Magazin, ianuarie-iunie 2012 (Anul 55, nr. 1-26)

2012-01-05 / nr. 1

Icoana este un obiect de închinare, deci liturgic și simbolic totodată, nicidecum un obiect estetic. Funcția nu este aceea de a încânta ochiul ci aceea de a mijloci dialogul credinciosului cu divinitatea­. (Părintele Pavel Florenski) Trecere peste timp Cu toate acestea nu este negată nici va­loarea estetică a icoanei. Dar este, cu sigu­ranță, mai mult decât o pictură, o fotografie. Icoana este o fereastră între împărăția Ceru­rilor și suflet. Fără icoane ne putem rătăci pe drumul spre lumina dumnezeiască a împărăției lui Dumnezeu. Termenul de icoană este un cuvânt gre­cesc, un cuvânt misterios cu multe interpre­tări dar și multă profunzime. Cuvântul eikon (chip, icoană) se situează, din punct de vedere etimologic, foarte aproape de eidolon (idol). După căderea Constantinopolului au fost pictate icoane în Creta, Cipru, Rusia și Grecia, respectând cu strictețe regulile și tradiția școlii bizantine. Tehnica culturii bi­zantine a fost răspândită dincolo de hotarele imperiului, însă cu contribuții specifice fie­cărei națiuni. Icoana este, într-un anumit fel, rezultatul unei sinteze a culturilor elenă, ro­mană și creștină. Sub domnia împăratului Justinian (527-565), perioadă cunoscută și sub numele de „Vârsta de Aur”, portretul sa­cru primește armonia, ritmul și grația din ce­tățile grecești, însă, prima mențiune oficială referitoare la icoane o vom găsi în actele Si­nodului Quinisext din 691-692. Acum, Hris­­tos nu mai este reprezentat prin Mielul Antic, ci înfățișează aspectul său omenesc. Icoana cu chipul sfânt devine obiect de cult în întreaga Biserică, chiar dacă împăratul bizantin Leon al Ill-lea s-a ridicat împotriva reprezentării lui Hristos și a sfinților, consi­derând că asemenea reproduceri nu pot con­stitui obiecte de venerare. Criza iconoclastu­lui avea să aducă multe distrugeri. Puține icoane se mai păstrează dinaintea perioadei iconoclaste. Cele mai vechi datează din se­colele VI-VII și provin din mănăstirile gre­cești, mănăstirile „Sf. Ecaterina” din Sinai, Roma și Georgia (creștinată în sec. al IV-lea). Astfel, icoana „Sfintei Treimi” a călugărului Andrei Rubliov (1360-1430), expusă la gale­riile Tretiakov din Moscova, redă ceea ce nu pot să exprime nici cele mai frumoase texte religioase. Era deja epoca unei picturi inteli­gente iar pictura rusă de icoane, conform sursei www.alga-art.ro/istoria-icoanei/in­dex.html, atingea apogeul între sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul celui de-al XVI-lea. Icoanele pe sticlă transilvănene Istoria picturii pe sticlă în Transilvania începe odată cu apariția centrelor producă­toare de pictură populară pe sticlă, cam prin secolul al XVIII-lea, în centrele Boemia, Ba­varia, Silezia, Moravia, în Transilvania, spre deosebire de fenomenul apusean unde teh­nica s-a grefat pe o veche tradiție de artizanat popular, pictura icoanelor a fost supusă unui fond ancestral de creație populară, nealterată de intervenția urbană. In ceea ce privește is­toria picturii pe sticlă, la noi se pare că n-a existat un document care să facă referire la acest fenomen decât foarte târziu, prin seco­lul al XlX-lea, dar cu informații destul de sumare. Icoana pe sticlă satisfăcea dorința populației de prin sate de a avea un protector în casă, fiind ieftină și preți­oasă, aducând în prim-plan mai ales sfinți protectori ai muncii și vieții lor zilnice. Astfel, Sf. Ilie este foarte frec­vent întâlnit, fiind chemat să ocroteas­că grânele și să aducă ploaia binefăcă­toare, la fel Sf. Gheorghe și Sf. loan, ale căror portrete erau așezate în graj­duri și în șuri, iar Sf. Stelian era