Magazin, iulie-decembrie 2011 (Anul 54, nr. 27-52)

2011-07-07 / nr. 27

Chihlimbarul istorie, legendă și valoare Grecii îl numeau Elektron sau fiul Soarelui. Nicias, un scriitor grec din Antichitate, afirma că chihlimbarul este sucul și esența Soarelui la apus. eși este considerat piatră prețioa­să, chihlimbarul sau ambra, cum i se mai spune, nu este un mine­ral, ci un material organic solid. Este de fapt rășina de pin fosili­zată timp de milioane de ani. Majoritatea zăcămintelor de chihlimbar conțin fragmen­te, însă există și unele zăcăminte unde se găsesc cantități însemnate de chihlimbar. Astfel de zăcăminte se află de-a lungul țăr­murilor Mării Baltice sau în Republica Do­minicană. Chihlimbarul poate fi identificat cu mare ușurință datorită culorii portocaliu­­maronie, luciul rășinos și formei rotunde. Chihlimbarele sunt adevărate „capsule ale timpului”, susțin oamenii de știință. Carac­teristica lui cea mai uimitoare este modul în care conservă organismele, cum ar fi insec­tele prinse când rășina se afla în stare vâscoasă. Cea mai veche ciupercă, Archaeo­­marasmius a fost descoperită într-un chih­limbar din New Jersey. Acesta conservă atât de bine materia încât oamenii de știință cred încă în posibilitatea de a crea dino­zaurii, din ADN-ul păstrat în sângele supt de insectele conservate în chihlimbar. Peste 1000 de specii de insecte dispărute au fost identificate în chihlimbar. Din timpuri preistorice, a fost folosit pentru obiecte de cult. Obiecte de mare mă­iestrie artistică lucrate în chihlimbar s-au descoperit în mormintele împăraților egipteni, etrusci, indieni, dar și în Mesopotamia, Sciția, zona Baltică, Danemarca și chiar Anglia; în ritualurile din zona Baltică, chihlimbarul se folosea în loc de tămâie. Mai târziu, prin secolele XVII-XVIII din chihlimbar s-au făcut sculpturile madonelor dar și rame de oglinzi și tablouri. Fascinația mitului . O legendă grecească spune că Soarele avea un fiu (Phaeton) născut din dragostea cu o muritoare. Nesigur de originea sa di­vină, acesta i-a cerut tatălui să-și demons­treze dragostea, împlinindu-i o dorință, și anume aceea de a conduce și el cazul în care călătorea Soarele pe cer. Refuzându-i mult timp rugămintea, până la urmă s-a lăsat convins și, astfel, Phaeton a pornit la drum. îmbătat de puterea de a lumina lu­mea, a scăpat frâiele cailor, rostogolind-se în hăuri cu carul, iar Phaeton a fost cuprins de flăcări. Soarele, fiind conștient că fiul său nu mai poate fi salvat a împins carul din înaltul cerului în râul Eridon. Astfel, corpul său s-a solidificat și s-a răspândit de-a lungul apei. Din el s-ar fi format bucăți de chihlim­bar. Legenda spune că istoria fiului Soarelui se repetă în fiecare an în ziua Solstițiului de Vară când apar bucăți mari de ambra. Supranumită și „a opta minune a lumii”, Camera din chihlimbar din Palatul Ecaterina (Palatul de Iarnă) din Sankt Petes­­burg a fost ornamentată și cu pietre pre­țioase și aur. Impresionanta cameră primită în dar de țarul Rusiei, Petru cel Mare, în 1717, de la împăratul Prusiei, Friedrich Wilhelm I, a dispărut fără urmă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de atunci fiind cea mai căutată comoară. Ea ră­mâne peste timp, cea mai mare bijuterie reali­zată vreodată de om, fiind făurită din 10.000 kg de chihlimbar brut suprafața fiind de 1080 m­. Din fericire, a fost re­constituită de experții ruși și inaugurată în 2003. Camera de chih­limbar originală­ este încă de negăsit. în țara noastră, există Muzeul Chihlimbarului la Colți (Buzău). Fala colecției de aici (una dintre cele mai valoroase din lume) este o piatră de 1.857 kg. Deși ros­turile de chihlimbar de la Colți sunt înguste și sărace, nicăieri nu se mai întâlnesc atâtea nuanțe de culori. De la negru opac, la ne­­gru-verde, negru-galben, maron