Magazin, ianuarie-iunie 2014 (Anul 57, nr. 1-26)

2014-01-09 / nr. 1-2

■ Astăzi toată lumea vrea să se acopere de glorie și mulți se acoperă doar de ridicol. Honoré de Balzac ■ Avar este omul care se încăpă­țânează a trăi în sărăcie pentru a muri bogat Albert Camus SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Femina club Pentru dumneavoastră, doamne 365 de zile pline de strălucire è b Dosarele frumuseții în atenție, decolteul AȘEZĂRI mai mult decât ciudate 1962,la un pas de RĂZBOIUL NUCLEAR Budism și creștinism, dovezi scoase la lumină Despre descoperirile arheologice legate de Iisus Hristos s-a spus că sunt dovada existenței fzice a Mântuitorului. Mai puține lucruri se știu însă despre dovezile arheologice legate de budism. Dar recent, cercetătorii au făcut câțiva pași înainte, excepțională descoperire făcută chiar la locul naș­terii lui Bud­dha din Nepal, e vorba despre o structură până acum necunoscută, a per­mis, pentru prima oară, datarea științifică a vieții sale și a începuturilor budismului și legarea acestui eveniment de un anumit secol, mai exact de secolul al VI-lea î.e.n. Identificat de mai multă vreme ca fiind locul nașterii lui Buddha, exca­­vațiile de la templul Maya Devi din Lumbini, Nepal, care este un sit UNESCO, au scos la iveală o struc­tură de lemn, aflată sub alte temple din cărămidă. Structura avea același design ca și templele de deasupra, dar are un spațiu deschis în centru, care face legătura cu povestea naș­terii lui Buddha. Aceasta structură „a putut fi datată științific ca fiind din secolul al VI-lea î.e.n.”, a anunțat re­cent arheologul Robin Coningham de la Universitatea britanica Durham. Descoperire cu atât mai spectacu­loasă cu cât, până acum, cele mai vechi dovezi arheologice ale temple­lor budiste din Lumbini datau din cel de-al III-lea secol î.e.n., din vremea împăratului Asoka, cel care a răspândit budis­mul din Afganistanul de azi până în Bangladesh. Aceste „dovezi majore” aduc „elemente noi într­­o dezbatere foarte ve­che” cu privire la viața lui Buddha, a adăugat arheologul în­­tr-o conferință de presă prin telefon, organizată de National Geographic Society. Sublinierea este foarte importan­tă deoarece despre viața lui Buddha nu se cunoaște nimic concret, sigur, „biografia” lui, mult mai amplă și mai exactă decât a lui Iisus, fiind cu­noscută doar prin tradiție orală sau din texte posterioare vieții sale, aces­tea datându-i nașterea undeva în se­colul al VI-lea sau al VI-lea î.e.n. (cercetătorii nu au căzut de acord cu privire la o dată exactă). Totuși, „aceste descoperiri sunt foarte importante pentru a înțelege mai bine locul nașterii lui Buddha, iar Guvernul din Nepal va face toate eforturile pentru a conserva acest sit important”, declara de curând minis­­tul Culturii din Nepal. Continuitatea directă pe care o ilustrează vestigiile de la Lumbini re­flectă dezvoltarea budis­mului, care a început ca un cult local, apoi s-a răspân­dit în lume, sunt de părere cercetătorii. Situl de la Lumbini, aproape de granița de nord a Indiei, este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ale budismu­lui, frecventat de un milion de persoane pe an. Acesta este motivul pentru care Irina Bokova, director general a UNESCO declara într-un comunicat că organizația este „mân­dră să fie asociată cu această desco­perire importantă a unuia dintre cele mai sacre locuri ale uneia dintre cele mai vechi religii din lume”, o religie, cea budistă, care numără circa 500 de milioane de adepți în întreaga lume. De ce este atât de important tem­plul Maya Devi? Pentru că, potrivit tradiției budiste, regina Maya Devi, mama lui Buddha, s-a