pro­tectorul pruncilor lăsați acasă în timp ce familia era la câmp. Cel mai des era întâlnită icoana cu chipul Maicii Dom­nului, care-i ocrotea împotriva tuturor relelor. Pe la mijlocul secolului al XlX-lea, în Transilvania apar talente adevărate care s-au îndepărtat de influențele străine, reușind să creeze o artă autentic româ­nească inspirată din folclorul național. Dincolo de aceste imagini sacre rămâne ca o taină relația dintre imagine și prototip, la fel cum de neînțeleasă este relația dintre lumea celor văzute și celor nevăzute, sau dintre trup și suflet, în încheiere, aș vrea să ne amintim de vorbele părintelui Stăniloaie care aprecia că „Icoana este un chip al eter­nității. Ea ne îngăduie să ne depășim timpul și să întrevedem veacul viitor în oglinda tre­­murândă a chipurilor”. IOANA FLORIA Despre maree... „In golful acesta era o maree zilnică redusă”. Pleonasmul apare din necunoașterea 5­. exactă a substanti­vului maree. Acesta este definit în dicționar ca: „Mișcare oscilatorie zilnică și alternativă a apelor mării”. Nu avem intenția de a explica aici fenomenul, ci doar sensul cuvântului. Se înțelege că tot greșite sunt și alte exprimări ca „maree ritmică”, „maree cotidiană” și altele asemănătoare. (I.S.) ta £ a ta e ■e ca a*. to Nr. 1 (2823) din 5 ianuarie 2012 Balene captive în ghețuri Autoritățile din regiunea Tchuko­­totka din nord-estul Rusiei (aflată la 300 de kilometri de Alaska și la 6000 de kilometri de Moscova) au trimis un SOS guvernului țării pentru a salva peste 100 de balene albe din specia beluga (măsoară până la 6 metri în lungime și cântăresc aproximativ două tone) care au ră­mas captive în ghețu­rile din strâmtoarea Siniavinsk din Marea Bering. Se întâmplă ca balenele să fie prinse între ghețurile Arcticii dar niciodată nu a fost semnalat un număr atât de mare de balene imposibilitatea de a se pot procura hrană, fiind sortite Situația e din mai multe puncte de vedere dramatică: în primul rând e vor­ba de o specie amenințată cu dispariția; pe de altă parte, viteza de înghețare a apelor a crescut. Și lucrurile nu se opresc aici. Spărgătorul de gheață Rubin care a pornit spre strâmtoarea Siniavinsk în ajutorul balenelor, înain­tează tot mai greu din cauza condițiilor meteorologice, a temperaturii tot mai scăzute care îngroașă gheața iar vântul bate cu o viteză de aproximativ 32 m/s, valurile ajungând la o înălțime de 6-7 metri înălțime. Dacă vremea se va ame­liora, Rubin va ajunge în timp util pen­tru a elibera balenele. Tokyo contaminat Contaminarea radioactivă în urma catastrofei din Fukushima a ajuns până la 200 de kilometri de centrală. Au fost analizate și prafurile din casele locuito­rilor din marginea cea mai apropiată a orașului Tokyo și s-a constatat că ni­velul de radioactivitate (contaminare cu cesiu 137 și 134) este foarte ridicat. Măsurătorile continuă și în alte zone ale capitalei; în această situație critică, guvernul va fi nevoit să ia măsuri pen­tru evacuarea populației aflate în peri­col și pentru construirea de locuințe. DORIN MĂRAN Viața în doi nu e deloc un fluviu lung și liniștit Nu de puține ori. In calea sa apar obstacole, însă atunci nu acuzele și suspiciunile îndreptate către celălalt reprezintă soluția depășirii impasului. Dimpotrivă, e momentul ca fiecare să se aplece asupra propriilor dificultăți și să analizeze ce nu merge la el însuși, înainte să-și stigmatizeze partenerul. Există și secrete ale vieții conjugale armonioase? E doar un fel de a spune. Am vorbi mai degrabă despre o serie de repere esențiale care ne pot duce în sus sau în jos. Să vedem! Un echilibru corect Dragostea durabilă se sprijină pe trei piloni: avântul erotic