Magazin, ianuarie-iunie 2016 (Anul 59, nr. 1-26)
2016-01-07 / nr. 1
Nr. 1 (3029) din 7 ianuarie 2016 Spectficalul cunoișterii țigările electronice, un pericol imens pentru adolescenți Industria țigărilor electronice a dezvoltat rapid o serie întreagă de produse cu mare... priză la adolescenți, care pot fi cumpărate la fel ca orice alt gadget tehnologic. Plus de asta, lichidul pentru fumat vine și el într-o varietate de arome care mai de care mai apetisante: ciocolată, caramel sau pepene. Spre deosebire de produsele din industria clasică a tutunului și chiar de gumele cu nicotină, țigările electronice nu sunt reglementate, nici în Statele Unite și nici într-o mulțime de alte țări occidentale. Nicotină lichidă poate fi cumpărată și vândută fără opreliști pe Internet, în condițiile în care o singură singură din acest produs, la concentrații ridicate, poate ucide un adult. Iată de ce Academia Americană de Pediatrie a cerut puternicei agenții care se ocupă cu reglementarea tuturor produselor alimentare și medicale - Food and Drug Administration, FDA, să ia măsuri urgente pentru punerea sub control a acestui pericol neconștientizat. „Țigările electronice sunt la modă — e suficient să vezi câte vedete de la Hollywood pufăie din ele pe covorul roșu ca să te convingi de asta, iar adolescenții, sunt oricând dispuși să copieze atitudinile adulților, sunt tot mai prinși de această atracție. Reclamele care se fac fumatului electronic apar peste tot, dar ele spun doar că țigările electronice sunt lipsite de gudron și alte produse toxice din țigările clasice. Nu spun însă și că pericolul dependenței de nicotină e la fel de mare, poate chiar mai mare”, după cum a precizat un purtător de cuvânt al Academiei de Pediatrie. Potrivit unui studiu realizat în luna martie a acestui an, adolescenții care fumează țigări electronice sunt mult mai dispuși să fumeze apoi țigări clasice și să devină dependenți de fumat. Ш studiu publicat recent în revista „Current Biology” relevă că autismul ar putea fi detectat mult mai devreme decât în prezent, grație unui simplu test de miros. Se știe că, în mod obișnuit, oamenii inspiră profund în orice situație în care știu că au de-a face cu un miros plăcut, ca de pildă atunci cînd vor să miroasă un trandafir; în schimb, ei încearcă să limiteze fluxul de aer inspirat ori de câte ori se știu în prezența unui miros neplăcut într-o toaletă publică, de exemplu. Acum, o echipă de cercetători condusă de profesorul Noam Sobel, de la Institutul de Știință Weizmann din Israel a descoperit că persoanele care au tulburări de spectru autist (ASD) nu fac această „reglare” naturală, la fel ca restul oamenilor. Astfel, copiii autiști miros la fel lucrurile, indiferent cât de plăcut sau de groaznic e mirosul. Descoperirea sugerează că testele non-verbale legate de miros ar putea servi ca indicatori utili ai autismului, atunci când copiii au doar câteva luni, o vârstă mult mai mică decât cea la care problema e detectată, în mod normal. „Diferența în felul de a mirosi dintre copiii cu dezvoltare normală și cei cu autism este, pur și simplu, copleșitoare”, precizează Sobel. Savanții știau că persoanele cu autism prezintă deficiențe la nivelul așa-numitelor „modele de acțiune internă”. Acestea sunt un fel de matrițe cerebrale pe care omul se bazează pentru a-și coordona fără greș simțurile și acțiunile. Dar până în prezent nu era clar dacă aceste deficiențe ar putea fi relevate de un test al răspunsului la miros. Pentru a afla adevărul, echipa profesorului Sobel a testat reacțiile la miros ale mai multor copii cu vârsta medie de 7-18 ani, dintre aceștia aveau autism, alți 18 prezentau o dezvoltare normală. S-a observat că, în vreme ce copiii fără autism își modificau felul de a mirosi m 305 milisecunde de la detectarea prezenței unui iz neplăcut, la copiii autiști nu se producea niciun fel de modificare. Oamenii de știință speră ca asemenea descoperiri să formeze baza dezvoltării unor instrumente de diagnostic care ar putea fi aplicate foarte devreme, chiar la copii de doar câteva luni, permițînd o intervenție medicală mult mai rapidă. Autismul, detectat printr-un simplu test de miros De ce cântă