sidefat până la galben strălucitor. IOANA FLORIA D o 22 co .g -eoia. co Aperitiv „S-au așezat la masă și au luat un aperitiv înainte”. Greșeala apare din necunoașterea corectă a cuvântului „aperitiv”. Acesta este definit de dicționar ca: 52 „Gustare care se ia înainte de masă”. De asemenea, substantivul mai este explicat și ca: „Băutură alcoolică consumată înainte de masă pentru a stimula pofta de mâncare”. Așadar, totul este legat de în­ceputul unei mese, adverbul „înainte” fiind de prisos și dând naștere nedoritului pleonasm. Se înțelege că tot greșită este expri­marea „au luat un aperitiv în prealabil” sau chiar „s-au servit la început aperiti­ve” și altele asemănătoare. (IS.) Nr. 27 (2797) din 7 iulie 2011 Gestionarea crizei nucleare. Aspectele crizei nucleare din Fukushima sunt multiple și de o amploare necunoscută. Consecința imediată a fost evacuarea populației din zonele cu mare grad de periculozitate. Prim-ministrul a considerat că sectorul interzis prezenței umane, denumit ,zona roșie”, cu nivele ridicate de radiații, se întinde pe o rază de 30 de kilometri. 80.000 de persoane au fost evacuate. Cele mai multe au plecat cu mași­nile proprii iar pentru restul s-au pus la dis­poziție autobuze, însoțiți de militarii forțelor de autoapărare japoneze și de echipe medi­cale pentru asistarea celor bătrâni și bol­navi. Centrele de primire au fost în scurt timp supraaglomerate. Nume­roși refugiați au fost adăpostiți în școli (sau în hoteluri, pe spezele municipalității), în corturi, altele s-au orientat spre rude. Mulți dintre ei au rămas pur și simplu în stradă. Orașul țintă al refugiaților a fost So­ma: în 15 martie, după exploziile de hidrogen din reactoarele 1, 2 și 3, prim-ministrul a cerut locuitorilor, aflați la o distanță de 20-30 de kilo­metri de centrala nucleară, să se zăvorească în casă și să etanșeze perfect toate locurile prin care ar putea pătrunde radiațiile. După câteva zile de claustrare, a început un nou exod, voluntar. Dincolo de dificultatea de găsi locații, refu­giații s-au confruntat cu o problemă care, într-o țară foarte bogată ca Japonia, pare incredibilă: foametea! Din cei 70.000 de locuitori ai orașului Fukushima, 50.000 s-au refugiat din cauza radiațiilor iar 1500 au decedat sau au dis­părut în urma valului ucigaș. Zona interzisă pentru populație stabilită de guvern era corect delimitată. Specialiștii din mai multe țări au considerat că această limită nu garantează securitatea medicală a locuitorilor. Franța a propus în 13 mai guvernului ca populația să părăsească pentru câteva zile întreaga regiune Kanto, situată la 220 kilo­metri de centrală. în 16 mai, organisme ale controlului nuclear din SUA au lansat, prin intermediul guvernului, recomandarea ca locuitorii să se îndepărteze de centrală din­colo de 80 de kilometri. Experții Agenției de siguranță nucleară japoneză au reevaluat situația reactoarelor­­ presiune și temperatură, în special­­ , au măsurat radiațiile pe distanțe de peste 80 de kilometri și au întocmit hărți ale zonelor cu diferite grade de periculozitate pe care le-au trimis la ONU. Dar pe care nu le-au făcut publice până la începutul lunii mai pentru a nu stârni panică în rândul populației. (Va urma) DORIN MĂRAN în lumea nu întotdeauna sănătoasă a Internetului și-a făcut apariția o nouă rețea de socializare, destinată „supraviețuirii timpului”, cu un slogan pe măsură: ,J­u mai lăsați moartea să vă afecteze viața!” S­igur, nu tocmai dezinteresați, reali­zatorii site-ului (pe care nu-l vom numi aici) le propun internauților să descarce mesaje către cei apro­piați, chiar dacă aceștia sunt morți. Și, cum „piatra” a fost aruncată cu succes, reacțiile scontate nu au întârziat să apară. De pildă, un tânăr care își serbează ziua de naștere împreună cu amb­ii, descoperă