născut în timp ce se ținea de creanga unui copac din Grădina Lumbini, la jumătatea dru­mului dintre regatul soțului ei și cel al părinților săi. Coningham și cole­gii săi spun că spațiul deschis din centrul templului din lemn ar fi găzduit un copac. Templele din cărămidă construite mai târziu au fost și ele aranjate astfel încât să păstreze spațiul acela des­chis. Dacă Lumbini este unul dintre siturile cele mai importante asociate cu viața lui Buddha, mai există și alte situri legate de biografia sa, cum ar fi, de pildă, Bodh Gaya, locul unde Siddhartha Gautama a devenit Bud­dha, adică cel „luminat”, apoi Sar­­nath, unde Buddha a predicat și Kut­­sinagara, locul unde a murit, la vârsta de 80 de ani. Cât despre Templul Maya Devi, el există și în ziua de azi, e locul în care numeroși călugări și vizitatori vin să mediteze. Moaștele Primului Papă Așa cum nu se știu prea multe despre Buddha, nici despre Sfântul Petru, cel considerat primul apostol și fondator al Bisericii creștine, nu se cunosc prea multe. Dar dacă în privința lui Buddha nu putem vorbi despre o relicvă, în ceea ce-l privește pe Sfântul Petru acestea ar exista și, mai mult decât atât, Vaticanul a decis să scoată din grota de sub bazilica de la Vatican moaștele considerate ca aparținând sfântului, pentru a fi expuse în public. Evenimentul a avut loc pe 24 no­iembrie în prezența Papei Francisc și a marcat încheierea „Anului Cre­dinței”. Pe o vreme rece și umedă, în fața a zeci de mii de credincioși din întreaga lume, Papa Francisc s-a re­cules în fața relicvariului de bronz, deschis pe o lungime de 30 de cm, în care odihnesc fragmente din osemin­tele considerate ca aparținând Sfân­tului Petru. Dar sunt cu adevărat moaștele Sfântului Petru? Cu toate că nu se știe cu exactitate că acele moaște sunt ale lui Petru, președintele Con­siliului Pontifical pentru noua evan­ghelizare, arhiepiscopul italian Rino Fisichella, a făcut cunoscut că cel mai important este faptul că „tradiția se recunoaște ca fiind ale apostolului care și-a dat viața aici pentru Domnul”.­­ In ceea ce privește osemintele, ele au fost descoperite în timpul să­păturilor din anul 1940, sub pontifi­catul Papei Pius al II-lea, într-o necropolă situată sub bazilică, lângă un monument din secolul al IV-lea, construit în onoarea celui care este considerat primul episcop al Romei și primul papă. Cu toate acestea, papii nu au confirmat niciodată că osemintele ar aparține sigur Sfântu­lui Petru. Pe de altă parte, o serie de teste științifice efectuate între anii ’50-’60 au conchis cu mare „proba­bilitate” că este vorba de rămășițele pământești ale fostului pescar din Galileea, după cum a indicat Papa Paul al VI-lea în 1968. Osemintele au fost predate Papei Paul al VI-lea în 1971 și conservate de atunci într-o capelă în apartamentul pontifical. Martiriul Sfântului Petru a fost destul de curios, el fiind crucificat cu capul în jos. După unele scrieri, cum ar fi cele ale istoricului Josephus, sol­dații romani se amuzau crucificând criminalii în diferite poziții. Deși po­ziția de crucificare hotărâtă în cazul lui Petru pare plauzibilă, tradiția spune că Sf. Petru însuși ar fi cerut să nu fie crucificat în aceeași poziție în care a fost răstignit Iisus, invocând faptul că el nu merită să moară în același fel ca Mântuitorul, motiv pentru care soldații romani l-ar fi crucificat pe Petru cu capul în jos, pe 13 oc­tombrie anul 64, de ziua festivităților „dies imperii” ale împăratului Nero, pe locul unde sunt azi grădinile Vati­canului. Povestea apare în mai multe picturi semnate de Annibale Carracci, Michelangelo, Caravaggio. O 5 SUDOK jocul săptămânii:U 1-2

Next