astrona­­uților înapoi pe Terra. „Eliminând necesitatea aducerii pe Pământ a primilor coloniști am putea econo­misi sume imense, pe care le-am pu­tea folosi pentru trimiterea spre Mar­te a unor rachete de aprovizionare”, se scrie în articolul celor doi fizi­cieni. O primă expediție cu echipaj uman spre Marte ar putea avea loc în anul 2030, costurile fiind estimate la circa un miliard de dolari. Desigur, prețul pe care astronauții ce vor alege să rămână pentru totdeauna acolo este incalculabil. NASA colaborează deja cu mai mulți psihologi și psihia­tri, pentru a studia reacțiile fizice și psihice la izolare pe termen lung ale viitorilor astronauți și la despărțirea, pentru totdeauna, de cadrul atât de familiar al planetei albastre. „O so­luție eficienta ar fi trimiterea de oa­meni de știință cu vârste mai mari de 60 de ani. Eu, de pildă, aș fi un candidat ideal”, spune Davies. Trimiterea de echipaje umane pe Marte ar reduce, fără îndoiala, spe­ranța de viața a astronauților, din cauza lipsei de asistența medicala performantă și a expunerii la radiați­ile cosmice. Radiațiile pot afecta grav organele de reproducere și de aceea, considera Davies, expedierea câtre Marte a unor persoane tinere n-ar fi o idee productiva. „Deși Marte este o planetă aflată la șase luni distanță de Terra, astronauții ajunși acolo n-ar fi mai izolați, de restul oamenilor, decât au fost primii exploratori ai Antarcticii”, precizea­ză Dirk Schulze-Makuch. Femina club Pentru părinți Evitați rupturile insurmontabile Dosarele frumuseții Inovație cosmetică SPRE MARTE SUDOKU jocul săptămânii: 47

Next