cocoșul dimineața? Nu există persoană care să nu fi fost trezită măcar o dată în viață, la ivirea zorilor, de cântatul vesel al cocoșului! Puțini știu însă ce anume o determină pe binecunoscuta zburătoare să își facă simțită prezența cu noaptea în cap. Ei bine, ceea ce vrea este să facă pe... cocoșul! Altfel spus, dorește să demonstreze tuturor puicuțelor din ogradă, dar mai ales concurenților masculini, că el este șeful. Cocoșul se trezește la primele raze de lumină, pe care ochiul uman nu este capabil să le perceapă, apoi țanțoș, cu creasta ridicată, cântă cât de tare și de mult îl țin plămânii. De ce așa de dimineață, totuși? „Din motive termice, explică Philippe Jourde, naturalist francez la Liga de protecție a păsărilor. Sunetele se dispersează mai bine când temperatura este mai scăzută.” Cântecul său matinal transmite mesajul superiorității sale și are drept scop îndepărtarea eventualilor rivali de pe teritoriul său. De aici bătăliile corale ale cocoșilor de la ivirea zorilor, toți masculii din vecini își răspund unii altora pentru a-și afirma superioritatea. De asemenea, un alt scop declarat al cântecului cocoșului este acela de a seduce găinile. Cocoșul este foarte activ din punct de vedere sexual, depășind chiar și iepurele. Este foarte important pentru el să se facă plăcut propriului harem. Forța cu care se face auzit exprimă starea sa de sănătate, forma sa fizică și o bună alimentație. Așadar, cu cât cocoșul cântă mai tare și mai mult, cu atât este mai în formă, în schimb, dacă se rezumă doar la a cânta de câteva ori pe zi, înseamnă că are paraziți. Gătești și pictezi șevalet, controlat de privire și de mișcarea pleoapelor. Poate fi utilizat de persoane care vor să picteze în timp ce... gătesc, stau confortabil în fotoliu sau în pat și de persoane cu handicap (membre amputate, paralizie). Brațul robotic, articulat, prevăzut la capăt cu un penel, a fost conceput pe baza oculometriei, un ansamblu de tehnici care permit înregistrarea mișcărilor oculare, precizarea direcției privirii și analiza imaginilor asupra cărora e focalizată privirea. Utilizatorul se concentrează asupra pânzei, comandă traseul pe care trebuie să îl urmeze pensula prinsă în brațul robotic și culoarea aleasă. Deocamdată, sistemul nu permite robotului să amestece culorile și să picteze așa cum își dorește utilizatorul, „opera de artă” semănând cu o lucrare a unui copil. (D.M.) O echipă de specialiști de la Imperial College din Londra, coordonată de neurologul Aldo Faisal, a realizat un braț robotic, atașat de unu 1 ora actuală, pojarul VInjjeo,a) 1 fuc de circa Л 1 Л 140.000 de oameni anual, pe tot globul, dar nici milioanele de copii care supraviețuiesc acestei boli nu se află în afara oricărui pericol. Deși până în prezent se credea că efectul nociv dispare la câteva luni, un nou studiu epidemiologic, efectuat pe copii din țări în curs de dezvoltare, sugerează că ei rămân susceptibili de a dobândi alte infecții timp de doi ani de la îmbolnăvirea de pojar, adică o perioadă mult mai mare decât cea anticipată până acum de savanți. Rezultatul studiului denotă însă și că vaccinarea antirujeolică reduce rata generală a mortalității în următorii cinci ani de la inoculare. Astfel, se certifică ipoteza că vaccinul antirujeolic protejează și de alte maladii mortale, în condițiile în care virusul pojarului subminează memoria sistemului imunitar al organismului. O posibilă explicație a efectelor secundare, dar pozitive, ale vaccinului, ar fi că acesta încurajează sistemul imunitar să producă anticorpi nu Vaccinul antirutentic protejează copiii și de numeroase alte boli doar împotriva pojarului, ci și a altor maladii. „ Virusul pojarului ucide un mare număr de celule albe al căror rol e de a împiedica infecții ulterioare cu același microorganism patogen. El produce ceea ce, în termeni științifici, se numește „amnezie imunologică”, afectând abilitatea sistemului imunitar de a-și aminti și elimina rapid microbi pe care i-a mea distrus cândva. Ca urmare, subiecții devin vulnerabili la boli la care n-ar trebui să fie vulnerabili”, spune autorul studiului Michael Mina, de la Școala de Medicină a Universității Emory, din Atlanta, SUA.