pe ecran un mesaj de la tatăl său decedat: „Salut, băiete! Regret că nu pot fi acolo ca să te strâng în brațe, dar n-aș fi vrut să ratez mesajul aces­ta pentru nimic în lume. Aniversare fericită, fiule, te iubesc și voi fi întotdeauna alături de tine!” Să recunoaștem că emoția este maximă și poate că nu puțini dintre noi și­ ar­ ­e cine nu lași să moară... dori să aibă astfel de experiențe insolite. Trebuie spus că ideea de a supraviețui morții (e un fel de a spune) lăsându-ți o ur­mă pe Internet, nu este nouă, dar împinge conceptul ceva mai departe: cu ajutorul unei hărți imaginate, să zicem, de cea mai iluminată mișcare sectară, site-ul la care ne referim propune trimiterea automată a mesajelor video post-mortem! Imaginați-vă de pildă că sărbă­toriți trecerea într-un nou an, când un apropiat iese din „cavoul” său virtual, ca să vă ureze­­ prin intermediul e­­mailului­­ tradiționalul La multi ani! Cam straniu, nu-i așa? Mai cu seamă că, așa cum sugeram și mai sus, și acest tip de nemurire are pre­țul ei. Astfel, pasionații de comuni­cări virtuale cu cei plecați pe lumea cealaltă trebuie să plătească un abo­nament pentru a putea beneficia de capacități de stocare suplimentare ori de funcții extinse. Ceea ce înseamnă, în medie, câțiva zeci de euro pe an de persoană (vie). Totuși, bob cu bob se face spicul, apoi holda, apoi holdingul... De aceea, este probabil absolut îndreptățită reacția unor internauți normali, care se întreabă până unde pot merge astfel inițiativele „profesioniștilor” rețelelor de socializare, pentru a-și pune în practică serviciile lor din ce în ce mai morbide și mai limitate din punct de vedere etic. Și, chiar dacă există și un fel de „pol opus”, care susține dreptul la uitare pe internet, el nu e agreat nici de cele mai puternice ase­menea rețele. Astfel, contul unei persoane decedate nu este nici dezactivat, nici desfi­ințat, ci - cum se susține­­ „imortalizat”. Cumva, adică, un posibil loc de reculegere virtual, dar în realitate o imensă bancă de date strict personale, ceea ce s-ar traduce printr-o expresie binecunoscută, resimțită pe pielea multora dintre noi, a intra cu bo­cancii în viața omului de rând, indiferent cine este acesta. Iată deci că și pretinsele democrații care ar trebui, chipurile, să ne guverneze destinele, pot avea nenumărate efecte perverse. ADRIAN-NICOLAE POPESC­U Săptămânalul „Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 1­40/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața ^resenttoen^Ucoli01370L^ CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BÀTRÂNEANU - Președintă GEORGE CUȘNARENCU­­Administrator NICUȘOR DINCA - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.64 Paul Ioan, Dorin Mâran, Gabriel Tudor, Irina Stoica, Ioana Floria, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu ECHIPA DE SERVICIU: Responsabil de număr: Dorin Moran Secretar de redacție: Ionel Cojocaru PUBLICITATE: Tel/Fax: 021.317.89.66 DIFUZARE: Tel/Fax: 021.317.89.65 Nicușor Dincă (director)­­ 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Tel/Fax: 021.317.89.65 Cont:B074 BACX 0000 0030 0016 0000 (LEI) Unicredit Țiriac Bank SA - Sucursala Panduri COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BATRÂNEANU Președintă a Consiliului de Administrație Tel­ Fax: 021.317.89.66 GEORGE CUȘNARENCU Redactor șef DOREL DORIAN, ADRIAN HORJA, PAUL IOAN Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editorială „Magazin” S.R.L. Piața Presei Libere nr.1, sector 1, București, România Fax: 021.317.89.66 Redactorii semnatari ai articolelor publicate în revistă sunt direct răspunzători, material și penal, conform art. 205, 206 Cod penal, de exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ: MAGAZIN: Gabriela Nițu, Rodica Nițu Tiparul: INTACT S.A.J

Next