care duce la atracția se­xuală, capacitatea de a dovedi tandrețe față de celălalt și par­tea de datorie și de responsa­bilitate în cadrul relației. O dependență accep­tată. A iubi înseamnă a intra într-o relație de de­pendență. De aceea, esen­țialul este să îți asumi legă­turile cu celălalt și nu să le tolerezi/suporți. Respect reciproc. Aici e­ aici, asta înseamnă să accepți la partener și defectele și diferențele față de tine; să admiți că viața de cuplu nu este altceva decât o „translare” mai mult sau mai puțin reușită a relației amo­roase ideale. O întoarcere către sine înseamnă a înțelege pro­pria dinamică în cuplu. E o în­toarcere către primele legături afective (părinți, relații trecute etc.) și analiza motivului pentru care relația prezentă este im­portantă, fără a-l împovăra pe celălalt cu toate problemele ce trebuie, în fond, să ți le asumi. Dorințe secrete. Cultivă-ți fantasmele, fără să le îm­părtășești neapărat parteneru­lui și mai ales acceptă ideea că nu întotdeauna te afli fix în centrul de interes al acestuia. NEGATIV Refuzul diferenței în­seamnă să ceri de la ce­lălalt să aibă aceleași așteptări ca tine, însă egalitatea dintre sexe nu înseamnă să nu existe diferențe. Lipsa proiectelor de via­ță: a trăi de pe o zi pe al­ta și a evita să te proiectezi în viitor, a te situa mereu în „ime­diat”, intolerant la frustrări, în­chis față de reflecțiile în pro­funzime. La cea mai măruntă problemă relațională se dă ver­dictul: cuplul e condamnat! Ceea ce e fals... „Sacrificiul”. Dacă viața în doi merge rău, perpe­tuezi situația trecând peste personalitatea partenerului în numele salvării imaginii cu­plului. Lucru care duce la „ștergerea”, anihilarea unuia dintre cei doi. Dependența merge până la neputința aproape pa­tologică de desprindere de ce­lălalt. Cuplul se repliază în el însuși și își taie legăturile cu exteriorul. Fatalismul. A trăi cu cer­titudinea că întâlnirea cu celălalt reprezintă fructul des­tinului, mai degrabă decât o alegere: aceasta implică riscul de a te deresponsabiliza și de a-i atribui celuilalt disfuncțiile cuplului. ADRIAN-NICOLAE POPESCU Săptămânalul „Magazin” este editat de CASA EDITORIALA „MAGAZIN” S.R.L. înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 1­40/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața sei Libere nr.1, cod. 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BĂTRÂNEANU - Președintă GEORGE CUȘNARENCU­­Administrator NICUȘOR DINCĂ - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.64 Paul Ioan, Dorin Mâran, Irina Stoica, Ioana Floria, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu ECHIPA DE SERVICIU: Responsabil de număr: Dorin Mâran Secretar de redacție: Ionel Cojocaru PUBLICITATE: TeL/Fax: 0722.625.622 DIFUZARE: TeL/Fax: 021.317.89.65 Nicușor Dinca (director)­­ 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Cont: R074 BACX 0000 0030 0016 0000 (LEI) Unicredit Țiriac Bank SA - Sucursala Panduri Cont R 024 BNCB 0072 0496 8985 B.C.R. - Sector 1, București COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BĂTRÂNEANU Președintă a Consiliului de Administrație Tel .­Fax: 021.317.89.66 GEORGE CUȘNARENCU Redactor șef DOREL DORIAN, ADRIAN HOAJĂ, PAUL IO­AN Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editorială .Magazin” S.R.L. Piața Presei Libere nr.1, sector 1, București, România Fax: 021.317.89.66­­ A1 Redactorii semnatari ai articolelor publicate în revistă sunt direct răspunzători, material și penal, conform art. 205, 206 Cod penal, de exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. TEHNOREDACTARE­A COMPUTERIZATĂ: ,MAGAZIN” Gabriela Nițu, Rodica Nițu Tiparul, INTACT S.A.J

Next